1,203 matches
-
exemplu de hilomorfism 156. Dacă, la origine, trupul desemnează materia, iar spiritul formă, discursul poetic blakean respinge această dihotomie 157, substituind-o cu perechi de contrarii precum rațiune/intelect, memorie/imaginație, vegetativ/spiritual. Profilul vizionar blakean evidențiază o serie de antinomii conceptuale destul de clare, transferate ulterior la nivelul textelor propriu-zise. Concret, în The Marriage of Heaven and Hell (1790-1793)158, text descris, simultan, ca "dialectica prescurtata" (Spector, 2001b, p. 60) și că "manifest critic" (Spector, 2001a, p. 81), Blake observa că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
idei, cf. scrisoarea adresată de Blake lui Flaxman și datata 21 septembrie 1800 (E: 710-711). 145 W.J.T. Mitchell descrie cu acribie ceea ce el numește "dialectica vizual-verbală" a lui Blake (1978, pp. 4-14). Cu toate acestea, Ronald Paulson opinează că antinomia în cauză ar trebui interpretată în termeni de interior/exterior, nu de vizual/verbal: Acordând prioritate timpului, nu spațiului, el preferă urechea ochiului. Aceasta se datorează faptului că urechea este o sursă de referință internă, ochiul fiind supus unor distrageri
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
factori determinanți. Fiecare gen discursiv devine o componentă a interacțiunii lingvistice, care se desfășoară într-un anumit cadru social. În prezent, lingvistica de corpus oferă mijloace teoretice și tehnice de studiere a spațiilor textului și discursului, transformînd în dualitate falsa antinomie dintre limbă și vorbire. Noua disciplină, derivată dintr-o metodă de investigație lingvistică, se bazează pe textele reale ca produse rezultate în comunicarea umană și nu pe textele artificiale create de lingviști. François Rastier propune un studiu comparativ atît al
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
modificat sau chiar contrafcut de civilizație Natura presupune spontaneitate, societatea este organizare, ordine, norme. Manifestarea naturalului apare de aceea de cele mai multe ori ca o revolt împotriva coercițiilor comunitții și, cum în mod inevitabil individul îi este exponentul cel mai direct, antinomia dintre natur și cultur devine, în fond, aceea dintre individ și societate. Atitudinea refractar faț de integrarea în normele comunitare se diminueaz pe msur ce educația îl socializeaz pe individ, atât prin mijloace de limitare și represiune a tendințelor centrifugale
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
explicit; Etica socializeaz puterile, transformându-le din scopuri cu finalitți proprii în mijloace de întrebuințare general. Pentru aceasta, ea întrebuințeaz procedeul neutralizrii prin contrariile lor, opunând forțelor superbe tocmai ceea ce ele disprețuiesc, oprind desfșurarea lor nemsurat prin concurența propriilor lor antinomii. În consecinț, autorul arat cum toate moralele au condamnat tendințele imperialiste și cele avare, disprețul pentru cei slabi, neputincioși sau bolnavi, exacerbarea calitților psihice și desconsiderarea orgolioas a celor vduviți de ele, recomandând și cultivând în schimb virtutea suprem a
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ceea ce nu era logică pură prin scrierea unor tratate în care formulele nu mai alternau cu discursul explicativ, ca în cărțile de matematică obișnuite, ba chiar acest discurs dispăruse complet. Din nefericire, au ajuns la rezultate contradictorii, la ceea ce numim antinomii cantoriene, asupra cărora vom avea ocazia să revenim. Aceste contradicții nu i-au descurajat, și s-au străduit să modifice regulile în așa fel încât să le înlăture pe cele care se manifestaseră deja, fără să fie siguri că prin
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
această alteritate demonică elimină contradicția pozitiv-negativ, bine-rău, întrucât nu poate fi abordată din perspectiva acestor dualități, fiind "o energie primară, adesea tenebroasă și participând la un gen de veșnică pulsație a celor din care provin toate"448. Alteritatea demonică transcende antinomiile specifice spațialității și temporalității lumii umane și reprezintă o ființă intermediară, explicată de Afloroaei prin apel la filosofia antică, care mediază relația dintre divinitate și oameni, având în același timp un statut privilegiat în raport cu sacrul. Studiul lui Afloroaei despre alteritate
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
al preiluminismului. O situație nouă dar nu fundamental diferită a creat-o ulterior, mai întâi în teritoriile ce alcătuiseră fostul Imperiu roman, iar după aceea în întreaga Europă, constituirea creștinismului în religie de stat. Într-adevăr, în pofida doctrinei iubirii aproapelului, antinomia prieten-dușman nu numai că nu s-a estompat, dar a cunoscut chiar o sensibilă extindere și agravare în comparație cu perioadele precedente: 'dușmani' erau acum toți 'păgânii', împotriva cărora trebuia să se întreprindă cruciade sau alte războaie de nimicire, iar mai apoi
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
-o face o atingere reală....” în aceste tablete fanteziste din volumul Povestiri de trezit adulții surprindem o diversitate de teme și motive care ne umanizează. în fond, suntem Vălcii plângătoare care, traversând prin „Sădurea narativă” (rmberto Eco) a sinelui, descoperim antinomiile propriei noastre ființe prin întrebări întrebătoare, de tipul: „Ce se ascunde în spatele ușilor închise?” sau „Eu de ce pot fi tu, tu de ce nu poți fi eu?” Măiestrită viziune în minimonologul adresat de tip discurs „Cine spune că există ani pierduți
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
experienței noastre de viață, dincolo de societate și grup, virtuală, dar nu atât de abstractă ca în cazul cetățeniei (definită teoretic, constituțional și indiferentă față de orice relație de grup). M. Malița definește cele două concepte globalizare-identitate ca pe o pereche de antinomii inseparabile, distincte dar mereu împreună, într-o relație de "polaritate concordantă" (Malița, M., 199934). Noul câmp definit de globalitate/identitate introduce o dinamică neobișnuită în spațiul social prezent. Tendința unificatoare se pare că va putea fi atinsă datorită tehnologiei
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se convertește în cunoaștere. Tomisul și Roma devin axe polare care ilustrează antinomia dintre real și imaginar. Dacă în prima parte a exilului, Tomisul era un ținut al tristeții prezente, iar Roma un tărâm al fericirii pierdute, în partea a doua a exilului, această polarizare începe să se inverseze. Tomisul devine treptat un
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
menite a semnala caracterul malefic al pasiunii ("răul intern") fiind corul și, odată cu el, spectatorul, avertizat pas cu pas asupra naturii reale a conflictului dintre om și divinitate. În consecință, tragicul și melodramaticul nu reprezintă niște categorii dramatice aflate în antinomie (cum crede Smith), ci niște modalități complementare de construcție a dramei moderne, abia aceasta având o dimensiune dialogică și personaje complexe, cu psihologii hieroglifice 64. Pe scurt, în teatrul modern, după cum am anticipat, tragicul definește o perspectivă a lecturii și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
selective A. Studii critice George, Al., În jurul lui E. Lovinescu, Editura Cartea Românească, București, 1975. Gheorghiță, G., "Sburătorul". Revista și cenaclul, Editura Minerva, București, 1976. Holban, Ioan, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1983. Mihăilescu, Florin, E. Lovinescu și antinomiile criticii, Editura Minerva, București, 1972. Negoițescu, Ion, E. Lovinescu, Editura Albatros, București, 1970. Petrescu, Camil, Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, Caietele Cetății literare, f.a. Sasu, Aurel, Eul suveran paradigme lovinesciene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
personajul masculin constituie subiectul prozei lovinesciene tocmai pentru că suferă" (op. cit., p. 64). Criticul ieșean e îndreptățit, de asemeni, să constate că "prin vocea lui Diomo vorbește viața împotriva literaturii, trăirea adevărată împotriva scenariului ei", pentru a stabili apoi o radicală antinomie între Diomo (bărbatul pătimaș) și Andrei (intelectualul ce preferă vieții literatura). Ca atare, conchide Holban, "viața și literatura despart personajele, dar autorul lor are ultimul cuvânt: cei care vor să trăiască viața ca viață sunt robi ai plăcerii, destinați unor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nici ateu: și chiar asta e drama noastră, a tuturor, inclusiv a teologilor, că nu putem fi nici una, nici alta”. Prezența și demolarea lui D-zeu, dispun de același volum de indeterminare în textele autorului - D-zeu e loc al antinomiilor: binecuvăntare și blestem, nimic și tot... „eu trăiesc printre contradicții, care mă împiedică să ader la o doctrină oarecare”. Cioran nu este „grafocrat”, luciditatea îl constrănge să înțeleagă că „scrierea nu are esență sau valoare proprie, fie ea pozitivă sau
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
să devină cât mai distinct, în mintea publicului relevant, și cât mai favorabil asociat cu lațurile pozitive, dezirabile ale reprezentărilor sociale. Un concept important pentru înțelegerea reprezentărilor sociale este acela de themata. Preluat de la Serge Moscovici, conceptul are la bază antinomii ale gândirii, atât ale celei științifice, cât și ale gândirii comune. Exemple de themata ale gândirii comune sunt: noi/ei, liberate/opresiune, uman/inuman, frica/speranța. Se pot adăuga și alte cupluri opoziționale: sănătos/nesănătos, credibil/necredibil, dinamic/static etc.
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
gândirii, atât ale celei științifice, cât și ale gândirii comune. Exemple de themata ale gândirii comune sunt: noi/ei, liberate/opresiune, uman/inuman, frica/speranța. Se pot adăuga și alte cupluri opoziționale: sănătos/nesănătos, credibil/necredibil, dinamic/static etc. Aceste antinomii se pot transforma în themata "dacă în decursul anumitor evenimente sociale și istorice, de exemplu, politice, economice, religioase etc., ele devin problematice și ajung în centrul atenției societății ca sursă de tensiune și conflict. În cursul unor astfel de evenimente
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
se pot transforma în themata "dacă în decursul anumitor evenimente sociale și istorice, de exemplu, politice, economice, religioase etc., ele devin problematice și ajung în centrul atenției societății ca sursă de tensiune și conflict. În cursul unor astfel de evenimente, antinomiile se transformă în themata: ele intra în discursul public, se problematizează și se tematizează în continuare, după care încep să genereze reprezentări sociale despre fenomenele respective".149 Pe langă themata, o componentă importantă a gândirii sociale este și nexus-ul. Introdus
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
nostalgie a celor sfinte. Există, prin urmare, posibilitatea transgresării temporare a granițelor ce demarchează sacrul de profan, atingând prin aceasta o axă spirituală primordială față de care omul se raportează în întreaga sa existență. Dacă sacrul exprimă idealurile și eternitatea, prin antinomie, profanul urmărește necesitățile lumii fizice îmbrăcate în valorile, de cele mai multe ori, hedoniste ale vieții cotidiene. Trecerea din profan în sacru poate avea semnificația unui urcuș, în timp ce alunecarea de la sacru la profan ar deține sensul unei căderi spirituale. Din această privință
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artei sacre contemporane: Traces du sacré, desfășurată în anul 2008, la Centrul Pompidou din Paris 468. O a doua accepțiune majoră a expresiei de artă sacră apare prin opoziția acesteia față de arta laică, într-o manieră asemănătoare definirii sacrului prin intermediul antinomiilor pe care acesta le manifestă față de profan. Aceasta este și viziunea pe care una dintre publicațiile recente din literatura franceză o îmbrățișează revista Arts sacrés (Ed. Faton) -, în care arta sacră se identifică cu orice formă de artă aflată în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
s-au văzut prea slabi să împlinească ceea ce își propuseseră. Prea slabi, nu în comparație cu zeii, ci cu natura. Natura propriei ființe, în primul rând. I se întâmplase și Siei Strihan . Printr-o istorie, din șirul celor care ar dovedi aceeași antinomie între „subiect și Istorie“. Lipsa de valoare a primelor desene cuminți, vag fidele, vag paradoxale - ca o vârstă sau doar un răgaz al abandonării în liniștea și comoditatea resemnată a oboselii, a mediocrității -, readucea și un potențial al trădărilor ? Premisa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
natura le produce este mărginit. ["HERACLIT ZICE... Heraclit zice că niciodată același om nu s-a coborât de două ori în același râu. Cu toate că ideile cari cuprind un joc cu infinitul timpului și al spațiului și aceasta culminează într-o antinomie, încît și contrariul e adevărat. Adecă, din contra, același râu oglindește în liniștita-i 25 {EminescuOpXV 26} adâncime aceleași umbritoare păduri, același cer. Materia numai - acest Ahasver neobosit al formelor - e pururi alta, formele însă aceleași încît în ape vecinic
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cea ruptă de care am nevoie. {EminescuOpXV 234-264} {EminescuOpXV 265} TEXTE SCRISE ÎN PRIMĂVARA ȘI VARA ANULUI 1883 FILOZOFIE ȘI ȘTIINȚE PROIECTE DE TITLURI ȘI DE CAPITOLE TITLURI DE CAPITOLE 2255 Idei proprii Giordano Bruno. Leibnitz. Kant. Timp, spațiu, cauzalitate. Antinomii (teza concretă - antiteza infinită, teza afirmare - antiteza negațiune). Laplace, cheia bolții PROIECTE DE TITLURI ȘI DE CAPITOLE [1] 2255 Încercări de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă. [2] 2266 * Teoria ecuațiunii universale sau a raporturilor constante dintre finit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe care ei îl denunță. Opera de artă, zic ei, este un artefact social, iar negarea estetizantă a acestei condiționări sociale este ea însăși un fapt social. În spatele acestui dispreț încrucișat, al acestor acuzații reciproce de terorism, stă poate o antinomie a Rațiunii estetice, o problemă fără soluție, analogă cu dilema etnologului prins între dorința de a participa și nevoia de a se distanța. Pentru a înțelege o etnie din Noua-Guinee, trebuie s-o observăm cu un ochi rece, retras, sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru cea rea, sunt siguri de cununa biruinței, dacă se îngrijesc să aibă privilegiul de a da ei ultimul atac și dacă nu sunt obligați să reziste unui nou asalt al adversarului." Immanuel Kant Critica rațiunii pure "Dialectica transcendentală"*. Tabloul antinomiilor audiovizualului seamănă cu cel al rațiunii pure. Fiecare teză are antiteza ei și niciuna nu poate s-o refuteze pe cealaltă, astfel că iconofobul și iconodulul sunt condamnați să trăiască împreună, uneori chiar în același individ. Alăturarea argumentațiilor, care va
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]