620 matches
-
aromă, un aer tămâios și tare de vin-marmeladă. Sau le lipsesc, poate, făpturile care odinioară cozereau (comiteau causerie, adicăă în acele încăperi îmbâcsite care însă prin străluminare intelectuală, deveneau brusc o agora cu retori și miniânțelepți de ocazie. Tânjesc după anticariatele mirosind a ceară și petrol, de odinioară, și fantasmez după tarabe cu buchiniști (fie chiar nevorbitori de francezăă, care să mă îmbie la citit (tachinându-măă pe malul Someșului. Că nu există buchiniști, aceasta ține de fantasma mea livrescă, dar când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
care autorul se angajează să urmărească producțiile nemijlocit literare ale marilor critici români interbelici - un pariu complicat, cu miză bogată. Nu e vorba doar de studiul istoric al unor opere minore, prea puțin frecventate, cu ambiții de arhivă și de anticariat. Dimpotrivă, Patraș răspunde chiar unor neliniști foarte actuale: mai mulți dintre tinerii noștri publiciști literari clamează cu îngrijorare în ultimul timp că „și criticii literari sunt scriitori“. Răspunsul ar fi că da, și criticii pot fi scriitori, dar nu chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
salvgardarea lor, printr-un proiect unitar. Un vis pios, mi-e teamă. FILM Iulia BLAGA Răcoare și rățuște la Karlovy Vary Sunt pentru prima oară la Karlovy Vary și pentru prima oară în Cehia. În facultate cumpăram albume foto de la anticariate și mă uitam la Praga în sepia, dorindu-mi s-o văd. Pe urmă nu mi-am mai dorit asta, c-o știam deja pe de rost. Nu vroiam s-o văd în culori, întrucât pentru mine era numai veche
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Povești nemuritoare. Restul erau acasă. Printre preferate, Aventurile lui Habarnam, Dodoacă și Biciușcă, Domnița Azaleea, Basmele lui Hauff (moștenire de familie), Peter Pan. Și altele multe, pe care fie le-am uitat, fie le-am recuperat (ca spirit) de prin anticariate. Pe unele le citesc acum, fascinată, râzând singură, ca aseară - de Geppetto zis Mămăliguță și meșterul Antonio zis Cireașă, care o zămislesc atent, sub îndrumările zânei cu păr azuriu, pe logodnica lui Pinocchio. „Dă o lovitură ușoară, ușoară! Acolo! Lângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
o sobă de teracotă imensă, cam cât acelea din sălile de așteptare de prin gări, cu o rolă spațioasă în care puneam la copt mere voluptoase, ce crăpau zemos de căldură și durere... Ă, da, oarecum prevăzător, îmi procurasem de la anticariat Cultura speciilor forestiere, lucrare meticuloasă și încântătoare. Desigur, ea nu rezolvă ignoranța mea rușinată. Dacă stau și judec (și am făcut-o neîntrerupt de ieri până aziă, cred că foloseam lemn de fag. Dar numai uneori. Trăiam într-o regiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
în traducere, de acele fragmente de obscenitate băsmuitoare, cum se exprima Negoițescu. Iar ediția franceză nu o am. (Mai târziu, tot cu ajutorul sublim al lui Radu Petrescu, mi-am făcut rost de ediția Mardrus, în 16 volume, cartonată, de la un anticariat din București... însă asta e altă poveste... pentru cumpărarea ei am făcut apel și la bugetul lui Șerban Foarță!) Dar nu-i nimic, imaginația mea le va suplini cu asupra de măsură. Sufletul îmi sfârâie de plăcere gândindu-mă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
se aud împușcături. Când ajungem acasă, Mara a ațipit deja pe umărul Roxanei. În lift, o pup pe frunte. Îi conduc până la ușa casei și le spun noapte bună. Paul zâmbește. Bucurii. Îi zâmbesc, apoi merg spre ușa casei mele. Anticariat Bătrânul nu s-a lăsat înduplecat. I-am explicat că pot să-mi car singur bagajele, dar el a insistat să-mi arate unde e camera și cum funcționează utilitățile. Nu-s prea în formă. Am zburat trei ore cu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și s-a apropiat, curios, de un dulap plin de cărți. Alte dulapuri împrăștiaseră peste tot conținutul lor. În casa asta nu sunt decât cărți spuse el. Cât în zece biblioteci. Dar ce să faci cu ele? Sunt vechi, nici anticariatul nu le mai primește. Dacă le vindea cineva la timp, lua bani, nu glumă, pe ele. Acum sunt bune doar pentru foc... Întors de la întrunire, fostul aviator spunea: Casa asta trebuia dărâmată de mult. Dacă primăria n-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mult, a sosit timpul să mă odihnesc. Nu mai vreau să plec în misiune nici în somn. S-a terminat pentru mine, sunt prea fragil. Fotografiile de pe pereți le dau jos, sau le duc la muzeu. Vând și radioul la anticariat. Poate o să dorm noaptea liniștit am nevoie de un somn adânc. Ziua sunt singur cu gândurile mele, de aceea mă visez noaptea zburând. Dacă aș visa altceva, mi-aș schimba și obiceiurile. Să visez un tren. Din avion vedeam toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
duc, cu autoturismul meu, DAF, pe oaspetele său, ministrul mediului și apelor, tovarășul Iliescu, prin centrul Moscovei să își facă niște cumpărături. Am fost surprins, când oaspetele mi-a zis: Dragă, te rog să mă duci la câteva librării și anticariate din centru sau din partea veche a orașului. M-ar interesa ultimele noutăți editoriale, aș dori să mai văd atmosfera specifică librăriilor sovietice, să mai răsfoiesc vreo carte nou editată, eventual să cumpăr câte ceva. Convorbirea cu el a fost agreabilă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
regimului socialist fusese însoțită de un asalt împotriva culturii burgheze, de confiscarea, de punerea la index și de epurarea scriitorilor români și străini. Sute de mii de cărți au fost adunate din bibliotecile personale și publice, din librării și din anticariate, trimise la topit sau închise sub cheie în depozite speciale, la începutul anilor ’50. Cei care reușiseră să-și salveze cărțile le împrumutau prietenilor. Cred că niciodată lectura nu a fost atât de esențială ca în acea vreme când adevărata
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
li s-ar fi putut găsi la dosarul personal. La „Școala de Literatură” din Capitală, Labiș, constrâns de o programă burdușită de ideologie și dogmatism, va trebui să-și propună o informare serioasă și complexă pe cale autodidactă, adică alergând prin anticariate să caute „cărți interzise”, iar atunci când le va găsi să le ascundă prin dulapuri, unde instructori „vigilenți” i le vor descoperi, i le vor confisca și-l vor „demasca" în fața colectivului, după cum aflăm de la mai mulți martori oculari. Circumstanțele istorice
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
tineri liceeni din Bârlad e vorba de grupul VIRĂ. Tinerii aveau jumătatea vârstei pe care ar fi Împlinit-o Malin. I-am Întrebat cum au ajuns să descopere autorul. Mi-au răspuns că au găsit cartea lui Malin la un anticariat și că după ce i-au citit pe rând versurile, s-au hotărât să le pună pe muzica”. Că Malin Tăcu a fost și rămâne un vestitor, iar revista ,,Cronică” și alte instituții și persoane fizice niște sprijinitori aflăm de la Valeriu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în spirit, în vocația văzută prin dimensiunile ei creatoare. Ce se întâmpla, de pildă, pe o stradă a Iașului într-o vreme? "Pe strada Lăpușneanu, peste drum de biserica Banu, erau expuse pe trotuarul larg, pe etalaje mobile, articole de anticariat: cărți, multe franceze, reviste, albume de tot felul. Ani de-a rândul s-au putut cumpăra, la prețuri derizorii, Critice de E. Lovinescu, noi, netăiate. Librăria Athanase Gheorghiu, fostă Socec -, din Piața Unirii, era locul de întâlnire al lectorilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o agendă de evenimente culturale remarcabile, dincolo de ceea ce reprezintă acest centru urbanistic, modern, turistic, comercial, social. Să nu trecem cu vederea numeroasele licee de prestigiu, case de cultură, librării, arhive, cluburi, galerii de artă, laboratoare de inventică, cabinete de lectură, anticariate, emisiunile și paginile culturale din media. Este monotonă această simplă înșiruire dar ea înfățișează marea forță intelectuală a Cetății. În asemenea condiții cum să se renunțe la speranța în afirmarea biruitoare a culturii, cu influențele ei binefăcătoare asupra omului? Lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu rezistă (din nefericire prezentul înregistrează o diluare a acestui tip de rezistență, fenomen pe care îl dorim cât mai repede trecător) de a colinda la rând librăriile, bibliotecile, muzeele, teatrele, sălile de concerte, monumentele și mănăstirile, spațiile de artă, anticariatele, cluburile, cenaclurile, evenimentele de esență culturală, apoi străzile, aleile, piețele și ungherele cu parfum de epocă. Această ispită, trecută să spunem și prin gândul filozofic, înseamnă vigoare și autenticitate intelectuală, după parcurgerea etapei îndoielii. De obicei, ieșeanul nostru nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fost faptul că după lecturile făcute, aveam o viziune foarte clară asupra artizanilor evenimentelor din 1789, dar, în ciuda faptului că Robespierre era una dintre cele mai marcante figuri ale Revoluției, despre el nu știam nimic, sau aproape nimic. Am colindat anticariatele, am cumpărat aproape tot ce s-a scris despre "marele nervos cu mască impasibilă", cum l-au numit istoricii pe omul de la 9 Thermidor, și am reînceput lectura. În anul 1990 piesa despre Robespierre era gata, iar în 1991, avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vastă de identificare a cărților fasciste și reacționare, în general". Lista cuprindea circa 8 000 de titluri (de altfel a fost publicată și o broșură cu cărțile aflate la index), care au și fost epurate din majoritatea bibliotecilor, librăriilor și anticariatelor. Acțiunea îi și nemulțumește pe tovarășii activiști prin scăpările inevitabile rezultate din imposibilitatea de a controla bibliotecile particulare. Un "Raport asupra comenzilor literare cu tema "23 august"" din mai-iunie 1949, dezvăluie maniera în care revistele și editurile erau alimentate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a Europei, perioada de aur a României și a Bucureștiului sunt pe cale să se termine nu la multe nopți distanță față de cea în care Cristi a coborât după ce s-a cazat și a fumat câteva țigări, admirând Sena și vestitele anticariate de pe malul ei. Parisul este un amestec de tonuri, de ritmuri, de oameni, de curiozități de tot soiul, în care fiecare duce o viață trepidantă. Toți într-o continuă alergare. Zilele următoare, Cristi și Vladimir, însoțiți de câțiva amici din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
liber. Manifestarea e organizată de Fundația Culturală a Berlinului, de Comisia de Știință, Cultură și Cercetare a Senatului german și de o serie de sponsori de stat și privați. Sunt zeci de corturi în care își expun marfa edituri, librării, anticariate, inclusiv unul consacrat Literatur Express-ului, unde se vând cărțile scriitorilor-participanți și fotografii realizate pe parcursul călătoriei. Au loc lansări, recitaluri, ședințe de autografe și discuții improvizate, e multă forfotă și voie bună - o atmosferă care îmi amintește de Piața Saint-Sulpice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care, din motive neclare lui însuși, avea o atât de înaltă părere despre capacitățile sale, ducea pur și simplu o existență de playboy, de băiat de bani, gata deși eram foarte sărac, prost îmbrăcat, puținii bani mergeau pe cărți, la anticariate sau la Mon jardin unde dansam cu câte o nouă cucerire galantă. Uneori însă dansam acolo și cu Mama, părând pur și simplu o pereche, nu foarte distonantă, și ambii afișam o naivitate și o nepăsare reale, ce ne-au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
des invocat de Nichita - o roată de automobil!Ă, cu parchetul vechi și „melodios”, cu sute de cărți înșirate pe jos sau în lăzi - o parte din ele au fost duse de Nichita, în niște mari cufere de nuiele, la anticariatul din strada Biserica Enei și mi le-a vândut, sub pretextul iscusit că biblioteca mea conține ediții proaste, incomplete, traduceri proaste sau, pur și simplu, autori „care nu se mai citesc în traducere”, precum un Victor Hugo!... Din banii luați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Philippide, din literatura germană, dar a fost un moment când nu mă mai pasiona nimic. Nu găseam cartea, cărțile care să-mi placă. Să mă provoace. Să mă oblige asemenea unui drog să renunț la mine. Și, deodată, la anticariatul din Piatra Neamț, din colț, de lângă casa Hogaș (tu îl știi prea bine, îl vedeam uneori acolo pe Aurel Dumitrașcu discuta întotdeauna aprins, înflăcărat), cineva, o colegă, mi-a arătat un volum de Ibrăileanu. Erau studii care m-au vrăjit. Apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
inteligenței structurante, felului de a gândi literatura prin raportare la societate, dar, până la urmă, literatura e un pariu individual (un pariu care construiește destine). Așadar, dincolo de mediu, cultură, rasă etc. îmi amintesc Istoria literaturii engleze a lui Taine, era în anticariatul din Piatra Neamț, mă tot învârteam pe lângă volumele acelea -, este individul. Dar care este libertatea lui? El vine cu puterea lui de a exprima, dar această putere n-ar arăta la fel fără tradiție, o tradiție intrată în sânge, generatoare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dintr-un fel de gelozie față de cei trei de mai sus, plus Goncearov și Bulgakov. Aproape în fiecare seară, la ora 17,00, la five o'clock, monșer, așteptam un sfert de oră până se deschidea cu marfă "nouă" un anticariat de pe Lăpușneanu, de unde Brumaru (pe care-l cunoșteam cu tot respectul, de la distanță) pleca fericit spre casă cu câte un braț mare de volume. Ei bine, într-o astfel de seară, Nichita mi-a pus în brațe două volume, tipărite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]