1,351 matches
-
Ispirescu, Gr. Tocilescu, Lazăr Șăineanu, M. Brociner. Patronează, alături de Hasdeu, începuturile științifice ale lui Șăineanu și oferă îndrumări lui Ispirescu. Talentul oratoric îl aduce și la tribuna Ateneului Român, al cărui membru va deveni (1885). Ține aici două faimoase conferințe, Apocrifele în literatura română (1884), audiată, între alții, de Mihai Eminescu, și Originea alfabetului și ortografia română (1885). Conferențiază, în prezența regelui, la Societatea Geografică Română, unde a rostit conferința Nomenclatura utopică a județului Vâlcea (1885), șocantă prin noutatea unor puncte
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
parte, s-au dezvoltat din nuvele și povestiri, pe care poporul, cu încetul, le-a schimbat în basme, înzestrându-i pe eroii acelor povești cu trăsături fantastice și cu facultăți supranaturale, luate sau din credințele vechi, sau din cercurile literaturii apocrife și romantice”. Credincios acestei optici (nu întru totul neverosimilă, de vreme ce a fost susținută și de alte mari spirite ale vremii, precum Reinhold Köhler, Emmanuel Cosquin, N. Iorga ș.a.), G. o împărtășește și englezilor, mai ales prin prelegerile sale la Universitatea
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
SCRIERI: Basme și istorii talmudice, București, 1879; Lilith și cei trei îngeri, București, 1881; Legende talmudice și legende românești, București, 1882; Beiträge zur vergleichenden Sagen und Märchenkunde, București, 1883; Literatura populară română, București, 1883; ed. îngr. Mircea Anghelescu, București, 1983; Apocrifele în literatura română, București, 1883-1884; Originea alfabetului și ortografia română, București, 1885; Ilchester Lectures on Greeko-Slavonic Literature and its Relations to the Folk-Lore of Europe during the Middle Ages, Londra, 1887; Instrucțiunea în Englitera, București, 1893; Geschichte der rumänischen Literatur
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
București, 1976; Compunere cu portocale, București, 1982: Vămile cireșului, București, 1983; Mânzul cu stea în frunte, București, 1984; Moara din Costișa, Târgoviște, 1996; Asupra cuvântului „noroc”, Câmpulung Moldovenesc, 1998; Înspre alt Eminescu, Timișoara, 1999; Drumul împărătesc al poetului, Târgoviște, 1999; Apocrife, Iași, 1999. Antologii, ediții: Fost-au acest Ștefan Vodă, introd.edit., Iași, 1985; Și pietrele curg, București, 1985; G. Coșbuc, Elementele literaturii populare, pref.edit., Cluj-Napoca, 1986; Mândră floare-i norocu, pref.edit., București, 1990; Miorița străbate lumea sau 123
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
fost tocmai această fuziune între origenism și antiaugustinism care permitea în același timp aducerea în prim-plan a necesității contemplației și aprobarea activității ascetice: deși prin Decretul lui Ghelasie, la sfârșitul secolului al cincilea, operele lui Cassian fuseseră condamnate ca „apocrife”, adică neortodoxe, tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel de „istorie a monahismului” și o nouă evaluare a vieții spirituale, au fost foarte răspândite în tot Evul Mediu. Au fost traduse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bisericești (Commentariorum super cantica ecclesiastica libri novem) care a fost descoperit de cardinalul Pitra. E vorba de „cântările” din: Ieșirea (Moise, înainte de traversarea Mării Roșii), Deuteronom (Moise, înainte de a muri), Plângeri, Daniel (plângerea lui Azaria), Isaia (plângerea lui Iezechia), Avdie, apocrifa „rugăciune a lui Manase”, Iona, Cartea Judecătorilor (cântarea Deborei). Comentariul are scopuri morale și e axat pe exegeza alegorică. Lui Verecundus îi sunt atribuite și Extrasele din Actele conciliului din Calcedon (Excerptiones de gestis Chalcedonensis concilii). b) Opere poetice Isidor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reflecție teologică în cele două tabere adverse. În timp ce Sever era încă în plină activitate, adepții săi prezentau la colocviul de la Constantinopol pretinsele scrieri ale lui Dionisie Areopagitul, caracterizate printr-un monofizism moderat; deși respinse pe bună dreptate de adversari ca apocrife, acestea aveau să cunoască un enorm succes, mai cu seamă în Occident, firește nu prin tezele cristologice, ci pentru doctrina mistică (aici, pp. ???-???). Teologia calcedoniană, care era preocupată mai ales de definirea ipostazei, era reprezentată cu succes de Leonțiu din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din 244 de texte ale lui Chiril (aici, p. ???). Firește - așa cum chiar Sever s-a străduit să demonstreze - exista tendința de a denatura pasajele, separându-le de contextul lor, sau chiar de a crea falsuri; în secolul al V-lea, apocrifele au fost totuși încă puțin numeroase, cu excepția falsurilor apolinariste, (intenționat) folosite de Chiril. Cel mai important florilegiu din secolul al V-lea este cel din scrierea Eranistes a lui Teodoret și conține 238 de citate patristice, extrase din 88 de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acțiunile și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. În 17 este evocată coborârea lui Isus în lumea subpământeană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri e foarte asemănătoare cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în latină, Evanghelia lui Nicodim (aici, pp. ???-???), însă nu e ușor de spus dacă e vorba de o dependență directă și nici în ce sens merge aceasta. În orice caz, e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latină, Evanghelia lui Nicodim (aici, pp. ???-???), însă nu e ușor de spus dacă e vorba de o dependență directă și nici în ce sens merge aceasta. În orice caz, e vorba de un exemplu evident de legătură strânsă între materiale apocrife și omiletică. Unele discursuri sunt atribuite și altor autori: Eusebiu din Emesa, Ioan Hrisostomul, însă apartenența la corpusul preudoeusebian este probabil originară. Pe de altă parte, așa cum am spus, tradiția manuscrisă este complexă; există mai multe redactări chiar în greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dificultatea de a admite reprezentarea exilului ca spațiu social, marcat de lupte de concurență, provine din presiunea pe care o exercita discursul de autocelebrare, si asta În ciuda faptului că lipsa de unitate, diviziunile, denunțurile și calomniile fac parte din istoria apocrifa banală a aceluiași exil. Compus din persoane care nu-și vorbesc, nu se Întâlnesc, se detesta și se contesta reciproc, acest mediu este adesea dependent de instanțe de consacrare externe (din țară de origine sau internaționale). A Incerca o „sociologizare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de alte apariții miraculoase. L. religioasă grupează vechile istorisiri legate de personajele biblice, de sărbătorile creștine, de practicile sau de obiceiurile liturgice. Ea a suferit o puternică influență cultă, pe calea manuscriselor cu caracter religios traduse la noi (legende religioase apocrife). Motivele biblice au fost asimilate și prelucrate de popor într-o manieră proprie, mai liberă. Ultima categorie tematică a l. tratează subiecte privitoare la personalități (domnitori, haiduci, capi ai răscoalelor) și evenimente istorice. De o deosebită însemnătate prin amploare și
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
București, 1981, 45-139; Mihai Coman, Mitologie populară românească, I-II, București, 1986-1988; Silviu Angelescu, Legenda, București, 1995; Nicolae Panea, Antropologie a tradițiilor. Tradiția populară și mecanismele de reglare a mentalității, Craiova, 1995; Sabina Ispas, Legenda populară românească între „canonic” și „apocrif”, MCF, 1997, 7-86. C.Bz.
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
ca și epistolele sale către marele critic. Două lucrări ale lui R. se situează la granița dintre lingvistică și folcloristică. În Colindele religioase la români (1920) el opinează că textele colindelor religioase își au originea în Noul Testament, Viețile sfinților, în apocrife și în apocalipse. În Limba descântecelor românești (1975) relevă bogăția, inventivitatea și frumusețea lexicului și a formulelor incantatorii din această specie arhaică și analizează mult mai multe unități decât Ovid Densusianu în Limba descântecelor, studiu apărut în anii ’30. Umanismul
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
1993; L. M. Arcade, Un mare poet, JL, 1994, 13-16; Vintilă Horia, „În inima ciclonului”, JL, 1994, 13-16; Alex. Ștefănescu, Horia Stamatu, RL, 1994, 26; Pericle Martinescu, Horia Stamatu (amintiri literare), RL, 1994, 37; Gheorghe Grigurcu, Horia Stamatu și folclorul apocrif, RL, 1996, 7; Ștefan Baciu, Însemnările unui om fără cancelarie, București, 1996, 135-137; Rotaru, O ist., IV (1996), 357-360; Matei Albastru [Matei Gavril], O viață în exil. Horia Stamatu, București, 1998; Popa, Reîntoarcerea, 80-88; Paul Miron, Horia Stamatu, RL, 1999
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
Armata, mareșalul și evreii: cazurile Dorohoi, București, Iași, Odessa (1998), Istoria loviturilor de stat în România (1821-1999) (I-III, 2000-2002) -, lucrări care au suscitat numeroase obiecții și controverse în mediile academice. Formula narativă a lui S. oscilează între arhivistică și apocrif, între ficțiune documentară și metaficțiune istoriografică. Astfel, în romanul Drumul Olandei epicul sucombă sub presiunea factologiei. Miezul cărții îl constituie aventurile lui Ștefan Predescu, care, traversând Europa în timpul ultimului război mondial, ajunge să lupte alături de Rezistența olandeză. Cum tribulațiile protagonistului
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
în această fuziune a origenismului cu antiaugustinismul care permitea în același timp aducerea în prim-plan a necesității contemplației și aprobarea activității ascetice: deși prin Decretul lui Gelasie, la sfîrșitul secolului al V-lea, operele lui Cassian fuseseră condamnate ca „apocrife”, adică neortodoxe, tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel de „istorie a monahismului” și o nouă evaluare a vieții spirituale, au fost foarte răspîndite în tot Evul Mediu. Au fost traduse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bisericești (Commentariorum super cantica ecclesiastica libri novem), care a fost descoperit de cardinalul Pitra. E vorba de „cîntările” din Ieșirea (Moise, înainte de traversarea Mării Roșii), Deuteronomul (Moise, înainte de a muri), Plîngeri, Daniel (plîngerea lui Azaria), Isaia (plîngerea lui Iezechia), Avdie, apocrifa „rugăciune a lui Manase”, Iona, Cartea Judecătorilor (cîntarea Deborei). Comentariul are scopuri morale și e axat pe exegeza alegorică. Lui Verecundus îi sînt atribuite și Extrasele din Actele conciliului de la Calcedon (Excerptiones de gestis Chalcedonensis concilii). b) Opere poetice Isidor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reflecție teologică în cele două tabere adverse. în timp ce Sever era încă în plină activitate, adepții săi prezentau la colocviul de la Constantinopol pretinsele scrieri ale lui Dionisie Areopagitul, caracterizate de un monofizism moderat; deși respinse pe bună dreptate de adversari ca apocrife, acestea aveau să cunoască un enorm succes, mai cu seamă în Occident - firește, nu pentru tezele cristologice, ci pentru doctrina mistică (cf. pp. 000-000). Teologia calcedoniană, preocupată mai ales de definirea ipostasului, era reprezentată cu succes de Leonțiu din Bizanț
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din 244 de texte ale lui Chiril (cf. p. 000). Desigur - așa cum chiar Sever s-a străduit să demonstreze -, exista tendința de a denatura pasajele, separîndu-le de contextul lor, sau chiar de a crea falsuri; în secolul al V-lea, apocrifele au fost totuși puțin numeroase, cu excepția falsurilor apolinariste, intenționat folosite de Chiril. Cel mai important florilegiu din secolul al V-lea este cel din scrierea Eranistes a lui Teodoret și conține 238 de citate patristice, extrase din 88 de autori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
faptele și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. în 17 este evocată coborîrea lui Isus în lumea subpămînteană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri seamănă foarte mult cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în latină, Evanghelia lui Nicodim (cf. vol. I, pp. 000-000), însă nu e ușor de spus dacă este vorba de o dependență directă și nici în ce sens merge aceasta. în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Evanghelia lui Nicodim (cf. vol. I, pp. 000-000), însă nu e ușor de spus dacă este vorba de o dependență directă și nici în ce sens merge aceasta. în orice caz, avem un exemplu evident de legătură strînsă între materialele apocrife și omiletică. Unele discursuri sînt atribuite și altor autori: Eusebiu de Emesa, Ioan Hrisostomul, însă apartenența la corpusul pseudoeusebian este probabil originară. Pe de altă parte, așa cum am spus, tradiția manuscrisă este complexă; există mai multe redactări, chiar în greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, adică până în momentul în care - în Imperiul Roman - creștinismul a ajuns religie legală, ba chiar de stat. Problemele majore ale cărții sunt adunarea și colaționarea textelor cu paternitate certă, admise dogmatic, și a celor apocrife considerate "atribute", copii cu inserții personale ale copiștilor, "tradiții orale" în cele din urmă fixate în scris), precum și modul cum s-a făcut "inseminarea" ideilor creștine în cele două importante limbi ale Europei: greaca și latina. într-adevăr varietatea stilistică
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
Origen, Ciprian, Commodian, Lactanțiu și Victorin de Poetovio. Cu excepția fragmentului din Urcarea la cer a lui Isaia, textele sunt redate în versiunea originală, greacă și latină, însoțită de o traducere italiană. Fiecare autor - sau scriere, dacă ne referim la o apocrifă - beneficiază de o scurtă introducere, iar fiecare fragment prezentat este îmbogățit cu un aparat critic, filologic, istoric și teologic. Ceea ce i se poate imputa în principal lui Fausto Sbaffoni este lipsa unui criteriu bine definit și coerent de selecție. De
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a referirilor la Anticrist în primele secole creștine. Autorii pe care îi vom include sunt: Irineu, Hipolit, Origen, Chiril al Ierusalimului, Pseudo‑Hipolit, Victorin, Commodian, Lactanțiu, Ieronim, Augustin și Theodoret al Cyrului (la scrierile cărora se vor adăuga și câteva apocrife). În introducerea tratatului Demonstratio de Christo et Antichristo (1987), Enrico Norelli deplânge, pe bună dreptate, lipsa unei monografii științifice, de dată recentă, despre Anticrist în scrierile Părinților din primele secole. Lucrarea de față se străduiește, între altele, să răspundă acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]