30,538 matches
-
e cartea unui Ionescu implicat în demascarea "împăratului gol", a gîndirii colective pe cale să-ngroape individualismul, cartea unui adept al umanismului lui Gabriel Marcel și Emmanuel Mounier, dar nu și al lui Sartre. Împotriva otrăvii ideologice, Ionescu încearcă să-și apere, în primul rînd, sinele profund - el strigă în deșert nu numai pentru a da seamă de adevărul propriu, dar și pentru a-și auzi glasul și a se convinge că e acolo, e viu și are forța de a spune
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
pactul cu diavolul" - plecarea la Vichy ca reprezentant al guvernului român pe lîngă cel al mareșalului Pétain, atît de reproșat de curînd. Ionescu e însă unul din foarte rarii scriitori care n-are nevoie de o apărare înverșunată, fiindcă se apără singur - Prezent trecut, trecut prezent e o carte în care greșelile sînt recunoscute și răscumpărate, iar alegerile personale - asumate și ele, cu ineluctabilul și definitivul lor. Eugène Ionesco, Antidoturi, traducere de Marina Dimov, 2003, Humanitas, 334 pag. Eugène Ionesco, Prezent
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
a civilizației "metopolisiene" contribuția acestor nefericiți va fi hotărîtoare: Folosind puzderia de copii din cohorta Păcatelor Lumii, noua populație șde haimanale, hoți etc.ț subterană a Metopolis-ului pătrundea pretutindeni deasupra orașului, printre stinghiile gardurilor, prin rețelele de sîrmă ghimpată care apărau fermele, viile, padocurile de găini și curci, pătrundeau, chiar prin hornurile caselor și pe sub paturile oamenilor. Le știau metopolisienilor toate mișcările, ce au în magazii, în lăzi și în poduri, ce au în cămări și în grajduri, cu cine stau
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
întâlnește cu încrederea în inevitabilitatea progresului pe care partidul comunist/ bolșevic /muncitoresc îl ipostaziază, pe scena istoriei. Odată avangarda domesticită sau eliminată din scenă, misiunea de a exprima, oracular, geniul național îi este încredințată și, împreună cu ea, sarcina de a apăra și ilustra un regim care închide un ciclu istoric și face să culmineze o aspirație seculară către rațiune, egalitate și lumină. În acest scenariu, rolurile sunt distribuite cu atenție și nimic nu este abandonat întâmplării: actul de naștere al noii
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
pe ale lui Eugen Ionescu însuși și ale generației sale. Copiii sînt niște mici existențialiști, confruntați, de cînd se joacă cu păpușile, cu marile întrebări metafizice, cu marile absențe, cu Răul, iar această disproporție dintre marile probleme și universul mic, apărat de un Dumnezeu mic, face ca ființele mici să trăiască mult mai acut sentimentul neputinței și tragismul existenței. Povara întrebărilor strivește pur și simplu lumea în miniatură, în care totul este din carton, vată și tărîțe. Moartea păpușii și Elegie
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
în prea vestitul turn de fildeș, nici primatul «apoliticului». Indiferentismul politic e o lașitate. E străin unui artist adevărat care e inspirat în primul rînd de substanța marilor idei generoase și de înaltele idealuri ale umanității. ș...ț Principiile se apără prin ele însele. Posteritatea nu se va lasa niciodată închisă într-o clasă sau într-o sală de meeting. Ea va judeca opera și artistul independent de trecutul istoric și «tel qu’en lui même enfin l’éternité le change
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
Adevărul e că tot acest spectacol ieftin are un scop mult mai terestru, acela de a lega, fie și astfel, numele autoinvestiților preoți de Eminescu. Dacă tot nu au scris vreun rând notabil despre el, măcar să se știe că îl apără. În miez de ianuarie, mediocritățile se prind zdravăn de pulpana lui Eminescu, să nu piardă cumva unica șansă de a li se reține numele. În fond, ce "valoare de întrebuințare" mai are azi Eminescu? Teoretic, opera sa (poetică și gazetărească
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
cică simbolistica vaginului rege! -Cine-a zis asta? se interesează nea Vasile. -Marx! răspunde domnul Munteanu. -Un deștept ! Și așa e toată cartea, lămurește Sergiu. -Aha! Mai învață, Sergiule, mai vezi și tu ce-i cu vaginul rece... -Ferească Dumnezeu! se apără Sergiu. Oricît de ciudat ar părea, jurnalul Tiei Șerbănescu s-a născut dintr-o acută lipsă de timp, și nu din risipă de ore libere, cum se întîmplă uneori. Nu e nici un paradox: în loc să elaboreze, cum intenționa, un roman despre
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
asemenea prefacere, toată originalitatea. Dilema aceasta m-a situat într-un fel de democrație conservatoare, soluția, relativă, a necunoscutei, încă n-o văd." În operă, el va înclina totuși către fondul nostru autohton, către țăranul și cultura arhaică, profund specifice, apărând vechile alcătuiri amenințate de industrializare și capitalism, ca în Nopțile de Sânziene. După o scurtă ședere la București, unde bate pe la ușile redacțiilor, dezamăgit, Sadoveanu se întoarce la Fălticeni, se căsătorește în 1901, respectând cu sfințenie datinele, stabilindu-se într-
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
spațiu al delimitărilor etice, unde "cucerirea de sine" recurge la confesiunea denunțătoare și la nemiloasa autoscopie. Poezia Marianei Marin este oglinda unei conștiințe neconcesive, care, puse în dificultate de asaltul necruțător al istoriei (individuale și colective), secretează, spre a se apăra, roiuri de imagini disperat-patetice. Este la mijloc acea stare de inconfort ("starea solzoasă în care te zbați") pe care ți-o induc neputința de a refuza compromisul, scalda în apele măloase ale vieții, și care se preschimbă într-o furibundă
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
ascunse sub piatră sandalele aprinse o pînză veche din in afumîndu-și picioarele așa cum îi descînta bunica în copilărie o dată pe an să-l ferească de mușcătura de șarpe luă toiagul cu care-i învăța pe cei mici cum să-și apere rangul după ce vor intra cîți vor intra ca tineri bărbați în Cetate și porni desculț pe un drum ivit dintr-odată în spatele lui Cînd crezu că a ajuns aproape de locul nemaivăzut de valea cealaltă un glas se auzi din departe
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
se amînă se răzbună.", spune el, vorbind despre antisemitismul românesc interbelic, niciodată luat în discuție. Ceea ce istoria nu supune criticii e asumat pe cont propriu de memorie. Dacă însă povestirea capătă forma istoriei, asta nu înseamnă că ea se poate apăra de abuzurile memoriei: „Un principiu de drept roman, cu largă aplicabilitate în evoluția memoriei, spune că error communis facit ius - greșeala comună statornicește dreptul. Istoria nu este nici ea imună.", afirmă istoricul într-unul din cele mai interesante capitole ale
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
Macovescu, foarte priceput și abil, în orice caz cu autoritate. El acordă la cîte trei vorbitori dreptul de a face obiecții contra candidaturilor propuse. Barbu, de pildă, e respins cu argumente tari de Cornel Omescu și Viorel Știrbu, dar e "apărat" vehement de Ion Gheorghe, care amenință că-și depune "mandatul", dacă Barbu nu va fi ales. Mac nu se emoționează însă. Și Piru a ținut să vorbească, pentru a "preveni" sala că nu va tolera un eventual atac contra lui
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
valul /valul /valul /valul /valul /valul -vecinul zidului pe care zgomotul cutiei de conserve îl împiedică să cadă în somn. SĂ CAaaaaaaaaaDĂ îN SOMN. SOoooooMN.... Mă joc? Nu mă joc. Dușmanul meu mă mușcă de ceafă și, pînă să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Emil Brumaru ( Enorm sîmbure răsucit în carnea odăii) Existau semne, semnale, profeții, portofele, portofolii! Rezultatul? Majoritatea zîmbea, minoritatea nu mă auzea (mijloc infailibil de-a se apăra), timpanele nu vibrau la șoapta, la țipătul, la "grosolănia" mea de-a anunța inevitabilul. Și eu tocmai descoperisem prima frunză galbenă, receptasem claxonul divin! Și mă sîcîia și Rilke, dulce, metodic, cu acea carte rătăcită, căutată, intruvabilă (Însemnările lui Malte
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
viață" (p. 76 urm.) - dar... Cît de bine, cît ajutor a putut da - în această calitate - luptei Românilor împotriva ocupației comuniste a Sovieticilor! Patru ani în care, indirect, și-a servit Patria (între alte fapte, și aceea de a o apăra de dușmănoase dezbateri în problema Transilvaniei românești). Neagu Djuvara a instruit și, cu permisiunea Aliaților, a trimis, în misiune, în România, parașutiști. Tineri Români, mai ales foști ofițeri români refugiați în Apus erau trimiși în munții României - prin Grecia - spre
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
deschide caseta de fier! Ooo, aiasta majestate nu se poate, ba se poate, spune regele plîngînd două șiruri de lacrimi lungi ca niște perle. Rege bun și de bună-credință. I-a biruit pe turci. I-a somat pe ruși. Își apără onoarea. Dar la gazete? Frații noștri. Cei de dincolo de munți. Și gazetele cum să tacă dacă află? "Trece trenul prin Balcani/ încărcat cu militari". Dar militari germani spre Turcia. Asta e neutralitate, domnule? Teribilă autoritate are Carp bătrînul. Iar la
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cu șarjele de cavalerie. Se căuta să fie convinși de rolul decisiv al artileriei. Între altele se dovedise că în războiul modern forturile erau ca și inutile (soarta Belgiei servi drept exemplu) așa că ele fură practic desființate. Tunurile care le apărau, demontate, trecură în dotarea bietei artilerii mobile deși erau prea puțin potrivite în acest scop. Cu tot răgazul ce i se lăsase și cu toate eforturile pe care le făcuse România nu era totuși gata de luptă. I se impuse
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Amărășteanu". - Știți - ea nu mă tutuia încă, decât intermitent - povestindu-ni-te, Flavia parcă te pețea pentru fiecare din noi trei în parte. Cu portretul... dumneavoastră robot în imaginație am rezistat altfel în unele situații limită. De pildă, ne-a apărat în inimaginabilele seri de isterie colectivă. Isteria a fost "colectivizată" acolo înaintea agriculturii. Valul de nebunie începea de la pavilioanele de "comun". Vă imaginați sute de femei urlând până dincolo de voce, "vrem..." sau "dați-ne...", că se speriau satele din împrejurimi
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Voiculescu mi-a spus că suntem asemeni personajelor lui Edgar Allan Poe din nuvela Masca morții roșii. La fel ca în poveste, el ne strângea în jurul operei sale, după cum Prospero își adăpostise prietenii în minunatul său palat pentru a-i apăra de ciuma roșie bântuind orașul. Prospero este primul ucis de ciuma care pătrunde prin ușile ferecate. Tot astfel, V. Voiculescu ne izola înlăuntrul operei sale și evadam împreună din cotidian. Aveam impresia că scrie numai pentru noi. Refuzase să-și
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
să subliniem faptul că emigrațiile din 1948, în contrast cu cele din 1848, par să nu fi avut nici o influență asupra politicii occidentale. [...] în anii 1830, Ion Câmpineanu, cu toată slăbiciunea și lipsa de pondere politică a țării ale cărei interese le apăra, beneficia, ca persoană, de sprijinul a două "internaționale", discrete sau nemărturisite, dar foarte prezente și puternice, aristocrația și francmasoneria. Dar în vremea noastră prima "internațională" era de mult eliminată de pe scena politică, iar masoneria nu se mai bucura de aceeași
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
unul dintre cele mai bine construite branduri de pe piața culturală tînără din România”. Detestat de ei, adorat de ele La puțină vreme după ce era să intru pe contrasens din cauza “succesului” lui la publicul masculin, am și renunțat să-l mai apăr în fața celor care-l desființează. Am renunțat și i-am și comunicat asta, rîzînd: “Băi, Dragoș, încetează odată să-ți mai pui toată România-n cap, că am obosit să te tot apăr. Am și obosit și nici nu pot
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
masculin, am și renunțat să-l mai apăr în fața celor care-l desființează. Am renunțat și i-am și comunicat asta, rîzînd: “Băi, Dragoș, încetează odată să-ți mai pui toată România-n cap, că am obosit să te tot apăr. Am și obosit și nici nu pot să țin ritmul cu toate tîmpeniile pe care le faci...”. A rîs, încîntat. Bucurenci e întotdeauna încîntat cînd mai enervează pe cîte cineva, de-aia e și foarte coerent în politica lui de
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
meserie, să o compromitem iremediabil. Gâdea: Și să-l pupăm în cur. Badea: Ceea ce și facem, căci i-am respectat mereu punctul de vedere. Doamne, cât îl mai pupăm în cur! Gâdea: Când am fost atacați de criză, ne-a apărat, ne-a dat salariile la timp. În timp ce posturile TV au căzut unul după altul, noi am rămas în picioare și ne-am putut șterge în continuare la cur cu meseria de jurnalist. Badea: Pare greu de crezut, dar am zâmbit
Cum vorbesc Badea și Gâdea la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21267_a_22592]
-
adus aminte cum i-a ținut piept Daciana cu ani în urmă chiar tatălui ei, ministrul Agriculturii și vânător convins, pe tema vânătorii în Delta. Dar îmi imaginez că i-a fost mult mai dificil de această data să-și apere convingerile împotriva soțului și a întregului partid. Și am apreciat nu numai hotărârea, dar mai ales calmul și tactul cu care a făcut-o. Știu bine că în cele din urmă nu Daciana, ci protestele din Piață Universității l-au
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]