977 matches
-
quasi deum esse putabunt (v. 832), dar din punctul de vedere al iudeilor, Nero nu este decât un împărat străin, care le face jocul. Trebuie, apoi, să ținem cont de faptul că, în scurta sa concluzie, Commodian, își numește eroul „Anticristul pentru noi” (nobis) (v. 933). La cine se referă poetul când scrie nobis? La creștini sau la păgâni? Commodian este creștin, iar creștinii sunt victimele lui Nero, deci acest nobis s‑ar putea referi la creștini. Din păcate, există două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
include în grupul victimelor lui Nero toți păgânii rămași „fără cetate”. Cuvântul nobis ține deci de strategia convertirii. Acum, după ce am văzut că nobis se referă la păgâni, este firesc să ne întrebăm ce anume ar putea să însemne cuvântul „Anticrist” din versul citat, pentru un păgân? Teologic vorbind, absolut nimic. Atunci când poetul afirmă că nobis Nero factus Antichristus, el atribuie termenului un sens metaforic, a cărui semnificație este cea strictă, de „tiran eshatologic”, de distrugător al „Cetății eterne”, fapt confirmat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de o mie de ani a „poporului ascuns”. Va fi aruncat, împreună cu profetul său mincinos, în „iezerul de foc”, așa cum precizează Apocalipsa 19,20. Dar, dacă lucrurile stau în felul acesta, ce sens ar putea avea introducerea legendei lui Nero („anticristul” păgân) în trama anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în cauză, Commodian reține doar câteva elemente, utile discursului său, ca, de pildă, caracterul tiranic și atitudinea anticreștină. Imoralitatea, cabotinajul și desfrâul sunt intenționat lăsate deoparte. Nero devine un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unei atare „mezalianțe”. În același timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura cristologică. Instructiones 41 În acrostihul 41 al Instructiones apare o versiune sintetică a mitului Anticristului: 1 Dixit Esaias
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura cristologică. Instructiones 41 În acrostihul 41 al Instructiones apare o versiune sintetică a mitului Anticristului: 1 Dixit Esaias: Hic homo, qui commouit orbem
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura cristologică. Instructiones 41 În acrostihul 41 al Instructiones apare o versiune sintetică a mitului Anticristului: 1 Dixit Esaias: Hic homo, qui commouit orbem Et reges
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura cristologică. Instructiones 41 În acrostihul 41 al Instructiones apare o versiune sintetică a mitului Anticristului: 1 Dixit Esaias: Hic homo, qui commouit orbem Et reges totidem, sub quo fiet terra deserta. Audite, quoniam propheta de illo predixit; Nihil ego conposite dixi, sed lege legendo. 5 Tum scilicet mundus finitur, cum ille parebit Et tres imperantes
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ei să creadă în el, chipul său va grăi. Cel Atotputernic îi va îngădui să ucidă sfinții. Atunci, citind Scripturile cu de‑amănuntul, iudeii Vor striga într‑un glas către Cel Preaînalt că au fost înșelați.) Dacă în Carmen... adevăratul Anticrist este regele venit ab oriente, aici, confuzia între Nero și Anticrist pare totală. Altfel spus, cei doi Anticriști din Carmen... - unul, în sens metaforic, celălalt, în sens teologic - lasă locul unui singur Anticrist în Instr. 41, dar unul cu două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îi va îngădui să ucidă sfinții. Atunci, citind Scripturile cu de‑amănuntul, iudeii Vor striga într‑un glas către Cel Preaînalt că au fost înșelați.) Dacă în Carmen... adevăratul Anticrist este regele venit ab oriente, aici, confuzia între Nero și Anticrist pare totală. Altfel spus, cei doi Anticriști din Carmen... - unul, în sens metaforic, celălalt, în sens teologic - lasă locul unui singur Anticrist în Instr. 41, dar unul cu două fețe. Majoritatea editorilor și comentatorilor văd lucrurile în felul acesta. După
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
citind Scripturile cu de‑amănuntul, iudeii Vor striga într‑un glas către Cel Preaînalt că au fost înșelați.) Dacă în Carmen... adevăratul Anticrist este regele venit ab oriente, aici, confuzia între Nero și Anticrist pare totală. Altfel spus, cei doi Anticriști din Carmen... - unul, în sens metaforic, celălalt, în sens teologic - lasă locul unui singur Anticrist în Instr. 41, dar unul cu două fețe. Majoritatea editorilor și comentatorilor văd lucrurile în felul acesta. După modelul lui Brewer, Poinssote propune o altă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au fost înșelați.) Dacă în Carmen... adevăratul Anticrist este regele venit ab oriente, aici, confuzia între Nero și Anticrist pare totală. Altfel spus, cei doi Anticriști din Carmen... - unul, în sens metaforic, celălalt, în sens teologic - lasă locul unui singur Anticrist în Instr. 41, dar unul cu două fețe. Majoritatea editorilor și comentatorilor văd lucrurile în felul acesta. După modelul lui Brewer, Poinssote propune o altă grilă de lectură, identificând schema binară din Carmen... și în acrostihul citat mai devreme: „Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propune o altă grilă de lectură, identificând schema binară din Carmen... și în acrostihul citat mai devreme: „Suntem tentați să credem că versurile 7 și 11 relatează un episod autonom - introdus cu abilitate prin conjuncția autem - referitor la începutul activității Anticristului, al cărei element determinant îl constituie. Există, așadar, în Instructiones un singur Anticrist, așa cum indică și titlul, și acest Anticrist nu este Nero rediuiuus”. În consecință, versurile 7‑11 constituie o paranteză consacrată lui Nero, în calitate de precursor al „Latinului”, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acrostihul citat mai devreme: „Suntem tentați să credem că versurile 7 și 11 relatează un episod autonom - introdus cu abilitate prin conjuncția autem - referitor la începutul activității Anticristului, al cărei element determinant îl constituie. Există, așadar, în Instructiones un singur Anticrist, așa cum indică și titlul, și acest Anticrist nu este Nero rediuiuus”. În consecință, versurile 7‑11 constituie o paranteză consacrată lui Nero, în calitate de precursor al „Latinului”, în timp ce restul poemului vorbește de Anticristul principal. În realitate, cele două moduri de înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credem că versurile 7 și 11 relatează un episod autonom - introdus cu abilitate prin conjuncția autem - referitor la începutul activității Anticristului, al cărei element determinant îl constituie. Există, așadar, în Instructiones un singur Anticrist, așa cum indică și titlul, și acest Anticrist nu este Nero rediuiuus”. În consecință, versurile 7‑11 constituie o paranteză consacrată lui Nero, în calitate de precursor al „Latinului”, în timp ce restul poemului vorbește de Anticristul principal. În realitate, cele două moduri de înțelegere ale acrostihului 41 nu sunt opuse, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îl constituie. Există, așadar, în Instructiones un singur Anticrist, așa cum indică și titlul, și acest Anticrist nu este Nero rediuiuus”. În consecință, versurile 7‑11 constituie o paranteză consacrată lui Nero, în calitate de precursor al „Latinului”, în timp ce restul poemului vorbește de Anticristul principal. În realitate, cele două moduri de înțelegere ale acrostihului 41 nu sunt opuse, ci complementare. Teza susținută de Brewer și Poinsotte are totuși meritul de a arăta că există, la Commodian, o viziune coerentă a eshatologiei; scenariul sfârșitului lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în perfectă concordanță cu cel din Carmen apologeticum. În privința anticristologiei autorului nostru, cel mai simplu ar fi să presupunem nu unul, ci două modele alternative. Primul (sintetic), reprodus în acrostihul 41, prezent de asemenea în comentariul lui Victorin, propune un Anticrist‑Nero rediuiuus. Împăratul roman revine pe pământ de inferno leuatus, declanșează ultima persecuție împotriva creștinilor, distruge Roma și intră învingător în Ierusalim. Iudeii recunosc în el pe adevăratul Mesia, dând crezare semnelor și minunilor săvârșite de pseudoprofetul său. Cel de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să poată fi reflectată în poem, autorul trebuie să inventeze un persecutor credibil, adică un personaj care să îmbine toate trăsăturile împăratului roman. Legenda neroniană oferă cadrul ideal pentru un asemenea demers. Nero‑Valerian nu poate fi totuși identificat cu Anticristul, pentru simplul motiv că tradiția susține originea iudaică a tiranului eshatologic. În acest punct atingem cel de‑al doilea aspect al problemei. Victorin, după cum am văzut deja, rezolvă paradoxul, involuntar creat de Irineu (Anticristul = un împărat roman din tribul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu poate fi totuși identificat cu Anticristul, pentru simplul motiv că tradiția susține originea iudaică a tiranului eshatologic. În acest punct atingem cel de‑al doilea aspect al problemei. Victorin, după cum am văzut deja, rezolvă paradoxul, involuntar creat de Irineu (Anticristul = un împărat roman din tribul lui Dan), insistând asupra faptului că Nero rediuiuus nu va fi recunoscut ca atare de generația de la sfârșitul istoriei, și că va trece, în ochii iudeilor, drept rege al Iudeii. În ciuda faptului că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iudeilor, drept rege al Iudeii. În ciuda faptului că nu există argumente hotărâtoare și incontestabile în acest sens, este foarte probabil ca autorul poemului Carmen... să fi cunoscut Comentariul la Apocalipsă al episcopului de Poetovio. În acest caz, motivul celor „doi anticriști”, dintre care unul este identificat cu Nero, trimite indirect la motivul celor „doi Nero”, unul istoric, celălalt, eshatologic, din comentariul pannonianului. „Metamorfoza” lui Lactanțiu În viziunea lui Lactanțiu, Nero este întruchiparea „protopersecutorului”, cel care inaugurează seria împăraților aspru pedepsiți de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștine, din Oracolele sibiline și din Oracolele lui Hystaspe. El însumează șapte etape, până în momentul învierii morților: 1) Divizarea Imperiului; 2) Venirea unui rege tiranic din țările de la miazănoapte; 3) Apariția unor cataclisme cosmice; 4) Venirea profetului eshatologic; 5) Venirea Anticristului (regele din Siria); 6) Înfrângerea Anticristului de către ultimul împărat, Cristos; 7) Venirea lui Cristos. Așadar, într‑o primă fază, Imperiul Roman se va destrăma în zece părți trecute sub autoritatea a zece regi, incompetenți, desigur, de vreme ce orbem terrae non ad
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Oracolele lui Hystaspe. El însumează șapte etape, până în momentul învierii morților: 1) Divizarea Imperiului; 2) Venirea unui rege tiranic din țările de la miazănoapte; 3) Apariția unor cataclisme cosmice; 4) Venirea profetului eshatologic; 5) Venirea Anticristului (regele din Siria); 6) Înfrângerea Anticristului de către ultimul împărat, Cristos; 7) Venirea lui Cristos. Așadar, într‑o primă fază, Imperiul Roman se va destrăma în zece părți trecute sub autoritatea a zece regi, incompetenți, desigur, de vreme ce orbem terrae non ad regendum, sed ad consumendum partiantur (7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
superfluu, păstrând numai strictul necesar: sosirea unui „trimis al lui Dumnezeu” precedă venirea ultimului tiran pe pământ. Pe fondul misiunii de convertire ce‑i revine „marelui profet”, Anticristul apare sub chipul unui rege „originar din Siria”. Personajul este identificat cu Anticristul numai spre sfârșit (cap. 19), pe tot parcursul scrierii fiind vorba doar de un rege de o extraordinară răutate, malo spiritu genitus, euersor ac perditor generis humani, ajutat de un mendaciorum propheta („profet al mincinoșilor”). El se va pretinde „adevăratul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iudex et ultor et rex et deus (7, 17) quem nos Christum uocamus (7, 19). Cristos apare ca un conducător de oștiri (Apoc. 19). Înainte de începerea luptei „o sabie coboară din cer”, semn că Dumnezeu este de partea celor asediați. Anticrist va fi învins la capătul celei de‑a patra confruntări, iar Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui vor domni pe pământ. Fidel tehnicii sale persuasive, Lactanțiu ornamentează descrierea cu diferite mărturii extrase din scrierile lui Hermes Trismegistul, din Oracolele sibiline
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trama eshatologică cu scopul clar de a legitima dubla identitate a tiranului eshatologic, aceea de conducător al unui imperiu păgân și de iudeu. Commodian reia legenda și îi conferă o nouă semnificație. În concepția sa, Nero îndeplinește funcția metaforică de Anticrist al păgânilor (deoarece se adresează păgânilor iudaizanți). Lactanțiu se debarasează de mit ca de o prejudecată inutilă. Recitind cu atenție toate momentele relatării sale eshatologice, observăm lipsa unui element fundamental din biografia Anticristului: originea sa iudaică. Tiranul eshatologic este descris
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
concepția sa, Nero îndeplinește funcția metaforică de Anticrist al păgânilor (deoarece se adresează păgânilor iudaizanți). Lactanțiu se debarasează de mit ca de o prejudecată inutilă. Recitind cu atenție toate momentele relatării sale eshatologice, observăm lipsa unui element fundamental din biografia Anticristului: originea sa iudaică. Tiranul eshatologic este descris ca un uzurpator „născut de un duh rău” și venit din Siria; nicăieri însă nu se precizează că el este iudeu. Conflictul între iudei și creștini este pur și simplu omis în această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]