835 matches
-
celulei să-și păstreze forțele și să se concentreze cât se poate de mult pentru producerea energiei necesare funcționării și apărării împotriva agresorilor (bacterii, viruși etc.). Vitamina C este, de asemenea, foarte importantă întrucât este capabilă să ajute alte vitamine antioxidante care au neutralizat deja un radical liber, dar care au rămas astfel blocate. Ea le redă puterea antioxidantă: până la 18% în cazul vitaminei E și 13% în cazul betacarotenului. Doze recomandate: 60 mg, dar nu s-au înregistrat doze de
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
fi untura de pește, ficatul, gălbenușurile de ou și produsele lactate. Betacarotenul se mai numește și „provitamina A”, pentru că el trebuie să fie sintetizat de ficat înainte de a fi transformat în vitamina A. Vitamina A este amintită din ce în ce mai puțin ca antioxidant major, fiind considerată mai degrabă un element care ar declanșa reproducerea celulelor. Dimpotrivă, betacarotenul și carotenoidele sunt recunoscute ca antioxidanți capabili să protejeze proteinele LDL de peroxidarea lipidică datorată radicalilor liberi 4. Iată de ce se recomandă ca betacarotenul să reprezinte
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
mai degrabă vitaminele P, cum ar fi mai corect să spunem - însumează un ansamblu vast de polifenoli care explică avantajele alimentației mediteraneene, precum și paradoxul francez. Vă prezint mai jos principalele bioflavonoide, începând cu subgrupa cea mai importantă datorită puterilor sale antioxidante: proantocianidinele. Proantocianidinele Nu vă enervați încercând să pronunțați acest cuvânt caraghios. Vă veți da seama că, fără să știți, consumați deja ceea ce denumește el și, fără îndoială, acesta este cel mai important lucru. Extractul din sâmburi de strugure sau pycnogenolulTM
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
5 Mic vocabular Bioflavonoide Bio = rădăcină grecească însemnând „viață”. Flavo = prefix latinesc indicând culoarea galbenă. Flavonă = conținut biochimic prezent în general în alimentele colorate natural în galben sau portocaliu. Polifenoli Rădăcina grecească poli înseamnă „ mai mulți”. Fenolul este un element antioxidant pe care îl găsim în mâncare. Oligomeri Din rădăcinile grecești oli, care înseamnă „câțiva”, și mere, care înseamnă „o parte”. În biochimie, acest termen desemnează o combinație de 2, 3 sau 4 molecule. Proantocianidine Grup de polifenoli din familia flavonoidelor
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
sau acidul cinamic, care ar explica virtuțile sale terapeutice. Dar acțiunea lor nu a fost încă demonstrată în realitate. Ceea ce face ca extractul de pin și extractul din sâmburi de strugure să fie niște remedii atât de eficiente, este efectul antioxidant al proantocianidinelor ca protectori ai colagenului și ai țesuturilor vii. După părerea biochimiștilor, aproape toate proantocianidinele au aceleași activități biochimice, indiferent de sursa lor. De altfel, majoritatea cercetărilor asupra biodisponibilității, efectuate între 1972 și 1977, atât cele analitice, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
imunodepresoare. Proantocianidinele au efect invers, întrucât întăresc sistemul imunitar. Surse naturale de proantocianidine: frunze de ginkgo biloba, de mesteacăn, de afine, extract din sâmburi de strugure, scoarță de pin maritim, pielița strugurilor și a afinelor. Quercitina Quercitina este un puternic antioxidant care face parte din familia bioflavonoidelor. O găsim în stare naturală în usturoi, ceapă, praz, ceai verde, varză de Bruxelles, mărar, mere, afine, sparanghel și ardei iute. Quercitina are numeroase proprietăți și joacă un rol important în alergii, diabet, herpes
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
alt indiciu ce subliniază acțiunea antioxidantă a acidului folic în timpul cancerului este faptul că, cu cât cancerul este într-un stadiu mai avansat, cu atât este mai importantă forma oxidată a acidului folic, mai ales în cazul cancerului ovarian. Efectele antioxidante pozitive ale acidului folic în combaterea anumitor tipuri de cancer al organelor de digestie - colon, ficat, pancreas - par să fie mai bine cunoscute. O lipsă de acid folic ar putea, de asemenea, să crească riscurile cardiovasculare și de criză cardiacă
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
sau reduce riscul anumitor boli. Atenție! Definiția „nutraceuticelor” și cea a „alimentelor funcționale” sunt încă în evoluție. Aceste alimente pot fi în stare naturală sau pot să fi fost modificate, fabricate ori adaptate genetic. Informați-vă asupra provenienței lor. Mineralele antioxidante Nu doar vitaminele au puteri antioxidante, ci și mineralele, mai ales zincul și seleniul. De asemenea, magneziul pare să aibă și el proprietăți antioxidante. Celelalte minerale și oligoelemente (minerale în cantitate foarte mică, doar sub formă de urme) nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
Definiția „nutraceuticelor” și cea a „alimentelor funcționale” sunt încă în evoluție. Aceste alimente pot fi în stare naturală sau pot să fi fost modificate, fabricate ori adaptate genetic. Informați-vă asupra provenienței lor. Mineralele antioxidante Nu doar vitaminele au puteri antioxidante, ci și mineralele, mai ales zincul și seleniul. De asemenea, magneziul pare să aibă și el proprietăți antioxidante. Celelalte minerale și oligoelemente (minerale în cantitate foarte mică, doar sub formă de urme) nu sunt antioxidanți propriu-ziși, însă prezența lor este
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
sau pot să fi fost modificate, fabricate ori adaptate genetic. Informați-vă asupra provenienței lor. Mineralele antioxidante Nu doar vitaminele au puteri antioxidante, ci și mineralele, mai ales zincul și seleniul. De asemenea, magneziul pare să aibă și el proprietăți antioxidante. Celelalte minerale și oligoelemente (minerale în cantitate foarte mică, doar sub formă de urme) nu sunt antioxidanți propriu-ziși, însă prezența lor este necesară pentru ca diferitele mecanisme antioxidante ale organismului să fie funcționale. Ne putem gândi, de exemplu, la fierul, cuprul
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
ales zincul și seleniul. De asemenea, magneziul pare să aibă și el proprietăți antioxidante. Celelalte minerale și oligoelemente (minerale în cantitate foarte mică, doar sub formă de urme) nu sunt antioxidanți propriu-ziși, însă prezența lor este necesară pentru ca diferitele mecanisme antioxidante ale organismului să fie funcționale. Ne putem gândi, de exemplu, la fierul, cuprul și magneziul care intră în compoziția enzimei antioxidante superoxid dismutază (SOD), produsă de organism în mod natural. Superoxid dismutaza se găsește sub trei forme: - legată de mangan
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
foarte mică, doar sub formă de urme) nu sunt antioxidanți propriu-ziși, însă prezența lor este necesară pentru ca diferitele mecanisme antioxidante ale organismului să fie funcționale. Ne putem gândi, de exemplu, la fierul, cuprul și magneziul care intră în compoziția enzimei antioxidante superoxid dismutază (SOD), produsă de organism în mod natural. Superoxid dismutaza se găsește sub trei forme: - legată de mangan (Mn-SOD); - legată de fier (Fe-SOD); - legată de cupru-zinc (Cu-SOD). Seleniul Chiar dacă această denumire vă pare ieșită direct dintr-un film
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
prezent sub formă de urme ușoare) esențial și recunoscut de Food and Drug Administration (Statele Unite) abia din 1990. Acest lucru nu trebuie să ne mire, pentru că acest mineral a fost descoperit abia acum 40 de ani datorită formidabilei sale puteri antioxidante. Foarte repede, el s-a impus ca un element indispensabil în lupta împotriva cancerului. Seleniul ar putea combate cancerul în trei moduri: • mai întâi, el ar repara daunele provocate ADN-ului de un exces de radicali liberi care ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
combate cancerul în trei moduri: • mai întâi, el ar repara daunele provocate ADN-ului de un exces de radicali liberi care ar putea fi la originea dezvoltării cancerului; • apoi, seleniul constituie un element al sistemului glutation peroxidază, cel mai important antioxidant detoxifiant al organismului (vezi capitolele 4 și 6); • în sfârșit, el ar accelera „apoptoza” sau moartea planificată a celulelor maligne înainte ca acestea să aibă timp să treacă printr-o mutație sau să se multiplice. Aceste trei tipuri de acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
mai mulți ani, spre deosebire de indivizii cu un regim alimentar sărac în seleniu, cum ar fi cei care se droghează sau anumite popoare din Africa sau din America Centrală. În sfârșit, seleniul, ca element component al enzimei glutation peroxidază, joacă un rol antioxidant important în protejarea lipidelor polinesaturate care constituie membranele celulare. Bilanțul de seleniu și de vitamina E pare să fie puțin modificat de îmbătrânire 19. O carență sau o insuficiență alimentară sau chiar o boală cronică sunt factori mult mai susceptibili
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
nuca de Brazilia, cereale integrale, ton, pește spadă, fructe de mare, semințe de floarea-soarelui, măruntaie, carne, gălbenuș de ou, usturoi, drojdie de bere, ceapă, melasă, pătrunjel, brocoli, iarbă de mare și ginseng. Zincul Nu numai că zincul este un puternic antioxidant, dar el joacă și un rol de primă importanță în metabolismul insulinei. Zincul are mai ales puterea de a crește nivelul de insulină în cele două tipuri de diabet; de aceea este recomandat în mod deosebit ca supliment pentru diabetici
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
vârstă, pentru că nivelul de zinc scade o dată cu vârsta. Zincul are funcții multiple, printre care și cea de a participa la funcționarea sistemului imunitar. El intră în compoziția a mai mult de 200 de enzime, printre care una din principalele enzime antioxidante, superoxid dismutaza (SOD), și cele care sunt responsabile de reproducerea lanțurilor de ADN, vitală pentru supraviețuirea noastră. Dimpotrivă, când un cancer este diagnosticat, în general se recomandă oprirea consumului de zinc întrucât acest lucru pare să încetinească progresia cancerului. Explicația
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
cu frunze verzi, orez. Aminoacizii și enzimele Cantitatea de proteine și aminoacizi recomandată este de aproximativ 50 mg zilnic. Nevoile fiecărei persoane sunt determinate mai precis prin calcule destul de complicate, în funcție de conținutul azotat al scaunului și al urinei. Glutationul Principalul antioxidant și detoxifiant al corpului cunoscut astăzi este glutationul sau GSH. Din păcate, glutationul pe care îl găsim în fructele și legumele proaspete, în carne, în comprimate sau sub formă de pudră nu ar putea fi niciodată absorbit așa cum este, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
proteina din lapte, adică foarte puțini oameni. Produsul este oferit sub denumirea comercială Immunocal pretutindeni în lume, mai puțin în Canada, unde aceasta a fost înlocuită cu cea de HMS 90. Taurina Taurina este mai mult un detoxifiant decât un antioxidant. Ea protejează mai ales plămânii de daunele produse de bleomicină, substanță utilizată în chimioterapie, și detoxifică ficatul alcoolicilor. Enzimele superoxid dismutaze (SOD) Superoxid dismutazele (SOD) sunt enzime corporale care elimină radicalii superoxid. Aceste enzime sunt constituite din proteine și dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
cu care sunt asociate : mangan (Mn-SOD), fier (Fe-SOD) și Cu-Zn (Cu-SOD). O carență a unuia din aceste metale sau minerale împiedică fabricarea de SOD și diminuează prin urmare puterea antioxidantă a organismului. În toate SOD-urile, metalul este antioxidantul activ care „se sacrifică” pentru a neutraliza radicalii liberi superoxid sau ionii superoxid (O20-). Corpul posedă un mecanism de adaptare care ajustează producerea de SOD în funcție de numărul radicalilor liberi superoxid prezenți în organism. Avantajul faptului că există diferite tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
sau endoperoxizii. La rândul ei, glutation reductaza are ca funcție reconstituirea glutationului redus (GSH), plecând de la glutationul oxidat (GSSG). Acidul lipoic Acidul lipoic este nu numai o unealtă a organismului (coenzimă) necesară pentru producerea de energie, ci și un bun antioxidant care protejează celulele de deșeurile produse în urma fabricării acestei energii. De exemplu, el ajută mușchii să folosească energia pe care o produc. Acidul lipoic are o proprietate aproape unică: este solubil atât în apă, cât și în grăsimi (vezi tabelul
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
mușchii să folosească energia pe care o produc. Acidul lipoic are o proprietate aproape unică: este solubil atât în apă, cât și în grăsimi (vezi tabelul 6.7 la pagina 183). Tocmai această dublă proprietate îi conferă uneori eticheta de „antioxidant universal”. El poate deci avea puterea vitaminei C și cea a vitaminei E. Însă este în primul rând una din puținele substanțe care ajung la creier, deoarece el trece de bariera hemato-encefalică (bariera între sânge și creier). Iată de ce unii
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
de altfel vedeta produselor terapeutice cu vânzare liberă. Și din motive întemeiate: se afirma că ea împiedică efectele îmbătrânirii, combate cancerul, redă sănătatea cardiacilor, previne SIDA, maladia Alzheimer, maladia Parkinson, întărește sistemul imunitar, mărește libidoul și este cel mai puternic antioxidant din organism. Pare prea frumos ca să fie adevărat. La originea acestui entuziasm: imunologul Walter Pierpaoli și cartea sa The melatonin miracle 36 (Miracolul melatoninei). Miracol sau miraj? Ce știm despre melatonină? Este o moleculă produsă de toate organismele vii, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
cu atât mai surprinzător cu cât știm că femeia poate pierde până la 1,55 din masa sa osoasă în fiecare an după menopauză, fiindcă ovarele nu mai produc estrogeni. Unele femei au confirmat chiar o creștere a libidoului lor! Ca antioxidant, abia începem să înțelegem cum funcționează DHEA. S-a remarcat că are o bună capacitate de a diminua peroxidarea lipidică și daunele cauzate de radicalii liberi, mai ales la diabetici, al căror procent de zahăr în sânge poate fi foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
de cercetători de la Southern Research Institute din Alabama. Or, s-a dovedit științific că nu este deloc ușor să crești nivelul de GSH în organism pe o perioadă lungă 40,41. Cum am spus deja în această carte, glutationul este antioxidantul celular prin excelență, pe care îl găsim mai peste tot în organism și care are proprietăți incredibile în diminuarea riscurilor de boli degenerative și cardiace, în dispariția reacțiilor alergice, în oprirea cancerului și în ajutarea persoanelor bolnave de SIDA42. Rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]