226,569 matches
-
o sinagogă prăfuită și de mult lipsită de ceremonii am descoperit numele celui care ar fi putut fi străbunicul scriitorului - Stein... Pentru mine faptul că am descoperit numele săpat aici este mai important decît a avea certitudinea că el a aparținut unui membru al familiei mele, mi-a spus Barry la plecare. Tîlcul l-am găsit în chiar ultimul capitol al Tatălui Fantomă: Am realizat cu multă vreme în urmă că dacă aș fi forțat să aleg între revelație și mister
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
este necondiționat lipsită de scuze. Pentru restul cititorilor, însă, majoritari totuși, limbajul literar trivial este acceptabil în anumite limite. Există, în acest sens, cel puțin patru dimensiuni care trebuie luate în calcul. Prima este cea mai evidentă: dacă limbajul respectiv aparține unui personaj (care poate fi de joasă extracție, deci ar fi caraghios să vorbească academic) sau autorului însuși. Cum, însă, literatura modernă și mai ales cea postmodernă au spulberat distincția dintre personaje și autori (de regulă autorul este el însuși
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
mondial la proba de 100 m viteză în fața lui Carl Lewis; după câteva ore este găsit dopat și i se retrage titlul; - 3 iun. ’89, revolta studenților din Piața Tienanmen (celebra fotografie a studentului pironit în fața șirului de tancuri îi aparține lui Stuart Franklin); - 11 nov. ’89, la Postdamenplatz, cade Zidul Rușinii; - 3 oct. ’90, are loc unificarea Germaniei; - 29 aug. ’91, are loc căderea Sovietelor, L’Express titrează „Un monde nouveau”; - 1991, Irak-ul atacă Kuweit-ul, urmează intervenția Statelor Unite; - 9
Istorie în imagini - retrospectivă L’Express - by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13222_a_14547]
-
foarte bun confesor, de a fi dat cursivitate stilului și de a fi pus ordine în materia epică. De altfel, întreaga confesiune este un amestec tulburător și fascinant de sexualitate, erudiție și umor (nu-mi dau seama în ce măsură meritul îi aparține autorului romanului sau protagonistei), iar repovestirea în cheie postmodernă a parabolei Ce-și doresc femeile (vezi pp. 168-180) este o mică delicatesă. Lucia Anabela Hosta (folosesc numele fictiv din roman deși sunt convins că în spatele său se ascunde o persoană
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
consacrate unor mari scriitori precum Yorgos Seferis, Anghelos Sikelianos, Odysseas Elytis ș.a.) este un proiect ambițios, care dă în sfîrșit „Cezarului” Kavafis o operă ce i se cuvenea cu prisosință. Deși încercări de redactare a unei bibliografii mai existaseră (prima, aparținînd fondatorului acestei discipline în Grecia, G.K. Katsimbalis, apare în 1943), toate s-au izbit de dificultățile ridicate de modul inedit de „publicare” pentru care optase poetul și care contrariase întreaga lume literară a vremii. Dacă spinoasa problemă a fost elucidată
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
2003). Oricum, sărac are și sensul stabil de marcă afectivă a compătimirii (săracul X = „bietul”), comun de altfel echivalentelor sale lexicale în mai multe limbi. Marcarea afectiv-evaluativă e intrinsecă sinonimelor parțiale sărăntoc (negativ, peiorativ) și sărman (pozitiv, de participare afectivă). Aparținînd registrului popular, cele două cuvinte nu sînt foarte frecvente în discursul public de azi; sărăntoc e folosit cu o anume distanță ironică (“bronzul fiind specific sărăntocilor și țăranilor” (EZ 3375, 2003, 3), mai rar ca termen de ofensă voită; sărman
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
deține de mai bine de zece ani o alta, în Jurnalul literar, intitulată Traiectorii, ca și volumul recent apărut, selecție din multele articole publicate acolo. Preocupările ei se concentrează asupra jurnalelor, a cercetării presei literare interbelice, a analizei unor opere aparținând scriitorilor români din exil sau spațiului francez, în fine, asupra traducerilor, ea însăși realizând excelente versiuni românești ale romanelor Agonie fără moarte de N. J. Herescu și Ochiurile rețelei de Sorana Gurian. Citind jurnalul lui Alice Voinescu, autoarea Traiectoriilor ține
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
ajung să-i facă șicane, să-l persecute. La 30 martie 1950, el notează că predase mai demult un articol la Scânteia: „E mereu amânat. Ca acum trei ani, când domnii Sorin (Toma), Take (Silviu Brucan), Traian (Șelmaru) (parantezele îmi aparțin Al. S.) cei trei crai ai gazetei păstrau articolele, nu le publicau și pe urmă anunțau: Călugăru nu lucrează! Pe Nicolae Moraru, alt stalinist înfocat, îl numește „Jeni în pantaloni”. „Nu se poate lucra cu dânsul. Metoda lui teroristă.” Călugăru
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
a fixat acul de cântar între cele două extreme, cauzându-ne, în zona purei rațiuni, senzația retrăirii unei existențe pe similare coordonate, iar în aceea a subconștientului incontrolabil a recuperării unor întâmplări, întâlniri, afecte și meditații care nu ne-au aparținut. În 1990, Monica Lovinescu, notoriu factor al rezistenței anticomuniste din exil, revine în țară, după patruzeci de ani, spre a da cu ochii de un peisaj vulnerat, de imaginea decrepită a caselor pe care le lăsase curate, albe, proaspete, occidentale
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
de a delimita ce e funcțional de ce e disfuncțional (cu nuanțele de rigoare în evaluare, bineînțeles) nu mai permitea o abordare adecvată a problemei. Devenise limpede că, dacă există un grup minim de persoane pe care le puteai considera ca aparținînd unei subculturi, acel grup este relevant din punct de vedere sociologic. Nu mai puteai trece indiferent pe lîngă un fenomen, pretinzînd că nu e o problemă reală. La fel stau lucrurile și acum. Dacă se face sau nu abuz de
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
nivele. - Ai putea să precizezi? - M-aș referi la unul dintre marii reformatori ai științei, italianul Basaglia, o personalitate de prestigiu. Premisa de la care pornește Basaglia este că da, în regulă, există diferite tipuri de subcultură, unele „intenționate”, altele „neintenționate” (aparținînd unor grupuri sociale care nu-și doresc să fie așa cum sînt: bolnavi, cu handicap psihic etc.). Iar Basaglia spune că, dacă încercăm să căutăm așa-numita „majoritate tăcută”, la care se referă atîta politicienii, observăm că adevărata „majoritate tăcută” constă
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
educație... - Evident că educația e necesară, dar este și o chestiune de putere. Pentru că educația înseamnă să-i disciplinezi pe oameni, să-i faci apți pentru ceea ce așteaptă societatea de la ei. Nici o școală, în sine, nu este ceva care să aparțină subculturii, chiar dacă există și astfel de școli. Din momentul în care apar și alte propuneri educaționale, intervine contraregula, care spune: felul în care ne educăm tineretul e departe de a fi optim, uneori este chiar contraproductiv. Dacă adopți o asemenea
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
2002, romanul Buga de Alexandru Lascarov-Moldovanu. Editarea s-a realizat după manuscrisul datat august-septembrie 1949, marcând astfel în finalul cărții timpul redactării sale. Descrierea acestui text inedit, dactilograma de 386 de pagini, cu intervențiile autorului pe pagină, corecturi și adăugiri, aparține dnei Dora Mezdrea. Pasiunea demonstrată de această cercetătoare față de manuscris, cu atât mai acuzat față de ineditul unui text, am descoperit-o când a semnat, alături de Marin Diaconu, Publicistica lui Nae Ionescu, și când a publicat independent cele două volume de
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
-o când a semnat, alături de Marin Diaconu, Publicistica lui Nae Ionescu, și când a publicat independent cele două volume de Corespondență de dragoste, Nae Ionescu și Elena-Margareta Fotino, deopotrivă, Biografia lui Nae Ionescu. „Nota asupra ediției” la romanul Buga îi aparține și aduce fluiditate în înțelegerea priveliștii lingvistive a diferitelor timpuri care formează scenografia fabuloasă a romanului. Prefața, semnată de Liviu Franga, intervine cu o anvergură poetică în ambianța de date, de obsedante lumini de care au nevoie oamenii, locurile, timpul
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
Poate, în numărul pe decembrie * În aceeași publicație, un lung și spiritual interviu îl are în rol de protagonist pe dl Șerban Foarță. Între altele, poetul și eseistul timișorean este de părere că toți autorii „copți” (adjectivul și ghilimelele îi aparțin) ar trebui să fie atenți la cei mai tineri decît ei. Am putea remarca o disimetrie între concluziile sondajului evocat în editorial și părerile dlui Foarță: doar cei „copți” (care, să recunoaștem, fac majoritatea revistelor culturale) sînt (sau sînt somați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
detaliilor, un neastîmpăr l-a făcut să adauge și cîte ceva de la sine, sporind, pe alocuri miraculosul, îngroșînd uneori ironia. Versiunea anonimă în proză a circulat mai mult decît originalul în versuri și o vreme s-a crezut că ea aparține lui Perrault. Exigentul Flaubert, admirator al povestitorului din secolul al XVII-lea, citează încîntat, în corespondența sa, o frază din Pielea-de-Măgar, care este însă, de fapt, a povestitorului anonim de mai tîrziu. În numărul special din 1919, închinat lui Perrault
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Cronicar A murit Pavel Câmpeanu În revista 22 (nr. 716), două interviuri. Dl Livius Ciocârlie ia apărarea elitelor, nu și pe a elitiștilor. Întrebările aparțin unui tînăr critic, Marius Chivu, care i-a citit dlui Ciocârlie cărțile. (Precizarea nu e chiar inutilă, dat fiindcă nu se întîmplă des acest lucru.) Stimulat, evident, autorul Burgtheaterului provincial are ocazia să se destăinuiască: modest, sincer și pesimist, cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
Textului lui Cantemir îi revine meritul de a sta la baza sensului nou, fixat ulterior de comentarii și de uz; în limba de astăzi, struțocămila ar putea fi definită ca „alcătuire hibridă, din două elemente incompatibile”. Forma actuală nu-i aparține, totuși, lui Cantemir: strutocamila devine struțocămilă doar la comentatori. În ciuda precizărilor repetate ale unor filologi (a se vedea, recent, explicațiile lui Andrei Cornea din Cuvintelnic fără frontiere), mulți cititori și comentatori au luat figura etimologică a lui Cantemir drept o
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
soi de esperanto cu rădăcini anglo-americane în stare să facă față unor traduceri inclusiv din togoleza cu strigături în timpul executării la flașnetă a brâului de la Cotroceni condus de 2 (doi) vătafi - caz mai rar întâlnit în istoria jocului respectiv... Remarca aparține, bineînțeles, prietenului Haralampy, care continuă: - Domnu’ mieu, important este că avem economie... - ... de piață funcțională, mă implic și eu în zicerea lui. - Nu frate: este vorba despre economie de talcioc funcțional, termen asimilat din slava* (!) rusească, cunoscut la noi și
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]
-
relatării este mereu calm, decent și reținut. Pomenind de momentul morții soțului, Nadejda Mandelștam scrie doar atât: „o femeie în starea în care mă aflam eu atunci nu e în stare să se concentreze asupra vreunui lucru.“ Traducerea acestei cărți aparține reputatului Nicolae Iliescu, fin cunoscător al literaturii ruse și traducător cu vastă experiență, ce reușește să redea cu fidelitate mișcările infinitezimale ale memoriei precum și nuanțele sentimentale, de la cele mai acute la cele mai vagi. Pentru că este o carte complexă, nu
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
subminînd conjecturala simplitate. Cele văzute semnifică nevăzutele, imanența punctează transcendența, în montaje în care superficia simplă se dovedește doar o mască a ireductibilului misterios. Bardul intuiește labirinticele căi dintre aparența și esența fenomenelor, cu atît mai tulburătoare cu cît ele aparțin zonei abandonate, perimate: „Iubito din bucătăria noastră dispare treptat/ mirosul metafizic al legumelor însăși perdeaua/ asistă atentă la transformările umbrelor calme/ persistă pretutindeni un gust de sare umedă/ se întunecă pîinea frumoasă a zilelor/ iar peștele verii bolește în fîntîna
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
au nevoie de ea (elevi, studenți, profesori, critici și istorici literari, cercetători) nu dispun de fonduri, cartea fiindu-le practic inaccesibilă. Despre acest aspect și despre difuzare voi reveni ceva mai încolo. Există însă și situații când inițiativa publicării nu aparține autorului, ci editorului, care comandă o carte, asumându-și anumite obligații pe care le și stipulează în contract. Mi s-a întâmplat ca acum doi-trei ani, la Editura Dacia, altfel editură respectabilă, despre ale cărei apariții am scris nu o dată
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
doar ca o plasă de protecție pentru periculoasa echilibristică din susul paginii. Căci tot ce ține de o realitate despre care nu poți, vorba poetului, să urli este, implică, la fiecare frază, o primejdie. Portret de înger cu oglindă Îngerii aparțin unei lumi intermediare, intervalului (care l-a preocupat pe Andrei Pleșu constant, încă de la Minima moralia), iar aceste lumi sînt fermecătoare tocmai pentru că nu pot fi pipăite, cîntărite, măsurate. Ei sînt simultan aproape de om și de Dumnezeu, le aparțin amîndurora
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
Îngerii aparțin unei lumi intermediare, intervalului (care l-a preocupat pe Andrei Pleșu constant, încă de la Minima moralia), iar aceste lumi sînt fermecătoare tocmai pentru că nu pot fi pipăite, cîntărite, măsurate. Ei sînt simultan aproape de om și de Dumnezeu, le aparțin amîndurora. Prin ființele intervalului devenim conștienți că modelul dihotomic al lumii e reductiv și creator de confuzii. Portretul îngerului, așa cum se încheagă de la o pagină la alta, depășește, desigur, imaginea lui plastică (se recurge rareori, în carte, la exemple din
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
opțiunii și întreaga bucurie a reușitei. Îngerul e întotdeauna discret, tace atent, acționează, după o formulare a lui Paul Claudel, prin inducție, în timp ce demonii, mult mai vizibili, acționează prin seducție. Îngerul e obligat să-și iubească “clientul” (cuvîntul și ghilimelele aparțin autorului), oricît de ticălos ar fi acesta și să fie martirul greșelilor nenumărate ale omului, iar una dintre posibilitățile omului de a concretiza, chiar în cazul dușmanilor, cerința biblică “Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”, este a iubi
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]