1,118 matches
-
astrul de lumină, Iar noaptea, fără el, nu are stele. Îl văd în amintire cum, pe seară, Faptura-i blândă lumină pridvorul Și când pe scara-și odihnea piciorul Simțeam din nou a vietii primăvară. Astâmpără-te dor de vremi apuse, Și nu-mi mai fi prilej de suferință, Ci stinge-te, cum nici n-ar fi fost ființă Frumosul chip, ce-atât de drag îmi fuse! În fapt de zi sting lampă amintirii, Căci ea, uitarea mă cuprinde dulce, Iar
STING LAMPA AMINTIRII! de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379456_a_380785]
-
astrul de lumină, Iar noaptea, fără el, nu are stele. Îl văd în amintire cum, pe seară, Faptura-i blândă lumină pridvorul Si cand pe scara-și odihnea piciorul Simțeam din nou a vietii primăvară. Astâmpără-te dor de vremi apuse, Și nu-mi mai fi prilej de suferință, Ci stinge-te, cum nici n-ar fi fost ființă Frumosul chip, ce-atât de drag îmi fuse! În fapt de zi sting lampă amintirii, Căci ea, uitarea mă cuprinde dulce, Iar
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-și pierde astrul de lumină,Iar noaptea, fără el, nu are stele.Îl văd în amintire cum, pe seară,Faptura-i blândă lumină pridvorulși când pe scara-și odihnea piciorulSimțeam din nou a vietii primăvară.Astâmpără-te dor de vremi apuse,Și nu-mi mai fi prilej de suferință,Ci stinge-te, cum nici n-ar fi fost ființăFrumosul chip, ce-atât de drag îmi fuse! În fapt de zi sting lampă amintirii,Căci ea, uitarea mă cuprinde dulce,Iar gândul
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
cu vioară, poem De pianină lângă poemul Icoanei din Catedrala Veneției... Mi-aduc aminte de noi, de tot Ce n-am făcut! Mă înconjoară Spaima de dorul care arde timpii De lacrimi. Mi-am injectat iubirea de Flacără din noi. Apusă la Palatul Dogilor. Stinsă de harpă în Piața San Marco. Sorbeam șampania toamnei venețiene Privind lampa cerului spre care cocorii Se înălțau în chip sinucigaș... Elisabeta IOSIF ... Citește mai mult Toamnă în Venețiaîmi aduc aminte de mineDe atunci, când dădeam
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
și cel mai ilustru Domn al Moldovei, Ștefan cel Mare le retează avânturile năvălitorilor, restaurând în cea mai mare parte Principatul moldavo-basarabean al lui Burebista nemuritorul. Incursiunile tătarilor și cazacilor orienteză puternicul Principat al Moldovei spre o coaliție cu țările apuse creștine într-o cruciadă antiotomană, care se va dovedi în realitate mult mai dezastruoasă decât înțelegerile cu Poarta păgână. Mihai Viteazul,cel mai mare Domn creștin al dacoromânilor, reface unitatea marelui Regat al lui Decebal sub sceptrul Daciei Mari, unind
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
de cel mai urât dintre pământeni), care a intrat în grațiile autocratorului prin totala lipsă de jenă cu care i-a falsificat trecutul revoluționar. Nota 1: La setea de putere („o patimă de maniac, de satrap asiatic din vremuri demult apuse”), pe care o subliniază Bajanov, trebuie să mai adăugăm marea grijă cu care Stalin își construia imaginea pentru viitorime. De unde rezultă și adevărata cauză a îndepărtării și suprimării lui Enikudze: Indignarea acestuia la apariția imensului fals (făcătura lui Beria intitulată
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
în poeme, în colinde, sub biciul cumplit al groazei, pe pânza sufletului, smulsă de cnutul urii viscerale, înmuiată în urzeala îndurării, resemnării, doririi, dăruirii, mărturisirii: „Prin colind le spunem tuturor/ Stelelor oprite în sobor/ că un ler și înc-un an apus,/ că-i cernit și straiul gerului/ Lerui, Doamne, lerui ler, lerui.// Anilor ce ni s-au frânt aici./ Lerui, ler, sub aștri licurici,/ astăzi pentru toți ce nu mai sunt/ Lerui, Doamne, lor, în legământ!// Iar celor ce încă n-
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Nu întoarceți iar trecutul, cum încep să vă miros,Că-n final veți pierde totul, când voi fi de ură ros.... XIX. PROSTIA, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1674 din 01 august 2015. În vremuri nu de mult apuse, Când bălăceam în singura doctrină, Când doar un om voința ne impuse Și lui găseam întreaga vină, Atunci vedeam sclipiri ascunse, Și un popor deștept, puțin anoști, Credeam că-n lanț valorile sunt puse, Dar nu credeam că sunt atâția
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
poată manevra. Cu sânge scriem slova, istoria nu minte, Ce vremuri ne așteaptă, ce nori or să mai fie, Dar pân-atunci cu toții vom asculta cuminte, Cum guvernanții pun impozit pe prostie. Citește mai mult În vremuri nu de mult apuse,Când bălăceam în singura doctrină,Când doar un om voința ne impuseși lui găseam întreaga vină,Atunci vedeam sclipiri ascunse,Și un popor deștept, puțin anoști, Credeam că-n lanț valorile sunt puse,Dar nu credeam că sunt atâția proști
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
aproape de noi”~Sfanțul Ioan Gură de Aur În năvalnica curgere a timpului, viața noastră se rostogolește, purtată de evenimente diferite, către un „mâine” niciodată știut. Nu omul este peste vremi, ci vremurile sunt peste om”, spune cronicarul vremurilor de mult apuse. În vâltoarea vieții, nu de puține ori căutăm un sprijin, o alinare și un răspuns la întrebările și temerile noastre. De cele mai multe ori, pașii ni se îndreaptă spre lăcașul sfânt, spre biserică, și acolo, în genunchi, aflăm răspunsul și sprijinul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
rămâne aproape de noi”~Sfanțul Ioan Gură de Aurîn năvalnica curgere a timpului, viața noastră se rostogolește, purtată de evenimente diferite, către un „mâine” niciodată știut. Nu omul este peste vremi, ci vremurile sunt peste om”, spune cronicarul vremurilor de mult apuse. În vâltoarea vieții, nu de puține ori căutăm un sprijin, o alinare și un răspuns la întrebările și temerile noastre. De cele mai multe ori, pașii ni se îndreaptă spre lăcașul sfânt, spre biserică, și acolo, în genunchi, aflăm răspunsul și sprijinul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
și Epistolia - și trei tablouri de mici dimensiuni, dar care strălucesc de curățenie. Se vede, cât se poate de clar, că praful nu are timp să atingă cele trei chipuri, ce ne privesc cu zâmbet cald, din vremuri de demult apuse. Da. Probabil că ați intuit. Chipurile imortalizate în micuțele tablouri, ce stau alături de cele sfinte, sunt soțul decedat și copiii bătrânei. Un timp, după ce au plecat, copiii au ținut legătura cu părinții lor. De 11 ani, însă, nu au mai
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
geneza” poetului român, confirmă și paradigmă evoluției: “E unul care cânta mai dulce decât mine?/ Cu-atât mai bine țării, și lui cu-atât mai bine./ Apuce înainte s-ajungă cât de sus./ La rasaritu-i falnic se-nchină-al meu apus”. Așadar, poeți între poeți. Avem de ales. Eu, unul între cei care scrutează de pe țărm întinderile virtuale spre a repera luntrele și... “bărcuțele” cu vise plutitoare, le trag la mal pe cele care au matricea lirică compatibilă cu eul meu
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
care domnul Marian Malciu îl reușește din plin în această carte. Poate că autorul dorește să restabilească armonia originară ce exista odată între om și univers, în sensul eliberării de încorsetări ale locului, timpului, dogmelor, regimului politic utopic, nu demult apus..., călătoria și schimbarea locului aducând o nouă vigoare minții. Până la urmă, (tot chinezii spuneau), călătoria este propria ei răsplată. Scriitorul acestei cărți nu este un turist, ci un călător activ, care se străduiește să meargă în căutarea experienței de viață
MARIAN MALCIU LA A DOUA INCURSIUNE ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII INTERIOARE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374480_a_375809]
-
în nopțile cu lună, Adeseori, doar tânguiri, în șoapte. Povestea ce-o spunea, în taină, vântul, Pleca, în patru zări, de la arțarul Care-a jurat să-mprăștie cuvântul Despre-o iubire ce-a trăit amarul. Era, în vremuri de demult apuse, O fată ca niciuna de sub soare Și vestea peste mări și țări se duse, Era frumoasă, făr-asemănare. În fiecare zi venea-n poiană, Cu mâna dreaptă, strâns, ținea ulciorul Și cu o voce dulce, diafană, Abia șoptită, întreba izvorul: Tu
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
Articolele Autorului Fiecare-n viață duce După soartă, câte-o cruce, E lăsat pe-acest pământ, Omul până la mormânt Să trăiască-n zbucium greu Ori cu gând la Dumnezeu. Viața grabnic veștejește Precum ceara se topește, Făr’de veste vine apusul Gol de ață privim fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi de ani”cuvântă, Doar prin El aflăm cărarea, Rostul sfânt și alinarea, Să-l urmăm plini de iubire
FIECARE-N VIAȚĂ DUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371425_a_372754]
-
DIN DIVERSE ZONE ALE GLOBULUI. Pentru europeni, cuvântul zigeuner, gypsy, singan însemna în primul rând un nomad. Dar în Țările Române orice nomad, să zicem, un francez dornic de turism medieval, devenea rob. Așa era legea acelor timpuri de mult apuse. Intra francezul în Moldova, și mai avea trei zile de libertate. Dar el, francezul ignorant nu știa de bucuria celei de-a patra zile. A patra zi el era deja țigan. CÂTE CATEGORII DE ȚIGANI/GYPSIES EXISTĂ ACUM ÎN LUME
ISTORIA KASHTALEILOR NE(O)- RRROMI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371402_a_372731]
-
și mângâiere, Am înflorit în primăvară, Din rădăcini am luat putere, Și am crescut până în vară. Îmbrățișarea rădăcinii M-a apărat de greul vremii, Au tot crescut din mine ramuri Ce-au rezistat în frigul iernii. Vrăjită de al soarelui apus, Mi-am logodit destinul cu o rază, Apoi am înflorit pe-o crengă , sus, O floare unică, turcoază... A incercat vântul turbat Să-mi smulgă floarea de la piept, Nu a crezut că am să-l bat Cu-al meu destin
CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371443_a_372772]
-
altă iubire care le citește pe ascuns, prețuindu-le... La un moment dat, câțiva zimți se rup într-o scrisoare, aceeași scrisoare care se repetă în același apus până la același ... Citește mai mult Azi, duminica... (4)Capcana dintre răsărit și apus...Emilian Oniciuc- 22.04.2017Soarele roșu se pierde după orizont în apusul propriei eternități pentru a răsări din aceeași eternitate deasupra clipelor efemere...( Bineînțeles într-o duminică albastră...) Suntem o rotiță dintr-un mecanism ancestral și învârtim alte rotițe zimțate
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
nu credeți că nu am încercat! Într-o dimineață, pe când locuiam la oraș, am pus și eu muzică. Primisem o înregistrare cu niște păsări de la un prieten. Păsările cântau, dar o făceau degeaba. Numai senzația că mașinăria redă niște cântece apuse îmi dădea o stare de disconfort. Acum sunt liniștit. Câtă liniște am aflat în armonia cântecului lor. Ascultați și voi! Nu, nu se ceartă! Și dacă s-ar certa? E atât de armonioasă cearta lor și liniștitoare ca dragostea mamei
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
a arătat tot ce este acolo. Vase, tacâmuri și alimente. Un aragaz murdar de grăsime, cu două ochiuri, o masă acoperită cu ceva de material plastic și trei scaune tip taburet, o chiuvetă și un dulap de bucătărie de pe timpuri apuse, întregeau decorul. După ce a mâncat cu mare poftă și zgomot și a băut cafeaua, fără să-i pese că ea abia a înghițit câte ceva în silă, i-a vorbit cu satisfacție, sfătos și poruncitor: - Pe seară avem musafiri. Vin trei
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
cu aripi de mucava coborî în sufletul poetului o singurătate avea chip costeliv și părea așa obosită încât în ochi îi sângera un amurg iar pe frunte un rid cât o urmă adâncă de plug părea rătăcită dintr-un veac apus împrăștiind în jur iz de ierburi uscate de toamnă târzie de sânge ostatic de lacrimi sărate De unde venise nu voia să îi spună dar îi povesti despre anii petrecuți cândva în casa unui artist ce știa să dăltuiască suferința în
PREȚ DE-UN ZBOR… de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374917_a_376246]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NE IARTĂ DOAMNE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne iartă Doamne! Croiește Tată drumuri către stele, Fă răsărit din timpul meu apus, Condu-mi Tu pașii, gândurile mele, Spre marea țintă, Patria de sus. Orice ar fi, oricât de greu îmi pare, Să nu cedez sub vijelii și ploi, Căci Tu îmi dai curaj de-naintare, Dintr-un nimic, mă faci lăstar
NE IARTĂ DOAMNE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374933_a_376262]
-
noroc, Destinul e un traficant de vise, Căci agățată-n clipele promise, Făcut-am și cu sufletul meu troc. M-am exilat, tăcută-n al meu zbor, Printre cuvinte sau iluzii mute. Zadarnic caut dimineți pierdute, Sunt risipite-ntr-un apus decor. Referință Bibliografică: TRAFICANTUL DE VISE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1826, Anul V, 31 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TRAFICANTUL DE VISE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375023_a_376352]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VERS LA LUMINA LUMÂNĂRII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1809 din 14 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Steaua mea apusă-i iară, pe un colț de suflet trist Urlă lupii-n mine, noaptea s-a înscris pe-un acatist Și în gurile flămânde, sângele se zbate-amar Arde focu-n măruntaie și cenușă-i peste jar. În exil trimis-ai floarea cea
VERS LA LUMINA LUMÂNĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375082_a_376411]