1,130 matches
-
XX. Traducerea în limba română a imnului respectiv creează impresia unei atitudini oarecum mai tolerante a "revoluționarilor" față de "lumea veche" ("Sculați, voi oropsiți ai sorții / Voi, osândiți la foame, sus! Să fiarbă-n inimi răzvrătirea / Să înceapă al lumii vechi apus / (...) Luptați ca totul voi să fiți!"), în timp ce versiunea rusă e mai radicalistă și mai dură, Kominternul chemând la "demolarea până-n temelii a lumii vechi" ("весь мир до основания разрушим..."), a tot ce a clădit societatea umană în plan social, cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideea stejarului întreg. Și oare oamenii cei mari ai României nu-i vedem urmărind cu toții, cu mai multă ori mai puțină claritate, un vis al lor de aur, în esință același la toți și în toți timpii? Crepusculul unui trecut apus aruncă prin întunericul secolelor razele lui cele mai frumoase și noi, aginții unei lumi viitoare, nu suntem decât reflesul său. De aceea, dacă serbarea întru memoria lui Ștefan va avea însemnătate, aceea va fi o dovadă mai mult cumcă ea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că se presupunea că traduc poezii din franceză. Einhorn îl susținea în orice întreprindere intelectuală. Și iată-i și pe ei, în sala de bal, bătrânul Einhorn înfășurat într-un fel de manta militărească, cenușie, arătând ca posesorul unei glorii apuse ce se asemăna cu aceasta de acum și care privește fără vreo ranchiună specială, dar cu înțelegerea omului care știe cum merg lucrurile, cum această glorie trece dintr-o mână într-alta. Mi-a spus: Arăți foarte fercheș în fracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și Londra, Roma, m-a făcut pe toate să le văd; Ierusalim împotriva lui Titus, Infernul vizitat de Ulise, Parisul, când se măcelăreau caii pe străzi. Cetatea Ur în ruine și Memphis. Atomi de pseudo-tăcere, toate aceste lucruri de mult apuse, care formau un vuiet colectiv. Sentinele macedonene. Cârtițe subterane. Domnul Kreindl care împinge la o roată de tun împreună cu camarazii săi. Bunica și legendarul Lausch în costumul său ca o armură certându-se în gară la Odessa în ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ușa. Rozanov, complet îmbrăcat, ședea la o masă lângă fereastră și scria. Avea cărți în față. Când îl văzu pe George, se încruntă și trase una din cărți peste hârtia scrisă. Camera lui John Robert mai păstra câte ceva din splendoarea apusă, sub forma unei pretențiozități greoaie, fară noimă, care-ți sugera un club de noapte abandonat. Trei dintre pereți erau tapetați cu un material negru, lucios, plesnit pe alocuri. Tapetul zidului din fața ușii reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mic strigăt de spaimă. Se îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat gros de vopsea albă, se reliefa în toată apusa ei splendoare. Covorul moale, cafeniu, de pe trepte, bine curățat de Ruby, strălucea ca nou-nouț. Alex se îndreptă spre piciorul scării și strigă: „Ruby! Ruby!“. Nici un răspuns. Strigă încă o dată, speriată de tonul propriei ei voci. Nici un răspuns. Mai aprinse câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decedată), măritată cu un arhitect belgian. Și poate că, în momentul când hotărâse să se stabilească în străinătate, adoptase stilul bourgeois, de modă veche, care se potrivea cu acea parte a orașului Bruxelles - o totală schimbare față de interiorul, pe veci apus, din Belfast, care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
minte să profaneze o biserică. Împinse ușa. Sant’Agostino era pustie. Bisericile monumentale ale Romei, Întotdeauna pustii - cu excepția ocaziilor când se organizau nunți și Înmormântări -, Îi aminteau de cimitirele etrusce și de templele grecești, magnifică mărturie a unor civilizații demult apuse. Iar decadența aceasta, această nepăsare, singurătatea frescelor și a altarelor, a sacristielor și a corurilor Îl Întristau, dar nu știa cum să le pună stavilă. Onorabilul Își făcu semnul crucii și Își aplecă genunchiul, privind altarul - iar polițiștii care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
senine pe care le petrecea În compania generalului, În lumina difuză a acelui palat În stil baroc din centrul istoric, lângă omul acela mic și stafidit În patul lui, cu ochi strălucitori, din care se revărsa o fericire de mult apusă și intangibilă. Trebuise să-i telefoneze pentru a-i spune că nu putea merge astăzi. E groaznic să dezamăgești pe cineva care ar putea muri și mâine. Toaleta de la postul de poliție mirosea a clor. Când Își Îndepărtă bandajul, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el. Veni și ziua asta: o desfrunzire de toamnă, iar pământul arat până în zare. Aceeași șaretă; de mirare cum se mai ținea pe roți; eleganța ei vetustă, deși ușor șubrezită, reușea să readucă - cu greutate, e adevărat - noblețea unei lumi apuse, ce părea uitată de mult, la care în nici un caz nu mai gândea nimeni. Lung era vesel: „Doar la ocazii de astea, nunți și botezuri, vă mai putem vedea” Și vorbirile dintre noi trei durară cât străbăturăm câmpia. Apoi casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și a așternuturilor decente (ungurii dormind pe pământul gol), lipsa copacilor, bucatele preparate murdar, poporul nerăbdător, răutăcios și perfid, setea de lux a aristocraților, lipsa de dreptate, credința superficială și distanțele imense 18. În pofida faptului că epoca invaziilor era demult apusă, cronicarii din secolul XII, Cosma de Praga și Gallus Anonymus din Polonia (autori ai celor mai importante surse pentru studierea istoriei Poloniei și Cehiei, din cele mai vechi timpuri până în veacul lor), reactualizau, în explicarea situațiilor conflictuale cu ungurii, clișeul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
României, raportarea la Europa sunt, firește, marcate de noul context politic intern și internațional. De pe poziția geografului, Vasile S. Cucu scria în anul 1994: „Regional, în cadrul fizico-geografic și geopolitic al Europei, spațiul României corespunde regiunii de tranziție - atât către răsărit, apus cât și spre miazăzi, la interferența dintre Europa peninsulară și cea continentală“6. • N. Al. Rădulescu, Poziția geopolitică a României, I, în Geopolitica, I (ed. Emil I. Emandi, Gh. Buzatu, Vasile S. Cucu), Iași, 1994, p. 96. • Gh. I. Brătianu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
străvechi abuzuri sociale, în ultimă instanță datorită ruinării stării de mijloc și datorită proletariatului de sclavi"122. Mommsen descrie această epocă drept una care anunța apusul lumii romane și în care eforturile oamenilor politici de redeșteptare a unui spirit roman apus au fost zadarnice. ,,Finanțele statului se bazau de la începutul acestei epoci în principal pe veniturile din provincii"123. Birocrația romană intra în dezorganizare și până și colectarea acestor impozite devine facultativă. Lumea romană, bazată pe forța armelor, începea să apună
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
adevărați eroi care au biruit impedimentele vârstei, ale stării de sănătate, ale distanțelor și constrângerilor financiare, pentru a veni, cu lacrimi pe obrajii brăzdați de riduri, să se întâlnească cu colegii, cu școala, cu copilăria și adolescența lor, de mult apuse. Nutresc convingerea că asemenea manifestări organizate de trecutele generații de absolvenți au efecte educative benefice asupra actualilor elevi și de aceea ar trebui încurajate, sprijinite și extinse. DREPTUL LA AMINTIRI Este o însușire specifică ființei umane de a tezauriza în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
se reproșează pretutindeni și de nenumărate ori. Pe de altă parte, sunt de părerea ta, că nu s-ar cuveni în nici un fel să mă prefac detașat și s-o fac pe răspopitul. Toate astea sunt lucruri apuse; atât de apuse, parcă vin din preistorie” (10 septembrie 1974 Ă 450). Mai mult, îi dă dreptate, de la distanță, lui Jeny Acterian, care găsea Schimbarea la față a României o carte „exasperantă și ridicolă”. (24 august 1975 Ă 454). Acum, da, de la distanța
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dintre ei. Confesiunea lui Mavrodin începe firesc, fără vreo încercare forțată de motivare sau de ,,testare” a ascultătorului, fără vreo umbră de îndoială. Pentru el, destăinuirea nu înseamnă numai posibilitatea de a retrăi prin cuvânt un trecut de mult timp apus, ci și aceea de a reanaliza niște evenimente confuze care i-au marcat existența (,,Și apoi mi se pare că am să găsesc undeva, printre amintirile acestea, dezlegarea întâmplărilor care au urmat” - p.10). Intenția aceasta declarată de la început se
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
un volum de memorialistică intitulat Eterna întoarcere (1996; Premiul Fundației „Cella Delavrancea”). Critica a remarcat, dincolo de valoarea documentară a memoriilor, însușirile scriitoricești ale autoarei, ingeniozitatea narativă și harul portretistic. „Ofrandele” aduse celor trecuți în lumea umbrelor, dar și unei epoci apuse, au fost pe drept cuvânt comparate cu paginile din Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, căci, asemenea monahului de la Rohia, P. se împăcase cu lumea, cu suferințele, cu Dumnezeu. SCRIERI: Gogol în literatura română. 1860-1960, București, 1960; Eterna întoarcere, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun ritualul închinătorului, care își mărturisește credința în versuri simple, ingenue în sinceritatea lor, pătrunse de creștinească evlavie. Există în scrisul lui K., accentuată spre senectute, o înclinație spre memorialistică. „Vremuri apuse, oameni ce nu mai sunt”, „chipuri și icoane din trecut”, „profiluri” și „fantezii” bucureștene, „figuri dispărute”, iată tot atâtea mărturii - împrăștiate în publicațiile vremii - ale unui observator ce se menține într-o cuviincioasă discreție, privilegiind în schimb vedetele decupate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
o mișcare interioară firesc și echilibrat subiectivă, capabilă să alăture, nesilnic, desenul precis și culoarea, accentul ironic ori malițios și unda lucid lirică, nervul povestirii și informația istorică, anecdota și ideea. Reînvie sub pana lui Ion Ghica lumea unor timpuri apuse, mai îndepărtate sau mai apropiate de momentul scrierii, portrete de domni fanarioți lacomi și abuzivi, gata să vândă „slujbele și caftanele” cui dă mai mult, „pe parale”, și porniți să stoarcă „porcoi de mahmudele” de la negustori prinși cu „ocaua mică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Poetul-băiat din Bristol / 14 Țara fermecată și cheile spre regatul poeziei / 27 Ideea fraudei, geniul, suicidul / 35 Portretul unui artist în derivă / 42 În drum sigur spre Hollywood... / 56 Rowley și comorile fermecate din adîncuri / 59 Dezlegarea labirintului: din vremuri apuse se înalță literele / 65 Suicidul sub lupă medicală și antropologică / 74 Poetul angelic: geniul romantic și universul magic al sinfo-picturii / 84 Laboratorul poetic: calea regală spre naufragiu / 101 Tabel cronologic / 129 Bibliografie / 135 Preambul La originea uneia dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
arătat, Peter Ackroyd consideră "revelația lui Chatterton din arhiva bisericii St. Mary Redcliffe din Bristol" ca un punct crucial din istoria literelor engleze. Dobîndea astfel pasiunea pentru trecutul adînc ("antiquarian passion"), nevăzut, asociată unei dorințe nestăvilite de a reînvia lumi apuse: geniul său descoperea că limba trecutului este îngropată într-o dimensiune nevăzută, de unde poate fi readusă în prezent. Chatterton a fost atît de absorbit în mitologie și legende, încît a simțit "înăuntrul său prezența vie a trecutului", respingîndu-i pe Newton
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
părea că "acest băiațaș putea fi orice vroiai să fie": "[f]apt sau ficțiune, viață și artă, creator și creat" s-au îngemănat strîns în viața, în opera și în personalitatea lui Chatterton (Fairer 1999: 229). Dezlegarea labirintului: din vremuri apuse se înalță literele În controversa lui Rowley, Skeat a tras următoarea concluzie definitivă în 1883: Iată, pe scurt, Cheia pentru Poemele lui Rowley. Chatterton nu a utilizat acolo nici măcar un singur cuvînt vechi, ci numai cuvinte conținute în Kersey sau
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
be As everlasting as futurity.] (Ackroyd 1993: partea III, 14) Altfel spus, Chatterton a compus poezie "forînd" înspre trecut și astfel imaginîndu-și că toate cuvintele ce veneau înspre el erau de fapt ruine adînc îngropate în uitare ale unei lumi apuse pe care el avea misiunea de a o reînălța, de a o face din nou să strălucească în frumusețe și adevăr, fiind restabilită, "reabilitată" în lumea modernă și astfel atingînd un fel de nemurire. Pe de altă parte, fiind radical
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
va avea fanfară! Până atunci mergem cu „boanta” înainte! FANFARA “BÂRLĂDEANCA” din municipiul BÂRLAD Scurtă prezentare a orașului Bârlad Bârladul reprezintă un nume și o așezare cu adânci rezonanțe în istoria poporului român. Existența sa pierzându-se în negura vremurilor apuse și împărțite de istorie în epoci de mii și zeci de mii de ani. Numeroase mărturii scoase la iveală de către arheologi, atât în perimetrul așezării actuale, cât și în împrejurimi, confirmă existența milenara a strămoșilor noștri pe aproape întreaga scară
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
prezență al naratorului... La ce concluzii ați ajuns privind estetica romanescă a acestor doi autori? Castelul din Quesnay, spuse Rollon, pe care trebuie să vi-l prezint ca pe un personaj căci el este teatrul acestei întâmplări aparținuse din timpuri apuse străvechii familii cu acest nume. Era situat, căci acum nu mai există și această întâmplare vă spune de ce în partea cea mai retrasă, cea mai joasă din Normandia. Acoperișul, de culoare albastru închis, nuanța rândunicii, strălucea prin frunzișul unui pîlc
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]