805 matches
-
transmite Triner ordinul unui subșef. Nu-l scăpă din ochi. Subșeful protestă, dar Triner era mai deprins să dea ordine decît să le primească. Lătră furios la subordonat și cu fiecare cuvînt pe care-l rostea părea să-și recapete aplombul. Își trase scaunul lîngă birou și începu să-i zîmbească lui Hedrock, în timp ce-i vorbea mieros, pe un ton confidențial: ― Dar care-i bancul? Despre ce e vorba? Tocmai faptul că încerca să se arate supus îl dădea de gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
România însăși își are, la debutul anilor ’80, propria sa versiune de western. Odată cu saga „ardelenilor”, tărâmurile americane se deschid pentru pistolarii emigrați din dubla monarhie, în vreme ce decorurile din Buftea sunt populate de „indienii” ce aduc din filmele „epopeii naționale” aplombul lor de cascadori profesioniști. Niciodată însă clonele românești nu vor atinge statutul pe care îl dețin, până către 1989, seriile germanoiugoslave. În Sala Polivalentă, puținele producții ce dețin capacitatea de a seduce masele sunt filmele indiene și seriile western cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
afară este ciudat, dar aici, Înăuntru, ei se simt În siguranță. — Din moment ce aceasta este o cafenea și voi sînteți arhitecte, sugerează Wakefield, poate vreți să proiectați casa ideală pentru mine, ca să ne mai treacă timpul. Femeile acceptă provocarea cu un aplomb tipic parizian. — Va trebui să ne spui care ar fi pentru tine casa de vis, Îl somează Franțoise. — Da. Să nu omiți nimic! se preling obraznice cuvintele, cu vocea Marianei, de pe buzele Cybellei. Wakefield pare să cadă pe gînduri. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ajungă la spital. Oh, bănuiesc că ar fi cazul să donez și eu câteva picături. Le salută și dispăru în interiorul cortului cu crucea roșie. — Oare avem vreo șansă să ținem piept la așa ceva? murmură Stevie. Pentru prima oară își pierduse aplombul și își arăta cei cinzeci și opt de ani. — Stevie! Fran avea prea mare nevoie de sprijinul ei ca s-o lase să se dea bătută acum. — Sigur că avem. Ideea noastră e cu totul diferită. Vino, hai să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ideolog și teoretician. Adevăratul porte-parole teoretic al grupării (autointitulată, minulescian, „Grupul nostru”) este de fapt N. Davidescu; articolul semnat DN și intitulat „Decadent-Decadență” din Insula, nr. 1, 18 martie 1912, pp. 2-3, dă - pe urmele lui Ov. Densușianu, dar cu aplomb „revoluționar” - o replică acuzelor tradiționaliste, afirmînd că peiorativul atribut nu se aplică simboliștilor, ci imitatorilor epigonici sămănătoriști. Nu fără atacul de rigoare împotriva criticii acuzate de miopie conservatoare: „Revoluționarii în literatură au fost de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cornel, principalul comentator al artei moderne autohtone rămîne prietenul și colegul său Tudor Arghezi, care va susține, în articole combative și expresive, creațiile lui Brâncuși, Pascin, Iser, Pallady, Rodica Maniu, Vermont, Dărăscu, Ressu, Luchian ș.a. împotriva rezistențelor oficiale, cronicînd cu aplomb exigent edițiile succesive ale saloanelor „Tinerimii Artistice”; articolele de susținere din Seara (1913-1914) ale sculptorului Brâncuși și ale pictorului J. Pascin, artiști moderni originari din România, afirmați în Franța și respinși acasă, merită mai mult decît o simplă consemnare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea lui că, dacă ar fi fost urîtă, n-ar fi stat să lipăie prin noroaie sub o aversă diluviană, ci s-ar fi aflat la adăpost și În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
naștere unui scandal și să distrugem două familii dacă nu e indispensabil anchetei. - O, dar asta e o lecție adevărată de deontologie! - E oricum mai bine decît să faci ironii facile. Se măsurară o clipă În tăcere. Deși fascinat de aplombul și, de asemenea, și-o mărturisea În sinea lui, de frumusețea tinerei femei, Fersen se Întreba În ce măsură putea să aibă Încredere În ea. Marie, la rîndul ei, nu prea avea Încredere În polițistul parizian al cărui umor cinic o oripila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Kersaint În legătură cu șantierul naval: nu era cu neputință ca acesta să fi fost mînă-n mînă cu PM. În orice caz, se va simți mai liniștit dacă i se va găsi corpul. - La ce te gîndești? - La Ryan, afirmă el cu aplombul minciunii. - Complicii lui și cu el erau irlandezi, ce au căutat În largul insulei Lands’en după atacul de la bancă, În loc să se se Îndrepte spre Irlanda? Marie nu Înțelegea, era Într-adevăr ciudat. Cele cîteva informații pe care le căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un zîmbet batjocoritor pe care Lucas preferă să nu-l bage-n seamă. - Și, vorbind acum serios, e Întotdeauna extrem de instructiv să vezi locul unde un om și-a petrecut o parte atît de mare din viață, afirmă el cu aplomb. Precedîndu-i În fosta clădire abandonată, soldatul de planton nu părea prea Încîntat de expediție. Trebuie să recunoaștem că locul era lugubru, pașii lor răsunau de-a lungul Înșiruirii de coridoare cu ușile vraiște, un miros de mucegai, de canalizare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și coboram scara de lângă platforma pe care dormeam. Îmi place, zise el gânditor, netezind poalele capotului. Cred c-o să-l adopt. E mult prea mare pentru tine. A, cafea. Fără lapte? — În această casă, zise Sally, mestecând vocalele complicate cu aplomb, dacă vrei ceva, trebuie să vii cu el de acasă. Nu neapărat, zise Hugo, mustăcind către mine. Mulțam, Sal. A băut puțin din cafea. Eu am dat gata un pain au chocolat și am respirat adânc. — Cred ca aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Cum îndrăznești. — A, Hugo, mulțumesc că ai venit și tu, zise MM cu sarcasm, în timp ce el se îndrepta spre scenă, unde două rânduri de scaune fuseseră așezate în semicerc pentru actori. — Plăcerea e de partea mea, zise Hugo cu un aplomb încântător, ridicându-și pantalonii și așezându-se într-o poziție relaxată pe un scaun. Am luat-o pe furiș prin spate și am ieșit pe ușa care dădea spre amfiteatru, unde m-am așezat pe un scaun din spate. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
practic s-o vadă pe Tabitha de jos, decât dacă se așezau exact sub mobil; era foarte bine ascunsă, astfel că numai publicul o putea vedea. Din fericire, scena era una scurtă, iar Tabitha își spuse cele câteva replici cu aplomb. Reușise cumva să se răsucească pe o latură a mobilului, pe care-l mișcase cu corpul, astfel că-i puteam vedea capul, gâtul și un braț, cu care făcea gesturi extravagante, ca și cum ar fi vrut să compenseze faptul că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
comuniste, prin care trecuse În toți anii ‘50 ai secolului trecut. Arareori, reușeai să-l abordezi. Atunci, ți se revela un om deschis, chiar pasionat, plin de Înflăcărare și cu multă energie spirituală. Își susținea convingerile de excelent român cu aplomb, cu hotărâre și, uneori, cu umor specific moldovenilor. Debordanta-i energie intelectuală și uimitoarea-i volubilitate te Îndemnau să te Întrebi cum ai putut crede despre dânsul că-i tăcut ca un sfinx. Însă, cel mai adesea, profesorul se strecura
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Filosoful și omul D.D. Roșca, 1895-1980”, apărută În primăvara acestui an, evocă o foarte semnificativă Întâmplare din viața tatălui său Petre Hossu, petrecută spre sfârșitul anului universitar 1945-1946. La dezbaterile asupra referatului „Timpul de la Heraclit la Kant”, a vorbit cu aplomb și cu competență, supradotatul student din anul al II lea, Costache Oprișan (1921-1959), uimindu-i cu erudiția-i filosofică pe toți auditorii, inclusiv pe magistrul Roșca. Ar fi devenit acest student eminent mare filosof și poet dacă n-ar fi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
preferat, numit, cu multă mândrie profesională și patriotism local: “Poale-n brâu și poale-n cap!” Și fetele, dansatoarele, travestite, evident, să nu poată fi identificate, cine anume au fost acelea, și-au ridicat poalele, cu multă măiestrie, cu elan, aplomb și uitare de sine, punându-și-le, pe capetele bărbaților de la mese, ori, și, pe ale unora care, la Început, crezând că și dansul acesta se dansează și de către ei, se ridicaseră În picioare și hălălăiau, năuci, de la rând de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vreo douăzeci la număr; zona În care-și desfășurau ei activitatea? Cea politică. Da. Cum, bine citiți, aici: toți, dar, absolut toți - politicieni din zilele noastre, unii de la putere, alții din opoziție. Acțiunea, cu pricepere și măiestrie artistică, cu mult aplomb, elaborată, Îl făcea să se simtă tot mai aproape de un mare răsunet editorial, cu fiecare capitol pe care-l grafia. Ce, mai, treaba mergea, mai mult decât strună. Brici! Stilul cărții - polițisto-mafiot. Era tocmai ce mergea, cel mai bine, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mereu, găsea șprițul mult dorit și mult iubit, atât de către el, cât și de către moș Costică Adochiței. Abia acum, la Întoarcerea de pe drumuri, au băgat de seamă, În urma hohotelor de râs ale concetățenilor, atât moșul cât și tractoristul, cu cât aplomb Își arăta bătrânul fundul, prin găurile mari cât palma, cui vrea și cui nu vrea, să-l vadă, fund ce ieșea, la lumină, prin rupturi. Și, din acea clipă, bătrânul erou s-a ales cu un nume nou: Moș Costică
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Cu timpul, forțele divergente sînt mai puternice decît cele ale unității, conjurații devin frați inamici, iar rivalitatea dintre ei este război în germene. Se ajunge acolo încît unul dintre ei îndrăznește să proclame întoarcerea tatălui și ia apărarea acestuia, cu aplombul unui Marc Aureliu care le amintea romanilor adunați în jurul rămășițelor pămîntești ale lui Cezar virtuțile acestuia. Vorbind mai mult inimii decît rațiunii, el deșteaptă în toți atașamentul pentru cel defunct. Evocă supunerea filială din vremea copilăriei lor și totodată proclamă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un „vârf de lance al proletariatului”, un om nou. Minerii au acceptat această mitizare care le conferea o aură simbolică, astfel încât lecția sovieticului Aleksei Stahanov - care a extras într-o singură noapte 102 tone de cărbune - a fost învățată cu aplomb. Implantarea fals vocațională a ideii de om nou a prins mai cu seamă în spațiile monoindustriale, așa cum era Valea Jiului, deoarece comuniștilor le era la îndemână să controleze ideologic masele muncitorești comasate în astfel de zone. De altfel, masele provenite în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
propun formule exacte: „Evenimentele din decembrie 1989 pot fi definite, în mod cert, ca revoluție prin mutațiile profunde declanșate în viața economică, socială, politică și spirituală” (Rusan, 1997, p. 10). Miodrag Milin, un consecvent biograf al revoltei timișorene, precizează cu aplomb: „Pentru evenimentele de la Timișoara, cu precădere pentru cele din săptămâna insurecțională anticomunistă 16-22 decembrie 1989, vom prefera (asemenea timișorenilor) termenul REVOLUȚIE, în accepțiunea de schimbare violentă a sistemului politic - ceea ce la Timișoara s-a și petrecut, spre deosebire de restul României” (Milin
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în anumite probleme. Bineînțeles, ei credeau în formarea coalițiilor și nu considerau că fac vreun rău. Când am vorbit de conspirația infamă a dreptei, din care erau mulți reprezentanți în sală, aceștia nu s-au considerat vizați. M-a suprins aplombul lor și nu am ezitat să le-o spun. Grupul m-a impresionat puternic. Nu exista ceva asemănător ei în tabăra cealaltă. Evaluând asemănările și deosebirile dintre administrația Bush și ideologiile totalitariste, remarcăm că diferențele depășesc cu mult similitudinile. Nu
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
a-și fi Însușit principalele repere ale programului constructivist, În direcția propusă de Contimporanul, cu anumite reminiscențe, cum am remarcat deja, futuriste sau dadaiste, Încît e În stare să propună el Însuși, În cîteva articole-manifest (Aviograma, 1924) scrise cu destul aplomb, soluții de Înnoire a limbajului poetic. În ce privește practica poeziei, momentul 75 H.P. Înseamnă totuși pentru el mai curînd un stadiu preparator: textele publicate aici de poet țin să marcheze, Înainte de orice altceva, ruptura, atitudinea anticonvențională „destructurarea gramaticii” și „logicii” discursurilor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Nu, Dumnezeu nu se scindează nici atunci când se destramă în particule sau pulbere; Dumnezeu înseamnă o diseminare de viață. Tinerelul acela avea idei clare și un răspuns întotdeauna gata, mergea direct în miezul lucrurilor și știa să-i citeze cu aplomb pe Părinții Bisericii. Cum ai putea să te opui fermității și convingerilor lui? Atunci când ai îmbrăcat acea sutană albă, ai făcut jurământ de credință. Uneori trebuie să renunți la propriile convingeri și idei în numele binelui suprem. Adevărul nu poate fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
faci jocul... Se opri, gâfâind. Se înroșise la față și se bâțâia pe scaun. Dar tăcu, încurcat, căci străinul aștepta, răbdător, să termine. — Așa crezi deci... Dacă nu ai deloc încredere în norocul dumitale, cine să aibă ? Jenică își pierduse aplombul de adineaori, se mărgini doar să ridice din umeri. — Cum spui, hotărî străinul și întinse mâna. Aunci rămâi unde ești și mai dă-mi o dată lozurile alea. Lui Jenică îi tremurau mâinile. Luă mapa cu lozuri, dar unul ieșise din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]