555 matches
-
imaginare. Tocmai această răsturnare de realuri, prin care densitatea de tonuri migrează spre trăiri și cuvinte, face să existe această aventură lirică jubilativă, venită din perspectiva experienței plastice, mereu dornică să smulgă ceva din omonimia și muzicalitatea lucrurilor". Treptat însă, apetența pentru lexemele cromatice raportate la elementele primordiale și regnurile știute ale universului este din ce în ce mai redusă. Ea va face locul unei simbolistici geometrice prin care jocul (altfel foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Alon zanfan dela patrii". Substratul poetic este totuși cât se poate de serios în acest gen de descripții moderniste care colorează (sic!) abundent paleta lirică a lui Mircea Popovici. Peste tot, de altfel, poetul este pe deplin conștient de propria apetență pentru acest anacronism tematic, structural și expresiv; își expune, prin urmare, propria panoplie lirică cu o dezinvoltură aproape orgolioasă, când nu și-o contemplă, el însuși, cum grano solis. Din această perspectivă, cartea următoare de poeme, General Museum (Editura Cronica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
față de opera considerată paradigmatică, fie parodic ori burlesc. Colocviile (Editura Cronica, Iași, 1993), Ruga pentru anotimpurile din noi (Editura Cronica, Iași, 1995), Cel ce ridică piatra (Editura Helicon, Timișoara, 1995) sau Ultimul paradis (Editura Spiru Haret, Iași, 1993) dovedesc îndeosebi apetența poetului pentru rescrierea în maniera celui pe care E. Lovinescu l-a considerat "adevăratul stegar al mișcării simboliste" românești. Mai mult decât orice altceva, rescrierea (uneori într-o cheie ludică, relaxată, alteori într-una apăsat parodică) denotă, firește, admirația nedezmințită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și moarte, poetul se dăruiește unui abis resimțit, întocmai ca pharmakon-ul grecesc, când ca un blestem, când ca o binecuvântare, dar întotdeauna ca un dat necesar, ca o realitate imanentă ființei: "cuiele/ sârma ghimpată sunt necesare". Așa se explică și apetența pentru glisarea perpetuă între un ieri al suferinței epurate grație unei încrederi în sensul ei catharctic și un azi al dezechilibrului, al cumpenei (câtă vreme timpul viitor rămâne de regulă unul al morții): "abia mă aflu/ printre degetele dureroase/ mușchii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de semne (Editura Junimea, Iași, 2006) se simte pierdut ca Hänsel și Gretel, țese ciorapi "cu firul Ariadnei" și îl interoghează, dezinhibat, pe Enkidu, impostorul, deși ar vrea să înoate în Lethe sau, mai general, în Styx etc. Observând, apoi, apetența poetului pentru structurile ritmate și rimate ieșite direct din matca simboliștilor (dintre cei mai rafinați), a moderniștilor (dintre cei artizani) sau a cerchiștilor (dintre cei teatrali), cititorul deduce numaidecât că masca predilectă a lui Valentin Talpalaru este cea așa-zis
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau în spațiu,/ nelegat de hazardul nu mai știu cărui/ obscur idiom, voi fi autarhul/ Nimicului.// mai mult nu-ți mai spun. Confidența aceasta / în ciuda armoariei mele (Să nu te încrezi) / pentru simplul motiv că te detest". Și anume: histrionismul, apetența pentru disimulare, mistificare și automistificare (de unde obsesia măștilor și a altor forme de deghizare), evaziunea în forme circumscrise nelimitării spațio-temporale și, în sfârșit, nihilismul ironic. Retorica aceasta de camuflaj recunoscut ca atare, așadar ineficient funcționează totuși în marea majoritate a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poartă cu orgoliu insignele retoricii tradiționale și nu se sperie de a fi socotit un poet nesincronic" (în "Luceafărul" din 4 iunie 1977, ulterior reluat în Scriitori români de azi, 1984). Pe de altă parte, oricât ar insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-zis convențională a liricii (pre)moderne, creația sa nu lasă deloc impresia unui tradiționalism demodat, aproape răsuflat. De fondul acesta vetust, de atmosfera și recuzita ce amintesc de multe ori de lirica trubadurescă ori, mai aproape de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
desfășurare are însușirea de a neliniști animalul (în cazul nostru, copilul n.a.) ca întreg și de a-l determina să caute stimuli declanșatori". (Lorenz, 1998, p. 66) În astfel de cazuri se manifestă ceea ce Wallace Craig a numit comportament de apetență, adică individul manifestă o disponibilitate activă de manifestare agresivă, acționând neselectiv și fără precauții, adică ignorând normele și regulile culturale suprapuse peste pornirile instinctuale. Cu cât mediul de viață sau mediul școlar al copilului sunt mai prietenoase, cu atât sporește
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care îl separă evolutiv pe cel dintîi și care sînt în primul rînd tocmai de natură psihică. Ca și animalul, omul urmărește satisfacerea nevoilor sale elementare nutriția și reproducerea , valori ale vieții indispensabile supraviețuirii individului și a speciei. Spre deosebire de animal, apetențele s-au diversificat la om într-o multitudine de dorințe adesea contradictorii și care, pe deasupra, sînt susceptibile să fie imaginativ exaltate. Această diferență are o importanță atît de mare pentru toate evoluțiile ulterioare, încît nu putem să nu o menționăm
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
repeta niciodată îndeajuns fondate biogenetic. Trăsătura caracteristică comună tuturor ființelor vii este excitabililatea față de căutarea reactivității adaptate (care le face apte să trăiască), dar care nu ocupă primul loc în cadrul ambiant. Dimpotrivă, aceasta se datorează la origine deșteptării periodice a apetențelor impulsive, care reclamă satisfacerea lor. La nivelul uman, apetențele sînt diversificate într-o multitudine de dorințe materiale și sexuale care pot apărea chiar și în afara nevoii reale în orice moment prin intermediul exaltării imaginative. Spiritul valorificator al omului nu creează valorile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ființelor vii este excitabililatea față de căutarea reactivității adaptate (care le face apte să trăiască), dar care nu ocupă primul loc în cadrul ambiant. Dimpotrivă, aceasta se datorează la origine deșteptării periodice a apetențelor impulsive, care reclamă satisfacerea lor. La nivelul uman, apetențele sînt diversificate într-o multitudine de dorințe materiale și sexuale care pot apărea chiar și în afara nevoii reale în orice moment prin intermediul exaltării imaginative. Spiritul valorificator al omului nu creează valorile. Acestea preexistă independent de el. Spiritul uman ar trebui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și organizat pe servicii de specialitate, cu interni, externi, medici secundari. Spitalul vine cu o zestre de mare autoritate profesională și o activitate eficientă în domeniul asistenței medicale a accidentelor de muncă și al chirurgiei de urgență. De altfel, această apetență pentru chirurgia de urgență își va pune amprenta definitiv pe profilul spitalului în totalitatea sa. El va deveni o prestigioasă unitate sanitară în domenii fundamentale ale urgenței medico-chirurgicale. Un stagiu practic la „Urgența de la Floreasca” va fi dorit și foarte
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
date de benzile continui de ferestre, cu garsonierele lor duble, fără bucătărie (blocul Scala) sau cu intrare separată pentru servitori (în blocurile făcute de Marcu însuși), ele ar putea sugera - și, așa cum am arătat deja, chiar o fac - o masivă apetență pentru modernitatea care era încă un fenomen marginal și în Occident. Desigur, există exemple de arhitectură modernistă și în București, iar unele dintre vilele lui Marcel Janco sau Horia Creangă sunt grăitoare din această privință. La scara producției arhitecturale a
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
la Hollywood (1978), Mireasmă și suspin (1985). Dacă prozatorul R. s-a revelat ca o personalitate tentată fie de lirism, fie de obiectivizare, fie, în sfârșit, de o literatură încifrată ce frizează deseori absurdul, în teatrul lui pot fi remarcate apetențe pentru formule dramatice și mai diferite. De la piesele de factură polițistă la cele abstracționiste, de la dramele problematice la farse, de la parabole poetice la comedii cu subiect rural sau la satire virulente, nimic nu i-a rămas străin, autorul reușind în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI: Balerina de fier, cu ilustrații de Constantin Piliuță, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
aceste coordonate așa cum au fost ele reperate și în interpretările notorii pe plan mondial ale celor doi prozatori, iar aceasta este o altă caracteristică demnă de subliniat a demersului acestei teze de doctorat, alături de o avizată atenție la text, o apetență pentru exactității. Având în vedere consistentele merite științifice, ca și contribuția de originalitate a grilei interpretative propuse, pentru creativitatea ce-o incumbă, dincolo de platoșa bine folosită a citatelor din autoritățile critice, în genere, pentru ținuta demersului, cu a sa propensiune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
suntem datori să le oferim publicului - în locul autorului, sau pentru a-l ruga să revină însuși. Avertizăm, așadar, că este o ipoteză de lucru pe care doar o enunțăm - fără a o urmări (necesitând scotociri intense prin arhive, față de care apetența nu ne-a întreținut mai niciodată). Este vorba, așadar, despre Cleopatra Lecca Poenaru, personaj foarte controversat în biografia eminesciană, despre care s-a scris în mod diferit de către N. Pătrașcu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Barbu Brezianu - și Dl. C. Popescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
-și permită atâta familiaritate cu el, încât să-i sune în ureche o cutie de chibrituri! „ «Astra e de neiertat! E nemaipomenit! »...” Desigur, pe noi nu ne interesează aspectele medicale ținând de diagnostic, etc., lucruri pentru care nu avem nici apetență nici cădere ci doar cele care țin de viața exterioară, de împrejurările actului medical, de mentalități, etc. În acest sens considerăm că textul lui Ion Popescu este confecționat ca să consune cu amicii săi de la revista Fântâna Blandusiei care-l preluaseră
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu viața și perpetuarea speciei; 3) instinctul de asociere, privind gregaritatea, instinctele colective, altruiste, în raport cu viața comună din cadrul societății. Fiecăreia din grupele de instincte, de mai sus, îi corespund anumite caracteristici proprii. Instinctul de conservare se raportează la nevoile sau apetențele nutritive; posesiunea de bunuri materiale, respectiv instinctul de proprietate și, în fine, la sentimentul propriei sale personalități (egocentrism, ambiție, orgoliu, vanitate etc.). Instinctul de reproducere privește funcțiile genezice, viața si activitatea sexuală a individului, perpetuarea speciei, dorința de a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a se alimenta (anorexia) sau de a consuma lichide (sitiofofia); 3) Cea de-a treia mare grupă de tulburări ale instinctelor, este reprezentată prin pervertirea instinctelor. În această categorie întâlnim următoarele tipuri de tulburări: a) Pervertirea instinctului alimentar, prin deturnarea apetențelor de la alimentele comestibile către obiecte sau produse necomestibile ca în cazul coprofagiei, pica etc.; b) Pervertirea instinctului matern, manifestat prin abandonul copilului, aversiune sau ură față de copil, refuzul de a-l îngriji, pruncucidere; c) Pervertirea instinctului de autoconservare manifestat prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
b) imposibilitatea acestor indivizi de a putea duce o viață în comun cu alții, c) psihopații se dovedesc inapți pentru viața de familie, se simt constrânși de rigorile cuplului conjugal datorită iritabilității lor, indiferenți sau chiar total inafectivi, cu pervertirea apetențelor și instabili, d) inadaptabili la viața și programul de disciplină școlară, ei sunt „elevii problemă”, greu educabili, instabili, nedisciplinați, leneși, indiferenți, incapabili de efort, e) inapți pentru serviciul militar, indisciplinați, refuză să execute ordinele, dezertează, comit acte infracționale de diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
execute ordinele, dezertează, comit acte infracționale de diferite forme și gravități, f) incapabili de a desfășura o activitate profesională teoretică sau practică utilă, susținută, continuă, indisciplinați, nepunctuali, instabili, vanitoși, suspicioși, invidioși față de colegii lor, g) tendință la delicventă și criminalitate, apetență pentru alcool, droguri, conduite de refugiu sau agresiune (suicid, criminalitate), tendință la perversiuni. Făcând o sinteză a acestor aspecte mai sus menționate, E. Dupré afirmă că viața psihopaților se înfățișează ca o suită neîntreruptă de bizarerii, extravaganțe, neregularități, fugi, delicte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihozele toxice) Cadrul general Psihozele toxice ocupă un loc special în grupa tulburărilor psihopatologice. Din punct de vedere nosologic, în grupa psihozelor toxice sunt incluse afecțiunile neuropsihice datorate unor intoxicații cronice voluntare ale sistemului nervos central cu substanțe care trezesc apetența și dau obișnuință, creând în felul acesta o stare de dependență a bolnavului, necesitând un aport continuu și crescut de substanță toxică. Cele mai cunoscute și frecvent utilizate substanțe cu efect toxic neuropsihic sunt alcoolul și drogurile, în această din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lor fiind legat de factori magico-religioși, dar și de conduitele de refugiu din fața unei vieți precare sau nefericite din punct de vedere material, social sau moral. Cunoscute în mod curent sub numele de toxicomanii, acest grup de manifestări psihopatologice reprezintă apetența anormală și prelungită pe care o manifestă unii indivizi pentru substanțele toxice (droguri) pe care ajung să le cunoască accidental sau pe care le caută în mod intenționat, voluntar, pentru efectul lor sedativ, euforizant sau dinamic. Această apetență devine, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologice reprezintă apetența anormală și prelungită pe care o manifestă unii indivizi pentru substanțele toxice (droguri) pe care ajung să le cunoască accidental sau pe care le caută în mod intenționat, voluntar, pentru efectul lor sedativ, euforizant sau dinamic. Această apetență devine, într-un scurt interval de timp, obișnuință tiranică de care bolnavul nu se mai poate desprinde, ducându-l la nevoia imperioasă a unui aport crescut și permanent al drogului respectiv, de a cărei administrare devine dependent. Consecințele utilizării alcoolului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]