1,013 matches
-
profuze, tahicardie, palpitații, tremurături, nervozitate - iritabilitate, parestezii, foame imperioasă, greață și vărsături, paloare, puls amplu (6). Cel de-al doilea grup este reprezentat de semnele și simptomele suferinței cerebrale în condiții de hipoglicemie (simptomele neuroglicopenice): cefalee, tulburări de vedere (diplopie), apatie, confuzie, tulburări de comportament, amnezie, afazie, hipotermie, convulsii, comă (14). Trebuie menționat că manifestările clinice neuroglicopenice pot mima numeroase afecțiuni, în special neurologice și psihiatrice (tabelul 4). În funcție de modul de instalare al hipoglicemiei, simptomatologia va avea unele particularități. Astfel, în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
voi relata mai departe. Un ultim element. Alături de înfrîngerea românească, care contribuia la deprimarea spiritelor, în Italia mai era și lipsa de rezultate folositoare pe frontul bulgar al armatei din flancul oriental, armată creată din voința clarvăzătoare a lui Briand. Apatia generalului Sarrail era subliniată de presă cu o îndîrjire care trăda anumite ranchiune adunate împotriva Franței. Astfel, comandantul șef al armatei de la Salonic sosi la Roma într-o ambianță de curte marțială, fiind "audiat" de un sanhedrin reunit în acest
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acestei armate a lui Aosta. Italia a trăit aceste momente tragice ale lui 1917 în febră și disperare. Dar Caporetto a fost, în fond, semnalul unei splendide redresări morale. În nenorocirea sa, țara s-a trezit, aruncînd la gunoi acea apatie pusă în evidență de luarea în derîdere, nepăsătoare, care o dominase prea multă vreme, făcînd-o să devină o pradă ușoară pentru otrava defetistă. Aflat la locul potrivit, Foch, trimis de Franța pentru a vedea clar vraiștea care a urmat dezastrului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nevoile sale psihologice. Pe baza principiului că membrii organizației au o serie de necesități psihologice pe care incearca sa și le satisfacă prin participarea la organizație, s-a încercat crearea mediului perfect pentru împlinirea acestor nevoi, dar neașteptatele fenomene de apatie constatate printre membri i-au pus din nou în încurcătură pe cercetători, silindu-i să accepte ideea unui "om complex" și să lase în urmă abordările pur psihologice ale funcționarii organizațiilor. După aceste faze, studiile au glisat de la ceea ce trebuie
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
în teoria lui Goffman, ci într-unul cu finalitate concretă. Este important sa subliniem că teoria sistemelor de acțiune concretă răspunde la o serie de probleme pe care mai multe analize ale organizațiilor le-au evidențiat, cum ar fi inerția, apatia, sabotajul, fără însă a le surprinde semnificația corectă. De cele mai multe ori, fenomenele în discuție au fost tratate drept consecințe ale aplicării nereușite a unui model cultural organizațional, nu drept un mod de adaptare (individuală sau colectivă) la structura de joc
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
a procesului îndepărtării acestui om, de la conducereae României, ar fi creșterea valului de nemulțumiri, mai ales datorită scumpirii utilităților, dar și gafelor pe care Traian Băsescu le face zilnic, tensionând atmosfera socială. Această regie este puțin probabilă, datorită stării de apatie, a electoratului, sătul de ieșiri în stradă, fără nici un rezultat scontat. O altă cale, poate cea mai spectaculoasă, dar mai puțin realizabilă ar fi solicitarea conducerii Uniunii Europene, în cazul schimbării raportului de forțe politice, ca Traian Băsescu să demisioneze
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
m-am speriat cu adevărat: lumea, lumea literară adică, vârfurile ei păreau mai resemnați ca niciodată; ba apăruse un simptom ciudat pe care puțini Îl vor mai recunoaște azi și mult mai puțini și-l vor reaminti: o stare de apatie psihică, un fel de „lehamite voioasă”, de „acceptare fatalistă” a „realității”, o apatie despre care citisem În Der Spiegel și În alte reviste occidentale, ce domnea curent, de decenii, În mediile culte ale Uniunii Sovietice. Era, bineînțeles, o formă a adaptării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
resemnați ca niciodată; ba apăruse un simptom ciudat pe care puțini Îl vor mai recunoaște azi și mult mai puțini și-l vor reaminti: o stare de apatie psihică, un fel de „lehamite voioasă”, de „acceptare fatalistă” a „realității”, o apatie despre care citisem În Der Spiegel și În alte reviste occidentale, ce domnea curent, de decenii, În mediile culte ale Uniunii Sovietice. Era, bineînțeles, o formă a adaptării, deoarece, cum o spuneam mai sus - fapt pe care unii dintre Înverșunații corifei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
intim - Între el și Nichita exista un conflict surd pe care nu am putut să-l aplanez! -, În calmul său aparent și oarecum dezabuzat, mi-a indicat mi-a transmis, aproape!, acea stare umană care trece dincolo de frică și groază: apatia, ataraxia corpului social care, mi-am dat atunci seama, era scopul ultim; „triumful!”, de fapt, al oricărui regim totalitar. O renunțare totală la orice formă a luptei sau a Împotrivirii, În indiferent ce formă, și o supunere - o supunere nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
astfel de momente, istoria - Istoria! - Îți arată teribila-i față, ieșind din cețurile prezentului ca o zeiță antică, dezarmându-ne și bulucindu-ne În cortegii uriașe, oarbe, pur instinctuale, robi ai unei fatalități ce nu poate fi contrazisă. Tipică acestei apatii este nu numai abandonarea oricărei Împotriviri, dar și renunțarea la orice speranță. La acea speranță, care amintește de lumea „veche”, ce trebuie să devină falsă și Înghițită de „istorie” și, pe vidul de speranță, pe acel loc gol - deoarece atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să scape de el, dar, de teamă de a nu luneca odată cu el, i-au amânat sfârșitul. Da, aceasta era boala pe care am văzut-o, Îngrozit, zugrăvită pe unele fețe ale colegilor mei, ale unor inși din medii diverse: apatia, acel „gol” În care se putea cuibări orice, oricine, viciul, depresia profundă, alcoolismul, cinismul ordinar și veșnic schimbător, ura și frica de străin, ura și aparentul dispreț pentru cel mai presus de tine În hărnicie, cinste sau demnitate, resentimentul, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o zonă străină, de-un exotism penibil, lăsându-i pe colegi și pe vechii prieteni prizonieri ai unui „aer”... (voiam să scriu „irespirabil”, dar, În fapt, acest „aer” devenea din nou „respirabil”, așa cum trebuie să fie aerul infernuluiă, creând acea apatie și „veselie cinică”, de parcă oamenii, știind că sunt părăsți de toți și de toate și că trebuie, vrând-nevrând, să trăiască, copiii ignorau cele ce se petreceau și cele ce-i așteptau, se pregăteau pur și simplu „de-o nouă viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și un climax care aici lipsesc). Mitulescu reușește să evite pășunisme gen cal alb în ralanti pe care le înlocuiește cu un inventar cvasicomplet de gadgetărie cool (celular cu foto & hands-free etc.) și să filmeze fluid & convingător un moment de apatie & derută urbană. Visul lui Liviu de Corneliu Porumboiu este singurul care putea fi lungmetraj. La 40 de minute însă, este prea scurt pentru asta și cam prea lung pentru un scurtmetraj. Liviu este bun (Dragoș Bucur), dar visul lui nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
abil și atent la „reacții”, testa, prin „atacuri și reveniri parțiale”, capacitatea noastră de „răspuns”, de coeziune, de „asumare” a democrației și a libertății, chiar și în datele lor insuficiente, însă reale, atunci, la începutul deceniului opt. Se explică, oare, „apatia” elitei culturale prin absența, în istoria modernă a Țărilor Românești și apoi a României, a unor mișcări de opoziție, de revoltă față de unele acțiuni discriminatorii și abuzive ale stăpânirii, indiferent care era aceea? Oare se explică faptul că în țările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al doilea dictator comunist, ea prindea aerul și „reflexele” celor care populează un uriaș lagăr: cu paznici reali și „invizibili”, „locuit” de inși cu creiere „bine spălate”, reduși la necesități elementare, cu cota speranței aproape zero, adâncindu-se într-o apatie generalizată („boală psihologică” constatată, în mult mai mari proporții, în U. Sovietică!Ă, o apatie ce semăna mult cu un fel de „împăcare cu soarta”, aproape oricare ar fi ea! E și aceasta o formă a „adaptării”, sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu paznici reali și „invizibili”, „locuit” de inși cu creiere „bine spălate”, reduși la necesități elementare, cu cota speranței aproape zero, adâncindu-se într-o apatie generalizată („boală psihologică” constatată, în mult mai mari proporții, în U. Sovietică!Ă, o apatie ce semăna mult cu un fel de „împăcare cu soarta”, aproape oricare ar fi ea! E și aceasta o formă a „adaptării”, sunt de acord, dar, pentru un individ cum e românul, european-tipic, adică un ins deschis, dinamic, apt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei asemănători lui, desfidând fatalismul gregar, narcotic. Ultima dată, de altfel, când m-am întors pentru două-trei săptămâni în țară, în octombrie ’88, fugind dintr-o delegație de scriitori francezi ce fuseserăm invitați la Belgrad, am constatat, cu spaimă, această „apatie”, „renunțare”, „deconcertare” a vârfurilor culturii ce păreau nu numai să se împăce cu dictatura, dar și cu ideea „continuării ei”, în forma unei dinastii ceaușiste. O resemnare ce, grotesc, lua la unii forme „vesele”, aer pe care l-am botezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vedere sexual, și toate chefurile la care se împleticea și toate drogurile pe care le consuma și toate fetele și băieții cu care făcea sex și toți prietenii pe care-i observa pasiv cum alunecă în adicție, prostituție și crasă apatie; zilele treceau într-o goană nebună prin cluburile de pe litoral, cu blonde superbe în decapotabile scânteietoare, cu mințile făcute praf de Nembutal; nopțile se măcinau în camerele pentru VIP-uri din cluburile selecte sau trăgând pe nară cocaina presărată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
anilor ‛80. Îi putem urmări cum colindă dintr-o orgie în alta, dintr-un pat străin într-altul, iar textul cataloghează toate drogurile devorate, toate categoriile de alcool îngurgitate, cât de ușor alunecă ei în avorturi și chiuleală și crasă apatie, aparent un fel de condamnare a, o Doamne, mai nimic, dar în acel moment al carierei mele le-aș fi putut oferi editorilor notițele mele din anul doi după un curs despre Virginia Woolf și tot aș fi primit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cei care nu erau prezenți atunci, iată versiunea lui Cliffs Notes: că am scris un roman despre un tânăr bogat și influent de pe Wall Street pe nume Patrick Bateman care întâmplător e și ucigaș în serie, devorat de o imensă apatie în plină eră Reagan, anii ‛80. Romanul e pornografic și extrem de violent, astfel încât editorii mei, Simon & Schuster, au respins cartea din rațiuni de bun-gust, renunțând la un avans gras de șase cifre. Sonny Mehta, redactorul șef de la Knopf, a achiziționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înțeleg pe Sarah, care avea acum șase ani și mă informa mereu cât de plictisită era de toate cele. Cum contramandasem vacanța de camping, Jayne și cu mine am inițiat mai multe activități menite să-i scoată pe copii din apatie: lecții de karate și de oboi, casete fonice, jucării inteligente, o excursie la muzeul statuilor de ceară, o vizită la marele acvariu. Era o vară care-i spunea nu lui Robby (el considerându-se un jucător „profesionist“ de jocuri video
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în comun aveam cu ei - tații carieriști, mămicile harnice și responsabile - simțindu-mă curând pătruns de teamă și singurătate. M-am concentrat asupra acelui sentiment de superioritate emanat de cei căsătoriți care plutea în aer - asumările împărtășite, dulcea și satisfăcătoarea apatie se infiltrau peste tot - în ciuda faptului că nu era nici o persoană necăsătorită în încăpere drept țintă pentru asta. Am conchis cu o finalitate dureroasă că toate posibilitățile deliciilor aleatorii dispăruseră, că nu mai puteam face ce voiam când voiam. Viitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
socio-politic numit, pe drept cuvânt , secolul totalitarismelor. Desființarea societății civile, manipularea informației, dominația totală a puterii politice asupra întregului ansamblu social, creează premizele instalării unui sistem al minciunii și ipocriziei generale, o înăbușire a tendințelor creatoare ale individului, condamnat la apatie și indiferență, până la pierderea propriei identități: „ Lumea sistemului totalitar este o lume nevrotică, o lume absurdă, o lume a morții. Nu poți fi împiedicat însă de a te gândi la un teatru al absurdului.” ( Ch. Debbasch, J.M. Pontier, „ Introduction à
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o mare repulsie față de politică și politicieni din partea unei mari părți a populației. Clasa politică este acum detestată iar politicienilor le pasă prea puțin sau sunt de-a dreptul nepăsători. Circul politic de la noi a generat în masă dezinteresul public (apatia civică) și a întărit și justificat noua mentalitate a «trasului în țeapă». România a devenit - în opinia unor jurnaliști un «rai al infractorilor». S-au găsit destui până acum care s-au declarat singuri «deștepți», «descurcăreți» sau «ageri la minte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la o decădere a culturii din zilele noastre, fapt care evident se repercutează asupra calității vieții noastre. Societatea în ansamblul ei este bolnavă iar unul din simptomele ei este prăbușirea valorilor universal valabile. În orice domeniu cultural observăm neputincioși o apatie și o mediocritate mulțumită de ea. Se poate vorbi de o criză a culturii, care determină oamenii să se preocupe exagerat de mult de existența lor materială. Atât în cazul celor mulți care se luptă pentru supraviețuire grație stării precare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]