2,718 matches
-
se putea prinde cu amîndouă mîinile. Și de ce nu? În fond, toată petrecerea, invitații, deci și selecția lor aparțineau lui Cantacuzino. Basarab Cantacuzino știa mai bine decît oricine de ce se adunase acolo acea lume și nu alta, pentru a-l aplauda pe marele as al aviației. Chiar dacă era vorba numai de dorința lui Cantacuzino ca Balbo să fie ascultat cu tot interesul și aplaudat din inimă, aceasta se îndeplinise cu totul. Toți cei invitați într-adevăr îl admirau fără rezerve pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știa mai bine decît oricine de ce se adunase acolo acea lume și nu alta, pentru a-l aplauda pe marele as al aviației. Chiar dacă era vorba numai de dorința lui Cantacuzino ca Balbo să fie ascultat cu tot interesul și aplaudat din inimă, aceasta se îndeplinise cu totul. Toți cei invitați într-adevăr îl admirau fără rezerve pe aviator și poate că prezența lui nu era decît penultima ori chiar ultima picătură într-un pahar plin, gata să se reverse. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu ele. Strâng babetele astea aici la șapte dimineața să umple platoul, iar apoi postul va face apoi un reportaj despre târgul de artizanat al pensionarilor la care participă ele. Așa umplu showurile astea locale cu destulă umplutură care să aplaude. Înainte de Halloween e doar tineret, pentru că postul va da un reportaj de la acțiunea lor de strângere de fonduri „Casa bântuită”. Înainte de Crăciun sunt babalâci care vor doar ca bazarul lor de caritate să ajungă pe sticlă. Aplauze false cumpărate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
această trăire melodioasă, Luana se simțea fericită. Dansatorii se uitau la ea plini de admirație. Unii dintre ei, mai șugubeți, îi imitau mișcările. Unchiul Dali o prinse de mână și fetița se roti, de câteva ori, pe sub brațul lui. Nuntașii aplaudară iar unchiul nu-și mai încăpu în pene de mândrie. Se afla în mijlocul atenției, partenera se bucura de o sinceră apreciere. De mică își corectase mișcările și gesturile în fața oglinzii. Dansa, în timp ce radioul dat la maxim o făcea pe Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
străjerii care le apărau. Serbarea se ținu la Casa Pionierilor și se adună în sala neîncăpătoare întreaga școală. Foială mare, aglomerație de părinți, frați, surori, bunici, vecini, prieteni, îngrămădiți câte doi pe scaune, veniți să admire talentul vedetelor din familie. Aplaudau constant din cinci în cinci minute, nerăbdători să înceapă spectacolul. Grupurile gălăgioase ale celor mari se trezeau apostrofate de cei mai în vârstă. Erau catalogate după ultimele noutăți dar oricâte apelative ar fi primit nici unul nu putea umbri fericirea acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care Luana îl apăra cu strășnicie. Cortina, improvizată dintr-o pătură, ascundea ultimele retușări ale protagoniștilor. "În sală", părinții așteptau să vadă noile realizări în materie ale odraslelor. Când Luana se zgâi din spatele cortinei și întrebă " Ce faceți, nu aplaudați?", ei începură să bată din palme îndelung și zgomotos. La ridicarea "cortinei", spectatorii îi văzură pe Dan și Ema aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea spuse tare: În cinstea verișorului și prietenului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
patului începu să cânte. Mâhnirea din inima Luanei prinse glas. Avea, în sfârșit, posibilitatea să plângă, fără lacrimi, fără să se vaite. Să-și verse amarul prin cântec, acel vers melodios blestemat de a da roade numai în durere. Tinerii aplaudară extaziați, bătură din picioare. Din ziua aceea, fiecare bairam se încheia cu repertoriul celor doi. La un moment dat, au înregistrat câteva casete și Victor i-a propus o modalitate de participare la diferite spectacole. Luana a refuzat categoric. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
exclamat Bob când și au făcut În cele din urmă loc Într-un separeu Întunecat, de unde nu puteau fi văzuți. Un șirag de lumini s-au aprins, una câte una, iar pălăvrăgeala publicului s-a transformat În urale vesele. Se aplauda, unii fluierau. Nu era nici cortină, nici prezentare, doar niște fete care au apărut dintr-odată prin fum, ondulându-și șoldurile, fără să țină seama de ritmul muzicii, de parcă până atunci nu mai urcaseră pe scenă și nu prea știau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
capul ei, o biată funcționară, nu-i în stare să altoiască trei vorbe, tocmai ei m-am gândit să-i spun de profesor? Alexe probabil că anume alege asemenea oameni, îndobitociți, să-i accepte normele fără să crâcnească, să-l aplaude, eventual. Ce nevoie are el de indivizi cu capul pe umeri care să mai și gândească cu propriile puteri? Se gândi la ciorba de burtă pusă la fiert de dimineață de mamă-sa, femeia îl aștepta moțăind în fotoliu, ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau habar. Unii susțineau chiar că așa ceva nici nu există. Așteptând să termine liceul, Grațian făcea fotografii și sculpta. Peștele impresiona pe toți cei veniți să aplaude evenimentul artistic cel mai de seamă al unui Început de vară ploioasă. Umbrele, balonzaide, flori și, nu arareori, priviri Îngrijorate Îndreptate spre cer. În mijloc, nepăsătoare, opera de artă. Are puțini solzi. Roșul nu merge la pește. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
slab luminată, Într-un talcioc melancolic se Înghesuiau fragmente de decor din Solo pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război mondial, piesele preferate ale lui Eustațiu. Ghemuit În cușca lui de labrador, cum Îi plăcea să-și spună, aplauda de unul singur replici sau scene care Îl impresionau. Sala Îl urma docilă dar și oarecum descumpănită, căci arareori gusturile lor coincideau. Era Însă greu să nu te supui unuia care Își făcuse educația teatrală la București și care știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe ce să dea banii când ajunge pe Vaczi Utcá sau pe Kärtner Strasse. La intervale știute de el, claxona o dată scurt. Taximetriștii din parcarea hotelului Îi răspundeau imediat cu claxoane muzicale spre Încântarea celor fără mașini, care fluierau sau aplaudau, după posibilități, sub privirile Îngăduitoare ale polițiștilor puși să supravegheze acest miting al prieteniei româno-evreiești. Pe ducă, măi, a zis șefu', odată cu plecarea lu' domnu' Cain. Care și lui i-o fo' reparat odată ceasu', spuse sergent Ispas, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
judecata dreaptă, și nu este; așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre s-au Înmulțit Înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc Împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile.” Bibliotecara tăcu. Nu aplaudă nimeni, deși nimeni nu contesta siguranța și grația cu care ea Își făcuse datoria. Toți Îl priveau pe Cain: Îl vedeau și se vedeau, auzeau și se auzeau. Și Înțelegeau că pleca unul de-al lor. Uimirea se transformă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care Îi și deosebește de restul lumii și care, la o adică, Îi scutea de impozite și chiar de vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain. La asemenea defilări nu se aplaudă și nu se strigă lozinci. Nu există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur pelerin să Îl fi putut pătrunde măcar cu privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce mă privește, eu ofer nobilului nostru negustor și apostol al imaginii această sticlă de whisky. Cu o condiție: să o deschidă la firmă când vom fi din nou Împreună. Adăugă cu un pic de teamă În glas: toți patru. Aplaudară, semn că doreau toți același lucru. Eu trebuie să mă grăbesc, zise Eleonora. La cinci am un autobuz spre Feldiu. Poți rămâne, aici, dacă vrei, până mai târziu. Sus, oricum va fi liber... Vei dormi la hotel? Întrebă malițioasă Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
României de a se declara țară în curs de dezvoltare și a participa la activitatea "Grupului celor 77" al țărilor în curs de dezvoltare, fiind primit de ministrul de externe, Andrei Gromîko. O asemenea poziție a României nu a fost aplaudată de conducerea sovietică, considerând că aceasta nu corespunde "prestigiului" sistemului socialist și "intereselor" acestuia în lume. În același fel era considerată și participarea României, în calitate de invitat la activitatea Mișcării țărilor nealiniate. La reuniunile care au avut loc la Nicosia (Cipru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
față cu o pereche de îndrăgostiți. Ea, într-o rochie tahitiană cu bretele, avea brațul tăiat. Mergea săltînd ca o arteziană, în ciuda brațului ciuntit, în rochia care, deliberat cred, nu masca nimic. Băiatul părea captivat de exuberanța ei. Încerca să aplaude chiar, cu mîna retezată, bătînd grotesc aerul cu ciotul negru, oribil. I-am admirat tăria. Nici urmă de nefericire. Se bucura de clipa cea repede ce i s-a dat, deși, pentru ea, frumusețea vieții era mutilată tragic. Ce lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vrut), că l-au schimbat din funcție. Pe întinsul a zeci de capitole, joacă rolul suferindului: că "era nevoit" să pedepsească "pentru delict de opinie" prin pressing. Că el n-ar fi vrut să. Cui i s-au roșit palmele aplaudînd la plenare, obrazul nu-i roșește la fel. Ce-o căuta la colocviul despre literatura detenției? Și cît de repede și-a însușit noua directivare: "N-am nici o neliniște de natură etnică. Națiunile intră în metastază". Funcții politice, da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tovarăși", și-a potrivit el pe față expresia de extaz. Începuse hiperbolizarea Marelui Nimic. Ceau trecea drept liberal și nu era; antisovietismul lui nu era deloc anticomunism, cum credeau Nixon și Kissinger, veniți iarăși la București, în '69. Americanii îi aplaudau discursul din octombrie '70, la a 25-a aniversare ONU. În aprilie 75, SUA au acordat României clauza națiunii celei mai favorizate. Ce contau tezele din '71, intrarea Elenei, în '72, în CC, sprijinită de Bodnăraș, ascensiunea lui Nicușor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu: două". O privesc pe adolescenta care putea fi mugur alb și roz și pur. Asta v-am făcut. Am dat anomaliile drept evenimente, v-am bombardat cu pornografie, cu scatologie tipărită. Pînă și manualele de liceu vă propun neonaturalisme. Aplaudăm insolența cu care vă arătați buricul. Buricul, ca punct fix, de răsturnat universul. Gaura buricului, în jurul căreia se învîrte lumea. Aici v-am adus: la o limbă jalnică, la senzații jalnice, la isteria "Maicîl", la "iarbă", la sexualitate ca miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
orientat lateral, în direcția de deplasare. Din când în când, se ridică mâinile de la mijloc, din mânecile duble, și se pocnește din degete pentru menținerea ritmului. Sinele Mare conduce șirul, ceilalți îl urmează fără convingere.) (Judecătorul își aruncă căștile și aplaudă, pocnind și el din degete.) Judecătorul: Genial! Genial! Iată o soluție constructivă! (Către doamna Cleopatra) Presupun că doamna Cleopatra e satisfăcută de soluție. Vă puteți retrage, doamnă! Cleopatra: Ba nu-s de-acord. Florile ca florile, dar ce facem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru bolero, cadril, sârbă, de horă, de nuntă, de duet albastru, de break-dance zbârlit. Mamă, vreau să dansez, poalele să se desfacă, să se desfacă așa cum se rotește cerul cu stelele lui, cu nevăzutele ființe care ne privesc și ne aplaudă și dirijează fiecare gest, gând, gând-gest, gând-trup, gând-suflet și poalele să fie poale cerești, înstelate, amețitor de frumoase, pe care să zburde îngeri și heruvimi în vârtejul dansului, dans de epocă, dans de libertate, dans-cer, dans, dans, dans! Vârtej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai mănânc? Râse de mojicia mea. Mă dusei să aduc din frigider de-ale gurii cu toptanul și le pusei pe masă. Am devorat șuncă, castraveciori, tarama 1, scrumbii și brânză de Burgundia: condiția de asediat îmi creștea apetitul. Sigrid aplauda ca la spectacol. Eram amândoi într-o dispoziție excelentă. -Ații fost vreodată încercuiți, Olaf și dumneata, în vilă? -Încercuiți? -De ticăloși care vă spionau și vă împiedicau să ieșiți? -Vai, nu. -Și dacă ne-am preface că suntem? -De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
le îndopi cu cultură, ca să te lase în pace, să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii de costumele alea colorate din alte epoci. Aplauda ca o nebună, spune Curistul. — Traviata, adică femeie decăzută, sau așa ceva, zice Părințelul, ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul ăsta, femeia trebuie obișnuită cu smerenia și modestia, zice. Exhibiționismul e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]