2,000 matches
-
În pridvorul bisericii se află mormântul mitropolitului Teoctist (18 noiembrie 1477). Toate aceste morminte au frumoase lespezi funerare cu inscripții în limba slavonă. Din gropniță am trecut către naos printre două coloane masive, care au înlocuit peretele despărțitor specific stilului arhitectonic ștefanian, în secolul XVII. Naosul este luminat de patru ferestre, două la sud și două la nord, are deasupra turla deschisă, de formă octogonală la primul etaj și hexagonală la etajul superior. Privită din afară, se observă coloanele torsionate și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
dac-aș vrea să nu nimeresc vreodată, tot n-aș reuși gluma! Să stai pe Pangratti e istorie?! Și încă într-un imobil cu arhitectură cubistă?! -Da! Ai dreptate! Nici numărul nu trebuie menționat! E unicul edificiu neîncadrat în linia arhitectonica generală! Tocmai de asta ne-a fost accesibil, ce crezi?! Nu-i pomeni absolut nimic de pierderea casei dinainte ipotecate, de greutățile întâmpinate ca să ocupe acest apartament, de câte altele... Cine i-ar fi ascultat vorbind atât de firesc de
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
Hegel atinge aspecte culturale și artistice ale Indiei. Astfel, la p. 31-21, revine asupra formei simbolice a artei și evidențiază "forța productivă a naturii" în cultul organelor de reproducere: din adorarea puterii procreatoare în forma organelor sexuale au răsărit opere arhitectonice, avînd chiar forma și semnificația acestora. În p. 39 își amintește de cavernele străvechi ale inzilor. În p. 53 subliniază "arhitectura orientală a babilonienilor, inzilor și egiptenilor plăsmuia, pe de o parte, simbolic, în creații valabile prin ele însele, ceea ce
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Zidul care n-a fost "pe placul zeilor" • Ubi sunt • "Sub sigiliul formei") În registrul elementelor primordiale (chtonice, astrale, acvatice), "imagini princeps, care exprimă universul și omul" (G. Bachelard)1, sau "forțe numenale" (G. Călinescu), pe care se ridică întreaga arhitectonică a gândirii eminesciene, prezența prafului și a numeroaselor sale manifestări: stânca, ruina, mușuroiul, pulberea este una dominantă. El poate fi urmărit ca un fir roșu din tablourile sociogonice ale poeziei la imaginile "decrepitudinii", a locuințelor "intrate în putrefacție", a grădinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
anumită ființare".44 Înțelesul pe care-l dă M. Eminescu "locuirii pe pământ" este zidul, el nu este "pro-ducerea pământului", precum la Heidegger, ci act al faptei umane: "Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți / Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție, / Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, ..." (Memento mori). Precizarea lui Heidegger este importantă: "În înălțarea sa, templul conferă lucrurilor chipul care le este propriu și oamenilor o perspectivă asupra lor înșile. Această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care sunt amestecate prin timpuri, dar separate prin virtuți" (De civita Dei). Ceea ce Eminescu va denumi "drum al pulberii" la Heidegger primește înțelesul de "uzură": opera se uzează dacă este "ratată". Însă la poetul român zidul e opera faptei, "gândire arhitectonică": el nu devine ruină datorită imperfecțiunii sale (de creație) ci ca material supus "terestrității ca temporalitate", ca formă "destinală", după o sintagmă a lui Vattimo.45 O "ascundere", nu în locuire, ci în sensul legilor Ecclesiastului ceea ce este a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Cronica funerară a "zidirilor antice" (Zidul piramida, cetatea • Ruina nisipul, mușuroiul cenușa praful • Personaje: regi, "populi" • Galbenul asfințitului • Sarmisegetuza "un vis de piatră...") 1. Piramida (mausuleum, domă) Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-mprejur;" (Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc" (Memento mori) " În sala cu muri netezi de-o marmură ca ceara, ... Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul imens" care au un semn distinctiv "bătrânețea"12. Putem vedea acest semn al tablourilor arhitectonice în formele stihinice care atacă zidul mușchiul, mucigaiul, paianjeni, putredul: În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile cresc mari în tufe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
În sala cu muri netezi de-o marmură ca ceara, ... Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul imens" care au un semn distinctiv "bătrânețea"12. Putem vedea acest semn al tablourilor arhitectonice în formele stihinice care atacă zidul mușchiul, mucigaiul, paianjeni, putredul: În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile cresc mari în tufe negre-verzi, se înălțau ochii de fereastră spartă a unei case veche, a cărei streașină de șindrilă era putredă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
coboare titanii, zeii "noianului" originar: Deasupra vedea stele și dedesuptu-i stele, El zboară fără preget ca tunetul rănit; În sus, în dreapta, -n stânga lanurile de stele Dispar. El cade, -un astru in haos azvârlit." (Povestea magului ...) Detaliul trădează o "gândire arhitectonică" dedaliană: de la abside care par sprijinite doar pe aer "stânce arcuite în gigantice portale", "înalte albastre hale" -, colonade și ferestre sculptate în "stânce" ("bolte săpate-n granit"), dar adesea sunt doar cadre goale "de cugetări castele" prin care hăuie vidul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe flori". Sau: " Acolo fu necropol, morminte strălucite, / Palate elegante de preoți locuite, ... Azi locul e ruină și malul cu-ntristare / Se-nclină și șoptește durerea sa la mare." Imaginile se extind în poemul Conrad pregătindu-ne, parcă, pentru "gândirile arhitectonici" din Memento mori: "Karnak o mare de statui rădicate, / Columne, obelisce și templuri și palate, / O sală în palatul măreț al lui Moeris, / Ce ochiul când o vede, îi pare magic vis, / Închide-n sânu-i sute gigantice columne, / Ce-au
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
din firme Oscar s-ul e, firește, $. În altă latură a orașului, ne-am acomodat deja privirea cu un zgîrie-nori din cele văzute de noi pînă acum doar în filmele americane: World Trade Center, plămînul sănătos al orașului modern. Încîntare arhitectonică! Cine să fi întrupat acest reper de secol XXI într-un Iași multisecular? Am ocazia să-l cunosc pe misteriosul personaj. Misterios, pînă în momentul facerii cunoștinței. Doar extrem de stenic însă în preajmă-i. Preajmă care arată ca o austeră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putut înțelege cum a fost posibil ca edificiul de o delicată și singulară compoziție vechea universitate să fie "îmbrățișat" cu atîta dragoste sufocantă de "cazarma" actualului institut. Încît să-l anuleze, creînd, totodată, prin această silnică îmbrățișare, și o cacofonie arhitectonică pe care orașul venerabilelor monumente nu o merita. Ce minte deranjată a putut zămisli o astfel de aberație? (nici măcar echidistanța plasării nu a fost respectată, cele două intervale laterale, dintre vechea și noua clădire, rămînînd caraghios inegale). Iată însă că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales după ultima modă operînd chiar și într-un Iași oricum mult mai important arhitectonic cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții boiți violent-chimic, la fel cu gardurile, cu băncile, cu bordurile trotuarelor: cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata din 1927. Același motiv pereții de un verde agresiv mă alungă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
legislației finalității de la om asupra naturii nu reprezintă un fapt întâmplător; el ține de însăși condiția noastră ca locuitori ai lumii fenomenale. Dar aici putem observa un temei pentru o idee prezentă la Kant în locurile cele mai semnificative ale arhitectonicii rațiunii pure: statutul omului ca locuitor al lumii inteligibile (al "imperiului scopurilor") condiționează statutul său ca locuitor al lumii fenomenale; în termenii din subcapitolul anterior, personalitatea condiționează persoana. În plus, este vorba despre împlinirea unui fapt care în înțelesul limitat
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalității, dovada morală are rolul de a-i confirma structura sa formală. Dacă actul de conceptualizare a Divinității urmează considerării omului ca scop în sine, capabil prin facultatea de judecare să "impună" norma de finalitate naturii, atunci finalitatea fără Intelectul arhitectonic dătător de sens pentru aceasta potrivit structurii conceptului său din filosofia prekantiană își are sensul legat de structura "operațională" a ființei raționale; așadar, structura sa formală este legată de această schemă operațională. Aici se află concentrată semnificația extinderii legiferării prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitate de la existența proprie ființei raționale (omului) la natură. O operație necesară, socotește Kant, pentru orientarea cunoașterii naturii (nu pentru creșterea și adâncirea acestei cu-noașteri) și posibilă datorită întemeierii sale pe o facultate a ființei raționale necesară ea însăși în arhitectonica acesteia din urmă. Conceptul kantian al finalității dezvăluie faptul că determinarea relației finale se face a priori, împreună cu legea ei; așa încât, relația finală este necesară, fără a fi nevoie de o Inteligență exterioară care să pună un sens al evoluției
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cunoscută"; altfel nu ar fi posibil un adevăr (desigur, în supoziția naturii adevărului ca o corespondență între gând și fapt). Până la Kant, spune Rădulescu-Motru, filosofii au susținut în diferite chipuri unitatea lumii, toate acestea decurgând mai degrabă dintr-un detaliu arhitectonic al conștiinței, dintr-o anumită poziționare a "formelor" acesteia față de obiect. Kant, însă, postulează unitatea conștiinței și, pe acest temei, susține și unitatea lumii și identitatea conștiinței cu lumea. Acest fapt reprezintă un veritabil câștig în sensul înțelegerii omului și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umanului, al cărei revelator este conceptul de libertate. În plus, acest concept este răspunzător în cea mai mare măsură pentru ceea ce pare a fi ideea "finală" a personalismului energetic, judecata care încheie această reconstrucție filosofică, referitoare la locul omului în arhitectonica universului: omul cumpănește condiționatul natural și Necondiționatul. De asemenea, conceptul de libertate aruncă o lumină și asupra relației de identitate structurală dintre microcosmosul uman și macrocosmos. Și tot în conceptul libertății își găsesc încheierea firească și gândurile despre cultură privită
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Cum este posibilă fizica pură? Cum este posibilă metafizica în genere? Cum este posibilă metafizica știință?), timpul kantian, ca intuiție a priori, are sensuri care trimit la o "realitate"; el posedă o funcție constitutivă față de fenomen și este necesar în arhitectonica subiectivității transcendentale. Programul pe care și-l propune C. Rădulescu-Motru în filosofia sa este sensibil diferit de cel kantian; iar legitimitatea criticilor filosofului român, relative la filosofia kantiană, este justificată prin asumpțiile pe care sistemul său se întemeiază. Cert este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trebuie să fie cauza lumii, nu numai ca natură atotputernică, acționând orbește prin fecunditatea ei, ci ca inteligență, acționând prin libertate; 4) "unitatea acestei cauze poate fi conchisă din unitatea relației reciproce a părților lumii, ca elemente ale unei construcții arhitectonice artistice ...". Imm. Kant, Critica ratiunii pure, p. 474. 84 "Condițiile formale ale experienței nu sunt numai și în primul rând condiții logice, condiții de consistență și noncontradicție, ci condițiile sub care toate corpurile, proprietățile și relațiile sunt gândite ca aparținând
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Iorga? Clădirea Teatrului Național „Mihai Eminescu”, a fost inaugurată în anul 1914, distrusă apoi în timpul bombardamentelor din 1944 și refăcută ulterior în anul 1958 și în anii '90? Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu”, renumita „Casa Moscovici”, este o adevărată „bijuterie” arhitectonică, îmbinând într-o sinteză armonioasă elementele arhitecturii franceze cu cele germane; a fost construită la sfârșitul secolului al XIXlea și deține un fond de carte de peste 380.000 de volume? Casa memorială „Nicolae Iorga”, în care s-a născut și
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
al XVIII-lea în stil eclectic de influență germană, a fost inițial sediul Tribunalului unde Mihai Eminescu a lucrat în calitate de copist în perioada octombrie 1864 - martie 1865? Centrul Vechi, este partea cea mai veche a orașului din punct de vedere arhitectonic, care grupează un număr mare de clădiri cu destinație comercială datând din sec. XVII - XVIII? Orașul Botoșani este înfrățit cu orașul Laval din provincia Quebec - Canada (16 octombrie 2007) iar înfrățirea se datorează dl-ui biolog Vanea Atudorei, președintele Asociației Românilor
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
Între eu și lume, Între eu și un alt eu, Între eu și Dumnezeu. De aceea, timpul este plural, extensiv, polimorf, este o interferență Între fizic și rațional, Între obiectiv și subiectiv, Între imanent și transcendent. Pluralitatea temporală este o arhitectonică destul de complicată, alcătuită din straturi, etaje, secvențe, cele inferioare condiționându-le pe cele superioare, acumulările și reordonările generând interferențe dintre cele mai complicate, paradoxale, pline de mister (timpul altuia care-l contaminează pe al meu, timpul individual care se pierde
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
societății. Nu putem spera la o reformare a omenirii fără reformarea omului (a fiecărui individ În parte), Întrucât calitatea unui edificiu depinde (și) de valoarea fiecărui element constitutiv În parte. Cu „cărămizi” de calitate ne putem Încumeta să construim structuri „arhitectonice” inedite, valoroase și trainice. 11. Spiritualitate și implicare 11.1. Biserica și laicatul creștin Societatea actuală impune noi asamblări și corelări dintre factorii chemați să gestioneze problemele religioase. Fără a-și periclita statutul de primă instanță a raportării la sacru
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]