2,862 matches
-
o zi, îmi mutam scaunul după soare. Nu i-am cerut Soarelui niciodată să apună într-un anumit loc. Tu, fiind așa puternic, cred că poți face asta. Aș vrea să văd un asfințit. Vrei să-i poruncești Soarelui să apună? REGELE: Dacă i-aș porunci unui general să zboare din floare în floare, ca un fluture, ori unui cioban să scrie o tragedie, și dacă generalul sau ciobanul nu mi-ar îndeplini porunca, cine ar fi de vină, ei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mergea totuși mai departe, purtând ca pe o apă plină de reziduuri, sedimentele depunându-se cu fiecare zi ce trecea, împovărând tot mai mult viața oamenilor. O istorie nedreaptă fusese hărăzită unei țări aflată într-un spațiu unde soarele doar apusese, uitând parcă să mai și răsară. 4 C onsiliul profesoral de la începutul trimestrului al doilea ajunsese la punctul: discuții libere. În cuvântul său, profesorul Paiu veni cu o propunere, având certitudinea că va fi îmbrățișată de mai multe cadre didactice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care din prima zi îi spunea: ,,Mona, la mine masa e masă, casa e casă, timpul pentru gospodărie e pe ceasornic ca și cel de odihnă. Cheia de la poarta mea e soarele. O deschide când răsare și o închide când apune. Dacă n-ai apucat să intri în casă înaintea de a apune dumnealui, dormi pe unde apuci... Nu, nu glumesc. Nu te sfătuiesc nici măcar să încerci". Cuvintele mătușii erau pronunțate cu un ton voit imperativ, încât Simona n-a îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
casa e casă, timpul pentru gospodărie e pe ceasornic ca și cel de odihnă. Cheia de la poarta mea e soarele. O deschide când răsare și o închide când apune. Dacă n-ai apucat să intri în casă înaintea de a apune dumnealui, dormi pe unde apuci... Nu, nu glumesc. Nu te sfătuiesc nici măcar să încerci". Cuvintele mătușii erau pronunțate cu un ton voit imperativ, încât Simona n-a îndrăznit niciodată să se întoarcă acasă după apusul soarelui, chiar dacă lăsa fetele vecinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
le poate acoperi. * Deocamdată, între cei doi soți se menținea o distanță ce putea fi apreciată ca relativă însă era plantat un semn de întrebare, întocmai unui marcator, rămas amenințător la răscruce de drumuri. Priveau amândoi ca niște îndoliați spre apus dorind să alunge toate gândurile negre, ca apoi să-și îndrepte privirile spre răsărit, spre izvorul de lumină, de la care așteptau un semn purtător de nădejde. Erau momente când li se părea că două păsări diferite, Spaima și Speranța zburau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
știe. Tot ce lucrează ziua, strică seara. A doua zi o ia de la capăt. N-o mulțumește nimica, nimicuța. Nu-i place când răsare soarele, ar mai sta în pat; i se pare că noaptea e prea scurtă; nici când apune soarele nu s-ar culca, nu poate îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și cad frunzele. Cine poate s-o mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi lucid și a te-mpotrivi unor astfel de piedici, puse de-a curmezișul drumului tău, este la fel de firesc, precum se-mpotrivește un cal sălbatic nărăvaș, ce nu se lasă deloc a fi îmblânzit. Pentru Maria, însă, aceste vremuri fericite apuseseră deja, iar acum, pe măsură ce își ducea înainte traiul, iată că mantaua neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din atâtea popoare, atât de diferit față de poporul român. Diferența dintre standardul de viață al australianului obișnuit și cel al românului de aceeași categorie socială nu se explică prin faptul că soarele pare să răsară în Australia în locul în care apune în România sau pentru că aici mai tot timpul e vară, sau pentru că pe lângă o climă bună există suprafețe imense de deșert pline de bogății minerale sau de petrol încă neatinse, sau pur și simplu pentru că australienii ar fi mai deștepți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mai mult mesteci", zice tatăl ei și adaugă: "leită maică-ti". Se culcă în camera cea mai însorită. Când au făcut casa cea nouă, tatăl său le-a spus: : Facem o casă să intre soarele în ea de cum răsare până apune", și așa au făcut-o. Închide ochii și o vede pe bunica pe lespedea de piatră din fața casei bătrânești, stând cu mâinile în poală, cu ochii uscați, un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cineva care stătuse întins acolo lângă el și acum voia să se ridice și să plece. Voia să mai zăbovească, să mai fie ocrotit și ascuns de blocurile care explodează atunci când plouă cu stele din cer, sau de soarele care apune vânăt de sânge, ca apoi toată noaptea să sângereze și să răsară a doua zi dimineața galben și palid și fără viață. Așteptă să vadă dacă puloverul nu cumva respiră. În clipa aceea avea nevoie de șuieratul liniștit al unei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
perne și își pune picior peste picior; apoi, cu foarte multă prețiozitate, își trece mâna peste părul strâns într-un coc în vârful capului. — Se pare că s-au terminat căldurile anul acesta. — Da, așa se pare. — În curând o să apună soarele. Va trebui să aprindem lumina. — Ceilalți unde sunt? — În sufragerie. — Ce-or discuta? — Nimic interesant. Probabil joacă poker. La ora asta nu cred că mai au ceva important să-și spună, după ce au epuizat subiectele legate de vreme, agricultură
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
versete din Coran, semnul dinților săi pe fața soției mele, femeia asta care nu mă lăsa să mă apropii de ea, care mă disprețuia, pe care o iubeam totuși, deși nu mi-a permis niciodată să-i sărut buzele. Soarele apunea, se auzea duruitul melancolic al tobelor. Era o muzică înceată și tânguitoare, tonul ei trezea, în ciuda superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Și ce trouvaille-uri are Cehov În piese, care te acroșează! Care te afolează!... Spre exemplu, Mașa din Trei surori spune „Ce plictisită sunt!”, după ce soțul ei zisese „Ce fericit sunt!”. Sau, În Livada cu vișini, după ce Gaev observă că „ A apus soarele”, Ania constată „Răsare luna!”...Ce să mai vorbim de Solionîi (tot Trei surori) care adaugă, la constatarea unui mesean că „votca e bună, cu ce-i făcută?”, simplu și cinic : „Cu gîndaci!”. Dacă Anton Pavlovici n-ar fi existat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ale teatrului orădean ( instituție pe care istoricul a slujit-o cu pasiune, devotament și pricepere, trei decenii ) și nu numai; mi-am reamintit, văzînd fotografiile din addenda, de Ciocîrlia lui Penciulescu, de D-ale...semnat de Moisescu, Dictatorul lui Savin, Apus de soare al Nicoletei Toia, Emigranții și Astă seară se improvizează ale lui Colpacci, Amadeusul lui Darie, Intrusa lui Măniuțiu, Așteptîndu-l pe Godot, Electra, Visul unei nopți..., Conu Leonida ș. a., montări-etalon, montări jalon, de top spectacular & spectacologic. O altă secțiune
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
al NATO nu reprezenta un semn de ostilitate la adresa lor. Din becuri curgea lumină naturală de cea mai bună calitate, mereu aceeași, ca a unei dimineți cețoase. Ea nu venea Însă de la un soare care, ca toți sorii, răsărea și apunea, schimbându-și astfel intensitatea razelor și unghiul, ci se aprindea și se stingea brusc, la ore fixe, ca și cum Creatorul ar fi avut un comutator cu ajutorul căruia despărțea ziua de noapte. Dacă priveai În sus, nu vedeai tavanul, pereții dispărând treptat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a fost luat de o tresărire compătimitoare și stînjenită, ca cea încercată de un om cînd îl vede pe altul căzînd. Dacă e să-i dai crezare lui Sévillia, Franța a căzut. Franța nu mai e la modă. Franța a apus. Franța se cuvine să fie compătimită. Franța merită mila noastră - acesta e mesajul cărții lui Sévillia. E drept că Sévillia și-a scris cartea înaintea victoriei lui Sarkozy, dar pînă acum Franța a rămas aceeași: o țară ai cărei cetățeni
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
Îi răspunse tot În șoaptă Vic. Poate că totuși Michel dormea. Atîta doar, că nu-l chema Michel, ci David. După ce ieșiră din peșteră, Vic stinse lanterna, deși afară era aproape la fel de Întuneric; luna Încă nu răsărise, sau poate că apusese deja. Pablo Îl urma pășind mult aplecat, Încercînd să se ferească astfel de tăișul rece al aerului. În cele din urmă, cărarea pietroasă pe care urcau se pierdu printre alți bolovani albi și umezi. Pesemne că mai devreme plouase. Curînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și Florentinul s-a rătăcit în mijlocul lor, cu toate că-l avea călăuză pe Vergilius care era mult mai experimentat. Era în jur de trei dimineața, Peștii se vedeau răsărind la orizont, exact în clipele în care Carul Mare se pregătea să apună, ce coincidență, tot luna aprilie, dar Roja îi întrerupe gîndurile cu numărătoarea sa silabisită. — Trei, doi, unu, sper că v-a intrat bine în cap, o s-o ținem una și bună. N-o să aibă încotro decît să ne creadă pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de expoziție, și nu s-ar plictisi să privească mulțimea de Îngeri și de păsări, pentru că ele s-au născut din harul și frumusețea acestei lumi. Antoniu se hotărăște să plece spre ghetou. Nu mai e mult și soarele va apune regal, maiestuos, Înconjurat de un halou roșu, lăsând loc nopții senine de vară. În buzunarul pantalonului, cele câteva bancnote Îi dau siguranță pentru Încă două-trei zile. Astăzi, trecătorii au fost ceva mai darnici cu el și acum, nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dora avea să aprindă una dintre țigările ei americane, să pună la loc tabachera În care le ținea și să prelungească dulcea agonie cu Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră și lucioasă, ca uleiul de motor. Apoi va stinge vârful țigării pe marginea scrumierei și Îmi va rosti Încet numele. Țineam oare aceeași cămașă de noapte violetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din motive niciodată lămurite. Mă Întrebam oare ce-a mai făcut și cântăream argumentele pro și contra pentru a o contacta. Între câteva fumuri și Înghițituri, m-am pierdut printre gânduri melancolice. Timpul trecea și chiar Înainte ca soarele să apună după acoperișuri, se porni o briză călduță, aproape afectuoasă. După ce chelnerița ne Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană“ era tot la mine. Dar colegul meu are destui bani, nu-i așa, Knisch? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
terminat. Ridicându-se, Dora deshise geamul și azvârli țigara. Ale tale sunt prea tari. Închizând cu zăvorul, recuperă portțigaretul din buzunarul hainei, apoi se Întinse din nou. După ce se eliberă dintre crengile goale ale unor copaci, soarele se pregătea să apună, ca de obicei, În spatele clădirilor de pe partea cealaltă a pieței. — Pentru prima dată În viața mea, continuă Dora, mi-am dat seama că ar trebui să mă simt vinovată. Atât pentru ce am făcut, cât și pentru ce am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar ai promis, să știi. Și-n plus, nu crezi că am depășit faza În care ne prefăceam? Luându-și ochii de la fereastră, Dora zâmbi și Îmi făcu loc În pat. Retrospectiv, mă gândesc că e bine că soarele a apus tocmai atunci În spatele clădirilor de vizavi. — Ție, am Început, Încercând să găsesc un drum În labirintul care se Întindea În fața mea, cred că ți-aș putea spune ceva ce n-am mai spus la nimeni. Culcându-mă, am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru a implementa schimbarea proprietarului, dar după aceea eram sigur că nu voi mai avea unde sta. Problema era Încotro s-o apuc. Acum o jumătate de oră, când mi-am făcut Încă o ceașcă de cafea, am zărit soarele apunând În spatele copacilor și pietrele funerare În ceața roșiatică și murdară. Administratora tocmai Își bătea covoarele În curte. Privirea sa Încruntată Întoarsă spre mine spunea mai mult decât o sută de vorbe. Altă seară minunată care se transformă În praf, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
loc În buzunar. Făcuse tot ce se putuse face, așa că ieși să găsească mașina care-l aștepta. În ultimele câteva ore soarele fusese ascuns de nori, dar prezența lui se văzuse În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada absorbea cenușiul cerului. Nu va ajunge la tren Înainte de lăsarea Întunericului. Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]