1,444 matches
-
epocii. II.5. Câmpul arhetipal eminescian Deși, la prima vedere, romanticul Eminescu și adeptul introspecției Camil Petrescu par suficient de diferiți, perspectiva arhetipală ne oferă șansa de a-i redescoperi prin unele afinități insolite, însă dificultățile de ordin teoretic și argumentativ sunt nenumărate. Să nu omitem că, de la apariția Operei lui Mihai Eminescu, de G. Călinescu (1936), și până în contemporaneitate, eminescologii s-au ambiționat în a evidenția cât mai multe și mai neașteptate mituri în opera scriitorului național. Din acest unghi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
înainte ca Dumnezeu să-i dea lui Adam răsuflare și viață, el exista ca un Golem fără formă. Dimensiunile și puterile sale cosmice impresionante l-au făcut pe Dumnezeu să îi împărtășească toate creațiile sale ulterioare.272 În demersul nostru argumentativ, câteva dezvoltări ale acestui mit, destul de confuz, sunt importante. Golemul este martor la săvârșirea Genezei, aspect lesne de demonstrat la Eminescu și poetul Ladima. Hyperion "Vedea ca-n ziua cea dintâi/ Cum izvorau lumine//", în timp ce majoritatea poeziilor din paratextul romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a scris până acum despre Camil Petrescu. Intenția este mai mult decât temerară, chiar riscantă, din simplul motiv că autorul Ultimei nopți... beneficiază de foarte multe monografii și studii critice, majoritatea dintre ele fiind de o remarcabilă subtilitate și inteligență argumentativă. Le-am semnalat pe toate de-a lungul celor trei capitole. Soluția nu putea fi decât alegerea unui alt demers critic, nu insolit, dar foarte puțin uzitat de exegeza camilpetresciană din secolul trecut. Ne-am gândit, așadar, la critica psihanalitică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu forța expresivă a multor formulări, care fac impresie cititorului înzestrat cu sensibilitate artistică.2 Oameni cu formație științifică și, respectiv, umanistă vor fi, în egală măsură, atrași și, totodată, contrariați. Cei dintâi vor fi descumpăniți de lipsa unui demers argumentativ pentru ceea ce vor socoti a fi tezele cărții, ca și de stilul ei aforistic, cei din urmă de pasajele tehnice, care sunt accesibile doar acelora care au cel puțin o pregătire logico-matematică elementară. Și unii, și alții se vor simți
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
au mai fost calificate, ca cele din Tractatus, drept nonsensuri care sunt importante doar prin ceea ce se arată în ele. De altfel, dacă Wittgenstein nu ar fi crezut, în acei ani, în posibilitatea de a practica filozofia într-un stil argumentativ, el nu ar fi acceptat propunerea de a pregăti, în colaborare cu Waismann, o carte cu titlul Logică, limbaj, filozofie. Renunțarea la acest proiect, după 1932, mi se pare un indiciu, între multe altele, al desprinderii sale de acele presupoziții
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vedere, este poziția pe care a adoptat-o unul dintre cei mai cunoscuți cercetători germani ai filozofiei târzii a lui Wittgenstein. În „Introducerea“ comentariului său în două volume la Cercetări, Eike von Savigny susține că lucrarea ar avea „o structură argumentativă riguroasă și că îndatorirea interpretului care o ia în serios ar fi să o dezvăluie“. Recunoscând că atât în Cercetări, cât și în alte însemnări ale sale Wittgenstein s-a pronunțat împotriva ideii curente că obiectul cercetării filozofice este formularea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
jocul de limbaj.55 Mai mult, Schulte lasă să se înțeleagă că ar trebui să distingem între fondul gândirii lui Wittgenstein și modul cum a fost exprimat acesta în însemnările sale. Gândirea lui Wittgenstein ar avea, de fapt, o structură argumentativă, dar argumentele nu ar fi fost prezentate în modul tradițional, ci într-un mod aparte, ceea ce creează impresia că nu se argumentează.56 Cât de grea poate să fie apropierea de gândirea târzie a lui Wittgenstein a celor care cred
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
filosofiei, psihologiei, teoriei artelor, în general, al lecturilor din literatura universală? Este el independent, nu are interese de grup veleitar? etc., etc. Avem astăzi un Maiorescu, Lovinescu sau Călinescu, sigur, aduși la nivelul literaturii actuale? Ați putea numi un nucleu argumentativ pe care se miza în critica literară a începuturilor activității dumneavoastră de publicist? Ați consemna faptul că astăzi critica literară este mai mult o activitate de promovare, de PR, decât una literară? Ideal este ca, atunci când publici o cronică sau
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
publicist? Ați consemna faptul că astăzi critica literară este mai mult o activitate de promovare, de PR, decât una literară? Ideal este ca, atunci când publici o cronică sau un eseu, să ai o motivație, cum spuneți d-voastră, "un nucleu argumentativ". Prima motivație este și a fost, pentru mine, plăcerea lecturii, adică fondul de idei al unei opere și arta ei. Debutul meu a fost simplu, o cronică la o ediție Ion Pillat. Era un poet pe care generația mea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aș fi bănuit vreodată. Prelegerea era inteligent construită, cu grijă maximă față de reacția auditoriului, ademenit în mod constant cu detalii picante din viața literară. Evident că niciunul dintre noi, boboci cum eram, nu avea habar de eficientele strategii retorice și argumentative ce erau puse la bătaie spre naiva noastră delectare. Mai târziu, am găsit deconspirate secretele cursurilor Domniei Sale într-un interviu din 2004, apărut în revista ,,Convorbiri literare". Acolo doamna profesoară vorbea despre histrionismul actului didactic, declarând: ,, Profesorul e un actor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aceasta se găsește înzestrată nu numai cu râuri și izvoare pline de sănătate, dar și cu toate mijloacele ce sînt de trebuință spre înființarea unor asemene institute!"18 Ceea ce poate surprinde pe oricare analist, după parcurgerea atentă a întregului eșafodaj argumentativ sau motivațional al întregului proiect, nu este atât impresionantul orizont livresc al autorului, mereu dispus a face conexiuni și de a utiliza repere pilduitoare din zone mai evoluate ale continentului, cât mai ales atașamentul său după numai patru ani de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
-l pe primar mai aproape de ei. Prin urmare, gestica întâlnește o realitate sociologică în rândul publicului. De ce cadrele preferă candidatul cu gestica care punctează, iar muncitorii pe cea metaforică? Gesturile care punctează au în general funcția de a indica valoarea argumentativă a unui discurs. De exemplu, scandând un discurs dând din mâini, ne face să resimțim valoarea decisivă și imperativă a frazei. La fel, enumerarea măsurilor dând din mâini face ca aceste măsuri să fie resimțite ca făcând parte dintr-un
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
stilistică, precizia frazei și plasticitatea limbii franceze, adesea poetică, dar perfect adaptată demonstrației nu fac decît să adauge un plus de atractivitate și rafinament unei lucrări deosebit de valoroase. Prin complexitatea și dificultatea temei abordate, prin ideile îndrăznețe și bine susținute argumentativ, prin utilizarea dezinvoltă a teoriei și practicii analizei narative, volumul Lidiei Cotea reprezintă o incitantă provocare la noi interpretări ale universului aparte creat de trei reprezentanți de frunte ai postmodernismului francez contemporan. Posibilele și imposibilele noastre Lumea nu este decît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
metodă de gîndire și un stil care țin loc de sistem, devenind un principiu unificator și asigurînd coerența de ansamblu. O asemenea tensiune a trăirii și un asemenea sens al tragicului existenței nu ar fi putut adopta o expresie evolutivă, argumentativă susținută, ci doar fulgurațiile unei scriituri și doar într-o limbă netedă, strălucitoare, clasică. Paradoxul cioranian și logica terțului inclus Pisicile sunt muritoare, deci Socrate este o pisică și are patru labe, la fel ca un cîine care, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
eroarea mimetică, "eroarea teatrală" constă în eliminarea etapelor critice și în rapida dogmatizare a unei idei sau teorii (exemplul oferit de Călinescu în legătură cu postmodernismul este tratarea din perspectivă (neo)marxistă a acestuia), conducând la un scenariu reductiv, care îngustează posibilitățile argumentative și discursive. Încercând să limiteze utilizarea schemelor teatral-ideologice care privilegiază ideea de totalitate, criticul român sugerează că "o tratare moderat-teatrală și totodată sceptică a postmodernismului, tratare care ar trebui să fie sensibilă la pluralitate și bogăție, precum și suspicioasă față de rigiditățile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discurs mixt, interdisciplinar, ce nu mai respectă granițele clare, trasate anterior. Habermas, de altfel, va critica nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură într-un textualism care ajunge să expedieze logica în domeniul retoricii. Aceasta din urmă estompează rațiunea argumentativă și criteriile pe care logica le punea până atunci la dispoziție. Filosoful german lecturează în procedeul deconstrucției o anumită formă de "fanatism" ce impune o căutare a imitației și secundarității în toate produsele culturale. Interesul răsturnării opozițiilor clasice văzute drept
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
afirmații surprinzătoare, provoacă prin adoptarea paradoxurilor, a stilului cvasi-poetic și a supralicitărilor, a destabilizării cadrelor de lectură și de interpretare obișnuite ale receptorilor. Baudrillard sugerează prin stilul său apocaliptic (Linda Hutcheon) că discursul nu este un loc comun, clarificator sau argumentativ, ci este un spațiu în care se inovează, se produce vertijul sensurilor clasate și implozia semnificațiilor cunoscute. Tocmai de aceea mărimea publicului său este impresionantă, dar și nenumăratele critici sunt virulente, ele axându-se, de cele mai multe ori, pe aspectul retorico-literar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursul de tip publicitar, se observă că acesta este "un amestec subtil de deliberativ și epidictic"363, în sensul în care epidicticul este legat de limbaj, de consolidarea adeziunii la un set de valori, în timp ce deliberativul este legat de partea argumentativă a textului publicitar. Elogierea produselor prin procedeul amplificării (în epidictic) se combină astfel cu sfatul și îndemnul de a le cumpăra, pe baza procedeului sugerării/demostrării a ceea ce este util sau bun pentru cumpărător (în deliberativ). Dar transformarea publicității însăși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
existenței realității și nu al dispariției sale. În acest sens, el afirmă sentențios: "iluzia nu mai este posibilă deoarece realul nu mai este posibil"442, indicând în mod clar indestructibila relație care există între cele două concepte în cadrul schemelor sale argumentative. Viteza modernității, determinată de dezvoltarea tehnologiei, a mass-mediei, precum și de o serie de schimbări de ordin economic, politic, sexual a realizat o presiune cu ajutorul căreia subiectul a fost "expulzat" din istorie. "Pentru ca un lucru să aibă sens îi trebuie o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai importantă caracteristică a lor este că ele preced și deplasează originalul, referentul, realul, și, mai mult decât atât, nici un fel de apel nu mai poate fi făcut către referenți externi sau realitatea obiectivă (précession des simulacres). Într-o modalitate argumentativă diferită de aceea a lui Deleuze, și având o perspectivă literară asupra fenomenului, Peter Barry face două observații interesante. Prima se referă la dificultatea postulării unei baze pentru o teorie literară dacă se acceptă ca fapt ceea ce Baudrillard numește pierdere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pasivității acestuia, precum și considerarea lor doar ca una dintre multiplele surse de informare cu care subiectul intră în contact etc. Incitantă este, în schimb, încercarea de demonstare a inadecvării filosofice a conceptului de hiperrealitate, care se bazează pe o schemă argumentativă care trece de la susținerea ideii că noțiunea de hiperrealitate este de factură carteziană și, în consecință, suferă de punctele sale slabe, până la integrarea acesteia într-o teorie dialectică a postmodernismului. Pentru King, teoria hiperrealității este înscrisă în cartezianism din cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de studiu elocvența, arta de a vorbi bine, dar și eficient, această ultimă trăsătură permițându-i să se poată descrie și ca studiu al tehnicilor de influențare, persuasiune sau chiar manipulare a auditoriului. Însuși Aristotel, în Retorica, accentuând importanța elementului argumentativ în arta oratoriei, susține că, alături de dialectică, retorica este o facultate de a procura argumente și o definește ca arta de a convinge: "Fie, deci, retorica o facultate de a cerceta, pentru fiecare caz în parte, ceea ce poate fi capabil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a face cu o retorică în care filonul etic al indivizilor este predominant; dacă importanța este acordată pathosului, se obține retorica-manipulare, iar dacă se accentuează logosul se va obține un tip de retorică în care va prima viziunea logică și argumentativă. Asumând ideea conform căreia manipularea, seducția, informarea sunt posibilități înscrise în însăși natura discursivității, precum și că vor exista permanent două tipuri de uzaj retoric, unul critic, lucid în raport cu discursul și procedeele sale (retorica albă) și unul care va urmări manipularea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
etc. Dacă o serie de teoreticieni au cercetat în special efectele argumentării, ca persuadarea sau influențarea (Philippe Breton descrie registrele comunicării, între care convingerea se poate realiza fie prin argumentare, fie prin manipulare), alții au încercat să susțină ideea dimensiunii argumentative a oricărui tip de discurs 537. Din ultima categorie, Ruth Amossy 538 consideră că există grade diferite de argumentativitate în orice tip de text, fie el polemic, informativ sau descriptiv și chiar textele care par a nu proba nimic conțin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discurs 537. Din ultima categorie, Ruth Amossy 538 consideră că există grade diferite de argumentativitate în orice tip de text, fie el polemic, informativ sau descriptiv și chiar textele care par a nu proba nimic conțin, de fapt, o componentă argumentativă. Acest lucru se întâmplă, susține autoarea, pentru că orice text este supus unei duble constrângeri care ține, pe de o parte, de regulile specifice genului căruia îi aparține respectivul text, iar, pe de altă parte, de regulile care definesc acea intenționalitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]