725 matches
-
România, constituind formațiuni de tip Volksturm, care acționau în spatele frontului sovietic; erau aprovizionați de populația germană. Un asemenea caz s-a înregistrat la Cisnădie, lângă Sibiu, dar în cele din urmă componenții grupului au fost capturați. Rezultate notabile în luptele antisovietice din România au obținut trupele speciale SS și serviciile de informații. Spre exemplu, un comando SS de 70 de oameni, sub conducerea Untersturmführer-ului Walter Girg, a acționat în spatele românilor și sovieticilor, terorizând inamicul prin numeroase ambuscade și sabotaje. O operațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
noiembrie același an, destăinuind pregătirea legionarilor pentru misiuni speciale și parașutarea lor în România. Unii parașutiști recrutați dintre militarii români foști prizonieri, o dată ajunși pe solul românesc, au renunțat la misiunea lor, fie ascunzându-se, fie predându-se autorităților. Acțiunea antisovietică era structurată pe centre de rezistență, constituite în regiunile de importanță strategică. în componența lor intrau o echipă de legionari instruiți în Germania și parașutați în țară, militari germani rămași în România, membri ai Grupului Etnic German. Dotarea se făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lui Horia Sima. Alte informații, însă nu foarte exacte, provenite din sursă orală, confirmă existența centrului rezistenței legionare în sudul Ardealului, diferența constând în indicarea Brașovului ca locație. Mai probabil că atât Sibiul, cât și Brașovul erau centre ale acțiunilor antisovietice, având în vedere marea concentrare de legionari și etnici germani. Dintre organizațiile legionare un rol important a revenit celei din Prahova, care avusese o activitate deosebită în toate perioadele. Se mai remarcase și implicarea unui număr restrâns de oameni din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
următoare aveau să fie lansate echipe de parașutiști legionari în regiunile importante din România. Se vizau îndeosebi căile de comunicații și depozitele sovietice. Era amintită chiar gruparea „Legământul Morții”, care în colaborare cu legionarii din interior urma să declanșeze sabotajele antisovietice. Informațiile din mediile legionare continuau să fie culese și în luna decembrie 1944, când se știa că în ultimele zile fuseseră lansați în Ardeal mulți fruntași legionari (erau date cifre care mergeau de la „mai mult de 12” până la „peste 100
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să treacă cu trupele sale de partea armatei germane; a înlesnit trecerea în Germania, prin liniile frontului Armatei a 4-a, a unui detașament de legionari și a mai multor ofițeri români, considerați criminali de război; activitatea sa pe frontul antisovietic, unde a îndeplinit funcția de comandant al Corpului de vânători de munte (1941-1944) și al Corpului 3 armată (1944), ale căror unități au avut numeroase acțiuni împotriva partizanilor” (sublinierile ne aparțin). în același document se mai consemna că generalul german
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pentru a risca evaluări definitive. Spulberarea iluziilor germane și legionare 9.1 . Un zbor cu destinație schimbată. Capturarea lui A. Schmidt și C. Stoicănescu Dincolo de retorica proprie legionarilor, adică de luare a unor dorințe drept realitate, pregătirile pentru o acțiune antisovietică în România erau foarte înaintate la sfârșitul lunii ianuarie 1945. însă operația s-a prăbușit din cauza unei situații neprevăzute. După cum aminteam, la București funcționau, înainte de 23 august 1944, mai multe servicii germane de informații, cele mai importante fiind Abwehr-ul și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
România, Schmidt a intrat în legătură și cu Scheiner, fostul atașat de presă al Legației germane din Budapesta, care se afla și el în ilegalitate în România. Relațiile lui Gunne cu Schmidt nu au fost satisfăcătoare în chestiunile privind rezistența antisovietică, în schimb cel dintâi s-a înțeles mai bine cu Stoicănescu. Aflați în imposibilitatea de a comunica cu Viena, întrucât aparatele de emisie-recepție fuseseră luate de români în momentul arestării, Auner și Gunne au fost nevoiți să apeleze la serviciile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că, obținând informațiile chiar de la unul dintre principalii actori ai loviturii contra Armatei Roșii și coroborându-le cu alte date, sovieticii și-au luat toate măsurile preventive. în afară de reprezentanții SD-ului, Constantin Stoicănescu a mai stabilit contacte și cu luptători antisovietici din Bucovina: cu Vladimir Macoviciuc, care acționa în zonă dinainte de 23 august 1944, și cu Oreste Masichevici, reprezentant al naționaliștilor ucraineni în regiunea menționată. Serviciile secrete românești aveau să consemneze în documentele interne despre Constantin Stoicănescu și misiunea lui: „apreciat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
supravegherea acțiunii legionaro-germane, împuterniciții Kremlinului au avut un pretext în plus pentru înlăturarea generalului Nicolae Rădescu din fruntea guvernului de la București și instaurarea unui cabinet prosovietic. însă numele ultimului premier al vechii Românii a fost vehiculat în legătură cu așa-numitul complot antisovietic fără ca el să fie realmente implicat. Anticomunismul său nu viza asocierea cu legionarii și naziștii, poate cel mult folosirea „deranjamentelor” provocate de aceștia sovieticilor. „23 august invers” - epilogul unei acțiuni eșuate Acțiunile rezistenței armate progermane nu au încetat o dată cu eșuarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o vreme supraviețuirea într-o libertate atent supravegheată. Legionarii parașutați își îndepliniseră misiunea inițială doar în privința culegerii și transmiterii în Germania a informațiilor cu caracter militar, politic și social. Liderii legionari trimiși de Sima pentru a fi în fruntea acțiunii antisovietice au întâmpinat foarte multe piedici: lipsea o organizație legionară puternică, militarii refuzau să intre în acțiunea proiectată de legionari, în țară se manifesta o „atmosferă capitulantă”, ceea ce a făcut imposibilă realizarea operațiunii pe care o așteptau germanii. în plus, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ordinea și Siguranța Statului”. Considerată cauză sau pretext pentru instalarea guvernului Petru Groza la 6 martie 1945 ori doar o simplă coincidență temporală cu aceasta, încercarea de întoarcere de front a Românei a constituit un moment specific în cadrul rezistenței armate antisovietice/anticomuniste din această țară. în anii următori, mulți dintre cei care (cu orientări ideologice diverse) nu se puteau manifesta politic, în condițiile restrângerii libertăților până la dispariția lor totală, aveau să se grupeze în organizații subversive sau de rezistență armată. Concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reduse, cele de pe front încadrate în dispozitivul sovietic și atent supravegheate, iar când semnalele au devenit neliniștitoare s-a trecut la neutralizarea comandanților. în al doilea rând, încercările legionarilor de a canaliza nemulțumirile populației și armatei în direcția unei acțiuni antisovietice de amploare nu puteau trece neobservate de serviciile secrete ale Kremlinului (NKVD/SMERȘ), foarte active și cu libertate absolută de mișcare în România. Pot fi stabilite relații între încercarea realizării unui „23 august invers”, ofensiva germană din Ungaria și instalarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
capcană, care în consecință trebuie evitată. însă, în acest moment al investigațiilor, credem că sovieticii au avut în vedere după 23 august 1944 asigurarea liniștii în România, spatele imediat al frontului, și sprijinirea partizanilor lor, comuniștii. Descoperirea acțiunii germano-legionare, sentimentele antisovietice ale majorității ofițerilor superiori români și implicarea unora în activități conspirative, precum și certitudinea lipsei de simpatie în interiorul clasei politice tradiționale din România au concurat, fără îndoială, la punerea mai rapidă în practică a măsurilor privind comunizarea acestei țări. Cât privește
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a avea legături cu aceștia. „Eliberarea” României de către Armata Roșie la 23 august 1944 a fost urmată de un val de isterie antigermană în care soldații germani care se retrăgeau au fost brutal bătuți sau chiar uciși și clasați ca antisovietici, devenind astfel țapi ispășitori pentru acțiunile României în război. Deși decizia a fost luată de Moscova, anumite partide politice din România erau în favoarea pedepsirii etnicilor germani. De exemplu, Partidul Național Democrat, urmând linia Partidului Comunist Român, a susținut confiscarea proprietăților
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
contextualizat, `nsă unele greșeli punctuale sau de interpretare au contribuit la formarea convingerii că există o legătură str`nsă `ntre activitatea rezistenței progermane din România, ofensiva germană din Ungaria și instalarea guvernului Petru Groza la București. Günter Klein, „`nceputurile rezistenței antisovietice `n România (23 august 1944 - 6 martie 1945)”, `n 6 martie 1945. `nceputurile comunizării României, Editura Enciclopedică, București, 1995, pp. 295-311. `ntr-o formă ușor schimbată, sub titlul „Un nou 23 August `n România? «Acțiunea parașutiștilor» din noiembrie 1944 - februarie 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
continuare: GARF), fond 9401, op. 2, dos. 94, ff. 174-175, 184-220. Albert Speer, `n umbra lui Hitler. Memorii, traducere din limba germană de Ion Nastasia și Șerban Nastasia, Editura Nemira, București, 1997, vol. 2, pp. 111-112. Günter Klein, „`nceputurile rezistenței antisovietice...”, loc.cit., p. 300. Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu. Relațiile germano-române (1938-1944), ediție și studiu bio-bibliografic de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, București, 1994, p. 267. Pentru acest subiect vezi Dorin Dobrincu, „«Guvernul Național Român» de la Viena (1944-1945
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au dus tratative `ntre liderii legionari Filon Lauric (originar din Rădăuți) din București și Vladimir Macoveiciuc (din comuna Voitinel, județul Rădăuți). Cel din urmă era urmărit de NKVD și de autoritățile române deoarece `n primăvara-vara anului 1944 participase la acțiuni antisovietice de gherilă, `n fruntea unui grup de 18 localnici, `n spatele frontului sovietic din Bucovina, fiind decorat de armata germană și de cea română. Scopul legionarilor era recrutarea pentru cauza lor a experimentatului partizan. P`nă la `ncheierea războiului n-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acest general a luat atitudine contra generalului Rădescu, semn`nd la sf`rșitul lunii februarie 1945 un protest, alături de un grup de ofițeri superiori (Constantin Sănătescu, op.cit., p. 192; Dinu C. Giurescu, op.cit., p. 256), participarea sa la o acțiune antisovietică ridică mari semne de `ntrebare. Horia Sima, „Pentru ce am pierdut războiul din Răsărit”, loc.cit., p. 74. Ibidem; Idem, Guvernul Național Român de la Viena, ed. cit., pp. 93-94; Mihail Sturdza, România și sf`rșitul Europei. Amintiri din țara pierdută
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
total (Monitorul oficial, nr. 69, 72, 73, din 24, 28, 29 martie 1945, pp. 2210, 2330, 2362, 2610-2611, apud Dinu C. Giurescu, op.cit., p. 264 și nota 46, p. 274). Perry Biddiscombe, art.cit., pp. 205-206; Günter Klein, „`nceputurile rezistenței antisovietice `n România (23 august 1944-6 martie 1945)”, loc.cit., pp. 308-309; Florin Constantiniu, „Cazul Avramescu”, loc.cit., p. 30: „`n lumina datelor de care dispunem `n prezent, credem că generalul Gh. Avramescu a participat la o amplă acțiune pregătită de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
10950, vol. 7, f. 6; Nistor Chioreanu, art.cit., p. 138. ASRI, fond „D”, dos. 144, ff. 128-129, 229, 314-315; ibidem, dos. 909, ff. 120-121. Ibidem, dos. 144, f. 235. Perry Biddiscombe, art.cit., p. 219. Günter Klein, „`nceputurile rezistenței antisovietice `n România (23 august 1944-6 martie 1945)”, loc.cit., p. 311; Paltin Sturdza, art.cit., p. 17. S-a emis opinia că luarea puterii de către comuniști se `nscria `n strategia URSS de comunizare a țărilor din est. Din această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
emis opinia că luarea puterii de către comuniști se `nscria `n strategia URSS de comunizare a țărilor din est. Din această perspectivă, instalarea guvernului Petru Groza la 6 martie 1945 nu era o soluție impusă de circumstanțe neașteptate, de felul acțiunii antisovietice pregătite de legionari, Grupul Etnic German și unii militari români, ci făcea parte dintr-un plan mai amplu. Schimbarea de la București era o replică la instalarea unui guvern filoenglez, fără comuniști și `mpotriva lor, la Atena, `n decembrie 1944, decurg
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Jurnalul a fost - consideră după o jumătate de secol Theodor Cazaban - „principalul nostru glas într-o lume occidentală precumpănitoare de stânga, foarte puțin interesată de soarta țărilor înrobite de comunism în Est”. Sunt publicate numeroase articole de atitudine anticomunista și antisovietica, informații despre activitatea Comitetului Național Român și despre sesiunile Adunării Națiunilor Captive, comunicate și mesaje ale Casei Regale, știri culturale și date despre Institutul Universitar Român „Carol I”, sinteze și eseuri pe teme de istorie și cultură. Numărul 186/1959
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288358_a_289687]
-
aderă la Pactul Tripartit alături de Ungaria, Bulgaria , Iugoslavia. Între 11 - 12 iunie 1941 au loc Acordurile de la Munchen și Berchtesgaden, prin care România se angaja să participe la război Împotriva U.R.S.S. La 22 iunie 1941 România intră În războiul antisovietic alături de Germania. Motivul intrării României În război a fost reluarea provinciilor românești luate de Uniunea Sovietică În vara anului 1940. La 23 august 1944 - România va trece de partea Națiunilor Unite. La 9 martie 1945 Nord -Vestul Transilvaniei intră În
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
217). La fiecare dare de seamă a șefilor bolșevici, România era demonizată. Publicațiile, radioul, broșurile puneau titluri ca Zece ani de ocupație sângeroasă a Basarabiei (1928). România nu putea fi decât "cea mai sălbatică monarhie din Europa": România și războiul antisovietic (1928). Radio Tiraspol, la 27 aprilie 1933: "Biata Basarabie, aflată sub călcâiul boierilor și torturată de jandarmi. Dar ziua eliberării de sub jugul asupritor se apropie." (Din această propagandă a rămas în mintea basarabenilor imaginea odioasă a jandarmului român!). Ziarele Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
față de neamul nostru în nenorocire." Întrebarea lui Nicolae Iorga devine laitmotiv în masiva carte a lui Paul Goma, Săptămâna Roșie: "Care să fi fost motivul, pretextul, temeiul sau/și cauza pentru care, din prima zi (22 iunie 1941) a campaniei antisovietice a celui de al Doilea Război Mondial, "cu nebănuită cruzime, românii i-au masacrat din senin pe evrei, atât pe solul național: Rebeliunea legionară, Pogromul de la Iași, Trenurile Morții, Basarabia și Bucovina cât mai ales în Transnistria" (aceasta fiind teza
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]