758 matches
-
o transforme prea repede în altceva. De altfel, faptul că Schopenhauer vede peste tot numai cauze și efecte este o... rațiune suficientă pentru a te îndoi de intelectul care se apucă, unadouă, să nu-l lase în pace pe omul apatic și liniștit. Îl citează pe Berkeley: „Puțini oameni gândesc, dar toți vor să aibă opinii”. Nu numai că vor! Întrebarea e: ce înseamnă să gândești? Când, brusc, înțeleg un lucru, am gândit? A gândi nu înseamnă să raționezi? Dacă așa
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
Când ajung în vreun partid, e cu siguranță unul de tip clientelar, ca PSD-ul, ori de nuanță extremist-resentimentară. Devitalizați, incapabili de vreun proiect coerent, tinerii din România sunt parcă metaforele satelor invadate de puhoaie: cu o structură psihică debilă, apatici, năpădiți înainte de vreme de nămolul și vegetația murdară a conformismului și neputinței.
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
clar stânjeneala de a spune lucruri în care nu cred sau se ghicea începutul unui zâmbet ironic. Niciunul nu semăna cu celălalt. Existau ariviști în stare să vândă oricând, pe oricine, pentru te miri ce, bețivi veseli sau melancolici, activiști apatici, blazați, pentru care totul părea o corvoadă, șmecherași despre care se știa că pot fi unși cu șpagă (n-am dat niciodată, din delicatețe pentru cel din fața mea, spre a nu-l insulta punându-l să își recunoască micimea de
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
parte, nici n-am studiat cu dinadinsul peisajul. Dar nici după ce-am devenit atent, în depărtare, cât vedeai cu ochii, nu se zărea vreuna. Abia în zona Roșiorilor am zărit, pe-o culme de deal, o pasăre tărcată, ciugulind apatic firele rare de iarbă. Fără motiv precis, o stranie neliniște m-a cuprins. Cu o viteză amețitoare, mi s-au derulat prin minte imaginile locurilor pe lângă care trecusem. Indiferent că eram la șes, la deal sau pe malul Dunării, ceva
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
trandafiri al reginei balului, stă rîzînd (cine știe de ce, poate de absurditatea posturii în care se regăsește), îmbrăcată întro rochiță strălucitoare, flancată de fetele de pe locurile doi și trei, prințesele, care zîmbesc nemaipomenit înspre aparatul foto și care sînt ușor apatice în frumusețea lor, comune, descendente ale acelor voinice fete „de măritat” de care nu era foarte interesată Jane Austen. Și-apoi. Pe cînd Rebecca era gata de absolvirea liceului, cînd Julie era în anul doi la Barnard și Rose se
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
la romanul postum al Georgetei Horodincă, ultima ei carte. Sunt de fapt două romane care cresc unul din celălalt. Primul este acela al bolii și al ambianței spitalicești, cu tot ce avea să îndure acolo autoarea, cu medici mai mult apatici, cum i se par, cu infirmiere prea volubile, cu tratamente și practici care mai mult o umilesc decât îi fac bine, cum este legarea mâinilor de pat toată noaptea, cu supunerea la nenumăratele constrîngeri de neevitat : „Tocmai i-au luat
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
proustiene. Și aceasta în condițiile în care este imposibil dialogul dintre protagoniste. Morag - mama castratoare, afectată și superficială, dar nu mai puțin demnă de milă - rol îmbogățit de Clara Flores din spaima de "compoziție" necesară - și Fiona - fiica matură, aparent apatică și indiferentă, de fapt retrasă într-un exil interior, pentru care Dorina Haranguș a găsit o bună expresie. Sterila lor relație tensionată generează apariția altor personaje - cele invocate în perorațiile individuale. Prietena din copilărie apare efectiv și în parametrii prezentului
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
rămân într-o misterioasă penumbră, niciodată descifrate. Știind prea bine când să înceapă și să încheie o aventură, ele cunosc psihologia masculină. De aici taina specifică. Virgil Duda este un maestru al stărilor de indecizie - formulă prezentă încă de la Anchetatorul apatic (1972) -, ce asigură atmosfera și dictează ambiguitățile. Cetățeanul lumii, așa cum îl prezintă Duda, este un pacient al memoriei. În Șase femei (2002) și Ultimele iubiri (2008) se derulau tensiuni identitare, între patria nașterii și cea a regăsirii etnicității. În romanul
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
tropilor nici nu-l mai simți. Semn de carte Era vin doar atît cît să-și învelească-ntr-însul bietul scheletul cum în carne. Stau fluturii Stau fluturii înșirați pe muchia vidului își mișcă aripile aproape obscen deasupra acestui gol fără fler apatic egoist care nu găsește ceva mai bun de făcut decît să-i transforme în fibra sa ațoasă. Cotidiană Atîrnate-n cui metaforele aidoma unor pălării ochi la taclale aidoma paharelor la o masă simțăminte pe care inima le ronțăie cum semințe
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
un argument atât de potrivit propagandei lor, contrar spiritualității și ideilor democratice. * Un comentator recent al religiei grecești M. Marconi - Pasiunea zeilor în religia mediteraneană - observă că grecii nu au... "zeu trântor". Dar el nu spune ce înseamnă "eliminarea larvelor" apatice, hrănite cu rugăciuni, care se întâlnesc în Orient. "Acolo, totuși, rezidă "răul helenic" - apare un fel de "nevroză colectivă" în această comunitate ("o socioză", după cum spun sociologii moderni), și nevroza aceasta face să se impună în ceruri călăii torturând eroii
Sub pana lui Saint-Just by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8213_a_9538]
-
pe care ea nu-i place. Acest tip de personaj feminin "corect", "perfect" populează mult prea des literatura scriitoarelor și este pentru cititor, orice ar face, antipatic, mai ales dacă scriitura nu îi vine deloc în ajutor. Descrierile de peisaj apatice cînd nu ideologice (după ce laudă șoselele din Ungaria, călătoarea are grijă să adauge: Ce face însă mîna omului nu poate compensa ceea ce a lăsat, sau n-a lăsat, Domnul. Peisajele plaiurilor românești de un pitoresc greu descriptibil cedează acum locul
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
de-a lungul lunii până la căsătorie. Ore în șir, ne împleteam fără măcar să ne vorbim, în vreme ce Remora leorpăia oale de ciorbă de pui trimise cu taxiul, ba chiar bea și șampanie dintr-un lighean, lucru ce o făcea să lase, apatică, lungi dâre de clăbuci pe podea. Când a venit ziua nunții, n-am sunat-o pe Ana Ipătescu s-o felicit... De fapt, n-am mai căutat o niciodată. Am făcut să-mi cadă un soi de ghilotină în cap
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
școală și chiar după aceea, părinții trebuie să dovedească înțelegere față de nevoia de mișcare a copilului, să-i ofere condiții pentru consumarea energiei și pentru dezvoltarea fizică și psihică armonioasă și să se alarmeze dacă acesta este prea liniștit și apatic. Obrăznicia cu care sunt etichetați copiii dinamici, înfometați de mișcare, reflectă incapacitatea părinților de a înțelege particularitățile fizice, fiziologice și psihice ale odraslelor lor. Obsedanta cerință fii cuminte! rămâne fără rezultat atâta timp cât copiii sunt tratați ca niște adulți în miniatură
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE ȘUȘANELELOR-DE-VIȚĂ-NOBILĂ Șușanelele-de-viță-nobilă, în pofida rezonanței lor vioaie, sunt și s-au dovedit, ca atare, cu mult mai apatice, ursuze și chiar iubitoare de întuneric. Luați ca primă dovadă faptul, demonstrabil, că nouă din zece dintre cunoștințele dumneavoastră, ba poate chiar mai mult, nici nu au auzit de așa numitele șușanele-de-viță-nobilă. Cititori înverșunați și bolnăvicios de curioase minți nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și capitalismul sălbatic. Revolta ia forme apocaliptice și culori lexicale tari, desfășurân-du-se convulsiv, cu lungi tirade întrerupte prin horcăieli și suspensii verbale venite după o înjurătură neaoșă. La antipodul acestei formule, Dan Sociu scrie o poezie soft, rulând un discurs apatic, lipsit ostentativ de expresivitate. Banalitatea vieții se regăsește în banalitatea versurilor, acestea succedându-se la întâmplare, fără nuclee de tensiune, fără praguri de intensitate. Poemul ar putea să înceapă de oriunde și să dureze oricât, deoarece registrul în care e
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
nelipsiți însă din mozaicul social. Pucci, cu capul prost croit dintru bun început, cum decretase propriul lui tată, continuă "să pască" rătăcind prin urbe și cînd rămîne pentru a treia oară consecutiv repetent, ceea ce e totuși un bine, firea-i apatică împiedicîndu-l să-și manifeste natura de răufăcător. Amicul lui visează să o violeze pe profesoara de engleză, face o fixație pentru o bărmăniță și sfîrșește prin a se limita la deloc entuziasmantele experiențe pe șoseaua de centură. Zoffi, "eroul modern
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
fetele, care înțeleseseră interesul lui Ioanide, măgulite în fond, râseră cordial. Cu toate astea, Tudorel fu incoruptibil. Arhitectul concepu o foarte proastă idee despre fiul său, deoarece el credea că instinctul sexual comandă toate faptele bărbatului și că un om apatic e și steril. Toate monumentele memorabile, afirma el, s-au ridicat în onoarea femeii. Văzând frigiditatea lui Tudorel, Ioanide îl lăsă în pace și continuă de aci încolo să arunce ochii ori de câte ori - în tren, în stații, pe drumuri de țară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
consideră pe Doru cu curiozitate. Imaginea soarelui de pe cer i se păru cam bizară, părea un lucru spus de multe ori, un clișeu, și parcă o mai auzise, totuși exaltarea concentrată a fiului său îi atrase atenția. Doru nu era apatic, cum bănuise, avea o năzuință secretă, care însă - faptul era deocamdată incontestabil - nu se referea la câmpul culturii. - În definitiv, domnule, conchise Ioanide, îmi pare bine că te interesează ceva pe lume, fie și soarta Europei; ceea ce mă miră însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asta de băiat, pe care eu îl credeam G. Călinescu complet inocent, face spionaj politic, pune note la purtare oamenilor în vîrstă? Ce precocitate! Ce bandit! La vârsta lui habar n-aveam cine e președintele Republicii Franceze. Eu îl credeam apatic și el e un conspirator. Nu zic, e și asta o vocație, în definitiv mai bine un carbonaro decât un notar. Dar în toată afacerea asta e ceva suspect, ceva ce nu pornește din sentimentul patriei." O altă curiozitate pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care știe că nu-i cazul a descinde în sală. După cele mai vibrante colocvii, Ioana se depărta cu un calm glacial, ca după recitarea unui rol. Era imposibil a citi vreo decizie în privirile ei. Un astfel de stil apatic excita de altfel în cel mai mare grad și dădea timizilor impresia unor dificultăți invincibile, cu toate că în realitate abordarea Ioanei era foarte facilă. Bineînțeles, pentru cine avea acest curaj. În aceasta consta și forța Ioanei: de a speria și a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bogată a unui modern nu-i sugera lui Suflețel atât cât simplele hexametre virgiliene.) Emoția lui intimă era delicioasă și Ioanide, căruia îi plăcea Virgil, se complăcea în entuziasmul extraordinar al lui Suflețel. "Cel puțin, zicea el, dobitocul nu-i apatic." - Foarte frumos! recunoștea și Aurora. - Ia ascultă aici! (Suflețel închidea ochii un moment ca într-un leșin de voluptate, căutând a se domina.) Felix qui potuit rerum cognoscere causas. " Fericit cine poate cunoaște cauzele lucrurilor." (Minunat!) Atque metus omnes et
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o siluetă neagră în sutană stătea țeapănă lîngă pat. Lanark se ridică în capul oaselor. Era monseniorul Noakes care, sugîndu-și buza inferioară, îi zise: — îmi cer scuze pentru deranj, dar consider că problema e de maximă urgență. Avea o voce apatică și stinsă, păînd că se adresează geamantanului maro care-i stătea pe genunchi. Lanark se întreba ce să-i zică, cînd Noakes continuă. — O anumită persoană înu doresc să-i pronunț numele) ți-a spus cu siguranță ce puteri extraordinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să ne mai întîlnim. O să păstrez lucrările astea, dacă-mi dai voie. Vreau să i le arăt directorului. Thaw închise ușa în urma lui. Intrase în clădire într-o stare de epuizare și, pe parcursul interviului, își menținuse o atitudine vlăguită, aproape apatică. Acum fixa coridorul de afară cu un interes speculativ înfierbîntat. Era străjuit de statui albe, ca de sare, înfățișînd nobili renascentiști și de nuduri ciobite de zei și zeițe. O ușă aflată printre toate acestea se deschise și un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tweed și un amestec confuz de lume care nu era nici de-o parte, nici de alta. Lanark își zise hotărît că, dacă aceasta era noua conducere a Unthank-ului, pe el nu-l impresiona. Aveau gesturi patetice și vehemente sau apatice și plictisite. Unii aveau semnul consiliului pe frunte, dar nici unul nu degaja puterea calmă și reținută a unor bărbați ca Monboddo, Ozenfant și Munro. Ați putea să-mi vorbiți despre comitet? îl întrebă Lanark. — O să ajung la asta. Războiul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
implică un gram de degradare. Aș dori să știu de ce cititorii, în lumea lor, ar trebui să se distreze pe seama faptului că eu nu reușesc să mă descurc în lumea mea. Pentru că eșecurile sînt populare. Sincer, Lanark, ești mult prea apatic și banal pentru a fi distractiv ca om de succes. Dar să nu te simți lezat; majoritatea eroilor sfîrșesc ca tine. Gîndește-te la cartea grecească despre Troia. Pentru a drege o căsătorie destrămată prin adulter, o civilizație petrece zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]