48,939 matches
-
biografică, prin „morbul nostru național, carele este ilusiuni pierdute, ilusiuni nobile, sublime, sacre, care ca la Avram Iancu nu s-au realizat precum doream noi”10. În această vreme colindând pădurile Tîmpei, murmurând frânturi din poeziile sale, poetul ne apare apropiat de imaginea făurită de Eminescu cu câteva din postumele sale. Manifestările din ultima fază a bolii au cutremurătoare asemănări cu ale poetului ce l-a slăvit în Epigonii și a fost obsedat de imaginea bardului transilvan: își aruncă manuscrisele în
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
Novellas 4), editată de Matei Călinescu. Din cuprins fac parte Pelerina, Tinerețe fără tinerețe și Nouăsprezece trandafiri. Au fost cîteva completări cu fragmente din Forbidden Forest și Autobiography, II. Criticii au fost intrigați, dar ei n-au știut să se apropie cu adevărat de povestirile lui Eliade, în ciuda excelentei introduceri făcută de Matei Călinescu. - Din dragoste pentru opera unui mare gînditor, savant, scriitor, profesor, prieten, român - ați învățat limba română ca să-l puteți citi/ cunoaște/ simți „în original” și ca să-l
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
perioade. - Ce v-a determinat să porniți în această aventură? Efervescența ideilor din lucrările sale științifice, omul-Eliade, prozatorul-Eliade sau profesorul-Eliade despre care, în interviul pe care l-ați acordat d-lui Mircea Handoca în iulie 1981 5) spuneați că era apropiat de studenți, „îi cunoștea pe fiecare în parte”, îi îndruma, efectiv, pe cei care lucrau la teza de doctorat, era volubil, cald? - Ce m-a făcut să pornesc în aventura din România lui Ceaușescu în 1981, la 50 de ani
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
a fost numai greșit înțeles, ci atacat malițios. E ciudat: i-am spus lui Mircea Handoca în interviul pe care l-ai menționat, că Eliade își cunoștea bine studenții, pe fiecare în parte, și este adevărat - deși era mult mai apropiat de unii din ei decît de mine (aceasta a fost, în parte, vina mea, sînt timid din fire și sigur nu la fel de inteligent ca mulți dintre studenții lui), dar, pe de altă parte, în Jurnal și-a exprimat uneori regretul
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
-ți aminti că trebuie să crezi. Atât.” Încă un debut Debutul cu poezie al lui Alex Moldovan pare puțin întârziat. Cu un titlu, o serie metaforică și o anume frenezie în proximitatea abstractului, toate stănesciene, câteva poeme/strofe soresciene, altele apropiate de linia religiosului blagian, acest volum nu poate fi vocea reală a tânărului poet. Alex Moldovan se desprinde greu de poeții preferați și, fără să-și dea seama, scrie în maniera lor fără cea mai mică detașare, și nu neapărat
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
-ul n-a aflat încă. Anul ăsta a luat un premiu la Festivalul Atelier, dar nu apare în Anuarul Teatrului Românesc. „Ce teatru? Unde? La Odorheiu Secuiesc? Poate la Gheorghieni.” E teatru și la Gheorghieni, l-a înființat Bocsárdi. Se apropie momentul. Cum plec? Surpriză, există un tren (personal) de la Odorhei la Sighișoara. Îl pierd pe primul, mai văd o dată Pescărușul. Alt tren, cu domnul Dehel, care trebuie s-ajungă la Cluj. Halta Odorheiu Secuiesc Sud e la 100 de metri
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
și de ce râde Cioran” etc.), ele introducând, într-un fel, tema următoare: “Emil Cioran și alegerea de obiect «filosofie»”. Remarcabile aici secțiunile “De ce nu gândește Emil Cioran sistematic?” și “De ce gândește Emil Cioran aforistic?”. Penultimul capitol, “Un antisemit atipic”, își apropie psihanalitic o problemă deja deschisă și mult controversată. Acționând - în dublu registru, freudian și kleinian - concepte cu o utilizare (contrar multor aparențe și a câtorva încercări) foarte delicată, autorul așază totodată o bună distanță între psihanaliza clinică, terapeutică și cea
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
Constantin Țoiu La întoarcere, de pe maidanul cu ciulini încins de soarele lui iulie, îl văzuseră de departe pe Mitică venind de la gară cu căruciorul tras numai de bătrâna măgăriță Magdalena. Apropiindu-se de casa nou văruită, auziseră și glasul autoritar al coanei Lenuța, care își cicălea de zor bărbatul ei mai tinerel cunoscând Biblia din care avea obiceiul să citeze fapte și întîmplări sfinte cu tâlc, ca toți noii sectanți. De
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
de citit textul de la lansare, cald și riguros, în care criticul ne pune la curent cu datele unei bibliografii la zi și cu citate bine alese din volume anterioare, astfel că imaginea poetului se completează și valoarea lui ni-l apropie definitiv. De citit, de asemenea, Demonul confesiunii, un fragment din proza aceluiași R.S.Ruba, prezent și acesta în sumarul Convorbirilor literare din ianuarie a.c. Este relatat, ni se spune, momentul reîntânirii, și al evocărilor ce se impun, a doi tineri
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
vor urma. Pentru că această profesiune trebuie privită pe distanță lungă, energiile și emoțiile trebuie, și ele, dozate pentru o călătorie întinsă, inițiatică, oricît ai fi de experimentat. Complexitatea pregătirii lor, în acest moment al absolvenței, mi se pare că îi apropie de ce se întîmplă în școlile de afară cu tradiție, mi se pare că le definește, mult mai subtil, mărirea și decăderea meseriei. Spectacolele pe care le-am văzut timp de o săptămînă, și care se joacă în continuare la Casandra
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
mea și a spus: Ia te uită. Spinarea ta e complet jupuită. Carne crudă. Tot spatele zemuiește. Aflasem întocmai ce era cu senzația aia ciudată și femeia m-a lăsat să cad din nou pe spate. Cînd femeia și-a apropiat o dată din nou foarte mult urechea de gura mea i-am spus: La mine sub pat se mișcă uneori ceva. - Ea a făcut: Sst! și a șoptit: Sub patul tău e unul noaptea. Sînt avertizat. De atunci am un somn
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
mi-au plăcut picioarele groase. Mi-au plăcut urechile mari. Burțile proeminente. Din păcate nu am cunoscut niciodată o femeie care să fi avut în același timp picioare groase, urechi mari și o burtă proeminentă. Musca de pe nasul meu se apropie de idealul meu de frumusețe. Odată i-am spus muștii: Ești o femeie frumoasă. Musca a spus: Păcat că ne-am cunoscut atît de tîrziu. Mi-ar fi făcut plăcere să mă plimb prin părul tău de pe piept. I-am
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
o proză în genul lui Mircea Eliade, dedicată lui, de altfel. Urmează, drept încheiere, un (fel de) epilog cam redundant, care denunță în clar convenția manuscrisului (autorului?) găsit. "Știința" adunată, sistematic, de profesorul de clasice, devine material maleabil pentru "visul", apropiat de reprezentările "necanonice" ale vremii noastre, al unui "dublu" cu fantezie, care apoi se pierde fără urmă și, înclină să spună autorul de pe copertă, cu atît mai bine pentru el!
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
Breban să persifleze scurt Editura Humanitas, după cum este dreptul oamenilor care citesc România literară să se pronunțe abia după ce ascultă și vocea "pârâtului". Nu știu exact de ce o asemenea editură este considerată arogantă - altfel spus, care sunt motivele care o apropie atitudinal de Adrian Năstase. Poate fiindcă obține majoritatea premiilor la târgurile de carte. Poate fiindcă adună simpatia celor mai mulți cititori. Poate fiindcă reușește să lanseze autori români în tiraje de zeci de mii de exemplare. Poate fiindcă își așteaptă publicul în
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
grație, revelația frumuseții fizice, zeiești, a lui Mincu: "La Neptun, în septembrie, la ŤZilele și nopțile de literaturăť, am văzut ieșind din mare un trup de bărbat frumos ca o statuie antică. Nu-mi puteam crede ochilor. Când s-a apropiat l-am recunoscut pe Marin Mincu". Comparația cu statuia revine la Adrian Dinu Rachieru care și el vorbește despre "statuarul Marin Mincu". Apare și noțiunea de sacru în legătură cu Mincu, la Mihail Gălățanu, în combinația "monstru sacru", e adevărat, exprimând însă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
indivizi identici". Astfel paradigma biologică a culturii constituie o injecție de ontologizare în țesuturile acesteia, un semnal al eliminării clivajului dintre semne și lucruri, proclamat în zorii modernității. Spre a-l parafraza pe Foucault, "textul rătăcitor în universul lucrurilor" se apropie de sfîrșitul voiajului său. Acceptarea nivelului biologic oferă șansa unei comunicări între științele naturii, psihologie, științele sociale și creație. Prin cultivarea unor astfel de corespondențe infrastructurale, înțelegerea tuturor acestor domenii se adîncește, se dinamizează: "Contrar structuraliștilor, postmodernii nu gîndesc în
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
ŕ Edward Hopper s-a născut, după cum mărturisesc, din pasiunea lor comună pentru lucrările americanului, seduși de punerile în scenă a ceea ce ei numesc poveștile nerostite, rămase necunoscute dar care se simt dincolo de pânză, deopotrivă străine și familiare: Ne-am apropiat cu pași silențioși, pentru a nu deranja ordinea aparentă. Fiecare imagine are o istorie, spune o poveste, iar actorii lui joacă o bucățică de viață." Tema lor este limita perceptibilului, oscilația între real și butaforie, sentimentul palpabil al artificialului. "Suntem
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
lene, de plictiseală, de îndurare, de răbdare excesivă, care ne împiedică de a fi occidentali. Pe de altă parte, găsim în noi inițiative, o anumită hărnicie în a pricepe ce e bun în altă parte și în a ni-l apropia, o vioiciune în a pricepe imediat mecanismul unei noutăți, o agerime în a nu fi dezorientați și nici intimidați în fața neprevăzutului, care ne îndepărtează cu mult de apatia indolentă a Orientului." " Această adaptabilitate am perfecționat-o făcând din ea arma
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
a explica acest fapt. El precizează câteva lucruri ŕ propos de eroi: trebuie să aibă un caracter ales și o atitudine aleasă. Or, lui Alexandru îi lipsesc ambele; după cum e portretizată în cele două scene de bătălie, atitudinea lui se apropie mai mult de inconștiență decât de eroism. Tot ce vezi e cum soldații macedoneni și greci (e de remarcat că în armata inițială cu care Macedon a plecat în expediție, contingentul de greci era mai numeros decât cel de macedoneni
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
tuturor. Citisem textul și mărturisesc că nu mă revărsasem de entuziasm. Decupajul operat de regizoarea Theo Herghelegiu mi se pare că a găsit traseul cel mai percutant, mai dinamic și mai direct pentru problematica de acolo. Interpretarea ei mi-a apropiat și piesa, și spectacolul, care mi se pare important, ca etapă, pentru ea. Întîlnirea cu mari actori i-a subtilizat discursul. Cred că trăiește pentru prima oară o astfel de întîlnire-experiență majoră pentru un regizor, pentru un artist. Fără nici un
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
pretindea că, tot auzind-o ghicind, apucase să priceapă câte ceva... Abia atunci zări pe măsuța de lucru jurnalul ei, un caiet gros, negru, deschis ca la jumătate, scânteietor luminat de razele soarelui de amiază bătând pe geam, drept în el. Apropiindu-se, citi: 11 aprilie, ora 19, 1925. A doua zi de neliniște. Crezi că acesta-i cuvântul? Nu mi se pare exact. Deci, ieri, am sosit, ca de obicei, pe la 4 și am găsit casa transformată într-un atelier de
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
de vrere Încât mă simt acasă, ca proscris. O clipă dacă-ai apărea În prag Să luminezi cu chipu-ți Încăperea, S-ar nărui tot frigul și de drag, Aș dărâma puștiul și tăcerea. MEREU Când fugi de mine, te apropii, Că nu e depărtare de ajuns... Închide ochii și În Întuneric Eu sunt lumină care a pătruns. Când socotești că Îți devin povară Mai pune-n gânduri semne de-ntrebări Și vei vede ca-n haosul ce-l săpi Apar
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
a fi deopotrivă insuficient de formator și de evocator. Lucrurile încep să se limpezească din momentul în care Alice conștientizează starea de maternitate și își dă seama, în felul ei naiv, că nu mai e singură înăuntrul ei. Pe măsură ce se apropie momentul nașterii, instinctele o îndepărtează de imaginea paternalistă și apare conflictul de gen. Mi-am notat vorbele ei pe un petic de hârtie. Am să vi le citesc: Se întâmplase ca tata să mă trateze ca fiu și asta îmi
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
depășit nevoia de a cunoaște culpabilitatea fără culpă și înțelege de ce sînt vinovat sau nevinovat, am dat o raită prin diverse domenii (roman mozaic, roman fals polițist, roman erotic, roman eseu), am părăsit parțial romanul și am încercat să mă apropii de conștiința critică și responsabilă pentru și în numele celorlalți care nu aveau dreptul și accesul la cuvîntul scris public - dreptul de a striga în gura mare - și care pentru mine a reprezentat eseul, publicistica (polemica), politica exercitată prin mijloacele specifice
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
în contextul actualelor polemici generaționiste (și) în domeniul cinematografiei de la noi. Citam, în acest sens, capitolul Gli autori durante îl regime, în care Mallozzi prezintă și analizează creația cinematografică a lui Victor Iliu, a cărui capodoperă, Moară cu noroc, fusese apropiată în 1957 de Cesare Zavattini de neorealismul "literar și istoric", apoi "revoluția scenografica" a lui Liviu Ciulei, îndeosebi prin Pădurea spânzuraților, film câștigător în 1965 al Premiului pentru cea mai bună regie la Cannes, "revoluția expresiva" din filmele lui Manole
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]