704 matches
-
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române din București, cu binecuvântarea Prea Fericitului Iustin și a Prea Fericitului Teoctist: Vol. I - Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, anul apariției 1995. Vol. II - Apologeți de limbă greacă, traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, 1997. Vol. III - Apologeți de limbă latină, traducere de Prof. Nicolae Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, anul apariției 1995. Vol. II - Apologeți de limbă greacă, traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, 1997. Vol. III - Apologeți de limbă latină, traducere de Prof. Nicolae Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și Prof. David Popescu, introducere, note și indici de prof. Nicolae Chițescu, 1981. Vol. IV - Clement Alexandrinul. Scrieri (Partea Întâia), traducere, introducere, note și indici de Pr. D.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
liniștite” a omului democratic descris de Tocqueville, ci într-o epocă de efervescențe senzoriale și de hedonism maximalist. În frenezia consumului-lume se caută ceva ca un ideal apollinic. Era comunităților, era indivizilortc "Era comunităților, era indivizilor" Ideea centrală avansată de apologeții lui Dionysos este că suntem purtați de un nou val de modernitate al cărui specific este de a nu mai fi marcat de individ, ci de dispariția sa în adunări punctuale, în ansambluri colective, în microgrupuri în care primează valorile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil, episcop de Antiohia În anul 169. Teofil menține distincția lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și Logosul „pronunțat”33 drept Cuvînt. Folosind o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-lea (Irineu, Clement Alexandrinul, Ipolit al Romei, sau autorul Respingerii tuturor ereziilor, Origen din Alexandria) ne furnizează despre el și alte informații. Cu Începere din secolul al IV-lea, marcionismul a dispărut din Occident și a devenit țintă a atacurilor apologeților creștini din Orient, În majoritatea lor sirieni, ca Adamantius, Afraat, Efrem, Maruta, Isidor din Pelusion, Theodor din Mopsuestia și Theodoret din Cyr; se numără Însă printre aceștia și Epifaniu, episcopul de Salamis din insula Cipru și armeanul Eznik din Kolb
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Mopsuestia și Theodoret din Cyr; se numără Însă printre aceștia și Epifaniu, episcopul de Salamis din insula Cipru și armeanul Eznik din Kolb. Totuși, lucrarea capitală despre Marcion rămîne lungul tratat polemic În cinci cărți Adversus Marcionem redactat de apologetul montanist Tertulian din Cartagina, În decursul mai multor ani, după 207-2084. După cum a demonstrat Jean-Claude Fredouille 5, Tertulian este un retor de tradiție clasică. Cea mai mare parte a operei sale constă din clișee și din denunțări ale abominabilului Marcion
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
singurătății. Această sete mistuitoare este supratema întregii trilogii - intitulată metaforic Setea muntelui de sare - în care este încadrată și piesa Iona, alături de Paracliserul și Matca. Înscrisă în canonul modern al teatrului parabolă, trilogia îl apropie pe Marin Sorescu de marii apologeți ai singurătății: Nietzsche (care formulase aforismul Solitudinea ma înghițit ca o balenă), Camus, Sartre, Heidegger, Emil Cioran. Despre Iona, de pildă, autorul însuși afirmă că este o piesă „despre un om singur, nemai pomenit de singur“. Formele multiple ale solitudinii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de către cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții. De pildă, chiar în ceea ce privește incontestabilele aspirații universaliste ale catolicismului s-ar putea aduce ca un contraexemplu faptul că și apologeții protestantismului sunt într-un anumit sens universaliști, din moment ce împărtășesc morala imperativului categoric. Totuși această paralelă ne ajută nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
posibilă integrare a concepției lui într-o grilă trasată pe coordonatele catolice ale "adevărului obiectiv" (cu toate că și aici am vorbi mai degrabă despre un adevăr obiectivat, iar nu despre unul de-a dreptul "obiectiv"), Hegel se manifestă însă ca un apologet al protestantismului. De altfel, el declară în maniera sa tranșantă și abruptă: "Eu sunt luteran și așa vreau să rămân" (Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, vol. I, Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1971, p. 172
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
eternă între tenebre și lumina, între lumea oamenilor și universul ideilor"16. Petrarca în Secretum 17 scrie: "Taedium vital dezgustul de viață este singura pasiune aspră, dureroasă și cumplită în stare pură". Cioran pare a-și însuși această stare, devenind apologetul dezgustului de viață, al lehamitei că intrinseca vieții. În fața neantului, este sinuciderea o soluție? se întreabă Cioran. Din punct de vedere teoretic, da, gândul că te poți sinucide oricând deja te eliberează. Vede în sinucidere "un act religios", pentru că e
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vieții și a simțit că totul este neant, spune Cioran, iar în fața unei astfel de constatări, optează pentru renunțare, pentru că "numai cel care se îndepărtează de vertijul acțiunii va reuși să evite deziluziile și crimele"35. Cioran a fost numit apologet al sinuciderii. Totuși, daca arunci în brațele unui disperat, virtual candidat la sinucidere, o carte a lui Cioran, își schimbă brusc hotărârea, pentru ca, paradoxal, citindu-l pe Cioran, omul se relaxează, în egoismul lui funciar, spunându-și: "iată, există cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vectorii difuzării operelor marxiste de mare importanță și au contribuit astfel la introducerea și la cunoașterea marxismului în universități și în unități de învățămînt. * În sfîrșit, partidele comuniste au reprezentat mult timp relee ale luărilor de poziție ale URSS-ului, apologeți ai realității sovietice. Atitudinile cîtorva partide comuniste au evoluat după cel de al XX-lea Congres al PCUS și după raportul Hrușciov, din 1956. Rămîne totuși faptul că statutul Uniunii Sovietice rămînea, chiar și pentru PCI partidul comunist cel mai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și practici restructurative disparate în perioada interbelică, autenticitatea devine în anii cincizeci, principiul "poetic" al unei întregi noi mișcări insurecționale: "Noul roman". 2.2. Mircea Eliade autenticitatea ca inautenticitate Conceptul de autenticitate propus de romancierii "condiției umane" și respectiv de apologeții români ai autenticității: Malraux, Sartre, Camil Petrescu și Mircea Eliade, care înțeleg să comunice "autentic" experiențe interioare ale unor spirite ieșite din comun, să dezvăluie procese în care sunt angrenate mai ales straturile superioare ale conștiinței, este total diferit. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la care a ajuns nu are totuși darul de a-i eclipsa conștiința artistică și critică. Își reproșează o seamă de compromisuri și puseurile de vanitate. Departe de a se complace în acea seninătate apollinică ce-i era atribuită de apologeți inabili sau interesați, poetul este silit să se confrunte cu multele dolii care i-au bântuit viața și cu sterilitatea, rod al legământului de castitate făcut în calitate de cleric. Fiul său natural Giovanni, făcut cu o gitană din Provența, acceptat în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
relevarea adevărului suprem în nuntirile cosmogonice sau pur ideatice, Liviu Pendefunda se erijează într-un homo viator, eternul călător și mesager intermundic, prin care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce avea puterea să mistuie hic et nunc convențiile de orice tip. Impulsiv și vulcanic, Thovez s-a referit în același timp la condiția fizică precară a poetului, prin această atitudine prea puțin reverențioasa pregătind calea spre numeroasele scrieri ale apologeților ce au urmat. Probabil că fără lipsa de respect a lui Thovez, fără acea modă a unui leopardism superficial, fără detractări, revista florentina ' La Voce' nu ar fi reușit să proclame mai tarziu, atât de răspicat, unicitatea și actualitatea poeziei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
guvernul, care, exprimându-și acordul de principiu și implicând răspunderea Eforiei pentru transpunerea acestuia în practică, a supus proiectul, prin anafora, aprobării domnitorului. Firește, Mihail Sturdza, care se voia (și era) un partizan al modernizării țării, conduită confirmată și de apologetul său, Manolache Drăghici 19, nu putea să nu aprobe o asemenea inițiativă, menită a asigura capitalei "o nouă înfrumusețare, iar vieții sociale a publicului un plăcut centru de întrunire"20. În primăvara anului 1843, acest proiect a prilejuit disertația profesorului
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
specula în vreun fel observația directă. Portretul "negativ", realizat de Mircea Cărtărescu prin tehnica colajului, era menit nu să defăimeze personalitatea poetului, ci să evidențieze și o altă dimensiune circumscrisă spațiului reprezentării, inserției în cotidian, ignorată tacit de către criticii și apologeții ulteriori ai acestuia în raport cu imaginea idealizată, confecționată după chipul și asemănarea operei. La rândul lui, Luchian realizează un portret la maturitate al poetului și-i trimite lui Titu Maiorescu o fotografie după acest portret. Ulterior, chipul lui Eminescu -, importanța chipului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ioan Pintea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994. Tarkovski, Andrei, Temps scellé, Éditions Cahiers du Cinéma, 1989. Teodorescu, Mirela, Varlaam, Opere. Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc, ediție critică. Studiu filologic și studiu lingvistic, București, Editura Minerva, 1984. Teofil, al Antiohiei, "Către autolic", în Apologeți de limbă greacă în "P.S.B.", București, 1985. Thual, François, Géopolitique de l'ortodoxie, ediția a II-a corectată și adăugită, Editeur Dunod, Institut de relations Internationales et Strategiques, Paris, 1994. Vasile, cel Mare, Sfântul, Despre credință și nădejde, traducere și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
lucru cu o cât mai mare economie de mijloace (nu veti omite, sper, relevanță sintetică a "briciului lui Occam"). Nu mai este niciun secret pentru cei care-i cunosc, fie și într-o măsură limitată, operă că Blake este un apologet al viziunilor, textele sale că ansamblu constituind adevărate paradigme în acest sens. Ele nu pot fi însă comentate satisfăcător în absența unui aparat critic bogat și variat. De aceea, precizez că, din punct de vedere metodologic, studiul meu se bazează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
semantica a celor două concepte, concepute să exprime realități diferite. În al doilea rând, mi se pare util de trasat o scurtă prezentare diacronica a conceptului, care este mai neclar și de aceea mai controversat decât acela de "imaginație". Primul apologet faimos este Platon, iar patru dintre dialogurile sale sunt esențiale pentru înțelegerea ideii de "inspirație" că forța vizionara catalizatoare: Apărarea lui Socrate, Ion, Menon și Phaidros 71. Linia de argumentație centrală este reluată de Platon în ultimul său dialog, Legile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este conotat religios: "Ulro este viziunea simplă, Iadul este viziunea dublă, Paradisul este viziunea triplă, iar Viziunea autentică este cea cvadrupla" (1969, p. 29). 175 Apropierea nu este fortuita. Cititorul trebuie să aibă în vedere faptul că Blake este un apologet fervent al artei creștine timpurii, în special al lui Fra Angelico, pe care îl consideră atât un inventator care actioneaza sub impulsul inspirației divine, cât și un sfânt. Pentru mai multe amănunte, cf. scrisoarea adresată de Samuel Palmer lui Gilchrist
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
voința de a impune un sens lucrurilor, și că nu știe încă să le accepte în devenirea lor nepervertită. Vattimo a situat cu toate acestea conștiința nihilistă, astfel înțeleasă, în orizontul gândirii sale și nu a ezitat să se numească apologet al nihilismului. Acesta și-a declarat în consecință propria "vocație nihilistă" și a salutat în mod coerent fenomenele nihiliste ale culturii contemporane ca evenimente pozitive. Intervenind în acest sens în dezbaterea filozofică asupra unor teme precum criza gândirii dialectice (Aventurile
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de ani care fuseseră discipoli ai lui Hristos încă din copilărie (ἐκ παίδων)”<footnote Apologia I, XV, traducere, introducere, note Și indici de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, în vol. Apologeți de limbă greacă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, p. 46. David F. Wright în „The Origins of Infant Baptism - Child Believers' Baptism?”, în Scottish Journal of Theology, vol. 40, 1987, p. 7, comentează
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
urmat și de K. Esser - afirmă că a fost „eliminat în mod intenționat” deoarece nu era favorabil franciscanilor. Este vorba de un fragment cu adevărat autentic care exprimă o părere cu atât mai autoritară întrucât vine din partea unui admirator și apologet al noutății franciscane; după patru ani de experiență (1216-1220), își păstrează poziția entuziastă în această privință; ba mai mult, își exprimă îngrijorarea înaintea pericolului exaltării tinerești și necontrolate ce ar putea atrage vocații nepotrivite mișcării franciscane. Am urmat pasajul din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]