1,211 matches
-
teze (de ex. în cazul lui Atanasie), fie pentru a le respinge (cazul citatelor din Teodoret). În anii petrecuți ca patriarh la Antiohia, Sever a început să scrie cel mai complex tratat al său, Contra gramaticului nelegiuit, în care combate Apologia conciliului de la Calcedon a lui Ioan de Cezareea (cf. aici, p. ???; tratatul atacă și opera analoagă a lui Ioan de Scythopolis). Împărțit în trei cărți de mărime diferită (a doua ne-a parvenit incompletă), tratatul a fost completat abia în timpul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întreaga doctrină. Acesta a publicat o a doua ediție a Tomului cu adăugiri; apoi, Contra blasfemiilor lui Sever, în zece tomuri; după aceea, pentru a se apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumându-și propria poziție în zece anateme. Pentru a combate aceste tratate, Sever a scris succesiv Contra adăugirilor și Contra Apologiei lui Iulian. La tratatul Contra blasfemiilor lui Sever el n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumându-și propria poziție în zece anateme. Pentru a combate aceste tratate, Sever a scris succesiv Contra adăugirilor și Contra Apologiei lui Iulian. La tratatul Contra blasfemiilor lui Sever el n-a răspuns imediat; a făcut-o poate mai târziu într-o operă intitulată Contra lui Felicissimus din care s-au păstrat doar câteva fragmente. Scrierea lui Iulian este oricum citată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iulian. La tratatul Contra blasfemiilor lui Sever el n-a răspuns imediat; a făcut-o poate mai târziu într-o operă intitulată Contra lui Felicissimus din care s-au păstrat doar câteva fragmente. Scrierea lui Iulian este oricum citată în Apologia tratatului Philalethes, compusă de Sever pentru a combate tentativa adepților lui Iulian de a folosi afirmațiile din Philalethes ca probe în favoarea opiniilor proprii. Toată desfășurarea acestei controverse se situează înainte de 528, an în care întregul dosar a fost tradus în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Scrisori către Sergius - J. Lebon, CSCO 119-120, 1949: Philalethes: R. Hespel, CSCO 133-134, 1952. Contra gramaticului nelegiuit: J. Lebon, CSCO 93-94; 101-102, 111-112, 19522. Scrieri polemice contra lui Iulian de Halicarnassus: R. Hespel, CSCO 244-245 (1964); 295-296 (1968); 301-302 (1969). Apologia tratatului Philalethes: R. Hespel, CSCO 318-319, 1971 (în CSCO sunt și textul sirian și trad.). Omilii: versiunea lui Iacob din Edessa este editată în mai multe fascicule din PO între 1906 și 1977; cf. pt. detalii CPG III, n. 7035
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pătimit cu trupul și formula teopaschită „unul din Sfânta Treime a suferit”; discuția era legată în mare măsură de interpretarea unor pasaje din Scripturi. Între 512 și 518, adică în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, Ioan a scris o lungă Apologie a conciliului de la Calcedon, compusă din cel puțin opt cărți (care ar putea fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente citate în Contra gramaticului nelegiuit a lui Sever de Antiohia. A mai scris și un tratat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Alexandria între 514 și 518; Ioan ar fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Însă exactitatea notei a fost pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar, împreună cu epistola sinodală, o apologie a conciliului de la Calcedon potrivit căreia acest conciliu era în perfectă concordanță cu tradiția Părinților Bisericii; ar putea fi vorba (crede M. Richard) despre aceeași apologie combătută de Sever, căruia i-ar fi fost trimisă de Filoxen. Sigur este doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar, împreună cu epistola sinodală, o apologie a conciliului de la Calcedon potrivit căreia acest conciliu era în perfectă concordanță cu tradiția Părinților Bisericii; ar putea fi vorba (crede M. Richard) despre aceeași apologie combătută de Sever, căruia i-ar fi fost trimisă de Filoxen. Sigur este doar faptul că, din Apologia conciliului de la Calcedon scrisă de Ioan n-au rămas decât fragmentele citate de Sever. Acestea ne permit să ne facem o idee
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Calcedon potrivit căreia acest conciliu era în perfectă concordanță cu tradiția Părinților Bisericii; ar putea fi vorba (crede M. Richard) despre aceeași apologie combătută de Sever, căruia i-ar fi fost trimisă de Filoxen. Sigur este doar faptul că, din Apologia conciliului de la Calcedon scrisă de Ioan n-au rămas decât fragmentele citate de Sever. Acestea ne permit să ne facem o idee despre conținutul operei, organizată în patru părți. În prima era expusă doctrina celor două naturi și erau respinse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Al treilea tratat, scris pentru doi asceți din Cilicia, Domnus și Ioan, lua apărarea conciliului de la Calcedon și a formulelor „o singură ipostază a Logosului întrupată” și „un singur prosôpon”. Și în acest caz ne întrebăm dacă e vorba despre „apologia sinodului de la Calcedon și a Tomului Sfântului Leon” din care provin mai multe fragmente, citate în al III-lea conciliu de la Constantinopol, care conțin afirmația că Cristos era perfect din punct de vedere uman, dotat cu toate proprietățile. Al patrulea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care, cu multă însuflețire, se străduiește să-l restabilească; dramatizarea evenimentelor nu mai este aici opera unui istoric imparțial, ci a unui martor profund implicat care apără un prieten și îl invocă pe Dumnezeu ca martor împotriva dușmanilor acestuia. Această apologie e scrisă într-un stil tragic, elevat, bogat în procedee retorice capabil să exprime și să provoace emoții, cu totul diferit de stilul simplu al Istoriei Lausiene. Autorul vorbește de Palladius de Helenopolis la persoana a treia și precizează că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Efes, a putut astfel, foarte ușor, să constate că nici unul din marii autori dinainte nu le menționase și, în consecință, să le declare neautentice. Într-adevăr, primele citate din Dionisie se găsesc în scrierile lui Sever de Antiohia: Contra apologiei lui Iulian și Contra adăugirilor, compuse între 518 și 528, și a treia epistolă către egumenul Ioan, din 532 (sau, potrivit altora, din 510). Să ne oprim asupra acestor opere. Prin 137 de manuscrise grecești, copiate între 827 și secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar situația a devenit ambiguă. Așa cum observă Grillet, „o istorie a Bisericii atât de desacralizată devine mai accesibilă pentru profani care, în orice caz, au mai multă nevoie de informație decât de convertire; așadar, aceasta nu este o operă de apologie a creștinismului, ci mai degrabă un document interesant pentru felul cum vede un istoric creștin religia sa și conflictele religioase din vremea lui”. Și totuși, Sozomen era un scriitor profund creștin așa cum o dovedește subtila apărare construită pentru a respinge
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în care dezvoltă și explică noțiuni precum creditul, producția, consumația, schimbul, proprietatea. G. se dovedește un adept al economiei burgheze liberale și un adversar al protecționismului, neprecupețindu-și argumentele în sprijinul ideii de circulație liberă, neîngrădită a mărfurilor. El face apologia proprietății și crede în alianța muncii cu capitalul, ca și în concordia dintre clase. Convorbirile economice sunt un prilej de meditație politică (Trei ani în România sau Corespondența onorabilului Bob Dowley), dar, în același timp, ele reînvie imagini ale Bucureștilor
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
matematica, București, 1968; Trei nori, București, 1969; Miron Pompiliu și Junimea, Oradea, 1969; Râul incinerat, Cluj, 1971; Salută viața, București, 1972; Teritoriu liric, București, 1972; Înflorirea lucrurilor, Timișoara, 1973; Idei și forme critice, București, 1973; Bacovia, un antisentimental, București, 1974; Apologii, Cluj-Napoca, 1975; Rigoarea văzduhului, Cluj-Napoca, 1978; Poeți români de azi, București, 1979; Critici români de azi, București, 1981; Între critici, Cluj-Napoca, 1983; Contemplații, București, 1984; Cotidiene, București, 1986; Existența poeziei, București, 1986; De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș, București, 1989
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
epocii în care erau siliți să trăiască. Față de colegii de generație (Adrian Popescu, Marta Petreu, Dinu Flămând ori Virgil Mihaiu), H. aduce ceva propriu: o remarcabilă concentrare, aproape de enunțul eliptic. Despre Lecția de anatomie se poate spune că reprezintă o apologie a livrescului, dar o apologie extrem de discretă, conjugată cu o frenezie vitalistă aproape cotropitoare, exprimată la rândul ei cu delicată voluptate. Fundalul poeziei îl constituie Sibiul natal cu tot ceea ce presupune el (spațiu germanic, interioare tipice, muzica lui Bach, marii
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
să trăiască. Față de colegii de generație (Adrian Popescu, Marta Petreu, Dinu Flămând ori Virgil Mihaiu), H. aduce ceva propriu: o remarcabilă concentrare, aproape de enunțul eliptic. Despre Lecția de anatomie se poate spune că reprezintă o apologie a livrescului, dar o apologie extrem de discretă, conjugată cu o frenezie vitalistă aproape cotropitoare, exprimată la rândul ei cu delicată voluptate. Fundalul poeziei îl constituie Sibiul natal cu tot ceea ce presupune el (spațiu germanic, interioare tipice, muzica lui Bach, marii scriitori). Undeva, mai departe, ca
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
cei În numele cărora Îl condamnase cu ani În urmă. În noua interpretare a lui Buhr, Lukács devenise precursorul și inspiratorul mai multor filosofi importanți, foarte diferiți, din veacul XX - Adorno și Marcuse, Karl Mannheim și Heidegger. Această nouă formă de apologie, oricât de derizorie ar părea, indică mai puțin căutarea unei legitimități ce se sprijină pe „partid” și n-are nevoie să facă dovada continuității de gandire. Dimpotrivă, tocmai eterogenitatea surselor, Înrudirea cu filosofii „burghezi” atestau acum noblețea academică. Astfel, dintr-
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
la Parteihochschule s-au Îndepărtat mult prea repede de PDS decât cei de la Akademie für Gesellschaftswissenschaften.” Brie explica asta prin caracterul științific și orientat către cercetare al muncii din această Academie, În vreme ce la Parteihochschule Karl Marx nu se făcea decât „apologie pură”: „era instituția ȘED unde oamenii au fost cu adevarat Îndoctrinați, unde orice comportament emancipat era proscris, unde erau formați soldații partidului”. Hanna Wolf - rămasă stalinista - ar fost principala responsabilă pentru această (proastă) reputație a școlii, de stalinista și dogmatica
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sub-cultură a conspirației». Acest filosof și publicist, considerat tatăl spiritual al «tinerei generații» din anii ’30, transfigurata astăzi În elită intelectuală a națiunii, a fost celebrat În mod aproape consensual Încă de la Începutul anilor ’90. Sistematic cenzurat până În 1989 datorită apologiei nazismului și fascismului național al «Gărzii de Fier», precum și responsabilității sale În orientarea unui număr Însemnat dintre discipolii săi către extremă dreaptă, Nae Ionescu reprezenta Incarnarea râului istoric absolut pe care regimul comunism pretindea că reușise să-l extirpe. Denunțând
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cu Baiazid din Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu. În cele din urmă regele e răpus de propria soție, infidelă, iar ea piere, ca o altă Clitemnestra, de mâna propriului fiu, care și incendiază cetatea. Piesa se încheie cu o apologie a independenței patriei: „Mai sus decât durerea acelor ce au murit/ Să se înalțe iarăși nemaiuitatul cântec/ Și jocurile noastre sfințească țerna ta,/ Pământ pe care nimeni în veci nu-l va supune!” Nicolae Iorga. Cărțile lui Nicolae Iorga. Articolele
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
perioadă marcată de evenimente și răsturnări majore în viața politică și socială a României, ceea ce se reflectă în modificările frecvente din structura redacțională. În perioada postbelică va fi acuzată că a fost tributară ideologiei reacționare, cultivând naționalismul, șovinismul și făcând apologia politicii totalitare și a războiului. În pofida unor concesii făcute dreptei ideologice, R.F.R. nu a abdicat de la primatul valorii. Rubricile obișnuite sunt „Comentarii critice”, „Notițe”, „Texte și documente”, „Puncte de vedere”, „Cronici”, „Revista revistelor”, „Lumea de azi”, „Presa mondială”, acoperind un
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
la noi despre Baudelaire și Maurice Rollinat. Sunt prezentați Jean Richepin, Leconte de Lisle, E.A. Poe, Théophile Gautier, prerafaelitul Dante Gabriel Rosetti, Lamartine, Musset, Byron. Traducerile din L. arată aceleași predilecții: Al. Macedonski publică Întunecimile după Byron, Cincinat Pavelescu traduce Apologia dracului de Jean Richepin, Lacul mistic după Leconte de Lisle și Antoniu și Cleopatra după José Maria de Heredia. S.C.
LUMINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
ar fi înclinat spre erudiție sau pentru a se pune în valoare pe sine ori talentul său literar. El descifrează în succesiunea secolelor realizarea unui proiect divin pe care se sprijină credința sa și care îi furnizează argumente pentru o apologie a religiei: pentru a-i cîrmui pe oamenii încăpățînați și trufași, Dumnezeu trimite persoane cu calități excepționale precum Constantin sau Clovis, îi avertizează prin vise și minuni pe regii care sînt ispitiți să se îndepărteze de El și îi pedepsește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din părinți creștini și, rămas orfan la o vîrstă fragedă, s-a mutat la Alexandria. Ieronim relatează că Rufin se lăuda că asistase la lecțiile lui, afirmație respinsă de Ieronim însuși, conform căruia Teofil n-ar fi ținut lecții niciodată (Apologia contra lui Rufin III, 18). în rest, cea mai mare parte a informațiilor despre viața sa provin din istoriile ecleziastice scrise de Socrate, Sozomen, Teodoret și Nichifor Calist, ca și din Dialogul despre viața Sfîntului Ioan Gură de Aur al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]