713 matches
-
el nu a părăsit România decît spre a părăsi lumea însăși, ceea ce înseamnă că întreaga sa activitate artistică s-a consumat în aceleași condiții politice, psihologice și morale în care au trăit și cunoscuții apostoli ai realismului socialist și toți apologeții urii de clasă ca prim pas către o lume fără clase sociale. Numai că în timp ce mai marii sau mai modeștii săi colegi de generație participau cu penelul și cu șpițul la muncile cîmpului sau la treburile oțelăriilor, în timp ce ei alungau
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
sexualitate dezlănțuită, de neconceput în literatura de pînă atunci (vezi acuplările frenetice din Idile brutale și din Thalassa), a făcut mai ales elogiul exaltat al corpului uman; atras de frumusețea efebilor, și-a permis să fie cel dintîi scriitor român apologet al homosexualității masculine (e foarte probabil ca, în grupul Literatorului, s-o fi și practicat, după cum ne încredințează unele mărturii); și-a mărturisit chiar discret preferința pentru acest fel de iubire, precum în poezia Lui Cetalo Pol. O mulțime de
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
constată cu mâna lui acest inconvenient.) Definite prin extaz continuu, acestea sunt lipsite de o minimă coerență programatică. Doctrina însăși se încheagă tatonant, mai degrabă din reacții spontane decât din legități. Legionarismul e liric, scria (cu umor involuntar) unul din apologeții mișcării. Pe cale de consecință, formarea sufletelor în spirit gardist reprezintă un act artistic în sine: De vreme ce legionarismul era considerat, el însuși, făuritor de artă, gazetari fără duh ajungeau să creadă că militanții de frunte ai mișcării de ar fi avut
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
de importanță. Ea există însă și este bine să fie cunoscută. Fără să aibă autoritatea teologică și bisericească a Părinților Bisericii, unii dintre scriitorii bisericești sunt autori de lucrări importante sau numeroase. Printre acești autori putem cita în general pe apologeții greci și latini ai secolului al II-lea, pe Clement Alexandrinul, Lactanțiu, Rufin, Teodor de Mopsuestia, Didim cel Orb, Sinesiu de Cirene, Evagrie Ponticul, Nil Ascetul, Diadoh al Foticeii, Marcu Ascetul, Isaia Pustnicul, scriitori sirieni, armeni, georgieni etc. Operele acestor
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Aur etc71. Lăsând la o parte aspectele strict negative ale filosofiei, aceasta venea și cu lucruri pozitive: afirmarea existenței unui singur Dumnezeu, apariția lumii și a omului sub egida unui Demiurg, dorința de cunoaștere a adevărului, binelui și frumosului etc. Apologeții au subliniat faptul că ceea ce a obținut filosofia nu sunt adevăruri absolute, ci deschideri și perspective pentru cunoașterea lui. Iată de ce filosofia are nevoie de superioritatea creștinismului. Ca urmare, apologeții au încercat să realizeze o împletire a adevărurilor raționale cu
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Demiurg, dorința de cunoaștere a adevărului, binelui și frumosului etc. Apologeții au subliniat faptul că ceea ce a obținut filosofia nu sunt adevăruri absolute, ci deschideri și perspective pentru cunoașterea lui. Iată de ce filosofia are nevoie de superioritatea creștinismului. Ca urmare, apologeții au încercat să realizeze o împletire a adevărurilor raționale cu revelația 72. Și Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază uneori laudativ rezultatele filosofiei naturale: evitarea celor de prisos, mulțumirea cu cele necesare, stăpânirea de sine, răbdarea, liniștea sufletească, rezolvarea tuturor
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
și cultura vremii lor. Efortul lor de elaborare ne edifică în sensul că fondul teologiei autentice și vii este Revelația divină transpusă în miezul vieții creștine, tălmăcită și formulată în haina culturii și științei din vremea respectivă 77. Părinții Bisericii - apologeți ai credinței creștine și fervenți combativi ai imoralităților și învățăturilor greșite 73 Louis Meyer, Saint Jean Chrysostome, Maître de perfection chrétienne, G. Beauchesne, Paris, 1933, p. 185. 74 B. Critterio, La polemica antichristiana nei primi sei secoli delle Chiessa, în
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Teologice, Seria a II-a, XXVI (1974), nr. 9-10, p. 666. 76 Idem, Valoarea literaturii patristice a primelor secole în cadrul culturii antice..., p. 7. 77 Pr. Dr. Corneliu Sîrbu, art. cit., p. 41. 19 Citind operele patristice, îndeosebi cele ale apologeților, se poate lesne observa atitudinea critică a Părinților față de o parte a culturii profane, din care combat și înfierează unele idei, principii și manifestări care nu erau în concordanță cu textul evanghelic, ba chiar se opuneau acestuia. Acest spirit critic
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ca fecioarele, pricepând că lumea se găsea în neștiință, vin în mijlocul ei și aprind lumina, deșteaptă mințile multora, luminează întunericul, alungă neștiința și arată adevărul 85. O altă problemă capitală abordată de Părinți în operele lor a fost combaterea ereziilor. Apologeții erau nu numai apărători calificați ai creștinismului față de păgânism, ci și ocrotitorii cei mai firești ai ortodoxiei în fața atacurilor ereziilor 86. Spre exemplu, pericolul ereziilor gnostice a fost sesizat de Părinții Apostolici, iar apologeții, realizând și ei marele pericol al
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
operele lor a fost combaterea ereziilor. Apologeții erau nu numai apărători calificați ai creștinismului față de păgânism, ci și ocrotitorii cei mai firești ai ortodoxiei în fața atacurilor ereziilor 86. Spre exemplu, pericolul ereziilor gnostice a fost sesizat de Părinții Apostolici, iar apologeții, realizând și ei marele pericol al acestor erezii, au scris tratate întregi împotriva acestora, luați în grup sau priviți individual 87. Unii dintre eretici sau dintre potrivnicii credinței, înșelători cu față de șarpe și falsificatori ai adevărului, care simulau virtutea și-
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
cu cumpătarea, felul de trai cu 89 Teodoret Episcopul Cirului, op. cit., p. 31. 90 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie asupra anatemei, 4, P.G. XLVIII, col. 952. 91 Pr.Prof.Dr. Olimp Căciulă, Introducere, la Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Apologiile, în Apologeți de limbă greacă..., p. 9. 92 Sf. Iustin, Dialogul cu iudeul Trifon, cap. XL, în Apologeți de limbă greacă..., p. 177. 93 Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, Către efeseni, cap. X, 3, în Scrierile Părinților apostolici..., p. 193 94 Sf. Ignatie
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Gură de Aur, Omilie asupra anatemei, 4, P.G. XLVIII, col. 952. 91 Pr.Prof.Dr. Olimp Căciulă, Introducere, la Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Apologiile, în Apologeți de limbă greacă..., p. 9. 92 Sf. Iustin, Dialogul cu iudeul Trifon, cap. XL, în Apologeți de limbă greacă..., p. 177. 93 Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, Către efeseni, cap. X, 3, în Scrierile Părinților apostolici..., p. 193 94 Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, Către filadelfieni, cap. V, 1, în Scrierile Părinților apostolici..., p. 215. 95 Sf. Vasile
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
lirismul sirienilor, cum ar fi, de exemplu, Sfântul Efrem 106. Stilul apologiilor diferă și el după ethosul și cultura fiecărui autor. Dacă simplitatea și originalitatea stilului Părinților apostolici se explicau prin cercul aproape ermetic în care se elaborau operele lor, apologeții au fost, aproape toți instruiți în școlile păgâne ale secolului lor, pe care, mai târziu, după convertire, au pus-o în slujba noii lor credințe 107. Efortul teologic al Părinților Bisericii este dominat de grija de a teologhisi în conformitate cu nevoile
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Matei, P.G. LVII, col. 253. 119 Idem, Despre pocăință, omilia 9, 1, P.G. XLIX, col. 343. 120 Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, cap. XXXII, traducere, introducere, note și indici de Pr.Prof.Dr. T. Bodogae, Pr.Prof.Dr. Olimp Căciulă, Pr.Prof.Dr. D. Fecioru, în Apologeți de limbă greacă, Editura IBMBOR, București, 1997, p. 501. 121 Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, cap. I, în PSB., vol. 3, p. 434. 122 Clement Alexandrinul, Care bogat se va mântui?, 26.6, traducere, introducere, note și indici de
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
digne de foi, traduit de l’allemand par Robert Givord, Parole et Silence, 1999, pp. 95-96. 133 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLII, I, p. 92. 134 Sf. Iustin, Dialogul cu iudeul Trifon, cap. CXVI, în Apologeți de limbă greacă..., p. 302. 135 Prof. Nicolae Chițescu, Introducere, la Tertulian, Despre pocăință, în Col. PSB., vol. 3, p. 202. 136 Actele martirice, 26, studiu introductiv, traducere și note de Preot Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Editura IBMBOR, București, 1997
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
în zilele noastre de (chipurile) independență și suveranitate unii dintre cunoscuții cu care mă întâlnesc se plâng că foarte mulți "moldoveni", și în special la țară, nu vor să admită că ar vorbi cu ei românește. Spre marea bucurie a apologeților moldovenismului (încurajat dealtfel și de conducerea țării!) E vorba de roadele târzii ale bilingvismului. Dacă prin sate conducători de colhozuri erau trimiși mai ales vorbitori de rusă, tractoriștii și alt personal erau instruiți în rusă, și până la urmă au iscat
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
Rennie ar fi "mai puțin un studiu critic al lui Eliade, cît o apologie a viziunii proprii activității sale de Religionswissenschaft", în care autorul "eșuează regretabil în adoptarea unei atitudini critice asupra operei lui Eliade, sfîrșind inevitabil prin a deveni apologetul ei". Pe lîngă faptul că recenzia nu vădește o disociere clară între sferele de semnificații ale unor termeni - cazul termenilor "cultură"/ "cultural" și "știință" din sintagma "his vision of the cultural work of Religionswissenschaft" -, care ar fi, totuși, argumentele, pentru
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
Confuzia de valori e suverană și în viticultură, și în literatură. (Dacă admitem că oenologia e un domeniu cu reală „morgă” a valorii). Nepriceperea simulată de Sadoveanu lasă locul unui dezinteres global. Poeții (Nichita Stănescu, Sorescu, Dimov, Doinaș) pot fi apologeți ocazionali ai vinurilor, dar meritul de oficianți ai acestui cult le revine prozatorilor (Preda, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Fănuș Neagu și Ion Băieșu). Ultimii doi ilustrează situații-limită: cel dintâi, prin ritualismul care acoperă esopic o exasperare; cel de-al doilea
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
Hurduzeu, un strălucit intelectual român, care, stabilit în SUA, analizează critic stilul de viață american, Dan Petrescu îl prezintă ca pe un adversar al democrației, ca pe un antioccidental. Nimic mai departe de adevăr. Ovidiu Hurduzeu este în realitate un apologet al democrației, a tot ceea ce are mai bun Occidentul. El critică, de fapt, discretele tendințe comuniste care se manifestă în SUA, sub forma ideologiei "corectitudinii politice" și a multiculturalismului. ( Pentru a-și procura plăcerea vicioasă a denigrării, Dan Petrescu nu
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
președintele profesorului Tismăneanu și de profesorul Tismăneanu însuși”, scrie Cristian Tudor Popescu în editorialul "Prezint scuze d-lui Vladimir Tismăneanu" din . Reacția lui CTP apare după ce Tismăneanu scrisese pe blog următoarele: „iar Cristian Tudor Popescu, cunoscutul filosemit și antifacist, cândva apologetul negaționstului Roger Garaudy (e nevoie să revenim la subiect, domnule CTP?) mă acuza că am capotat la testul evreității, nu doar la acela al vocației mele intelectuale. A uitat de fostul sau coleg de la "Adevărul”, Sergiu Andon, autorul unui abject
Cristian Tudor Popescu către Tismăneanu: Hai sictir, Volodea! () [Corola-journal/Journalistic/25972_a_27297]
-
terorismul metodologic" au scos la suprafață un set de resentimen-te care-l reduc pe unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor (personal, nu sunt un fan al lui, dar asta e altă chestiune) la o singură ipostază - aceea de apologet și chiar ideolog legionar. Din acest punct de vedere, poziția lui Moshe Idel este una de-un curaj extrem. Știam de la prieteni americani că e vorba de-un savant de superclasă, dar n-aveam cum să știu (nu l-am
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
politică a fost praf în ochi. Singura îngrijorare a partenerilor vestici ar putea să fie pricinuită de situația geopolitică sensibilă. O escaladare a conflictului președinte - premier, chiar și în aceste ultime luni de mandat ale lui Băsescu, ar crea dificultăți. Apologeții președintelui fac apel la semantică pentru a desluși "adevăratul" sens al cuvântului "păcăleală", aprobat de Băsescu atunci când un jurnalist l-a folosit în interviul de la B1 Tv. Declarația a fost însă una jignitoare, atât pentru cosemnatarul documentului, cât și pentru
De ce a denunțat Ponta Pactul de Coabitare. Efectele și un motiv electoral by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81861_a_83186]
-
înseși prin descoperirea și folosirea propriilor ei principii de naștere și de funcționare. înțelegînd creația ca o victorie a ideii și ca o biruință a omului față de multiplele tentații ale destructurării, Mattis-Teutsch se autodefinește ca un umanist absolut, ca un apologet al omului pur, cu o dinamică intrinsecă și ireductibilă, abstract și etern, fără limite și fără istorie. în jurul acestui tip uman nu crește iarba și întreaga natură se surpă. Mattis-Teutsch este creatorul deplin al unui umanism în sine, fără urmă
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
se desfășoare după logică lui proprie". De altfel din 1959 datează al său celebru Discurs despre avangardism în care observa că "omul de avangardă este opozantul față de un sistem actual. El este un critic a ceea ce este, criticul prezentului, nu apologetul lui". Apoi, creatorii teatrului absurdului, dintre care face parte și Eugène Ionesco, sînt o altă ipostază a avangardismului interbelic. Beckett, Adamov, Weingarten, Tardieu, Ghelderode sînt afinii recunoscuți ai lui Ionesco. Într-un loc, referindu-se la categoria de absurd, afirmă
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
format 17/24). Impresia unor rime vindicative cu superproducțiile pe peliculă ale "epopeei cinematografice naționale" fiind totuși contrazisă de însușirea discretă a unor pronunțări critice față de specia în cauză. Fie și ca apendice anonim la citările ample și nominale din apologeți, în alineatul despre capul de serie al "epopeei", Tudor (1963), în fapt recoafare a formulei din Nepoții gornistului (1953), se introduce corecția că montarea recidivă ține de un "program de traducere în imagini a istoriei României în spiritul unei mitologii
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]