1,584 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ARCA VIEȚII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2003 din 25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plutesc pe arca vieții, pierdută și naivă, Înconjurată-adesea de haos și furtuni, Și, așteptând sentința cândva definitivă, Încerc să zbor spre aștri, să nu
ARCA VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375719_a_377048]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ARCA VIEȚII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2003 din 25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plutesc pe arca vieții, pierdută și naivă, Înconjurată-adesea de haos și furtuni, Și, așteptând sentința cândva definitivă, Încerc să zbor spre aștri, să nu cad în genuni. Mi-e existența plină de temeri lapidare, Mă înfioară gândul că într-o zi plecăm, Nu
ARCA VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375719_a_377048]
-
e existența plină de temeri lapidare, Mă înfioară gândul că într-o zi plecăm, Nu înspre munți de gheață sau calde estuare, Ci într-o altă lume, la care nu visăm. Nu știm ce ne așteaptă și ce luăm în arcă, Adesea puerile bagaje de doi bani. (Căci poate, dând la vâsle în a salvării barcă, Recuperăm fuiorul pierdut al multor ani.) Azi am ajuns, în grabă, la stop cu trista-mi viață, Era culoarea verde... Oare ce-o fi-nsemnând? De când
ARCA VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375719_a_377048]
-
bagaje de doi bani. (Căci poate, dând la vâsle în a salvării barcă, Recuperăm fuiorul pierdut al multor ani.) Azi am ajuns, în grabă, la stop cu trista-mi viață, Era culoarea verde... Oare ce-o fi-nsemnând? De când are o arcă un semafor în față? Să trec eu mai departe sau alții sunt la rând? Tot navigând pe-oceanul de temeri și regrete, Uităm de curcubeul zâmbindu-ne-ntre nori, De stelele albastre, rotunde și cochete, Ce ne-ncălzesc adesea iubirea
ARCA VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375719_a_377048]
-
sens unic e doar una, Să încercăm s-o ducem cu bine la sfârșit, Luându-ne, în față cu soarele și luna, Numai o bucățică din timpul infinit! (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: ARCA VIEȚII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2003, Anul VI, 25 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ARCA VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375719_a_377048]
-
care își iau tinerețea din lutul vremilor. “Ești călător prin ceruri de poeme, / Îți duci pe umeri dragul și un pic / Din farmecul lupoaicelor boeme / Ce-ntineresc aproape din nimic.” Călătoria spre absolut, spre redefinire se conturează în imagini simbolice. Arca reprezintă misiunea pe care o are de îndeplinit alături de cel care o urmează, întrucât vor împărți același drum spre a atinge idealul sorbind vin din pocalele pline, anume împărtășind aceleași vise, taine și doruri. “Vei fi atent la saltul cu
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
atinge idealul sorbind vin din pocalele pline, anume împărtășind aceleași vise, taine și doruri. “Vei fi atent la saltul cu rubine, / Știu că e peste brațul tău și dacă / De-acum pocalele cu vin sunt pline / Înseamnă că-mpărțim aceeași arcă.” Poeta se îndreaptă spre nord, simbolizând încrederea și puterea. E hotărâtă să ajungă la destinația unde simte că își poate îndeplini menirea. Simte însă temeri, fiindcă cel care îi este camarad nu poartă aceeași siguranță în pașii săi. Dar poeta
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
aleargă să verifice. Într-adevăr pe șoseaua care urca prin pădure îndată după turnantă, nu se zărea nici urmă de autovehicul (...), în noaptea aceea, au mai dispărut trei camioane“25. Cei doi ajung la concluzia că se pregătește: „o nouă Arcă a lui Noe“. Această Arcă a lui Noe s-a spus nu este altceva decât o arcă a spiritului, o pregătire de a ieși din robia exilului. De amintit că personajele se aflau în exil în Franța, asemenea ieșirii evreilor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
pe șoseaua care urca prin pădure îndată după turnantă, nu se zărea nici urmă de autovehicul (...), în noaptea aceea, au mai dispărut trei camioane“25. Cei doi ajung la concluzia că se pregătește: „o nouă Arcă a lui Noe“. Această Arcă a lui Noe s-a spus nu este altceva decât o arcă a spiritului, o pregătire de a ieși din robia exilului. De amintit că personajele se aflau în exil în Franța, asemenea ieșirii evreilor din robia Babilonului. Prin asumarea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nici urmă de autovehicul (...), în noaptea aceea, au mai dispărut trei camioane“25. Cei doi ajung la concluzia că se pregătește: „o nouă Arcă a lui Noe“. Această Arcă a lui Noe s-a spus nu este altceva decât o arcă a spiritului, o pregătire de a ieși din robia exilului. De amintit că personajele se aflau în exil în Franța, asemenea ieșirii evreilor din robia Babilonului. Prin asumarea miturilor, e o întoarcere spre origine, care în gândirea lui Eliade înseamnă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
seamă de oameni selectați din toate părțile. Explicația camioanele nu dispar, ci trec într-un spațiu cu alte dimensiuni decât dimensiunile spațiului nostru, însă această rupere de nivel nu este înțeleasă de omul profan, ei nuși pot explica dispariția camioanelor. Arca este văzută aici ca un mijloc al salvării colective, adică o evadare către un spațiu cu alte dimensiuni, stăpânit de memoria colectivă. Nu Mircea Eliade, La umbra unui crin..., în întâmplător apare, aici, motivul crinului. El este simbol al evadării
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în Tipografia lui Michailu Molnár, de la nr. VII (oct. 1886) până la încetarea seriei. 31 Ioan Slavici, Lumea prin care am trecut. Memorialistică Publicistică, Ed. Institutului Cultural Român, Buc., 2004, p. 27. 32 cf. Iulian Negrilă, articolul I.L. Caragiale repere istorico-literare, Arca, VI, nr. 10-12, 1995, pp. 89-96; vezi și facsimil cu textul unei vederi în "Pro Unione", Baia Mare, V, nr. 1-2, (13-14), iulie 2002, p. 137. 33 Vasile Patcașiu, Din "Cronica Hotoanului", ediție îngrijită, note și studiu introductiv de Viorel Câmpean
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tratat (în 5 volume) Utriusque Cosmi maioris scilicet et minoris metaphysica, physica atque technica historia 27 (unele ilustrații arată influență celor șapte planete asupra trupului uman, altele influență celor 12 constelații zodiacale); Athanasius Kircher, La Chine illustrée (Amsterdam, 1670), si Arca Noë (Amsterdam, 1675); Gregorius Anglus Sallwigt (von Welling), Opus mago-cabalisticum, Frankfurt, 1719 (vezi ilustrația "Antroposul cu cele patru elemente", reprodus în C.G. Jung, Dreams, p. 244 și Roob, The Hermetic Museum, p. 544). În Visions of the Daughters of Albion
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
anulat călătoria, după cum absentează și „Rugul aprins”, dar au trecut în prim-plan pilda istorisită, ridicarea spre sens biblic a universului individualizat. Satul din Poveste cu țigani trăiește și respiră în raport cu valorile eternității, ca și acela al lui Blaga din Arca lui Noe sau al lui Voiculescu din Povestiri și din Zahei Orbul. Căderea în derizoriu, modificarea registrului tradițional, prin alterarea înțelesurilor lumii odată cu desacralizarea istorică a cosmosului uman, se petrec la A. și în cea de a doua carte a
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
la pensée magique, 1941), Religie și spirit (Religion et esprit, 1941), Despre conștiința filosofica (Sur la conscience philosophique, 1947), Aspecte antropologice (Aspects anthropologiques, 1948) et le volume d'aphorismes Discobolul (Le discobole, 1945). Îl continue également son œuvre dramatique avec Arca lui Noe (L'Arche de Noé, 1944). En 1942 pârâit, en deux volumes, son Œuvre dramatique (Opera dramatică). Mais le nouveau régime politique réduit Blaga à l'isolement ; son œuvre, jugée comme " mystique ", est interdite par leș représentants du socialisme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Discurs despre liniște, București, 1989; Deasupra tenebrelor, Pitești, 2001; Chipurile poetului (în colaborare), Pitești, 2001; Opium, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 69-70; Alex. Ștefănescu, Șapte cărți de poezie, „Săgetătorul”, 2001, 204; Gh. Mocuța, Virgil Diaconu, „Deasupra tenebrelor”, „Arca”, 2001, 7-9; Mircea Bârsilă, „Deasupra tenebrelor”, „Calende”, 2002, 2; Nicolae Oprea, „Tratatul despre întuneric” al poetului, „Calende”, 2002, 3-5; Dan Stanca, „Deasupra tenebrelor”, RMB, 2002, 30 martie; Radu Vancu, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu, T, 2002, 4; Ioan
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
București, 1999; Romanul popular în România. Literar și paraliterar, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Thierry Gontier, Marile opere ale filosofiei antice, Iași, 1994. Repere bibliografice: Constantin Dram, Ioana Drăgan și vocația titlurilor, CRC, 1997, 5; Florin Bănescu, Debut cu „Vietăți și femei”, „Arca”, 1997, 7-9; Ion Roșioru, „Vietăți și femei”, TMS, 1998, 9; Fernanda Emanuela Osman, Romanul unei fete de tranziție, RL, 2000, 4; Regman, Ultime explorări, 119-121; Dimisianu, Lumea, 498-502; Marian Barbu, Reiterarea prozei feministe în cheie modernă, VR, 2000, 5-6; Geo
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
intenționează să fie o revistă a românilor de pretutindeni, „a celor din țară, a celor din exilul politic și din exilul istoric”. Structurată de-a lungul anilor pe mai multe rubrici - „Ferestre luminate”, „Exilul și Împărăția”, „Istoria restaurării, restaurarea istoriei”, „Arca lui Noe”, „Junimea de ieri, junimea de azi” -, încearcă să aibă deschidere spre noutate și, concomitent, să reafirme valabilitatea clasicilor și păstrarea spiritului tradițional junimist. Remarcabilă este prezența continuă a rubricii de istorie semnată de Al. Zub, care își inaugurează
DACIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286638_a_287967]
-
de-a binelea. Publicistica lui dovedește o frenezie extraordinară în fața faptului cotidian. Pagina înregistrează nesățios cele mai absurde ori mai profunde întâmplări, amestecându-le cu referințe livrești și cu trimiteri la propria experiență. Pagina de ziar e trăită ca o arcă a lui Noe: fie și cel mai simplu inventar de trimiteri ar ocupa câteva coloane. Însăși existența Personajului, așa cum începe acesta să se profileze odată cu primele două volume din Supraviețuiri (I-II, 1973-1977) și continuând cu alte „supraviețuiri”, Meseria de
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
disperată întoarce spatele celui căzut/între roțile tramvaiului/sperând să nu vadă -/un vapor care lasă în urmă țărmul infirm, cheiul schilod, pământul/scufundându-se încet sub așteptarea mea greoaie/sub ploaia de confetti, spirale multicolore și alămuri - /pachebot și arcă târâtă prin deșertul de aer/vâslind cu coastele printr-o Atlantidă erotică și bănuită// În cădere mi s-a năruit alcătuirea/și umbra mi s-a încovoiat și mi s-a umilit...” sau în Poemele siameze (1983), unde picturalul dublează
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
cădea în sentimentalism, el apelează, incorigibil, la livresc, autoironizându-se: „Peceți la pândă, ploaia lor măruntă,/ și fluviul de-altădată doar strâmtori / lumina însăși este azi căruntă / și ziua a uitat că are zori... // Ne-o-ncape, nu ne-o-ncape arca/ noi vom citi, Maria, din Petrarca.” C. este unul dintre poeții semnificativi ai generației ’70, ce s-a impus fără zgomot, cultivând eclectismul estetic, cu o propensiune irezistibilă spre înnoire. A mai scris versuri pentru copii: Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
387-412; Tudor Arghezi. Autoportret prin corespondență, îngr. și pref. Barbu Cioculescu, București, 1982; Tudor Arghezi interpretat de..., îngr. și pref. Alex. Ștefănescu, București, 1982; Popa, Competență, 131-136; Simuț, Diferența, 40-61; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 23-28; Manolescu, Arca, III, 35-54; Dimisianu, Lecturi, 41-50; Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 37-49; Sorescu, Liricul, 143-197; Zaciu, Viaticum, 259-305; Dorina Grăsoiu, „Bătălia” Arghezi, Cluj-Napoca, 1984; Emilia Parpală, Poetica lui Tudor Arghezi, București, 1984; Pop, Jocul, 97-116; Scarlat, Ist. poeziei
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
autoarei în colaborare cu Dana Lovinescu, Iași, 1999; Dragostea e un Trabant, București, 2003. Repere bibliografice: Ioan Lascu, Povestiri neverosimile cu final verosimil, dar și invers, TMS, 1998, 7-8; Dan C. Mihăilescu, Evadând în ficțiune, „22”, 2000, 4; Daciana Branea, Arca fantastică, O, 2000, 1; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 50-60; Cătălin Constantin, Călătorie cu un Trabant australian, RL, 2003, 16. D.C.M.
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
toate animalele vor fi singurii care vor scăpa de urgia potopului. - Dar eu ce mă fac, Doamne, ca să nu mă ia apa ? - Ia să te sui și tu în corabie. - Când ? - Când îi mânca pe masă de fier ! După ce construiește arca, lui Noe i se face foame, dar pentru că începuse să plouă și pe jos era ud, nu știe unde să mănânce. „De aceea înfige o sapă cu coada-n pământ și cu leafa [= tăișul] în sus și se puse să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Noe că va scăpa de urgia potopului nu era suficient pentru dacoromâni, care se simțeau solidari cu întreaga natură și participanți activi la toate evenimentele cosmice. Ei nu-și puteau imagina că cineva ar fi putut scăpa (împreună cu familia, casa/ arca și animalele sale) de o stihie meteorologică fără să fi practicat în prealabil anumite acte magice, cu anumite obiecte consacrate. Această inserție (ca și altele, pe care le vom comenta în continuare) a fost necesară. Fără ea, mitul ar fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]