1,630 matches
-
acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire...”. ...” Romancierul se pricepe
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
înfloriți în ultimul rest de vară. M-au rănit șoptirile porumbului, trudind să răzbească printr-un pământ împietrit. Am despărțit în silabe tristeți vestejite, fără să găsesc rezultatul corect. Și-am învățat că niciun cuvânt nu se macină în văpaia arșiței; după ploaie, rădăcinile se pot frânge mai usor;înainte însă,arareori. Nu e sigur nici măcar atunci dacă împărțirea decurge corect; după secetă, nimeni nu-și mai amintește exact orice detaliu, așa că realitatea se poate deplasa câțiva milimetri la stanga, câțiva centimetri
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
gene răsfrânte și numai vântul, hoinar ca și mine, mai șuier-un cânt care-l știu. Peste sufletul amorțit, așez pecețile nopților mele și, în lunecările dintre două anotimpuri, scurm printre cuvinte ca să găsesc strigarea dintâi. Cu gura arsă de arșița dorului, mă-nvelesc în tăceri și leagănez stelele și florile și nopțile, ca să-mi adoarmă visând. Leonid IACOB Referință Bibliografică: veghetor / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1126, Anul IV, 30 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
VEGHETOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360322_a_361651]
-
cu instrumentele în casă, deoarece tatăl său era constructor de fluiere și naiuri. Cântă de când se știe, dovedindu-și măiestria la mai multe instrumente: fluier, acordeon, muzicuță, chitară, are în repertoriul actual șase albume. Marioara Man Gheorghe originară din satul Arșița, comuna Hodac, provine dintr-o familie cu nouă copii, patru băieți și cinci fete. Toate fetele cântă pe scenă. De mică a avut pasiunea de a cânta. Când mergea la fructe, cânta de răsuna dealul cu ea și lumea spunea
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
Autorului - Tulai Silvie, că nu mai pot! Bărbatul se lăsă să alunece pe bancă lângă femeia adunată în fâșia de umbră de sub zidul casei. Soarele nemilos, pârjolea pământul de zile întregi. Oamenii și animalele lor sufereau cot la cot în arșița criminală, singurele care își mai făceau de cap în tot prăpădul zilei fiind muștele cărnoase și verzi care se repezeau nebune asupra oricărui trup în mișcare. Ieșit din grajdul în care vaca se prăbușise neputincioasă pe patul de paie, Ilie
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
a-l privi, ștergându-și obrazul transpirat cu colțul șorțului înflorat. Musai să ne luăm ventilator din ală ca-n reclama de la ora șapte. Zoița și-a luat unu’ acu’-i o săptămână și nu mai iese din casă pe arșiță! - Costă prea mult, mormăi Ilie trecându-și dosul palmei peste frunte și făcându-și vânt cu pălăria de paie care nu-l apărase prea bine de soare. - Atunci, să nu te-aud că te cânți! Nu avea să recunoască în fața
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
cu ventilatorul lângă noi și să nu ne cântăm că nu mai putem de cald. Se întâmplau multe pe canapeaua din fața televizorului. Ei erau tineri, abia se luaseră de doi ani... Un ventilator care să-i răcorească pe o asemenea arșiță era o idee... hm! Ilie încercă să își asundă surâsul. Nevasta știa cum să-l ia, să trăznească de nu! Când îi aduse ventilatorul ăla spurcat care costase o mică avere, Silvia se înroși la față ca în ziua în
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
spre grajd, în pragul căruia se opri ca trăznită. Dragul ei ventilator era legat cu funii de balamalele ușii, iar paletele, suportul și butoanele erau mânjite de stropii de balegă împroșcați în mișcarea rotativă. Înainte de a-și pierde cunoștința în arșița cumplită, privirea Silviei întâlni ochii vacii, imenși, blajini și recunoscători. Referință Bibliografică: VENTILATORUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V, 14 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
din 31 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Aurel Chira RESEMNARE De-aș fi o frunză, te-aș mângâia când vântu-adie Pe-obrazul istovit, ca și un puf de păpădie. De-aș fi copac, ți-aș ține umbră în arșița fierbinte, Când, gânduri cu ce-a fost, îți vin mereu în minte. De-aș fi pădure, ți-aș face o cărare cu mușchi și iarbă crudă ; Ca pe-un covor s-aluneci pe tălpi pline de trudă. Dac-aș fi
RESEMNARE, DE AUREL CHIRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360581_a_361910]
-
vedem cât mai rar pe aici și mai des pe o terasă pe undeva pe faleză la o bere rece. - Cu plăcere, domnule profesor, oricând suntem dispuși să vă fim parteneri la o bere rece, oriunde ar fi servită pe arșița aceasta de afară. De ce să nu mergem seara la o terasă la o sticlă de vin bun și bine răcită? Știu eu câteva localuri cu servire ireproșabilă, unde am mai mers din când în când cu colegii în perioada de
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
Cu florile când versuri devenim. LA NAFTALINĂ-N GARDEROBĂ La naftalină-n garderobă Aripi de îngeri stau în teanc În dupămasa care, sobră, Își plimbă visele prin parc. Pe-aleile pustii trec văduvi Înalții plopi ce nu au soț Sub arșița ce sapă-n măduvi Tăceri ca urmele de glonț. Pe drumul orelor ratate Cu glezne-n iarbă, sângerând, Trec îngerii cu biete cioate De aripi moarte, fluturând. Cu foamea dorului te caut Pe tine, îngere de lut, Și mușc cu
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nu pot căra gândurile lumii, căci multe sunt dintr-un început adunate și-s ude cărările vieții, de lacrimi, iar marginile sunt acoperite de secetă. Nu mă pot ridica din colbul arșiței zilei de ieri, ca să pot aduna spicele de mâine, când ploaia va cădea fără să mai fie cer. Un nor a mai rămas singuratic acolo unde a fost cerul, și ca o ultimă speranță, în puful lui s-a ascuns
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
în stil clasic, de unde mai rețin încă: „E întunerec și răcoare încă. Plouă./ Respiră tainic, moale, sălbatecul pământ/ Din pânzele moi, cenușii, răzlețite de vânt/ Iarba răsare, lucind stropită cu roua/ Mă întrebasem ieri: ploua-va poate mâine?/ Venise cu arșiță mare vremea sapei/ Și toate cele verzi duceau dorul, apei/ Sosiseră apoi și norii plini de pâine/ Vântul scutură norii plini cu bice repezi/ Înnebunit de arșiță, ca să-și desfete/ În trupul chinuit, neostoita sete/ pământul bea de crăpa grelele
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
lucind stropită cu roua/ Mă întrebasem ieri: ploua-va poate mâine?/ Venise cu arșiță mare vremea sapei/ Și toate cele verzi duceau dorul, apei/ Sosiseră apoi și norii plini de pâine/ Vântul scutură norii plini cu bice repezi/ Înnebunit de arșiță, ca să-și desfete/ În trupul chinuit, neostoita sete/ pământul bea de crăpa grelele lui lespezi”, etc. Poezia continua... alături de o alta scrisă cam tot așa. Le țin minte, deoarece după ce le-am văzut publicate, făcând naveta de la Sebiș la Beiuș
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
cruntă fâlfâirea-i de-aripă... Că n-ai cum întoarce din fragedu-i zbor Lumina-i curată, prea scurt drămuită Căci clipa, e..clipă ! Nimic călător, Și-și cere pedeapsa când e netrăită... O clipă, e roua plăpândă din zori În arșița verii, ce tremură-n iarbă ! E lacrima firii purtată de nori Plutind nestatornic. Prea scurtă și slabă.... Și, clipa-i scânteie de timp în mișcare Frântură de drum din zborul de fluturi, Ce-abia s-a născut și e dusă
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
să mă dojenească pentru gândul meu șchiop într-o rimă târzie citește: suntem scântei rătăcite de vânt în două zidiri diferite, uneori facem scut pe pământ s-aprindem norocul, iubite. lângă noi stă iarba cosită, apa-vie-n izvor ne desparte, și arșița triumfă-n ispită, și dorul se zbate de moarte... în rouă mă-mbraci pentru tine de luni până-n holde-cascadă, și-nvăț ierarhia de rime în hohot degrabă să ardă. acum știu că nu eram singură. deșertul florilor-de-colț mă aplaudase. câteva
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360129_a_361458]
-
instituția eclezială. “Oricum, în viața poporului român, Biserica ortodoxă n-a fost niciodată un rival, un adversar sau un concurent real al Statului, ci spațiul în care lumea trecătoare a pământului se întâlnește cu Împărăția veșnică a cerului, arcul dintre “arșița” zilei de acum și speranța zilei de apoi. În acest sens, în toată istoria ei, simfonia dintre Biserică și Stat a fost marcată de tensiunea dintre ideal și insuficiență, dintre tradiția continuității și tendința înnoirii”1. Oprindu-mă aici, cu
VORBIREA DESIRE BISERICĂ, STAT ŞI LIBERTATEA RELIGIOASĂ DIN ROMANIA, ÎNTRE CURS ŞI DISCURS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359736_a_361065]
-
în a sa grosime, ne apără și ne hrănește de când existam ca ființe, cu a sa energie ce pare vie. Cerul e locul înspre care curg ale noastre rugăminți, e locul de unde ne vine apa dădătoare de viață, vănturile cumplite, arșițele și gerurile răbdării noastre. Mi-am permis în loc de introducere, o joacă-n vorbe, precum văntul, Curcubeul a constituit pâna la Sir Isaac Newton, o componentă a cerului, o parte a unor fenomene inexplicabile cu rădăcini adânci în Biblie „Ca semn
CURCUBEUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359978_a_361307]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (21) - HAMSIN Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Vă amintiți de ultimul hamsin? A fost o arșiță teribilă... Și a ținut câteva zile drăcia aia de căldură, nici măcar pe seara nu s-a răcorit... Ei bine, în zilele alea de cuptor s-a întâmplat ceva interesant. În prima seară, am simțit că nu-mi găsesc locul în
SCHIŢE UMORISTICE (21) – HAMSIN de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359704_a_361033]
-
cei din jur la biata femeie cu milă și mirare. - Îmbrac-o, băiete, insistă ea, că-i fermecată! Cine îmbracă această cămașă este apărat de foc și de fier. Ține de cald în gerul cel mai cumplit și răcoare în arșița cea mai mare. Mărțișor a îmbrăcat cămașa fermecată, impresionat de spusele femeii și uimit de frumoasele cusături și înflorituri de pe cămașă. - Stai, flăcău! mai sări un bătrân. Dacă îmbraci cămașa fermecată, ia și de la mine cizmele astea cu tălpi de
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
fiecare în felul lui momentele mântuitoare, reușind să-i facă pe cititori, la rându-le, să retrăiască momentele cu aceeași intensitate. Citez doar câteva versuri ale unor poeți. Poemul „Pe cruce” a lui Vasile Voiculescu: Iisus murea pe cruce. Sub arșița grozavă/ Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii./ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinei/ Părea că varsă lavă ... Mihai Eminescu descriind atmosfera Învierii la una dintre mănăstiri: Un clopot lung de glasuri vui de bucurie,/ Colo-n altar se
LUMINA DIN SUFLETELE NOASTRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359118_a_360447]
-
nr. 462 din 06 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Când Dalia a revenit pe nisip, în timp ce-și ștergea cu prosopul stropii sărați, Minela s-a repezit până la automatul de vis-� -vis să cumpere răcoritoare. Recepționa efectul neplăcut al arșiței de afară la fel ca și Dalia. Nu a vrut să intre în mare pentru că intenționa mai întâi să-și protejeze corpul cu o cremă antisolară. Dalia nu rezistase tentației de a încerca apa. Erau obosite de pe drum. Făcuseră mai
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire...”. Se spune că
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
mai stai și tu o țâră jos, ce Dumnezeu! BĂTRÂNUL: După cum văd, urciorul vostru s-a spart. Dar nu-i nimic, dacă vă este sete, am eu ploscă și vă dau și vouă să vă potoliți uscăciunea din cerul gurii, precum și arșița din suflet. Ca mâine o să zac și eu sub glie și atunci apa care v-o dau astăzi îmi va potoli arșița din sufletul meu. Scoate plosca și îi desface dopul, dar constată uimit:) Iaca, este goală ( o întoarce) Nu
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
este sete, am eu ploscă și vă dau și vouă să vă potoliți uscăciunea din cerul gurii, precum și arșița din suflet. Ca mâine o să zac și eu sub glie și atunci apa care v-o dau astăzi îmi va potoli arșița din sufletul meu. Scoate plosca și îi desface dopul, dar constată uimit:) Iaca, este goală ( o întoarce) Nu mai este nici un strop de apă. LIA: Dă-mi mie, taică, plosca, dar dacă vrei totuși să faci un pustiu de bine
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]