8,255 matches
-
științifice. Acestea reflectă subiectele și noțiunile cele mai importante ale fiecărui document. Indexul alfabetic de nume și subiecte este o combinație a indexurilor de nume și de subiecte. Toate vedetele - numele persoanelor, titlurilor operelor, denumirile instituțiilor și ale subiectelor sunt aranjate în ordine alfabetică. Cataloagele bibliografice Sunt liste de nume, de concepte sau de subiecte înregistrate pe diferiți purtători de informații. În ordonarea lor s-au urmărit anumite scheme de clasificare, iar scopul lor este acela de informare. Ele reprezintă categoria
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
mi curaj, dă-mi Încredere În reușită”. Repetând aceste cuvinte timp de aprox. o jumătate de oră, am simțit cum mă liniștesc, cum totul devine mai limpede și realizabil. La ora 11.oo trebuia să fiu la școală. M-am aranjat, mi-am prins o floare În păr ( doar era sărbătoare), am luat cartea și poeziile scoase la imprimantă, și am plecat. Înainte să ajung la liceu am sunat reporterul de la TV locală. Am uitat să amintesc că am trimis un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
magiunuri, verdețuri. Iarna, torcea lână, împletea pentru noi ciorapi, veste, fulare, mănuși, tot ce aveam nevoie pentru a nu suferi de frig. Pe noi, ne învăța să facem curat, să ne îngrijim puținele hăinuțe pe care le aveam, să ne aranjăm fiecare cărțile și manualele pe raftul nostru. Pe surorile mai mari, le învăța cu răbdare cum să le facă pe toate, le învăța să frământe pâinea, să gătească bucate, să spele ș.a. Sora cea mai mare, după absolvirea școlii de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era nevoie de încă o zi pentru a aștepta să se facă... Toate erau împotriva plecării. Îmi amintesc, că încercasem un gând de supărare pe Dumnezeu. El, care știa cât de mult îl iubeam pe tatăl meu, ar fi putut aranja lucrurile în alt mod. N-o petrecusem pe mama în ultimul ei drum și, acum, nici pe tata nu puteam să-l petrec. Pentru mine decesul tatei a fost o durere și o pierdere destul de mare. Se rupsese acel fir
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sănătoși. Totul era înainte, aveam timp pentru toate. Veni ziua plecării. Eu și prietena mea, am făcut o înțelegere: să nu naștem copiii, până nu ne cumpărăm locuință în țară. Aici, nu ne aștepta nimeni. A fost greu să ne aranjăm la muncă, nu găseam nimic stabil. Din ceea ce făceam, ne ajungea pentru trai. Noi nu pierdeam speranța, credeam că vor veni și zile bune. Cam aceeași situație era și la prietenii noștri. Așa trecură ani de zile. Peste ceva timp
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întârzie și, atunci, trebuia să aștepte, cu alți copii din sat, uneori chiar ore întregi. Se așeza mai aproape de ușa magazinului, în așa fel ca să nu deranjeze pe nimeni, și o admira pe Liza. Era subțire și toată haina se aranja frumos pe corpul ei, avea mișcări iuți dar precise, pe spate purta un păr frumos, negru și bogat, pe care-l împletea într-o coadă lungă și groasă. Vocea ei blândă și liniștită, însoțită mereu de un zâmbet nevinovat și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
merge, ce voi face, cât timp voi petrece acolo sau dincolo. Una din dorințele mele era și cea de a vizita măcar una din multele mănăstiri pe care le avem în țară, dintre care, eu vizitasem doar câteva. Făcusem înregistrarea, aranjasem bagajele și așteptam momentul când se va anunța îmbarcarea în avion. Alături de mine, stătea o tânără de vreo douăzeci și opt de ani. Avea în mâini o revistă din care citea ceva. Cum era chiar alături de mine, văzusem că revista era în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
problemele și lipsurile din familie o obligau să facă acest pas. Se gândea să plece pentru doi-trei ani, să câștige ceva și să se întoarcă acasă. Nu a durat mult timp pregătirea și organizarea plecării. Peste două luni, era deja aranjată la muncă în Italia. Avea grijă de o bătrânică. Nu se plângea de nimic. Se descurca bine și toți membrii familiei, în care muncea, erau mulțumiți de ea și au îndrăgit-o foarte repede. Apreciau atât hărnicia și felul ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mărunt de la subțiori, cercei și mărgele cât pumnul. Pe fiecare deget un inel de aur. Își pipăie poșeta. Simte o arsură în palmă. Zece mii de lei, are zece mii de lei în poșetă, o avere. Zece mii ca să scape de copil. Am aranjat totul, tu trebuie doar să te prezinți". O mânca pușcăria dacă se află că ea face un avort, dar el "aranjase totul". Ce cuvinte. Le spusese cu doi ochi plini de candoare. Da, ea trebuia doar să se "prezinte .... ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în palmă. Zece mii de lei, are zece mii de lei în poșetă, o avere. Zece mii ca să scape de copil. Am aranjat totul, tu trebuie doar să te prezinți". O mânca pușcăria dacă se află că ea face un avort, dar el "aranjase totul". Ce cuvinte. Le spusese cu doi ochi plini de candoare. Da, ea trebuia doar să se "prezinte .... ca vita la abator". I se face greață. Din cabinet iese din zece în zece minute un doctor mărunțel, țigănos, zâmbește, arătându
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
roșu și galben, conifere, Kati îmi urmărește privirea și zice: "Australienii au adus cu mare succes coniferele din Europa, ai să vezi cum sunt exploatate de către fermieri înăuntrul continentului", dar cum am să ajung acolo, o întreb, totul a fost aranjat, ai o agendă foarte bine făcută, am contribuit și eu la ea, ești o răsfățată, vei sta, dacă ești de acord, la câte un român australian, în diferite orașe, cei care te găzduiesc s-au angajat să-ți arate locurile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în podea. Aide continuă: Ne obișnuim cu băieții noștri cum ne obișnuim cu băncile, nu?" Sala gemea de râsete. Silueta profesorului a apărut în ușă, s-a uitat la hărmălaia din sala de curs, a urcat la catedră, și-a aranjat cărțile într-un șir ordonat și a început să-și confecționeze scrumiera de hârtie. "Vreți să-mi spuneți și mie ce s-a întâmplat, stimați tovarăși?". Una dintre fete a început să râdă: Aide nu vrea să se mărite cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
importantă. Eu, copilul nimănui. Simțeam că răspund de viețile oamenilor, că viața mea are un sens înalt". S-a uitat la mine, probabil mi-a citit sentimentele pe față. "Știu, știu ce vrei să spui, admit că mă ocupam să aranjez curvăsăria comuniștilor la nivel înalt, dar mie atunci mi se părea o misiune de invidiat, și era una de invidiat, Silvia din Prundul Bârgăului era șefa taberei internaționale de la Varna, în loc să frământe noroaiele din sătucul ei natal. Aveam tot ce-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
toate zilele ce curseseră de la ultima lor întâlnire și-i spuse: - Voica, vreau să mă însor! - Și cine te oprește? - Cu tine, Voico, cu tine, fato! Vrei? - Eu vreau, dar trebuie să vrea și ai mei... - Ei, asta se va aranja, numai dacă inima ta o poți muta la mine, pentru că eu mi-am pierdut-o demult; nu simți că ai două inimi în pieptul tău? - Vișinel, Vișinel, tu știi care sunt obiceiurile șatrei. Noi doi nu ne putem abate de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
următorul: se aleg, în general, 10 caracteristici, împreună cu contrarele lor, caracteristici care pot face referiri la diferite aspecte ale sistemului. Se formează, astfel, doi poli: unul cuprinzând caracteristici pozitive, celălalt cuprinzând contrarele lor, deci caracteristici negative. Cele 10 caracteristici se aranjează pe orizontală una sub alta, rezultând 2 coloane, între care se lasă un spațiu liber suficient, astfel încât rândul care unește două caracteristici contrare să poată fi împărțit în șapte căsuțe. Cu cât se va bifa o căsuță mai apropiată de
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
cap, hohotind, și cădea, În cele din urmă, Într-un somn plin de angoase, acoperit de gemete și tremurături. Într-o dimineață de duminică, Înnegurat de mahmureală, tata Îi spuse mamei (care tocmai Îmi ștergea praful de pe umeri și21 mi aranja cu delicatețe șuvițele de păr pe frunte) cu o voce extrem de gravă, că el nu mai poate... Că ar vrea să plece, că nu mai suportă să mă mai vadă așa. Și mai spuse că mama ar fi bine să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încântat și sări de gâtul ei. Ieșiră imediat În lumina ruptă a după-amiezii târzii. Mirosea a praf și forfota cartierului Încreți aerul În jurul lor. Doamna Busuioc le făcu leneș cu mâna din balconul alăturat, iar ei salutară repede. Mama-l aranjă cum știu mai bine, cătând spre locul unde credea ea că se află America și, arătându-i cu mâna, Îi spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele străvezii, subțiri și prelungi, Își coborî buzele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-mi asigura nici pe departe un trai decent), ci doar pentru simplu fapt că m-a rugat să o ajut, că se afla, mă gândeam, la ananghie, că... M-a Întrebat, tăindu-mi vorba din gură, dacă poate să-și aranjeze niște haine În șifonierul meu (un șifonier mare, cu trei uși, pe jumătate gol). I-am oferit, spre surpriza ei, două din cele trei compartimente etajate. Și-a aranjat tot ce adusese În geamantane timp Îndelungat, Într-o tăcere deplină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a Întrebat, tăindu-mi vorba din gură, dacă poate să-și aranjeze niște haine În șifonierul meu (un șifonier mare, cu trei uși, pe jumătate gol). I-am oferit, spre surpriza ei, două din cele trei compartimente etajate. Și-a aranjat tot ce adusese În geamantane timp Îndelungat, Într-o tăcere deplină (cu spatele la mine, ignorându-mă complet). Era concentrată, ordonând cu mare grijă hainele pe rafturi și pe umerașe. Apoi a ieșit impasibilă, fără a-mi arunca măcar o privire de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se va duce de râpă. Începând de acum. Sau din noaptea trecută... Dar nu mă voi lăsa nici eu. Nepăsarea mea va crește slobodă, odată cu atitudinea lor, câtă vreme mă știam curat și bine intenționat. După ce am dereticat prin casă, aranjând cât am putut de bine puținele lucruri pe care le aveam, am ieșit șontâcșontâc până la alimentara din colț, să iau cafea (spre mirarea mea, nu aveau cafea!), fructe și ciocolată (ce am crezut că ar fi mai potrivit), deși eu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Lisaveta. Și a fost un om pentru meseria lui, pentru blocul ăsta, iar lumea l-a urât pentru că el le cerea tuturor să fie corecți... După ce femeia mai scoase un oftat adânc, se retrase Într-un colț, la picioarele decedatului, aranjând ceva la pânza care-l acoperea. Apoi se instală În Încăpere o liniște apăsătoare, de mormânt. Am coborât cu aceeași dificultate treptele spre garsoniera mea. Deși nu am stat mult cu domnul Cantemir, piciorul Îmi amorțise și mă săgeta dureros
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să risc prea mult. Și nici omul acesta nu prea cunoșteam ce fel de persoană este... Când am revenit, Melanie era aproape Îmbrăcată „de oraș”. Mi-a spus că e foarte târziu și că trebuie să plece. S-a mai aranjat o vreme, apoi a ieșit În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o pisică mare, Întinsă peste pilota răvășită. S-a trezit În orele târzii ale după-amiezii, aproape speriată. A intrat În baie fără a scoate un cuvânt, unde nu a mai zăbovit foarte mult, cum Îi era obiceiul. După ce s-a aranjat Într-o oarecare grabă, a dispărut, fără să salute, În seara cernită peste orașul zgomotos, care o Înghiți cu aviditate. Pe masa din bucătărie trona un tort de ciocolată, cumpărat de la cofetăria din cartier, pe care scria, cu litere mari
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acum, Lola devenise persoana cea mai potrivită. Stătea impasibilă la aceeași masă izolată, trăgând leneș dintr-o țigară lungă. M-a privit cercetător, cu ochii ei de sticlă transparentă. Nici de data aceasta nu a scos vreun cuvânt. Și-a aranjat o șuviță rebelă, apoi, proptindu-și bărbia În podul palmei, Începu să aștepte. Purta o rochie turcoaz, lungă, cu guler Înalt, ușor scrobit. Lola, ești de-a dreptul fermecătoare...!, i-am strigat cu același ton pe care-l foloseau navigatorii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]