743 matches
-
și întoarse în sus, astfel încît, împreună cu cupola de sticlă reverberată pe dinăuntru, masivul de ciment să devină un desen de lumină noaptea. Lăudau tocmai această modificare a concepției pentru a face posibilă construirea unei biserici în acest veac. În anticamera lui Pomponescu se petrecură două accidente grave în substanța lor, amândouă provocate de oameni fără experiența locului. Un partizan întrebă pe ministru de ce a renunțat să construiască mult anunțata Catedrală a Neamului, punând pe altul s-o construiască. Altul, un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se dărâmă bisericile cu broșuri proaste! Pomponescua devenit cu totul neserios. . Și-și văzu de treabă. În cartierul respectiv, campania trecu neobservată. În ultimă analiză, deci, broșura făcu vâlvă numai în cercul restrâns al lui Pomponescu, cu cartierul general în anticamera sa. Cunoscuții săi, ca să petreacă sau din platitudine, aduceau din când în când vorba: . - Domnule ministru, cunoașteți broșura împotriva bisericii ridicate de Ioanide? . - Ce broșură? se prefăcea Pomponescu, mai mult din jenădecît din perfidie. . - Serios, n-o cunoașteți? . - Parc-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru el să se demită, să-și ia cel puțin concediu pe câțiva ani. Gonzalv răspândi știrea că Ioanide, din cauza manifestației zgomotoase din sală, a trebuit să se retragă, neputîndu-și ține cursul. Pomponescu se arătă îngrijorat față de clientela lui din anticameră: . - Ce se petrece la Școala de Arhitectură? Aud că sunt turburări. . - Se vorbește de un incident la cursul lui Ioanide. . - Mi s-a spus, corectă Pomponescu, c-a fost o agitațiecare l-a împiedicat să țină curs. . Pomponescu reuși a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
timpul său cu voluptate mici mizerii conferențiarilor. Atracția universității consta, pentru el, mai ales în ceea ce-l plictisea acum, în manoperele din consiliu, în plăcerea de a amâna un candidat luni de zile și ani, în a-l ține în anticameră și a-l amăgi cu promisiuni. Gonzalv avea și el un Weltanschauung, ca și Ioanide, în care monumentele jucau rol neînsemnat. Iubea pacea, în care înfloresc studiile și prosperă universitățile. Lumea o împărțea în două: în universitari și public indiferent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acest neprevăzut șoc și făcu o febră de origine nervoasă, care-l ținu două zile în pat. XXVII Zăpăceala politică din ultima vreme poate fi înțeleasă prin aceea că Gavrilcea în persoană, încălțat cu cizme, păși încet și neturburat în anticamera lui Pomponescu, e adevărat, foarte puțin populată, și ciocănind puțin la ușa ministrului, intră în biroul acestuia, unde nu stătu decât vreo două minute, după care tot atât de liniștit ieși, luînd-o pe stradă, la pas, ca un om fără ocupație, dornic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare victimă nu-i repugna și în altă împrejurare și-ar fi zis că după oarecare scurgere de vreme, nemulțumirile inerente unui regim nou vor trezi simpatie pentru oamenii răsturnați și și-ar fi reconstituit astfel o aureolă și o anticameră. Acum însă Pomponescu vedea haotic. Era convins că Germania va invada tot pământul, cucerind Africa, Asia, eliberând India, debarcând în Anglia și, prin anexiunea Canadei, amenințând Statele Unite. Unica șansă ar fi fost să G. Călinescu aștepte, după sfatul lui Gavrilcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mult abandonată, ridicând o operă mai modestă în aparență, dar mai trainică. Întorcîndu-se acasă, Pomponescu avu impresia că Gonzalv Ionescu, trecând prin preajma lui, a întors înadins capul, ca să nu-l salute. Cu patru zile înainte, același individ aștepta în anticameră intervenția lui Pomponescu în chestiunea doleanțelor Asociației Doctorilor în Științe și Litere. Pomponescu se dedică câteva zile, în odaia lui de lucru, problemelor arhitectonice. Își trecu în revistă toate schițele și planurile, se întrebă dacă avea vreo posibilitate să întreprindă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că ea cuprindea singurul elogiu deschis și din inimă asupra operei sale. Aceasta fusese soarta lui, să fie adorat de familie și adulat în afară. Numai distincții oficiale și onoruri, niciodată discuție. O suferință penibilă îi pricinui lui Pomponescu goliciunea anticamerei. El era un om care nu putea nici să mănânce liniștit la masă dacă nu-l aștepta cineva în sala pentru musafiri. Oricât era de mizantrop, ex-ministrul nu se putea dispensa de oameni și era intrigat chiar când numai media
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
restaurante, la anume reuniuni, ca acelea ale lui Saferian, niciodată la cafenea. Nu-i plăcea să fie un factor neglijabil, tratat familiar de oricine. La Saferian avea un loc de onoare, intrarea sa producea emoție, la restaurant ținea capul mesei. Anticamera lui era un soi de cafenea în care Pomponescu făcea apariții austere. Prin cercul său, prin acela al soției sale, avea, în cuprinsul casei, o redacție zilnică de știri. Gaittany, Hagienuș, Gulimănescu, Suflețel, Smărăndache și alții, îndată ce puneau mâna pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Da?! se distra Pomponescu. Aud că are o viță excelentăde Bordeaux, nu ne poate vinde și nouă? Numai acest fapt, de a afla din propriul său birou, prin delațiune, ce se întîmpla în sfera intelectualilor, îi dădea o mulțumire. În anticamera lui se iscau uneori adevărate mici scandaluri printre "amicii politici" ori printre amicii intelectuali. Pomponescu se informa din biroul său, în rate, de toate fazele incidentului, și când se întîmpla a ieși afară, perfect documentat, cerea să afle concluzia: - Ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era curios, amator de intrigi, de la distanță, fără a se amesteca direct. Asculta cu amabilitate tot ce bârfeau alții, nu întrerupea pe soția lui în comentariile ei, personal nu arunca gaz peste foc, ci păstra o figură îngăduitoare. Acum, când anticamera era goală, se simțea privat de un aliment diurn, lipseau raportorii, în frunte cu Smărăndache. Astfel, nu mai avea pe cine să întrebe: "Ce mai zice Gaittany, ce s-a mai discutat la Saferian, cum mai stă Hagienuș cu Petrică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și alte de acestea. Un continent întreg dispăruse, ca și acoperit de apă. Asupra lui Pomponescu făcea impresie defecțiunea totală a oamenilor săi și, din birou, trăgea cu urechea la cea mai mică trosnitură, părîndu-i-se că cineva a intrat în anticameră. Uneori suna servitoarea și întreba dacă ușa e deschisă, întrucît a auzit zgomot de pași. l se răspundea că nu fusese nimeni. Câteodată deschidea singur ușa de la birou și privea în anticameră, unde avea aproape întotdeauna neplăcerea să nu găsească
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mică trosnitură, părîndu-i-se că cineva a intrat în anticameră. Uneori suna servitoarea și întreba dacă ușa e deschisă, întrucît a auzit zgomot de pași. l se răspundea că nu fusese nimeni. Câteodată deschidea singur ușa de la birou și privea în anticameră, unde avea aproape întotdeauna neplăcerea să nu găsească nici un vizitator. Madam Pomponescu propuse, din motive de economie, să nu se mai încălzească vasta sală de primire, însă Pomponescu respinse ideea, deoarece, credea el, după un timp de zăpăceală lucrurile își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de primire, însă Pomponescu respinse ideea, deoarece, credea el, după un timp de zăpăceală lucrurile își vor lua aspectul lor normal. Ca să fie sigur că n-are iluzii, ținea ușa deschisă la birou, spre a zări pe eventualul musafir de anticameră. Pe urmă, devenind nervos, începu a se plimba de-a lungul casei, trecând din birou în sala de primire și de aci în salonul doamnei Pomponescu, abandonat și el. Văzuse odată un film în care o pereche tânără aștepta în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numita colecție." Gaittany ordonă strângerea tuturor tablourilor laolaltă și le expedie cu mașina acasă la Pomponescu. Omul de serviciu socoti că e mai bine, spre a se număra piesele după inventarul ce-l avea în mână, să le întindă de jur împrejurul anticamerei ex-ministrului, pe fotolii și pe canapele. Când Pomponescu dădu cu ochii de ele, încercă un sentiment atroce și-și mușcă buza de sus cu violență. Un asemenea afront era cu totul inedit pentru el. Văzîndu-și schițele pentru Catedrala Neamului, avu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Pomponescu. Acesta nu se mai duse multă vreme pe la ea și avu strângerea de inimă de a nu mai primi nici un mesaj, nici un cuvânt de reproș. Pomponescu era obișnuit să aibă la masă câte un invitat cel puțin. Când anticamera era plină, reținea pe rând câte unul. Acum nu mai avea de unde face alegere și prânzul și cina erau foarte morocănoase. Madam Pomponescu urmări cu telefonul pe cunoscuți, dar aceștia fie nu răspundeau, fie se scuzau. Numai Smărăndache veni de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui maman și tâmpla lui Mamy și trecea în biroul lui, unde scotea de prin sertare hârtii și însemnări, le citea atent, le clasa, le lega cu șnur subțire, aruncând la coș, mărunțite, hârtiile netrebnice. Dacă auzea vreun zgomot în anticameră, mergea uneori până la ușă, să vadă de n-a venit cineva. După masă trecea în salonul doamnei Pomponescu pentru cafea, prilej de a simula viața socială, intrând într-o conversație în care evita problemele mari și se întreba mai ales
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca și când în jurul său ar fi fost grupuri mari de persoane, și el, în toiul conversației, ar fi mânuit volumul numai spre a găsi un amănunt util discuției. În fine, scotea o țigară (fuma foarte rar) și, aprinzînd-o, o fuma în anticameră, așezat pe un fotoliu. După aceea săruta mâna doamnei Pomponescu-mamă și, zicând bună seara, se retrăgea în dormitor. Aci sta câtva timp, întins pe spate, cu mâinile pe deasupra plăpumii, într-o poziție de reverie și în așa fel încît nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea o chestiune de rezolvat, poate îmi dai o mînăde ajutor. Toți, prin urmare, aveau în cap aceeași idee și nu puteau să-și închipuie un Pomponescu fără nici o trecere publică. Nu se deosebeau întru nimic de ceilalți obișnuiți ai anticamerei. La fel ca și ei, fericeau pe puternicii zilei, insinuând indirect mărimea catastrofei lui Pomponescu. O verișoară a doamnei Pomponescu mai făcu în plus și această declarație: . - Nu vă plâng deloc, cu averea pe care o posedați putețitrăi ca și când nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schimbe și, când i se puneau la îndemînă cele de trebuință, uita să le ia. În mod normal, Pomponescu, chiar dacă nu ieșea din casă, posedând o vastă recuzită vestimentară, se schimba de cel puțin două ori pe zi, întrucît salonul, anticamera și biroul lui reprezentau locuri de exhibiție. Dimineața apărea cu un costum de ținută zilnică, la prânz, dacă reținea pe cineva, își punea un sacou negru cu cravată adecvată, schimbîndu-și de asemeni batista, la cinci își arbora smochingul tivit. Astfel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șezu în biroul său, unde scrise un număr de scrisori, pe care, lipindule, le puse într-un sertar. Alta o lăsă pe masă, acoperind-o cu o bucată de marmură slujind ca press-papier, înainte de masa de prânz se plimbă prin anticameră, prin salonul doamnei Pomponescu și privi pe fereastră cum fulguia ușor. La masă fu suficient de comunicativ și întrebă pe soția sa dacă totul este în regulă în gospodărie și nu-i lipsește ceva. După masă Pomponescu reintră în birou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a hotărât să atace bazele Constituțiunei din 1866 și să asigure predominarea celor mai ignoranți. " Binele public" crede că e loc și pentru un al treilea partid, al cărui caracter să fie independența, lipsa de galoane, de livrele și de anticamere, și ne mustră de ce vrem să fie numai două partide. Dar lucrul este simplu. Trebuie să ne împărțim în două pentru că în Corpurile legiuitoare nu sunt decât două urne și nu putem vota decât pentru or contra; și experiența de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noastre, puncte de rupere ciuruind limita interioară a gândirii, făcînd-o să semene cu un cer înstelat, căci avem cu toții bolta-nstelată în țeastă și, deasupra, conștiința morală. Adesea, însă, această ejaculare către interior nu atingea desăvârșirea, ci se oprea în anticamere, și anticamere ale anticamerelor, de unde scotea imagini pâlpâitoare, stinse într-o clipă și lăsând în urmă regret și nostalgie, care mă urmăreau apoi ziua-ntreagă. Mașinării de fabricat iluminarea, versurile mă făceau vicios, le foloseam ca pe niște droguri și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de rupere ciuruind limita interioară a gândirii, făcînd-o să semene cu un cer înstelat, căci avem cu toții bolta-nstelată în țeastă și, deasupra, conștiința morală. Adesea, însă, această ejaculare către interior nu atingea desăvârșirea, ci se oprea în anticamere, și anticamere ale anticamerelor, de unde scotea imagini pâlpâitoare, stinse într-o clipă și lăsând în urmă regret și nostalgie, care mă urmăreau apoi ziua-ntreagă. Mașinării de fabricat iluminarea, versurile mă făceau vicios, le foloseam ca pe niște droguri și mi-era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ciuruind limita interioară a gândirii, făcînd-o să semene cu un cer înstelat, căci avem cu toții bolta-nstelată în țeastă și, deasupra, conștiința morală. Adesea, însă, această ejaculare către interior nu atingea desăvârșirea, ci se oprea în anticamere, și anticamere ale anticamerelor, de unde scotea imagini pâlpâitoare, stinse într-o clipă și lăsând în urmă regret și nostalgie, care mă urmăreau apoi ziua-ntreagă. Mașinării de fabricat iluminarea, versurile mă făceau vicios, le foloseam ca pe niște droguri și mi-era imposibil să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]