604 matches
-
nou, obraznică. N-am mai rezistat și m-am trezit zicând: „Luate-ar dracu să te ia!” să vezi ce bătaie Îți dau când ieșim din biserică. Această expresie a ajuns până la urechile sensibile ale părintelui care s-a revoltat, apostrofându-mă: Să ieși afară, păcătoaso! cum Îți permiți să pomenești numele diavolului În sfântul lăcaș? De azi Înainte nu vei mai fi primită la programul de pregătire și nici nu vei binecuvântată cu „sfânta Împărtășanie”. Am Încremenit! În mintea mea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
treipatru metri, se află hotelul. În timp ce noi recitam, avându-i În față pe cei doi băieți, cu pancarta Înaltă de 1, 5 metri, dintr-o mașină luxoasă, care tocmai oprise În parcarea hotelului, au coborât patru indivizi care ne-au apostrofat: „Vă arde de demonstrații, fir a-ți voi să fiți ale dracului...” Atât le-a trebuit fetelor care erau dominante, ca număr, În grup. „Băi neisprăviților, neșcoliților! Sărbătorim pe marele nostru poet Mihai Eminescu. După figurile voastre, se vede că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vadă ce face al lui Cocostârc. Acesta, căruia îi rămăsese doar vreun strop de viață în el, se târa ca un animal cu șira spinării ruptă pe pajiștea de dincolo de șanțul de pe marginea drumului. Scrâșnind din dinți, Todiriță l-a apostrofat: ― Dacă te mai întâlnesc vreodată, poți să-ți iei adio de la viață, nenorocitule!!! A privit apoi în lungul drumului, pe unde trebuia să se întoarcă muierea cu copiii. Țipenie. A ieșit grăbit pe poartă și a pornit în neștire în susul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să se bucure de fiecare clipă fericită pe care le-o dăruia viața. Bucuria se dezlănțuise și mai abitir după ce o adusese acasă pe Ileana și Pop își văzu pentru prima oară nepotul. Dar oprește-te odată, măi omule! își apostrofase Maria bărbatul. Stai blând că ai să deochi băiatul! Lasă-mă dragă, tu nu vezi ce mândrețe de bărbat a făcut Ileana? Obosită și slăbită după naștere, fiică-sa zâmbea tăcută, ținând în brațe copilul care dormea dus, indiferent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult pe exterior, putea spune că acesta călca apăsat și sigur de el. Ai cui or fi? întrebă Ileana. Nu știu, ridică inspectorul din umeri, tipul a uitat să lase un bilețel pe care să-și scrie numele. Măi! îl apostrofă femeia. Tot ce pot să-ți spun, este că omul a venit până aici, purtându-i în picioare. Uite câte frunze sunt lipite de tălpi. Cred că a trecut de-a dreptul prin râpa pe care am văzut-o noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
taciturn. În noaptea aceea descoperise un cu totul alt om, glumeț și plin de umor. Nu-i ieșea din cap cum îl păcălise acolo în pădure, când crezuse că-l va pierde pe moșneag. Ia, mai încetează cu glumele! îl apostrofă Ileana pe bătrân. Spuneți-mi și mie, ce s-a întâmplat!? Păi, nu ți-am spus? începu Calistrat, după care, văzând că ochii Ilenei încep să arunce fulgere, se întrerupse. No, ce să mai vorbesc eu? Lasă-l pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el în spatele său glasul lui Calistrat. Vrei să intri și nu ai curaj? Nu-i cea mai fericită alegere. Chiar dacă încă nu a apus soarele, nu știu cum se comportă vâlva în propriul bârlog. Ai întârziat! Unde ai stat până acum? îl apostrofă Ileana țâfnoasă. Ți-am spus să n-o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude pe domniță. Calistrat ținea la subsuoară o cutie de lemn pe care o lăsă jos la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Băsescu să nu care cumva să-l atingă vreo săgeată rătăcită, că altfel ne mănâncă mogulii, iar cimpanzeii roșii ne sparg timpanele cu fluierele lor bestiale. „Ilegitim și criminal“, strigă incoruptibilul căpitan de vas și, pe de altă parte, îl apostrofează batjocoritor - cu vocea „minerului salvator“ din 13-15 iunie - pe un domn important: „Ai față de european și porți papion!“. Nu înțeleg, oare elitele noastre, intelectualii noștri nu mai fac conexiuni între ce a spus ieri și ce spune azi același personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
colț, joacă șah. Am observat un bărbat aplecat asupra unei mese de șah, dar nu puteam distinge decât o pălărie mare de fetru și o barbă roșie. Ne-am croit drum printre mese până am ajuns la el. — Strickland! îl apostrofă olandezul. Ridică ochii. — Salutare, grasule! Ce vrei? — Am adus un vechi prieten care voia să te vadă. Strickland îmi aruncă o privire și în mod evident nu mă recunoscu. Scrută din nou tabla de șah. — Stați jos și nu faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
În această lume devenise o jucărie docilă în mâinile mele. Într-o zi, pândind când pleca de acasă, m-am luat după ea, ca și rândul trecut. Înainte de a o ajunge, s-a întors brusc din drum și m-a apostrofat: ― Te rog nu mă urmări. E urât ceea ce faci. Nu sânt ceea ce crezi. ― Dar de unde știi ceea ce cred? ― Purtarea dumitale mi-o spune. Mi-a întors spatele și a intrat la întîmplare într-un magazin. Am rămas buimăcit în stradă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a scăpărat prin minte să-i trimit îndărăt toate scrisorile pe care ea mi le refuzase atâta timp. Le-a reținut și pe acestea. Hotărât, eram pe drumul cel bun. ― Ce tot faci de nu te mai vezi? m-a apostrofat într-o zi Charlot. ― Mă prepar pentru primul doctorat. S-a uitat surprins la mine ca la o dihanie, apoi mi-a aruncat o privire de milă. L-am întrebat: ― De ce, Charlot? Crezi că e mai bine să citesc în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcea altceva, decât mă împroșca mereu cu săgețile ochilor ei. Cici mai bătu de două ori, apoi văzând că nu-i răspunde nimeni, plecă. Zgomotul pașilor ei se stinse repede. Mihaela răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E așa de urât ceea ce faci. Te rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc! ― Bine, plec. Dacă mă vede cineva ieșind de aici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
părut, nu sânt sigur. Oricum ar fi fost, nu mă duru lovitura. Nimerise într-o chiurasă de oțel, ori devenisem complet insensibil? În dreptul porții, altă scenă tare. Smaranda, nevasta șoferului care; tocmai se întorcea, dând cu ochii de mine, mă apostrofă cu o excesivă mînie: ― Vă plăcu ce făcurăți, om rău ce sînteți? V-aș omorî dacă aș putea, dar o să vă plătească Dumnezeu cu vârf și îndesat... I-am întors spatele și mi-am văzut de drum. Ce să-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să ajungă până la urmă cioc în cioc. Dar dacă tot îi dădea făina aia de pomană, de ce trebuia să se concentreze să cântărească atât de exact? Fiindcă ideea nu i-a venit decât după ce i-a umplut punga, deșteptule! îl apostrofa Damian, malițios. Cătălin se apleca și mai atent peste poză, doar-doar o să deslușească vreun semn după care Damian putuse să ghicească în ce moment anume s-a hotărât băcanul s-o servească pe Xenia fără să-i ceară bani. În
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prinse domnul Cernat momentul să încuviințeze, dând din cap aprobator și grav. Urâtă treabă! Cică am întors armele! Așa ceva nu se face între oameni de onoare! se înflăcără el. Dar cine ne-a obligat să ne aliem cu nemții? îl apostrofă vehement domnul Berindei. Nu chiar dumnealor? Am vrut să fim neutri. Ne-au lăsat în pace? La asta vă rog să-mi răspundeți! Ne-au lăsat în pace? Ca să nu mai vorbim de Dictat, care e sută la sută opera
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
așteptați, la treabă! Ina și Olga au ieșit ăn grabă, amândouă ăn același timp, urmărite de zâmbetul binevoitor al medicului. El știa că cele două asistente sunt cadre medicale serioase, deosebit de conștiincioase și acum parcă ăi părea rău că le apostrofase. Spera să nu se fi supărat pe el... Fetele alergară pe holul mare, intrară în salonul numărul nouă, așezară pacienta, intrată deja în travaliu, pe o targă cu rotile și se îndreptară spre sala de nașteri. Timp de mai multe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
șters și tu pantofii ăia, sunt plini de noroi... Și ce dacă e noroi peste tot, mă faci de râs pe stradă. — Nu e noroi, i-a răspuns Vasile, e balega urba ni zării... — Mai du-te-n... l-a apostrofat cu dezgust taică-său. Ce vrei să fie, frișcă? Asta l-a amuzat pe Vasile și a rânjit. Alexandru a inter pretat Însă rictusul fiului ca pe o ofensă, la urma urmei putea să fie și căcat pe jos... — Important
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
va răspunde mah mur: — Unde, mă? — La Biblioteca Județeană. — Bă, puiule, mie nu-mi place cultura, dar oi fi fost, poate va zice, am o gagică acolo - și va râde grotesc, amenințător. Fii cuminte, Vasile Moare, poate că Îl va apostrofa Căreală. Și sigur va ieși din atelier să fumeze și să se Întrebe de unde naiba știa Vasile că Într-adevăr, Înainte să se Îmbete ca un porc, trecuse pe la Biblioteca Județeană. Numai că Vasile nu știa. Totul, de fapt, se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Tronaru, lasă omul să citească ! Păi te apuci și-l Înjuri!? i-a strigat Costan. Cine Înjură, bă, capsomane? i-a Întors-o bătrânul. — Ce naiba, dom’ne, acu’ v-a apucat să vă Împungeți ca țațele? Terminați odată, i-a apostrofat cu amărăciune Puiu Nistea. — Nu voi citi poezie, deși așa am promis. Voi citi o proză scurtă intitulată „Greșeala“. — Bravo, Vasile, era și timpul!... — Gata, Lorena, te rog frumos... i-a retezat-o Puiu Nistea. Să auzim. — „Greșeala“: Ne-am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
comentator indică o prefigurare a stilului pamfletar al avangardiștilor (forjat la școala unor pamfletari precum Arghezi și N.D. Cocea). Însă tabletele grupate sub titlul ireverențios „Flocăieli“ îl au ca victimă, între alții, pe dogmaticul postjunimist Mihail Dragomirescu, directorul Convorbirilor critice, apostrofat cu insolență vulgară: „Opaițul Sămănătorului s-a stins de mult. Mai pe urmă, Mihalache Dragomirescu, înțelegînd că tăcerea îi prinde mai bine, și-a șters în păru-i grăsos penița ca s-o curețe de cerneală și hîrtia destinată criticelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Istorie Literară „G. Călinescu”, Editura C.N.I. „Coresi” S.A., București, 2001, p. 561). Într-un pamflet intitulat „Criticul de porțelan”, publicat în Lumea românească, an I, nr. 10, vineri, 11 iunie 1937, H. Bonciu - vexat de judecățile aceluiași critic - e apostrofat nemilos, cu formulări preluate vădit după Camil Petrescu, cel din „Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile”: „abil farmacist de alifii incolore și nemirositoare (...) sînt încredințat, de altfel, că și din vina lui s-a sinucis Urmuz, în vreme ce furnizorii de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să caute la școală! Vorbele fără ocolișuri ale profesorului produseră o tăcere încurcată în biroul secretarelor și produse ilaritate dincolo, printre studenții care așteptau cu diverse treburi la ghișeu. Dumneata de ce râzi, domnule student? Ce este de râs aici? îl apostrofă profesorul, dând ochi cu el, atunci când reapăru pe ușa secretariatului. Victor îl salută cu respect, apoi îi răspunse: Mă amuzam, domnule profesor, fiindcă sunt în facultate de o jumătate de oră și n-am auzit încă nici un muget și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
precis și metodic, cu vârful bocancului în burtă. Luat pe neașteptate, Victor își duse instinctiv mâinile la față și se clătină pe picioare, dar nu se prăbuși. De ce nu ți-ai văzut de școală, mă? îl auzi și pe portar apostrofându-l, cu o mânie tipic proletară. Că poporul, partidul și guvernul are grijă de voi, să vă țină-n școală, mă, și voi vă țineți de prostii, 'tu-vă mama voastră de golani și de bandiți!... Lasă, c-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zâmbet larg. Înțelegea de ce animalele săltau în jurul lui, sirene îl împodobeau cu ghirlande din Hortensie, cu ochelari de soare din baga, cu un costum de apicultor de culoare fildeș și cu o mică desagă cu „secrete”, iar alți copii îl apostrofau, dar într-un sens dulce, mai mult aclamau „Bine-ai venit!”. Înțelegea? Unde a venit? Oare chiar înțelegea? Peisajul s-a spart, în spatele lui stătea ascuns altul. Un iureș de oameni l-a condus pe scara din marmură italiană de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sugera: un desăvîrșit exemplar al unei rase pe cale de a se stinge. - Pierderea lui Gildas e o grea lovitură pentru noi, mormăi Arthus. - Mai cu seamă pentru familia lui, nu e așa? PM aruncă o privire spre oficiu și Își apostrofă soția care se tot agita la bucătărie. - Albușul e gelatinos! Știi bine că nu pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își reținu o furioasă dorință de a-i trage fiului său vreo două bastoane pe spinare, așa cum Îl snopea uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]