2,292 matches
-
p. 98 115 Mihail Sebastian, Jurnal, Editura Humanitas, București, 1996, p. 53 116 C.G. Jung, Personalitate și transfer, ediția citată, p. 80 117 C.G. Jung, În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 106 118 V. Dem. Zamfirescu, Prefață la În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 11 119 Camil Petrescu, Act venețian în Teatru vol. al II-lea, ediția citată, p. 115 120 Cf. C.G. Jung, Personalitate și transfer, ediția citată, p. 80 121 Cf. Al. Paleologu, Spiritul și litera, ediția citată, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
p. 25 131 N. Steinhard, Îi cade dragă fata, în Contrapunct an II, nr. 15, aprilie 1991, p. 8 132 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. al II-lea, Editura Minerva, București, 1981, pp. 120-121 133 C.G. Jung, În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 144 134 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, p. 108 135 Elisabeth Roudinesco, De la Sigmund Freud la Jaques Lacan, Editura Humanitas, București, 1996, p. 116 136 Gaston Bachelard, Apa și visele, ediția citată, p. 225 137 Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lecturii. O teorie a efectului estetic, Editura Paralela 45, București, 2006, p. 118 149 N. Holland, The Dynamics of Literary Response, New York, 1968, p. 28 Holland opinează că întreaga literatură are un caracter de defulare. 150 C.G.Jung, În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 22 151 V. Dem. Zamfirescu, Prefață la "În lumea arhetipurilor", ediția citată, p. 6 152 Gilbert Durand, Figuri mitice și chipuri ale operei, De la mitocritică la mitanaliză, ediția citată, p. 96 153 Northrop Frye, Anatomia criticii, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
149 N. Holland, The Dynamics of Literary Response, New York, 1968, p. 28 Holland opinează că întreaga literatură are un caracter de defulare. 150 C.G.Jung, În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 22 151 V. Dem. Zamfirescu, Prefață la "În lumea arhetipurilor", ediția citată, p. 6 152 Gilbert Durand, Figuri mitice și chipuri ale operei, De la mitocritică la mitanaliză, ediția citată, p. 96 153 Northrop Frye, Anatomia criticii, Editura Univers, București, 1972, p. 127 154 C. G. Jung, Amintiri, vise, reflecții, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
12, 1997, p. 13-15. [245] ZAFIU, RODICA, Răul și urîtul. [despre manualele de limba română]. în: RLit, 30, nr. 9, 1997, p. 18. [246] ZAMȘA, ELEONORA, Limba română: învățare - testare: teste de limba română cu rezolvare în sistem grilă. București, Arhetip, 1997, 390 p. 1998 [1] ALEXA, ELENA, „Simularea bacalaureatului a arătat cum nu trebuie să fie acest examen.” Inspectoarea de specialitate din Ministerul Educației Naționale critică structura subiectelor. Directorul de la Preuniversitar spune că la sesiunile trecute a fost un „ viciu
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
ratat micul ecran. Subiectele la admitere fost extrase de altă.. .mână norocoasă". CronR, 6, nr. 1664. 8 iul. 1998, 3 [despre subiectele la limba română de la admiterea în liceu] [31] BRĂDIȘTEANU, GEORGETA, Eleonora Zamșa, Limba română, învățare, testare. București, Editura Arhetip, 1997, 392 p. în: LLR, 27, nr. 2, 1998, p. 61. [32] BUCETESCU, CONSTANȚA, Limba română: manual pentru clasa a III-a: școli de ambliopi / Nicolae Gheorghe, Constanța Bucetescu. - București: Editura Didactică și Pedagogică, 1998 [33] BURCEA, ILIE, Proiecte de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
nu exprimăm mai mult decât nesiguranța în fluctuațiile clipelor și o chemare spre vag. De ce ne e dor? Întrebați pe orice român și nu-ți va da o lămurire asupra acestui indefinit al sufletului său.” Sau Miorița, modelul nostru spiritual, arhetipul, nu este pentru C. decât „acel blestem poetic și național care se cheamă Miorița și care alături de înțelepciunea cronicarilor constituie rana neînchisă a sufletului românesc”. În aceste condiții, el cere categoric trecerea de la stadiul contemplativ la stadiul politic, fanatizarea spiritului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
le dă libertatea de a-și pune singuri întrebări asupra propriilor frământări sufletești, de a găsi sau nu soluții la obsesiile care îi macină. ,,E inutil să «analizezi» un personagiu când acesta făptuiește ceva neobișnuit: vei găsi aceleași imagini, aceleași arhetipuri pe care le-ai găsi la oricare altul într-o situație asemănătoare.” La fel cum se întâmpla și în Întoarcerea din rai, personajele sunt introduse treptat printr-un procedeu de acumulare, de amplificare progresivă, care poate fi sesizat la toate
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
variate, fie informale (ca socializarea, practicile cotidiene, memoria colectivă, comportamentele individuale și interacțiunile lor sau comunicarea simbolică), fie instituțională (ca limba, educația, sistemele legale). Reprezentările sociale își au deci rădăcinile în taxinomii comune, în categorizări sau diferite themata, adică idei-sursă, arhetipuri, antinomii care determină „tematizări” ale discursului comun, dar și a discursului științific. Iar themata se transmite prin memoria colectivă: toate discursurile noastre, credințele noastre, reprezentările noastre "vin" din alte discursuri și din alte reprezentări elaborate înainte de noi. Sau - sugerăm
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
musical theater. New York: W.W. Norton. Stewart S (2008) Romantic meter and form. The Cambridge companion to British romantic poetry, pp 53-75. Chandler J, McLane MN, ed. Cambridge, New York: Cambridge University Press. Stroe MA (2004) Romantismul german și englez: Știința arhetipurilor, ipoteza interfinitudinii și numărul de aur. Iași: Institutul European. Stroe MA (2007) John Clare și canonul romantic: metafizica naturii și poetica logosului mitic. John Clare, Poeme, pp 5-104. Note, pp 300-332. Iași: Institutul European. Stroe M (2011) Pendulul istoriei, vol
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și al artei În general. Există opere literare, filmice, teatrale În care vedem la lucru un principiu oarecum similar cu ceea ce am descris drept subiect multiplu. Sunt opere În care nu mai acționează ceea ce suntem obișnuiți să descriem prin termenii arhetip, pattern, model. (Folosesc conceptul de arhetip În sens cultural, de invariant, de model recurent, și nu În sens metafizic, În genul ideilor lui Platon, sau În sensul psihologic ori antropologic al lui Jung.) Operele care se comportă arhetipic sunt opere
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
opere literare, filmice, teatrale În care vedem la lucru un principiu oarecum similar cu ceea ce am descris drept subiect multiplu. Sunt opere În care nu mai acționează ceea ce suntem obișnuiți să descriem prin termenii arhetip, pattern, model. (Folosesc conceptul de arhetip În sens cultural, de invariant, de model recurent, și nu În sens metafizic, În genul ideilor lui Platon, sau În sensul psihologic ori antropologic al lui Jung.) Operele care se comportă arhetipic sunt opere care se conjugă cu idealul modernist
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de profunzime, ca o coloană vertebrală a cărții. Tot arhetipal funcționează și Povestea fără sfârșit a lui Michael Ende, unde, chiar dacă nu este aparent limpede În ce direcție se Îndreaptă acțiunea, simțim În permanență iradierea unor formule mitice, a unor arhetipuri (chiar În sens jungian) ce dirijează destinul personajelor. În primul caz am avea de-a face cu un arhetip vizibil, „un astru luminos”, pus deasupra operei În așa fel Încât să o ilumineze și să ne dea o imaginea de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unde, chiar dacă nu este aparent limpede În ce direcție se Îndreaptă acțiunea, simțim În permanență iradierea unor formule mitice, a unor arhetipuri (chiar În sens jungian) ce dirijează destinul personajelor. În primul caz am avea de-a face cu un arhetip vizibil, „un astru luminos”, pus deasupra operei În așa fel Încât să o ilumineze și să ne dea o imaginea de ansamblu, unificată, iar În al doilea caz am putea vorbi despre un arhetip liminal, un fel de „soare negru
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
avea de-a face cu un arhetip vizibil, „un astru luminos”, pus deasupra operei În așa fel Încât să o ilumineze și să ne dea o imaginea de ansamblu, unificată, iar În al doilea caz am putea vorbi despre un arhetip liminal, un fel de „soare negru”, un soare subteran, invizibil, dar cu o egală putere de concentrare și de ordonare a universului imaginar. Ei bine, cred că, pe lângă acest tip de literatură și de artă, care concordă cu subiectul unic
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În care modelul arhetipal este pur și simplu suspendat, este aruncat În neant. Aș spune că arta aceasta se comportă anarhic. Pentru a o descrie, aș vrea să introduc conceptul de anarhetip. După cum o sugerează combinația etimologică Între anarhie și arhetip, anarhetipul ar fi un arhetip sfărâmat, un arhetip În care centrul de sens, centrul transcendent operei, a fost pulverizat, asemenea unei supernove (soarele vizibil sau invizibil) care explodează Într-un nor galactic de sensuri. Din acest punct de vedere, cred
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pur și simplu suspendat, este aruncat În neant. Aș spune că arta aceasta se comportă anarhic. Pentru a o descrie, aș vrea să introduc conceptul de anarhetip. După cum o sugerează combinația etimologică Între anarhie și arhetip, anarhetipul ar fi un arhetip sfărâmat, un arhetip În care centrul de sens, centrul transcendent operei, a fost pulverizat, asemenea unei supernove (soarele vizibil sau invizibil) care explodează Într-un nor galactic de sensuri. Din acest punct de vedere, cred că, În paralel cu operele
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
suspendat, este aruncat În neant. Aș spune că arta aceasta se comportă anarhic. Pentru a o descrie, aș vrea să introduc conceptul de anarhetip. După cum o sugerează combinația etimologică Între anarhie și arhetip, anarhetipul ar fi un arhetip sfărâmat, un arhetip În care centrul de sens, centrul transcendent operei, a fost pulverizat, asemenea unei supernove (soarele vizibil sau invizibil) care explodează Într-un nor galactic de sensuri. Din acest punct de vedere, cred că, În paralel cu operele arhetipice, putem delimita
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
clădirii de origine, dar nici nu intră În compoziția unei clădiri noi, ci rămân În stadiul de deconstrucție. Din cauza aceasta, nici nu mă grăbesc să schițez o definiție descriptiv-sistemică a anarhetipului, tip de definiție ce se potrivește mult mai bine arhetipului și altor concepte centrate, monologice, ci prefer o caracterizare creator-generativă. Și anume, aș defini anarhetipul ca un mecanism de creație, ca un „duct” epic sau liric ce evită, În desfășurarea operei respective, Într-un mod deliberat (chiar dacă nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
grup fără lider. Bion a Încercat să definească felul În care funcționează grupurile ce nu sunt ordonate de o personalitate mesianică, care nu sunt orientate de un mesaj sau de un ideal. O personalitate mesianică acționează Într-un grup ca arhetipul Într-o operă literară. Ideea ar fi așadar de a constitui grupuri fără un centru, așa cum opera pe care o analizează asemenea grupuri este o operă fără centru sau anarhetipică. S-ar putea face ceva În acest sens Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este doar o contrametodă la adresa arhetipologiei? Cât de de sine stătătoare, cât de credibilă ar putea fi o metodă definită prin inversul altei metode, prin NU și prin ANTI? De sunat sună bine - spui anarhetipologie și te gândești la anarhia arhetipului, la arhetipul explodat, descentrat. Dar În afară de aceasta poate fi anarhetipologia o metodă vie? Sau poate că ea există deja, ca fenomen, iar ceea ce dezbatem noi este doar o denumire. Ovidiu Mircean: Dacă, prin paralelism cu arhetipul, anarhetipul este un termen
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o contrametodă la adresa arhetipologiei? Cât de de sine stătătoare, cât de credibilă ar putea fi o metodă definită prin inversul altei metode, prin NU și prin ANTI? De sunat sună bine - spui anarhetipologie și te gândești la anarhia arhetipului, la arhetipul explodat, descentrat. Dar În afară de aceasta poate fi anarhetipologia o metodă vie? Sau poate că ea există deja, ca fenomen, iar ceea ce dezbatem noi este doar o denumire. Ovidiu Mircean: Dacă, prin paralelism cu arhetipul, anarhetipul este un termen care ține
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
te gândești la anarhia arhetipului, la arhetipul explodat, descentrat. Dar În afară de aceasta poate fi anarhetipologia o metodă vie? Sau poate că ea există deja, ca fenomen, iar ceea ce dezbatem noi este doar o denumire. Ovidiu Mircean: Dacă, prin paralelism cu arhetipul, anarhetipul este un termen care ține de reflex, e foarte greu ca Într-o cercetare, să spun biologică, să identifici la un moment dat anarhetipul și să spui, iată, toate aceste motive alcătuiesc un anarhetip. De aceea, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
utilizezi anarhetipul ca o metodă de analiză fără a-l transforma Într-un instrument teoretic, În sens modernist. Corin Braga: Țin să precizez că, așa cum am făcut și În altă parte (În Zece studii de arhetipologie), nu folosesc conceptul de arhetip nici În sens metafizic, de esență transcendentă cu realitate ontologică, și nici În sens psihologic, ca schemă mentală sau structură antropologică, ci doar În sens cultural, ca invariant sau pattern al unei culturi, al unui curent literar etc. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
decât să propună un nume pentru o asemenea poetică. Ovidiu Mircean: Dar ce Înseamnă această metodă, ce este „ducerea până la capăt”, dacă ar fi să luăm un exemplu concret, Mulholland Drive? Ce se poate face acolo? Care sunt fragmentele de arhetip spulberat și cum pot fi identificate atât timp cât o interpretare clasică nu mai funcționează? Care e exact „subhermeneutica”, cum ar putea fi aplicată pe un text sau un film ca acesta? Corin Braga: O analiză pe secvențe. E adevărat, nu aș
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]