648 matches
-
expresul de Paris. Își găsesc vagonul prin norii de aburi și abia se așază; se și aude fluieratul locomotivei. Curând, câmpurile rămân în urmă, ca niște covoare mari, verzi. Gittens vorbește despre arhitectura catedralei Notre Dame, apoi pomenește numele unui anticar de pe Rue Saint Jacques. Este evidentă dorința sa de a-și expune cunoștințele despre Paris, un oraș pe care l-a vizitat de multe, multe ori. Chapel îl ascultă cu interes. Iritat, Jonathan se duce la vagonul restaurant. Se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
reflectă el neliniștit. Să vedem dacă funcționează și în practică. Își continuă mersul pe lângă tablouri proaste, pe lângă portrete de familie, pe lângă teancuri de reviste juridice, „Vogue” sau „The New Yorker” și pe lângă obiecte decorative prăfuite, achiziționate de membrii familiei de la anticarii de pe stradă cu intenția de a redecora, dar care zăceau acolo ca dovadă clară a faptului că ziua avea mult prea puține ore. Malerick cunoștea configurația apartamentului, căci mai fusese aici o dată, deghizat în instalator, dar nu fusese vorba decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
SOARE Oamenii fac fotografii și se lasă, la rândul lor, fotografiați ca să nu uite (alți oameni, locuri, clipe, fericiri, tristeți). Când nu mai are cine-și aminti, imaginile ajung, cuminți, în albume uitate prin poduri, în cutii vândute pe nimic anticarilor sau în tomberoane. Până le găsește Frederic Bonn. Ideea proiectului LOOK AT ME (www. moderna.org/lookatme) s-a născut acum zece ani, când Frederic Bonn și Zoé Deleu au găsit pe o stradă din Paris fotografiile unor necunoscuți. Alături de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
până la celălalt al străzii. Interesantă treabă, îmi spun, și privesc în jur. În pas de vals călcau tacticos câinii jerpeliți pe care îi hrănesc niște oameni de suflet ai locului, melodios îngânau copiii străzii după vreun ban, harnic-delicat își aranjau anticarii cărțile în dughenele de tablă înghesuite în parcare, fantomatic unduiau în vânt copacii lipsă din parc, viața curgea mai departe ca pe Dunăre, liniștit și poate cam urât mirositor. Păstrați, vă rog, în minte, valsul - el e coloană sonoră a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
al pretențiilor noastre cultural-europene. În primul rând, e o zonă istorică din care n-a mai rămas aproape nimic (poate doar cimitirul de lângă biserica Banu, peste care s-a construit o terasă trendy). În stilul propriu, de kitsch patriotic, un anticar pretinde că poate revigora spiritul interbelic al străzii, lăfăindu-se pe trotuar cu un cort de la Metro trântit peste o masă de lemn vechi, cu patefon, și aparat de radio de-al lui Pazvante, ca și cum l’air du temps poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
locuință, continua să stea cu noi, cei din următoarea promoție. Firește, ne întîlneam pe culoarele clădirii, în sala de mese, în curte. Uneori îl însoțeam în scurte plimbări prin Capitală. Mi-am dat seama că-l atrăgeau în chip deosebit anticarii. Datorită lui, mi-am cumpărat, de la unul dintre aceștia, un om cu totul remarcabil, fost ziarist, Radu A. Sterescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent a lui Călinescu. Școala funcționa într-o clădire pe care o cunoaște acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cap și își aduce aminte de maică-sa... o, mamă, cine m-a făcut așa?... Tu m-ai făcut?... Mă bat... Nu-l citi!" Să-i dai unui adolescent un sfat... Va face exact contrariul! Am început să umblu prin anticarii după Swift, Gogol și Dostoievski și îi citeam în mica odăiță a fratelui meu Nilă, care îmi dădea și bani. Îl evitam pe Tolstoi... În ziua aceea l-am găsit pe Pavel cu o femeie și am înțeles de unde știa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai mută... Și își luă din cap șapca lui pe care scria portar, o puse pe masă cu mișcări încetinite și începu să se dezbrace. A doua zi făcui un pachet din cărțile pe care le citisem și plecai la anticar să le schimb (plăteam numai cititul, anticarul îmi dădea banii de garanție înapoi și din ei luam altele). În hol Nilă stătea măreț în spatele biroului său de portar. Îmi dădu să mănânc un sandvici cu șuncă și o sticlă de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
șapca lui pe care scria portar, o puse pe masă cu mișcări încetinite și începu să se dezbrace. A doua zi făcui un pachet din cărțile pe care le citisem și plecai la anticar să le schimb (plăteam numai cititul, anticarul îmi dădea banii de garanție înapoi și din ei luam altele). În hol Nilă stătea măreț în spatele biroului său de portar. Îmi dădu să mănânc un sandvici cu șuncă și o sticlă de bere. Câștiga bine Nilă pentru serviciile lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Vezi, zise Nilă, că stă acuma în Colentina, pe strada... lai tramvaiul... Te dai jos la cap, unde întoarce. Tu mai ai bani? I-am răspuns că nu prea mai aveam și mi-a întins câteva sute. În timp ce înapoiam cărțile anticarului mi-am dat seama că totuși se întîmplase ceva cu frati-meu Ilie și n-am mai luat alte cărți, hotărât să mă duc și să văd. Am găsit greu strada, dacă stradă se putea numi, câteva case răzlețe la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nici înghesuială, săli arhipline, după ce filmul se termina puteai să rămâi și să-l mai vezi o dată. Mă apucau uneori ore târzii, fiindcă rula și după miezul nopții. Am uitat multă vreme de cărți și când am revenit la ele, anticarul a exclamat: - Ce e cu dumneata? Am crezut că te-ai dus la altul. Nu s-a mirat de ochelarii mei, m-a recunoscut de îndată. - Ți-am găsit, zice, Dostoievski, Casa morților, stilizată de domnul Arghezi, Frații Karamazov, una
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și îmi domina toate lecturile mele de atunci. Carte puternică, cu un suflu grandios pe care recitind-o mai târziu mi-a reîmprospătat sentimentul de sublim care o cutreieră de la un capăt la altul. Era să împachetez și să duc anticarului cărțile înapoi, când mi-am dat seama că ocolisem și uitasem de La voix souterraine. Am deschis-o și am dat peste primele propoziții: Je suis malade... Je suis mechant... Era un text accesibil și am început s-o citesc. Cum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
astea... Și tăcu el însuși, gânditor și posomorât. Avea grijă de mine să nu vorbesc cu cineva. Tăcerea lui era liniștită și în adâncurile ei zăcea o neclintită convingere. - Cine face rău unora, n-o să facă și altora? murmură el. Anticarul meu îmi dădu un Război și Pace în două volume, pline de chenare și prinți desenați în câteva linii și prințese care semănau unele cu altele, băgate în text, cu un Napoleon strivit de pălărie... Abia citeam un capitol, că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
volume, Casa de lut de Pearl Buck și Mama, de aceeași autoare și de un volum de mitologie greacă, pe care vroiam să-l asimilez în întregime, căci istoria Greciei antice mă prinsese încă din clasa întîia, mă pasiona. La anticar (acest anticar se afla într-o mică piață nu departe de Cheiul Gârlei, într-un mic pavilion numit Casa anticarilor, erau vreo șase, nici acum nu știu cum îi zice, un oraș nu-l cunoști bine nici dacă locuiești în el zeci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de lut de Pearl Buck și Mama, de aceeași autoare și de un volum de mitologie greacă, pe care vroiam să-l asimilez în întregime, căci istoria Greciei antice mă prinsese încă din clasa întîia, mă pasiona. La anticar (acest anticar se afla într-o mică piață nu departe de Cheiul Gârlei, într-un mic pavilion numit Casa anticarilor, erau vreo șase, nici acum nu știu cum îi zice, un oraș nu-l cunoști bine nici dacă locuiești în el zeci de ani
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care vroiam să-l asimilez în întregime, căci istoria Greciei antice mă prinsese încă din clasa întîia, mă pasiona. La anticar (acest anticar se afla într-o mică piață nu departe de Cheiul Gârlei, într-un mic pavilion numit Casa anticarilor, erau vreo șase, nici acum nu știu cum îi zice, un oraș nu-l cunoști bine nici dacă locuiești în el zeci de ani) întîlnesc într-o zi, pe cine? Diaconescu! Cea mai proeminentă figură din Școala normală de la Cristur-Odorhei, elev pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înțelegeau și mă rugau să le fac eu lecția; și le-o făceam. Și Diaconescu aflase și ne împrietenisem. Era un ins mic de statură, totdeauna bine îmbrăcat, matur înainte de vreme, destinat unui viitor strălucit... Ce căuta el la Casa anticarilor? M-am uitat la el. Costum impecabil, pantofi bine lustruiți, stăpânire de sine de bărbat precoce, ironie spusă cu întoarcerea capului într-o parte, să vadă și alții comedia, sau valoarea ignorată. - În aceste timpuri, zise, când Europa e turbure
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mesei mele de scris la Sinaia, în acea iarnă bogată în zăpadă a anului '49. Să scriu despre un tânăr care își căuta un drum, singur în marele oraș și necunoscând pe nimeni? Ce mi se mai întîmplase? La Casa anticarilor, singurul loc la care reveneam neîncetat, deși acum nu mai aveam bani să citesc cărți, privirea îmi căzu într-o zi pe un titlu: Cum am cucerit viața de Georgescu Delafras. I-am cerut voie anticarului meu s-o citesc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai întîmplase? La Casa anticarilor, singurul loc la care reveneam neîncetat, deși acum nu mai aveam bani să citesc cărți, privirea îmi căzu într-o zi pe un titlu: Cum am cucerit viața de Georgescu Delafras. I-am cerut voie anticarului meu s-o citesc chiar acolo; și în câteva ore am sorbit-o. Georgescu Delafras povestea cum, simplu băiat de la țară cu șapte clase primare, ajunsese (prin "perseverență și continuitate" desigur) unul dintre cei mai mari editori din București. Iată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-le întîi pe celelalte și pe urmă Ecce Homo, fiindcă aici vorbește despre ele și dacă nu le-ai citit; n-o să înțelegi... Care erau celelalte? Erau înscrise pe o pagină interioară și mi le-am notat. Am găsit la anticarul meu Așa grăit-a Zarathustra, în românește și încă două în versiune franceză Par delî le bien et le mal și La genealogie de la morale, vechi, galbene, aproape zdrențuite, apărute de mult la Mercure de France. Acest Zarathustra mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și ani la rând cumpărându-și din economiile ei plăci de tot felul, făcând să răsune casa imensă de sunete pe care nu le-ar fi putut auzi altfel în orășelul acela de provincie, cumpărându-și plăci de la un bătrân anticar chiar și în timpul retragerii în Moldova, când lăsaseră gramofonul în casa părăsită - vezi ce proastă ai fost? îi bătea soră-sa din pumni, dacă îți doreai inel cu briliante, îl puteai lua cu tine! -, dar era convinsă că îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
primul și trecu în salon, unde focul din cămin devora buturugi întregi, iar lumina puzderiei de lumânări aprinse îl orbea din toate oglinzile. Îl înconjurară imediat alți invitați: boieri de ranguri inferioare, dascăli de la colegiul Sfântul Sava, vătafi, un prieten anticar, mare colecționar și om de spirit, medicul casei și soția acestuia. Primi urările lor și schimbă câteva cuvinte cu fiecare, până când sosiră și cei de la masă. Urmă ritualul spălării mâinilor, însoțit de clătitul gurii, după care intrară ciubuccii și cafegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ele ies astăzi la noi de sub pământ ? Germanii sunt astăzi în fruntea archeologiei. Noi să ne silim însă, domnilor, ca să nu lăsăm să treacă două sute de ani până să ajungem a stârpi dintre noi așa ciudate și burlește eresuri de anticari (77, p. 159). Alexandru Odobescu nu vorbea neapărat din invidie profe- sională. El încerca să tempereze entuziasmul amatorilor și să-i marginalizeze pe diverșii diletanți din arheologie, o disciplină științifică aflată, în România de la jumătatea secolului al XIX-lea, in
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
am văzut cadavre de executați (...). Asta era lângă Odessa". Unul dintre morți avea capul crăpat "ca un pepene", din care ieșise creierul, care stătea, întreg, alături. Ochii erau întredeschiși. Albaștri. Gura deschisă. Muștele roiau în jur. Alături, într-un șanț anticar, alte cadavre, proaspete, aruncate claie peste grămadă. O imagine sinistră care îi persistă Marianei în memorie, de peste 60 de ani. În august 1942, Escadrila Sanitară numită acum Escadrila 108 Transport Ușor este deplasată în sectorul Stalingrad, mai întâi pe aerodromul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
un limbaj mult diferit de cenușiul cotropitor al publicisticii propagandistice. O nespusă bucurie mi-a produs-o faptul că, la plecarea de la Școala de literatură, de unde fusesem exmatriculat din pricini politice, în ultimele zile ale anului 1954, dobândisem de la faimosul anticar Sterescu, la care mă introdusese Labiș, un exemplar virgin din marea Istorie călinesciană (compendiul îl posedam încă din ultima clasă de liceu). Divinul critic mi se înfățișa ca un înger căzut, însă unul de rang înalt, un principe luciferic... Prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]