1,211 matches
-
iluministul J.-B.Massillon, fragmente din Fénelon (Traité de l’existence et des attributs de Dieu și Dialogues des morts) și citate din scrieri antice: din Cicero, un discurs al lui Seneca în fața lui Nero, fragmente din opera lui Platon (Apologia lui Socrate și dialogul Criton) și din Epictet. Prin conținutul de idei antologia continua vechea literatură bizantină de tipul „oglinda principelui”, punând-o în acord cu conceptele veacului Luminilor. Meditațiile incluse aici formulează idei noi despre limitele puterii despotice; se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
și comparați rezultatele. Reflectați apoi la avantajele și dezavantajele oferite de cele trei instrumente. În loc de concluzii. Câteva reguli pentru o evaluare reușitătc " În loc de concluzii. Câteva reguli pentru o evaluare reușită" 1. Faceți din evaluare o sărbătoare a reușitei și o apologie a progresului. 2. Apreciați, întăriți și marcați orice progres realizat de elevi. 3. Încercați să convertiți nerealizările sau eșecurile elevilor în instanțe de revenire, motivare, perfectare. 4. Delimitați și accentuați încă din etapa predării acele elemente de referință pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
împărtășite de diversele religii cu dezvoltarea unor analogii și diferențe semnificative. Funcția polemică a doctrinelor se adresează tensiunii create între identitatea și continuitatea tradiției și bogata înțelegere a adevărului. Înțelepciunea seculară este adeseori contrată de diverse clauze doctrinale și întâlnim apologia care revendică adevărata credință și luptă împotriva detractorilor și necredincioșilor. Revelația primară ca depozit de credință se referă la un fondator cum este Zoroastru, la un profet precum Moise, la vechi scrieri cum sunt vedele, sau la un eveniment precum
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
conține întregul, așa precum tu ai în tine universul încă de la începutul Creației. Aceasta, deasupra odiseelor și furtunilor pe care le trăim, nu este o carte de simbolistică, nici una de ritualistică, nu s-a vrut o exegeză religioasă, nici de apologie masonică, nu a ridicat conceptele proprii de gândire la rang de filosofie și nici de demonstrație științifică absolută întru existența magiei, a misticismului și filosofiei practice ca parte a Spiritului Universal, indiferent de numele pe care i l-am da
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
observă ființa umană că iubirea e singurul factor care ține amintirea vie. Pornind de la cea mai banală trăire și până la nopțile Luceafărului care își amintește chipul iubitei, aceeași axă trădează un fel de legătură intrinsecă a sentimentului cu memoria o apologie neașteptată a trăirii, un lanț de încercări și de adevăruri care ies la iveală doar prin simpla asociere de senzații și imagini: o sinestezie inexplicabilă. Un melanj de amintiri. E bizar: cei care iubesc au cea mai vastă și mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
înălțimea condeiului său"). Toate lucrurile foarte speciale ale literaturii se lasă spuse fără cuvinte-șperaclu. Genialitatea îi devine necesară abia când descoperă că literatura se poate alimenta și din experiența ordinară. Volumul din 1825 se deschide cu un motto care face apologia facultăților comune, "Ochi avem să vedem/ Urechi avem s-auzim...", fixând condiția de intrare în lumea literaturii mult mai jos, la limita fiziologiei umane. Cine poate să scrie poezie? Cine vede, cine aude. Mumuleanu a descoperit că se poate face
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
resturilor textuale. Perpessicius folosea numele de "moloz" sau de "nisip aurifer"56 pentru a indica versurile eminesciene cărora nu le putuse certifica apartenența la o operă. Tot pe opera lui Eminescu, stimulat de aspectul ei de șantier, G. Călinescu face apologia colecției de versuri reușite căreia îi spune, inspirându-se din prelucrarea metalelor, "pilitură" ori "floare de fier"57; iar ca să denumească versurile proaste, care nu merită să fie reținute, folosește un termen asemănător: "vraful dibuirilor sterpe"58. E destul de ușor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
III etc. Sub numele de "geniu" se livrează o listă, un lung nomenclator al unei comunități de egali. Sunt indivizi, fără îndoială, și încă mult mai bine definiți decât boierii, dar perceptibili numai în grup. Pentru că trebuie să observăm că apologia individualității din scrierile lui Heliade Rădulescu nu admite și o figură a "alesului" - a celui care este atât de individualizat încât e fără egal. Concepută ca egalitate a unei multitudini superioare, genialitatea nu tolerează supremația unui singur ins. Ea funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cale de acces la fenomenul decadenței, care îi permite să valorizeze efectele sale pozitive, mai cu seamă valorile estetice pe care individualitatea artistică le produce, câștigându-și independența față de societate. Odată deschisă o asemenea cale de acces, el poate face apologia existenței experimentale și excentrice a literatului și a artistului: acesta nu trăiește decât din sine însuși și se autojustifică, din punct de vedere "psihologic", prin valoarea sa intrinsecă, urmând principiul artei pentru artă. Bourget prezintă așadar punctul de vedere estetizant
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
mai este politeism al valorilor, ci al deciziilor. Nici măcar arta nu mai este în stare să creeze noi valori împărtășite: în raport cu realitatea raționalizării, aceasta poate fi "protest", care devine cu ușurință "fugă", sau "integrare" ce se transformă la fel de ușor în "apologie". În această situație istorico-culturală "lipsită de zei și de profeți" în care Weber vedea nu "înflorirea primăverii", ci o "noapte polară de o întunecime și austeritate glaciale"127, rațiunii nu îi mai rămâne, ca unic eroism posibil, decât să-și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sens, și nici ridicarea fragilelor bariere ale unor noi valori improbabile. Este de preferat să îngăduim descătușarea potenței imanente a nimicului, astfel încât toate posibilitățile nihilismului să se epuizeze până la realizarea lor esențială. Aceasta nu este după cum poate a părut o apologie a nihilismului, nici la Jünger, nici la Heidegger. Faptul de a recunoaște că accelerarea nihilismului este singura cale care poate duce la depășirea sa nu înseamnă a lua partea nihilismului, nici faptul de a-l saluta drept "știința voioasă", ca
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
negarea voinței de a trăi, ar fi căutat să își procure „un soi de confort intelectual la marginea Nirvanei”, dar aserțiunea deschide o problemă reală, ca și opiniile privind sensurile creației poetice și filosofice la Blaga. Se subliniază, bunăoară, că apologia satului mitic, opus lumii citadine, nu e câtuși de puțin „o reeditare a antagonismelor de tip sămănătorist, ci concordă cu ostilitatea expresionistă față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
ne face cunoscute pozițiile acestui discipol heterodox al lui Platon, sub forma a patru teze, în definitiv destul de simple, seci și fără nicio dezvoltare. Posteritatea a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxos. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie pro domo. Întrucât sinceritatea pledează în favoarea lui, unii interpretează apărarea dezinteresată de către el a plăcerii identificabile cu binele suveran ca pe o dovadă a validității acestei propoziții. Într-adevăr, nimic nu ne permite să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
constant că munca în folosul comunității ia pîinea de la gura muncitorilor cinstiți angajați de administrație și o dă infractorilor care sînt lăsați liberi să comită alte crime, se anulează, de fapt, toate celelalte efecte pozitive mult mai numeroase, făcînd indirect apologia unei represiuni severe. "Sancțiunile alternative nu reprezintă o atenuare a represiunii penale și, prin urmare, o atitudine mai blîndă față de infracționalitate, de fapt, utilizarea adecvată a alternativelor la pedeapsa cu închisoarea permite o mai mare concentrare a forțelor de reprimare
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Pinler, 1988; Ștefanachi B., Filosofia noii economii, Moldova, Iași, 2005; Tinbergen J., Word Security and Equit; Todosia M. Doctrine economice, Editura Universității "Al. Cuza", Iași, 1992 Villey D., La formation de la pensée juridique moderne, Les Editions Montchrétien, Paris, 1975; Xenofon, Apologia lui Socrate, Cultura Națională, București, 1927; Wallerstein, Le capitalisme historique, Paris, La Découverte, 1985; Waldrop M.-M., Complexity: The Emerging Science at the Edge of Order and Chaos, New York, Simon and Schuster, 1992; Williamson O.E., Markets and Hierarchies. Analysis
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
le vivant, Payot, Paris, 1983. 27 Daniel Villey, La formation de la pensée juridique moderne, Les Editions Montchrétien, Paris, 1975, p. 15. 28 Henri Denis, Histoire de la pensée économique, p. 31. 29 Op. cit., p. 34. 30 Vezi, în acest sens, Xenofon, Apologia lui Socrate, Cultura Națională, București, 1927, p. 141. 31 Aristotel. Politica, Editura Cultura Națională. București, 1924. 32 Mihai Todosia Doctrine economice, Editura Universității "Al. Cuza", Iași, 1992, p. 25 33 John Rawls, Political Liberalism, Columbia University Press. New York, 1993, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
epocii în care erau siliți să trăiască. Față de colegii de generație (Adrian Popescu, Marta Petreu, Dinu Flămând ori Virgil Mihaiu), H. aduce ceva propriu: o remarcabilă concentrare, aproape de enunțul eliptic. Despre Lecția de anatomie se poate spune că reprezintă o apologie a livrescului, dar o apologie extrem de discretă, conjugată cu o frenezie vitalistă aproape cotropitoare, exprimată la rândul ei cu delicată voluptate. Fundalul poeziei îl constituie Sibiul natal cu tot ceea ce presupune el (spațiu germanic, interioare tipice, muzica lui Bach, marii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
să trăiască. Față de colegii de generație (Adrian Popescu, Marta Petreu, Dinu Flămând ori Virgil Mihaiu), H. aduce ceva propriu: o remarcabilă concentrare, aproape de enunțul eliptic. Despre Lecția de anatomie se poate spune că reprezintă o apologie a livrescului, dar o apologie extrem de discretă, conjugată cu o frenezie vitalistă aproape cotropitoare, exprimată la rândul ei cu delicată voluptate. Fundalul poeziei îl constituie Sibiul natal cu tot ceea ce presupune el (spațiu germanic, interioare tipice, muzica lui Bach, marii scriitori). Undeva, mai departe, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
poate constata În Grecia existența comer țului de carte; pentru această perioadă s-au găsit referiri la un colț al pieței din Atena unde se achiziționau cărți (Eupolis, fr. 304 K), iar Platon Îl face pe Socrate să spună, În Apologia (26), că oricine poate cumpăra pentru o drahmă operele lui Anaxagora. Detaliile ne rămîn Însă necunoscute. Este imposibil de spus Între ce limite furnizarea și prețul papirusului i-au Împiedicat ori i au Încurajat folo sirea În Grecia. CÎnd era
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
îi spunea că este idealist, că în comunism nu este ca în creștinism ci din contra, vor fi luate pământurile și oamenii vor sărăci și mai tare. Ca un bun creștin ce era și cum propaganda nu înceta să facă apologia comunismului ca o formă de creștinism, el credea tot ce spuneau comuniștii noștri, antrenați la propaganda sovietică. Instaurarea regimului comunist i-a adus o cumplită deziluzie. Nu numai că oamenii nu o duceau mai bine, nu au căpătat pământ, ci
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
învățam la Mihail Sadoveanu Frații Jderi și Mitrea Cocor. În parte nici acum nu pot să-mi explic cum de un scriitor așa de mare care a scris acele romane istorice munumentale să scrie romanul Mitrea Cocor în care face apologia colectivizării agriculturii. Doar prin faptul că, așa cum s-a dovedit mai târziu, mulți scriitori mari au făcut pactul cu diavolul și au scris astfel de lucruri pentru a-și păstra situația avută înainte de instaurarea comunismului. Mihail Sadoveanu a cauționat regimul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
păstra interesul Politicianul desfășoară o lucrare pro-pa-gand-dis-ti-că, promovează o convingere, ideologia, doctrina și programul partidului politic al cărui membru este, și chiar o lucrare pentru a-și mări Mesajele propagandistice pot fi folosite pentru a atinge faima și puterea, pentru apologia democrației și libertății sau pentru glorificarea statului de drept... obiective diverse, atât constructive cât și distructive. Politicianul însuși prin massmedia dorește să in-flu-en-țeze În prezent termenul propagandă a primit o conotație, în general negativă, deoarece guvernele, din umbră, prin intermediul unor
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
legătură cu sărăcia noastră existențiala actuala și cu dorința, pe care o descopăr în multe priviri, ca ceva măreț ne poate face să avem grijă cu dragoste de pământul acesta în care trăim"14. Nu rămâne pasiv, nu renunță, făcând apologia sinuciderii, ci se întreabă asupra rațiunilor ce ne determină să luptăm, să scriem, să dialogam, propunându-ne să inversăm problemă. Ce-ar fi, propune Sábato, dacă, în loc să ne întrebăm cum e oare posibil să luptăm când totul este atat de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a fost cea care l-a determinat să abandoneze definitiv știință și, cu toate că a criticat robotizarea omului cu "ajutorul" progreselor științei, față de această nu adopta o atitudine extremistă și nici nu propune o lume fără știință, după cum nu face nici apologia omului preistoric, ci doar deplânge faptul că, incepand cu Renașterea, știința a căpătat un rol atât de nemeritat în viață omului. După Sábato, omul a plătit scump marea aventură a Renașterii, deoarece, desi i-a deschis drumul către modernitate, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
28 asupra omului. Sábato spune că evoluția crizei ce își are originea în Renaștere s-ar caracteriza prin trei paradoxuri: a fost o mișcare individualista care a ajuns să fie masificată, a fost o mișcare naturalista, care a sfârșit cu apologia mașinii, a fost o mișcare umanista, care a sfârșit prin dezumanizare; aceasta, deși a deschis drumul omului spre progres, sfârșește prin a-l face dependent de lucru, a dorit să matematizeze lumea, însă a sfârșit prin a matematiza sufletul omului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]