904 matches
-
vântul så-ți cânte singuråtatea Închide ochii și marea så-ți unduiascå în pleoapa orizontului apunând printre alge Egreta ce nu regretå nicicând nisipul în care și-a låsat umbra și a zburat mai departe så fii Eu voi råmâne un far aplecat cåtre urma ta descoperitå de refluxul amintirii Și valurile-mi plâng în loc de luminå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1606]
-
momentul în care se treziră în fața porții. Doar câteva găini și un câine bătrân și orb, care nu mai lătra de mult, mai vedeai prin curte. Copiii alergară spre casă. Intrară și ieșiră imediat, ținând de mâini o bătrână plăpândă, aplecată mult de spate. Plângea sărmana. Pe Gheorghe nu-l văzuse de mult, pe Petrache din vară, când i-a adus un porc, să-l crească pentru sărbători. Pe fiul mai mare îl îmbrățișă de parcă i-ar fi fost frică să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu nepăsarea lucrurile stăteau cu totul altfel. Nepăsarea era dureroasă, purta măsura unei iubiri absente, subliniindu-i inexistența prin chiar exactitatea locului rămas neîmplinit, a lipsei de implicare. Imaginea răsturnată a faptului că celorlalți le ar păsa. Gigi Pătrunjel mergea aplecat, precum un călător în căutare de casă. Nepăsarea, o suprafață lucidă ce reda ceea ce căuta, doar că reflexia în sine era ireală, căci nu conținea nimic, arătându-i doar ce ar fi putut să aibă, dar de fapt a pierdut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Dat adresa, tot, în regulă. Dacă mai zorcăi podelele și cu brandolină... Fiecare are un loc spre care se-ntoarce mereu... O umbră se ivi în ușă. Umbra se clătină și se lungi pe podele. Cum stătea chircită la pământ, aplecată, cu picioarele sub ea, bătrâna ridică fața. Rămase cu cârpa udă în mână, simțind cum îi alunecă printre degete picurii uleioși, grei, cu miros pătrunzător. Soarele lumina din spate o ființă aeriană, trecând prin rochia ei subțire ca printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să nu vreau! Aide! CAPITOLUL 6 Cum adormise din nou, după plecarea cumnatei, suflând greu, cu pieptul plin de sudoare, Miluță sări buimac la prima zgâlțâială a bătrânei. O zări ca prin vis aplecată deasupra lui: " Te caută jandarmii! Ce-ai făcut?" Nu mai avu putere să-i răspundă. Todireanu, tatăl Irinei, era prieten cu moș Țurcanu. Vorbea lat, dulce și legănat ca orice șoldovean sadea. "O holercă, bădie!" La depou, de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deschide largi perspective simbolice. Mistrețul i se năzare prințului pretutindeni: în "apa jucînd sub copaci", în foșnetul ierbii, în lucirea lunii - ca o obsesie premonitorie și fatală: Dar vai! sub luceferii palizi ai bolții cum sta în amurg, la izvor aplecat, veni un mistreț uriaș și cu colții îl trase sălbatic prin colbul roșcat. - Ce fiară ciudată mă umple de sînge, oprind vînătoarea mistrețului meu? Ce pasăre neagră stă-n lună și plînge, ce veștedă frunză mă bate mereu?... - Stăpîne, mistrețul
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
actului sexual. Poziția ”iepure” Această poziție imită oarecum poziția misionarilor. Diferența constă în faptul că tu vei stă sprijinită doar pe brațe, cap și tălpi. Mijlocul tău și posteriorul vor fi susținute de către parterer în timpul penetrării. Poziția ”roaba” Vei stă aplecata cu fața în jos și sprijinită pe brațe. Partenerul îți va prinde mijlocul și picioarele în așa fel încât, în timpul penetrării acestea să se regăsească în jurul taliei sale. Poziția ”crabul” Iubitul tău va fi întins pe spate, iar tu vei
Cele mai ciudate poziţii sexuale () [Corola-journal/Journalistic/67991_a_69316]
-
acolo se zărea ca-n palmă orașul, prins parcă-ntr-o cursă nebună pentru spațiu, explozia de culori înscrise pe zare cu cretă părea să schițeze harta unor armate în plină expansiune. Doar pinii de un verde închis, ramurile lor aplecate și strânse de vânt, tot atâtea șaluri azvârlite peste umăr, erau în stare să te convingă: nu, n-ai descins în curtea unde un arhitect și-a aruncat de-a valma frânturi din capricioasele sale visuri nefinisate. Singure acoperișul scânteietor
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
a mânca la aceeași masă a unui restaurant, din cauza aglomerării. Lui Ioanide aceste supărări îi conveneau, căci îi simplificau viața, scutindu-i-o de orice gesturi inutile. Intra ori ieșea din casă, se așeza și se scula de la masă, stătea aplecat meditativ asupra biroului, mulțumit că nimeni nu-i spunea o vorbă de prisos, după un mecanism perfect. După prânz, doamna Ioanide aducea cafeaua în birou, Ioanide făcea un mic gest blând de semnalare, ridica îndată ceașca, fără a-și desprinde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu mai ești doctor. în domul lăptos apăru o linie care-l separă în două, și fiecare parte se afundă în podea, lăsîndu-i ghemuiți într-o încăpere mică, cu cîte o intrare pe fiecare latură. Prin tunel, dinspre atelier, alerga aplecată o asistentă cu o mătură, urmată de o targă împinsă de o altă asistentă. Prima mătură bucățile de metal într-o parte, în timp ce a doua îi aduse o cămașă de noapte albă Rimei și o ajută să se îmbrace; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru că ajunsese tîrziu și respira anevoios, îl cuprinse o stare de nepăsare totală și-și ridică fruntea de mai multe ori cu nerăbdare pe parcursul rugăciunii care nu se mai termina. Stătea într-o margine a galeriei, de unde vedea limpede capetele aplecate ale congregației, corul, preotul în turnul octogonal al amvonului și directorul la baza lui. Preotul era un om cu fața grasă al cărui cap se bîțîia și încuvința la fiecare frază, în timp ce ochii lui transpuși și închiși îi dădeau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se trezi că meditează la conversația pe care o avusese cu profesorul de engleză despre programa de engleză. Thaw îi spusese că mare parte nu era nici interesantă și nici practică. Domnul Meikle se uitase gînditor la spinările și capetele aplecate ale elevilor lui și-i răspunsese: „Să ții minte, Duncan, cînd termină școala, majoritatea trebuie să trăiască din muncă, și munca nu poate fi îndrăgită în sine, iar înțelegerea rostului ei practic îi depășește. Dacă nu învață să muncească obedient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grăbi pe fiică-mea. Thaw se așeză și se strădui să dea impresia că e în largul lui. în mașină, profesorul i se păruse mărunt ca un funcționar obișnuit, dar aici, vocea liniștită îi sublinia trupul voluminos și grațios. Stătea aplecat și gîdila cu un deget urechea cîinelui, Gibbie, care stătea întins pe covorașul din fața șemineului. — Joci golf? îl întrebă el blînd. — Nu, dar tata joacă, juca, adică, în timpul războiului. E mai degrabă alpinist. — Așa, deci. Thaw își drese glasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era gol. — Ah, asta s-a întîmplat înainte de a începe noul program de construcții. Pînă la urmă, cineva din comitet o să vă poată oferi o cameră de rezervă. Oricum, o să-i așteptăm în trafor - hainele voastre sînt acolo. Ritchie-Smollet intră aplecat și urcă. Rima îl urmă, iar Lanark veni după ei. Scara era complicată și abruptă. După ce cotiră de mai multe ori, trecură printr-o altă ușă, ajungînd pe pervazul interior al unei ferestre imense. Rima gîfîi și se prinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din ce parte veneau? De când ne mutaserăm din acea zonă nu-mi aminteam să ne fi întors acolo decât o singură dată: vedeam ca în vis un drum cu tramvaiul, o piață pavată cu piatră cubică, fantoma unor clădiri abstruse, aplecate amenințător... Nimic mai mult. Iar acum, dezorientat, mă învîrteam prin cartierul de case părăginite, cu firme de ceasornicărie și de fabricat chei yale, întrebam câte un bătrân - da, strada era pe-aici, pe undeva, o știau cu toții, dar parcă nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
case pe apă, inelul din păr de mamut se arcuia ca un pod). Arătătorul, în unghia lăcuită a căruia se oglindi o clipă cerul uriaș, portocaliu, cu clădirile adunate de jur-împrejur și, în mijloc, cu fața subțire a lui Mircea aplecată adânc peste această filă din carte, ca peste volumul auriu al unui acvariu, atinse delicat fața concavă a butonului, împingîndu-l până la nivelul plăcii gălbui. Cine-ar fi avut o privire de înger (sau de diavol laplacian), un ochi în stare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vată în ochi și îmi verificaseră și celelalte reflexe cu ciocănelul de cauciuc. Examinarea asta mă excitase neașteptat de tare. Surorile, una blondă, durdulie, și cealaltă roșcată, purtau halate albe prin care se zăreau cu ușurință, mai ales când stăteau aplecate, chiloții și, când purtau, sutienele. Știam în fiecare zi (și comentam împreună cu prietenii mei) culoarea și chiar desenele - buline și floricele - lenjeriei lor intime. Între nasturi, halatele, călcate ca hârtia, făceau uneori căscaturi prin care puteai zări rotunzimea sânilor și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sclipitori era, firește, al Suspectei, al prir;esei cu ceafa tumefiată, frumoasă ca nimeni alta și respingătoare ca o vedenie de coșmar. Acum, din tumoarea cât un craniu de nou-născut, exfoliată și picurând, ieșea, zbătîndu-se ușor, o ființă sticloasă. Ofițerul, aplecat înainte și-ncordat tot, văzu acel viermișor cum se proptește în piciorușe să se prelingă din gogoașă, cu antene ca două ace cu gămălie și ochi negri și mați, cum, complet eclozat, se cățără-n creștetul fetei, scuturîndu-se de lichid
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
contopeau, generau cîm-puri semantice, se stratificau în grecisme și turcisme, argouri și jargoane de nedezghiocat; fonetica sublimă din aparatul respirator, zeu și zefir adiind cu degete dulci pe harpa vocală; iar imaginarul, corpul cel mistic din grădina cu trandafiri, luna aplecată tandru peste umărul soarelui (incestul etern al soarelui și lunii în corpul nostru astral) izvora din glandele sexuale, din grotescul monstru dintre picioare, din ouăle holbate în punga lor unsuroasă și din glandul vânăt, ca de cauciuc, camuflat în pielea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar nu puteam înainta pe terenul viran pe care erau sacrificați uriașii diavoli de mare. Uneori, o umbră se revărsa peste mine și cineva, ivit în spatele meu, mă apuca de mânuță. Mă-ntorceam speriat către adultul cu cap de căpcăun, aplecat zâmbitor către mine. Alteori, copiii pe care abia dacă-i cunoșteam mă vârau într-un fel de balet absurd numit joacă. Dar fețele lor erau tot niște baloane îndepărtate. Nu-mi plăcea să mă joc decât cu mama, singura care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Unul ca Dunăreanu avea să-i facă numai X-un roșu de sus până jos. Se ridică de pe bancă, își puse ghiozdanu-n spate și-o luă spre casă, dar înainte trecu iar pe la țâșnitoarea de sub castan. Câteva crengi ale castanului, aplecate mai spre pământ, își lăsau umbra ciudat de precisă pe asfalt: puteai vedea acolo fiecare frunză, mare și zimțată, ca și nodulii cu țepișori moi din care-aveau să se facă, spre toamnă, castanele. Puse piciorul pe mica adăpătoare de jos
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care-ar fi privit-o mai atent, ci altceva, greu de-nțe-les la-nceput. Fața de păpușă îngîndurată, totuși atât de dulce, se ivise undeva mai jos decât ar fi trebuit dintre pliurile cortinei, de parcă tânăra femeie ar fi stat mult aplecată, poate chiar în genunchi. Sau ca și când o fetiță de zece ani și-ar fi pus, jucăușă, pe față o mască de femeie adevărată, coaptă sexual, cu pomeții dezvoltați de la atâtea și-atîtea contracții voluptuoase ale feței. Ionel o știa prea bine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atât de amplă și de joasă încît n-o simțise deloc, drumul 1 se părea drept și-ntins până la capătul vederii. Nu percepea încă balansările infime ale lumii, nu vedea degetele gigantice între care se rotea ușor bolta, iar fața aplecată adânc asupra lui i se părea un cer azuriu cu nori, soare, lună și stele strălucind tulbure prin clopotul de cristal. Avea încă iluzia că-naintează singur, că el e cel ce se mișcă, și nu lumea sub picioarele lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acea întîlnire. Când, de mână cu mama ei, ieșise sub stele, printre ruine fumegătoare, știa și ea că zeci și sute de bărbați aveau să-și lipească sexu-ntărit de trupul ei, și că în brațele lor frumoase, sub privirile lor aplecate adânc asupra ei, urmărindu-i atent fața chinuită de voluptate, avea să-și găsească întotdeauna fericirea și nefericirea. Uneori, obosită de-atîta umblat în obscuritate, pe dalele tari ale sălii, se așeza în cîte-un scaun, se juca distrată cu cleștii și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că aici interpretați în favoarea domniei voastre contractul. Voi încerca totuși să vă răspund la toate întrebările, în măsura în care veți reuși să le formulați clar. Crey sări de pe fotoliul larg în care se cufundase și începu să se plimbe prin cabină. Mergea aplecat și cu mâinile la spate privindu-și papucii. Se opri brusc și îl întrebă pe Isidor: ― Pe voi, acolo la mănăstirea aia a voastră... vă învață să vă și bateți? Adică lupte din astea, corp la corp? Surprins, tânărul călugăr
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]