554 matches
-
avea sentimentul datoriei împlinite, exact ca și pelerinul. Suntem saturați de aceste non-locuri indiferente și toate la fel, care sunt aeroporturile, supermagazinele, stațiile de benzină, ieșirile de pe autostradă etc. Acest lucru sfârșește prin a ne ameți și a ne mări apetența pentru adresa fixă, pentru reperul peren pe care nu l-am schimba cu nimic și pe care nicio mondializare, niciun calcul cost-beneficiu nu-l va putea delocaliza. O diferență totuși între Egeria sau pelerinul din Bordeaux, succesorii lor și noi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sunt întotdeauna conștienți de dimensiunea implicațiilor unui astfel de examen și poate că ar fi potrivit să li se mai acorde o șansă de a ajunge acolo unde le este locul, acolo unde își doresc. - Prof. E.C.: Considerați că înclinația, apetența unor elevi pentru istorie (și pentru științele umaniste în general), care este deja vizibilă la vârsta de treisprezece-cincisprezece ani, ar trebui cultivată și încurajată, sau că, dimpotrivă, în condițiile dificile de acum, ei ar trebui îndrumați mai curând către o
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
cu stupoare această "noutate" acest "jargon" intempestiv, nu doar în limbajul criticii dar și în cel al filosofiei, tot mai îndepărtat de problemele și de palpitul ființei, tot mai artificios. Un alt conflict al nostru cu durata este dat de apetența generaționistă. Ne separăm cu grijă, ne grupăm cu o poftă de etanșeizare tot mai pronunțată pe generații, inspirați de o frenezie care ține seama cu precădere nu de o diferență de trăsături ale creației, de un specific al agregării factorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
proiectul a căzut. Dacă nu s-a realizat ca regizor, Sorin Titel s a realizat în schimb, din plin, ca mare consumator de teatru și film, de fapt, ca mare consumator de produse artistice din oricare gen, sub îmboldirea unei apetențe culturale, a unei bulimii culturale, mai bine zis, intrate în legendă. Mulți l-au evocat în postura de frecventator febril, și parcă ubicuu, al librăriilor, al anticariatelor, al magazinelor de discuri, al muzeelor, al sălilor de teatru, de concerte, de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de tot felul, trecând ușor de la cutare eveniment mărunt al zilei la probleme înalt existențiale, astfel zicând, confruntându-ne experiențele intelectuale, lecturile, gusturile, curioși unii de alții, de ceea ce știam și de cum gândeam. Amândoi noii mei prieteni mă cuceriseră prin apetența pentru umor, Modest ilustrându-se prin promptitudinea remarcilor tăioase, șfichiuitoare, prin „întreruperile“ malițioase care-l descumpăneau o clipă pe preopinent, iar Matei prin felul înșelător, perfid în care mima gravitatea, seriosul, când el de fapt glumea. Admiram la Modest suplețea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pasionat de ceea ce făcea. Nici nu putea fi suspectat că era prea fericit. Mă rog. O concluzie ar fi că am învățat să scriu atunci când mi-am pierdut auzul. Ar trebui să încerc să-mi explic logic tot mecanismul ăsta, apetența pentru oralitate. De unde venea ea? Cum era posibilă? Că Dumnezeu se răfuia cu mine ar fi o variantă. Așa-mi plăcea să cred. Că îmi luase auzul pentru a nu mai putea io dovedi ceva. Proba. Amușinasem ceva și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prea mult la asta, pentru a nu-mi deregla bila în chip inutil... 22-23 iulie 1953 Oboseală morală; mici plictiseli care supără; nici o satis facție adevărată. Dificultăți. Teroarea unei mulțimi de mici lucrușoare de făcut, pentru care nu am nici o apetență. Simțământul opresiv al lucrurilor prost făcute și care apasă... și acest incident cu Infantele, care ține mai mult de melodramă, dar care dezvăluie răutatea omenească în toată plinătatea ei! În fața acestui fenomen am pur și simplu un sentiment de mirare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cum trăim în epoca massmedia -, unii sunt și vedete, la concurență cu cele hollywoodiene. Evangheliștii TV au și putere politică (turme întregi de mioare ascultătoare), au și averi, au și glorie. Deși în spațiul ortodox a existat o mai mică apetență pentru starurile cucernice decât în zona neoprotestantă, nam dus nici noi lipsă de așa ceva. Nae Ionescu, de exemplu, a fost o ast fel de vedetă chiar înaintea apariției televiziunii. El împărțea, în discursuri seducătoare pentru mulți, binele și răul (arătând
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ideea că românii ar fi xenofobi și, mai ales, antisemiți, tânărul deputat Hasdeu contraargumentează cu „reali tatea secolarei toleranțe religioase a străbunilor și părinților noștri”. El motivează această „sacră moștenire”, această „tradițiune istorică”, prin faptul că românii nu ar avea apetență pentru fanatism religios <endnote id="(6, pp. 22 ș.u.)"/>. Prin antisemitismul mai mult sau mai puțin mascat de care dă dovadă În acest opuscul, B.P. Hasdeu Își contrazice propria teză. Același tip de retorică l-a adoptat și Mihai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Israel i-au fost recunoscute meritele și curajul, intrând În galeria celor distinși cu titlul „Drepți Între popoare” <endnote id=" (554, pp. 197-199 ; 693, II, pp. 256-265)"/>. Raționalism și capitalism În 1929, Mihai Ralea Încerca să explice prin „determinism social” apetența evreului pentru activitățile negustorești. El făcea apel la un set de argumente consecutive din sfera „psihologiei colective” : „Lipsit de instincte și obiceiuri Înrădăcinate care constituie datinile - scrie Ralea În articolul «Israel În România» -, evreul e mai ales raționalist. Și raționalist
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Comitet CDE - 50 din care: Secția femenină - 20 și 9 În birou și TDE (Tineretul democrat evreiesc, n.n.) - 5 persoane”. Dacă raportăm aceste cifre la populația totală de circa 2.200 de etnici evrei, atunci ele par ridicole față de uriașa apetență a cetățenilor față de organizațiile sioniste care, nu numai că promiteau plecarea definitivă din țară spre zări mai primitoare și mai civilizate dar și libere de sălbaticul comunism, ci și Începuseră a trimite loturi masive În Palestina. a.n. Pogrom și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
basm nu e întotdeauna o lume diafană, igienizată, securizată împotriva șocurilor serioase. Că uneori (de exemplu, în tradiția realist magică), în plămada din care sînt făcute visele, intră și pămînt amestecat cu sînge și cu scîrnăvie umană de toate felurile. Apetența regizorului mexican Guillermo del Toro spre magie, spre oroare, spre emoție este atît de naturală și atît de viguroasă (chiar înspăimîntător de viguroasă), încît nici măcar Hollywood-ul n-a reușit s-o anemieze : înainte de a se duce în Spania ca să facă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu orfanul dickensian (Edward Sanders) pe care l-au adoptat : sînt ciudați, sînt chic, sînt o familie burtoniană ideală. Chiar asta-i una dintre bube. Monstruozitatea personajelor lui Burton, oricît ar fi de sîngeroasă, e întotdeauna fundamental benignă. Faimoasa lui apetență pentru macabru n-are mai multă greutate decît a unui adolescent care colecționează coropișnițe și-și pune poze cu monștri pe toți pereții. Pe ecranele noastre, Sweeney Todd e interzis sub 18 ani, dar tocmai adolescenții (cel puțin cei neliniștiți
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
final. Naufragiul secționează, punctează perforator această linie de traseu dintre un port și altul. Corabia naufragiată este izbită de șocul fragmentării, al dezagregării ce sparge buna ordine funcțională, mecanismul de navă aptă spre a călători. O astfel de navă pierde apetența de a fi condusă prin control rațional exercitat asupra ei din interioritatea sa mecanică conform unui plan prestabilit de echipajul situat la comandă. Ea devine incontrolabilă adică se manifestă precum forțele naturii ce o iau în stăpânire, execută doar mișcările
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
suntem datori să le oferim publicului - în locul autorului, sau pentru a-l ruga să revină însuși. Avertizăm, așadar, că este o ipoteză de lucru pe care doar o enunțăm - fără a o urmări (necesitând scotociri intense prin arhive, față de care apetența nu ne-a întreținut mai niciodată). Este vorba, așadar, despre Cleopatra Lecca Poenaru, personaj foarte controversat în biografia eminesciană, despre care s-a scris în mod diferit de către N. Pătrașcu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Barbu Brezianu - și Dl. C. Popescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
-și permită atâta familiaritate cu el, încât să-i sune în ureche o cutie de chibrituri! „ «Astra e de neiertat! E nemaipomenit! »...” Desigur, pe noi nu ne interesează aspectele medicale ținând de diagnostic, etc., lucruri pentru care nu avem nici apetență nici cădere ci doar cele care țin de viața exterioară, de împrejurările actului medical, de mentalități, etc. În acest sens considerăm că textul lui Ion Popescu este confecționat ca să consune cu amicii săi de la revista Fântâna Blandusiei care-l preluaseră
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cearcăne tulburătoare de pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe alocuri ironică. Cele două tendințe - spre neoexpresionism și spre postmodernism - nu exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul din 1982, Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat, se cerebralizează, spațiul poemului se modifică, în sensul citadinizării optzeciste, adesea cu inserții
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
românești (Colegiale I și II, apoi Nume noi), dar și străine, traduse sau comentate la noi (Interferențe), precum și opinii despre idei culturale sau fapte din sfera altor arte (La zi); opiniilor despre confrați li se adaugă, firesc, mărturisiri autobiografice (Dialoguri). Apetența pentru dialog e explicată tocmai În interviuri. „Fidelitatea față de o unică și poate anacronică iubire: literatura” (titlul unui interviu) se leagă și de acele „motivații social-politice” (p. 95) care i-au declanșat Întotdeauna scrisul și de cei 20 de ani
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. G. urmează o linie neoclasică și parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe poeme sunt concepute ca parodii și se intitulează Bacovia, Baudelaire, Rilke, Goethe, Apollinaire, Emil Botta, Nichita Stănescu. Sugerând tonalitatea specifică unui poet sau altuia, nu se uită pe sine, timbrul, spiritul personal al autorului rămânând
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
două capitole se ocupă, conform așteptărilor, de programele estetice și politice ale romanului antebelic. Dacă putem vorbi tipologic de “două” literaturi, una estetizantă, cealaltă politizantă, una “empireică”, alta ”realistă”, rămîne de discutat. Distincția poate rămîne o simplă operație didactică. Lipsa apetenței pentru speculație este suplinită de competențe confirmate de istoric literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Căutarea timpului pierdut. În fine, În 2002 publică la Grasset romanul Nici o zi, scris la persoana a doua. Anne Garréta nu este Însă o simplă romancieră franceză care tematizează tradițional eul și oglinda. Grație unei inteligențe remarcabile și a apetențelor tehnice despre care vom vorbi Îndată, povestea eului și a oglinzii este relatată de la distanță - iar calitatea romanului este dată tocmai de această dezangajare diegetică care, desigur, trebuie să Însemne ceva. Putem spune că literatura lui Anne Garréta are două
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
puțin interesante, ce vor constitui prima parte a volumului Nu numai Caragiale, ca, de exemplu, Arta compoziției, Omul-spectacol, Arta monologului, Ipostaze ale eului. În I.L. Caragiale față cu kitschul, C. apare într-o nouă ipostază, individualizându-se nu numai prin apetența teoretică, dar și prin frecventarea tuturor artelor, degajarea stilistică, îmbinarea spiritului „științific” de odinioară cu unul subtextual ironic și în același timp delectabil. După ce definește fenomenul kitsch, pornind de la teoria lui Abraham Moles și după ce îl argumentează cu bogate ilustrări
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
autorului transilvănean; apelând la o documentație riguroasă, el urmărește peregrinările unei familii din Ardeal pornite să se salveze din fața armatelor austro-ungare, în 1916. Familia lui Costache Cimbrișor este, așa cum declară C., propria sa familie. Roman-document, Pe urmele destinului trădează și apetența pentru călătorie a scriitorului. Locurile noi sunt văzute prin ochii omului simplu, care înțelege și interpretează evenimente, obiceiuri, caractere după propria putere de percepție. Peste tot, țăranul român își poartă satul în suflet și răzbește prin greutățile ce îi stau
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
care tatăl său i-o inspiră și necesitatea de a-l distruge"). (l/L p. 32-39) Structura tragediilor raciniene poate fi evidențiată cu ușurință pornind de aici: "în hoarda primitivă raporturile umane se înscriu în două categorii principale: relații de apetență și relații de autoritate; acestea se afirmă ca obsesii raciniene". (1/1, p. 39) Este suficient apoi pentru Barthes să expliciteze și să exemplifice, invocând în aceste coloane elementele, unitățile semantice similare, din diferite piese raciniene, pentru a obține raportul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
obligatorie pentru ca această retrospectivă să aibă loc. Și, vorba lui Florin Mihăilescu, e bine că „ne-am făcut temele“. Biata artă cinematografică, mereu sub vremi Florin Mihăilescu, actor și operator Secvențe (1982, r. Alexandru Tatos) Recunosc, îmi este străină orice apetență pentru festivaluri, premiere, retrospective sau manifestări legate direct de public. Este treaba oamenilor cu talent pentru așa ceva, a celor care fac activism cultural - fără a considera deloc această activitate minoră sau lipsită de importanță. Autorii au spus însă ce au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]