770 matches
-
a poporului suedez, înălțînd Suedia în literatura universală pe un loc pe care nu-l avusese niciodată. Piesa are doar trei personaje: domnișoara Iulia fiica contelui; Jean valetul; și Cristina bucătăreasa. Scena o bucătărie. În noaptea de Sînziene, domnișoara Iulia, aristocrată, cu o mare putere de seducție se amuză să răpească bucătăresei logodnicul și i se dă acestuia, urmînd de aici o serie de complicații." În fragmente nu am intervenit deloc, deși tentația de a pune măcar virgulele la locul lor
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
zile limba mi-atîrna printre/ zăbrelele ei/ că un vultur mort/ dar osîndit să nu cadă/ din cuib" (Un sărut în amurg). Sau această secvență de junglă modernă: "Tragi pielea de pe secunde/ (verbul a beli a fost compromis/ de un mitocan aristocrat)/ și ultimul an ți se-arată/ rîu de sînge cu oglinda retrovizoare./ Prin Europa/ biciul lui Attila/ tot mai usucă rufe" (Mărturisiri de nemărturisit). Sau această nerăbdare de-a ieși din ficțiune în acțiune: "Ceasul meu de-acum -/ nebun/ că
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
un interval de aproape jumătate de secol; ele oferă aceeași atmosferă, poartă același mesaj și atestă o indubitabilă perfecțiune formală. La rigoare, ar putea forma o unică poezie coerentă, armonioasă, compusă pe parcurs de decenii și aparținînd aceluiași Alexandru Philippide, aristocratul egal cu el însuși, discretul poet de mare clasă, care a căutat mereu umbra și a ocolit piața publică.
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
promis o istorisire și mă voi ține de cuvânt cu două, fiindcă prima, cea cu Ursei, a declanșat-o făr' de veste pe cealaltă, a lui Ionică, ambele tot despre prietenii mei dulăii. Dar ce diferență între ei! Ursei era aristocratul semeț și izolat, Ionică - plebeul cu suflet mare. Către mijlocul anilor '50, când eu aveam vreo 10-11 ani, mătușa mea Pata-Mata m-a luat cu ea în vizită la o amică a ei, tot cincuagenară și cu coc la ceafă
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
cu stofe ale lui Șerban Foarță, iată prăvăliile cu scorțișoară. Această poezie își are tradiția ei la noi. Ilarie Voronca a cântat și el (în Ulise) piața, cu vinete amurgind și cu tomate roșii ca obrajii transilvănencelor. Ion Pillat, mai aristocrat, a preferat universul magic și secret al cămării cu fructe. Iar G. Călinescu a savurat leguma ori fructa dintr-o adevărată "gourmandise" poetică". Majoritatea Cântecelor naive au, alături de tema obiectelor, tratată într-un stil oarecum manierist, o tematică erotică, transcriu
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
poate fi textul). Fără să provoace, deoarece este, pînă la urmă, indiferent, S.F. te "tine" lîngă poemele lui, fără efort. Efortul îi este străin. "Te uiți la poemele lui și îi vezi sexul", adică puterea de a fi indiferent, adică aristocrat, adică feudal. Paul Daian, stîngăcia în salut a femeii, Editura Paralelă 45, 1999, 57 pag., 4.500 lei
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
care le dictează gesturile, le impune limbajul, ținuta și aspectul locuinței. Rareori cîte un vlăstar al acestei stirpe boierești se înscrie, prin puținătatea seniorială a gesturilor și a opiniilor, prin bun-gust, prin discreție și eleganță neafișată, în imaginea canonică a aristocratului învăluit cu melancolii crepusculare. Aristocrația lor se dovedește a fi mai curînd un lustru de castă dobîndit prin exercițiul trufiei. Sub el se ascund instinctele vulgare, colcăie pofte devoratoare. Barbaria lor funciară, furiile grobiene ies la suprafață în împrejurările în
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
colindat mai degrabă superficial și agitat, încercînd să însoțesc încîntarea nostalgică a Liei Manțoc, una dintre cele mai mari scenografe pe care le avem, ea fiind din Caracal și străduindu-se să-mi arate orașul acesta altfel, prin prisma aerului aristocrat al boierilor Romana- țului. Case cu arhitectură elaborată, consistentă, cu ornamentații baroce nu-și lasă frumusețea să dispară complet nici astăzi. Eram în drum spre Craiova, spre Silviu Purcărete și spectacolul lui după A douăsprezecea noapte. Amîndoi lucraseră cu Ștefan
Fiecare iși are pe scenă Dumnezeul lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2562_a_3887]
-
ale misiunii, de la paza sediului acesteia, la activități protocolare; când Brederode moștenește titlul de conte da Cunha în 1923, Mateiu îi remaniază blazonul, fapt pentru care primește promisiunea de medaliere cu ŤMarea Cruce a lui Christť, importantă decorație a Portugaliei. Aristocratul plenipotențiar, neîntrecut în lăudăroșenie, nu se ține însă de vorbă. Mai mult, se dovedește a fi excesiv de arogant, impulsiv și bădăran. În 1925 are un conflict cu Stelian Popescu, directorul ŤUniversuluiť, pricinuit de publicarea în nr. 16 din 25 ianuarie
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a veteranului, virtualitatea o transformă în tempesta Regelui Lear: "Foști navigatorii pe smârcuri insondabile/ împăiați peste noapte în ateliere aristocrate/ predică din cușca televizorului/ unul este expert în domeniul oceanografiei politice/ altul violoncelist pe estrada economicului/ și altul ginecolog cu polonicul răsucit/ în uterul istoriei// fiecare caută soluții pentru salvarea patriei/ a dulcei noastre patrii căzută pradă/ relelor provocate de
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
dintr-un Principat, bolnavi setoși de soarele curat, ce intră în chilie, cu sacrele-i puteri, și vindecă, puțin câte puțin, romantica ftizie, spleen și chin. Valahul e în cimitirul capucin, printre săracii sudului, celalt, aici, ca-ntr-un salon aristocrat, în aer liber, în aerul eternei primăveri. Lui Keats îi stă fidel Severn și-n moarte ca-n viață, tot alături, prietenul etern, iar Kasterns, nu-i departe, ori Goethe, junior, sau Humboldt,fiul, iubitor de arte, căldura toamnei îi
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
Statius și împrumuturile formale din Siluae-le acestuia în descrierea într-un stil „optimist și liric” (p. 61) a grădinii senatorului Faustus, dar și concepția estetică și simbolică novatoare, centrată pe dimensiunea morală, care caracterizează elogiul naturii în versurile lui: grădina aristocratului roman, un locus amoenus, deci o marcă a civilizației romane - natura sălbatică (silua ferox) din Gallia, o întruchipare a barbariei (Entre éloge de la nature et récriture précieuse: le carmen III de Mérobaude - p. 43-63). Céline Mesnard urmărește mutațiile pe care
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
până în 1794 francmasoneria din Franța a încetat practic să existe. Mulți dintre masonii francezi au dorit un guvern republican, dar în 1789 cu siguranță nu au avut idei de regicid în adâncul inimii lor. Dimpotrivă, mulți masoni de seamă erau aristocrați și/sau membri în guvernul regal. Astfel, când un mason curajos a reușit să reconstituie Marele Orient în 1795, a descoperit că majoritatea membrilor săi erau morți. La Viena, când se punea în scenă Flautul fermecat, Leopold al II-lea
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
unui poet rămîne, în general, irelevantă pentru arta sa: a judeca opera scriitorului în funcție de familia din care el provine și de averea acesteia ar însemna resurecția aproape comică a unui marxism primitiv. Totuși, în cazul special al lui Pillat, condiția aristocratului bogat a colorat uneori, involuntar, intimitatea poeziei sale. Adolescența și tinerețea eroului au fost cele ale unui enfant gâté: liceul la Paris, la un așezămînt cu valoare istorică, „Henri IV“; studii universitare la Sorbona; călătorii în toată Europa, dar mai
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
similar, că Montresor este "un om care crede că are datoria să apere cuvîntul lui Dumnezeu și Biserica Sa și care demonstrează Ťdragosteať sa în acest sacrificiu" (Rocks 50). În aceeași linie, Kent Bales argumentează substratul conflictului spiritual: "Un romano-catolic aristocrat își ia revanșa asupra rivalului francmason, zidindu-l într-o firidă a catacombelor familiei" (Bales 51). David S. Reynolds, după ce menționează în treacăt că, pe timpul lui Poe, "Ordinul Masonic era văzut ca nedemocratic și amenințător la adresa instituțiilor americane" (Reynolds 99
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
scoată de la naftalină o altă relație, de data asta între doi bărbați, din care să facă pivotul filmului: aceea dintre Cromwell (superb interpretat de Tim Roth, nici nu m-aș fi putut gândi la altcineva în acest rol) și generalul aristocrat Thomas Fairfax (Dougray Scott). Ultimul a căzut în uitare, pentru că, într-un anume punct, a abandonat lupta alături de Cromwell. Nu se prea știe că acela a fost "punctul" care l-a propulsat pe puritan în cariera militară, în arta strategiei
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
de la ’48, veri ai viitorului Mare Maestru al Masoneriei Române, prințul George III Valentin Bibescu, s-au pretat la vulgarizarea misterelor masonice după rețeta Péladan, „oaia neagră” a neoocultistmului francez, trebuie avut în vedere că libertinajul hedonist esoteric al boemei aristocrate devenise o modă, o l’art de vivre înțeleasă ca o formă de rezistență socială în numele unei utopice „société libre, démocratique, profane et hédoniste”. La angrenarea lui Proust în jocul de-a ocultismul metaestetic trebuie să fi contat și starea
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
soluție. Holmes și Poirot își pun mintea la contribuție ca să dezlege misterul unei crime. În afară de inteligență, amândoi posedă un remarcabil spirit de observație. Cam acestea sunt calitățile principale ale celor doi anchetatori englezi. Ei sunt aristocrați prin naștere și totodată aristocrați ai spiritului. Nu fac din anchetele lor o meserie. Sunt detașați moral și dezinteresați material. Nu se folosesc de arme de foc. Ancheta lor se finalizează fără excepție într-un rechizitoriu-discurs alcătuit după regulile retoricii. Scopul lor nu este pedepsirea
Romanul polițist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4980_a_6305]
-
de amintita ediție a scrisorilor. Prietenia lui Marcel Proust cu români a luat amploare în jurul anului 1900. Scriitorul, care se știe că frecventa cu o mare plăcere "la haute société", a fost atras de perspectiva relațiilor mondene cu societatea română (aristocrată) aflată la Paris, de finețea ei intelectuală și artistică. Pe de o parte, aceasta răspundea exigențelor sale sociale și sufletești, pe de alta, îl inspira în propria operă, oferindu-i nu o dată modele. Pe urmele lui Philip Kolb, autoarea cărții
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
o ruptură puternică de nivele, codul european de care vorbeam se sfarmă violent. "Les aristo' on le pendra. Ah, ça ira!, ça ira!/ Les aristo' à la lanterne/ Ah, ça ira, ça ira/ Les aristo' on les pendra!" Foarte semnificativ: aristocratul, care fusese timp de un secol referentul esențial al Europei și care, inevitabil, cîteodată era și acceptat, admirat, adesea însă și urît, devenea încetul cu încetul adversarul, din necesitatea de a avea un adversar. (Dumneavoastră ați trăit cu adversarul de
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
și acceptat, admirat, adesea însă și urît, devenea încetul cu încetul adversarul, din necesitatea de a avea un adversar. (Dumneavoastră ați trăit cu adversarul de clasă, ceea ce era stupid: cine era adversarul de clasă dacă nu mai erau clase?) Cînd aristocratul devenea adversarul se producea o sfărîmare a cadrelor și a orizonturilor europene. Aristocratul era expulzat, chiar cu violență, trimis la ghilotină. Pe lîngă aceasta, se inițiază un nou proces, hai să-i spunem de asumare a zonelor neintegrate în prealabil
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
necesitatea de a avea un adversar. (Dumneavoastră ați trăit cu adversarul de clasă, ceea ce era stupid: cine era adversarul de clasă dacă nu mai erau clase?) Cînd aristocratul devenea adversarul se producea o sfărîmare a cadrelor și a orizonturilor europene. Aristocratul era expulzat, chiar cu violență, trimis la ghilotină. Pe lîngă aceasta, se inițiază un nou proces, hai să-i spunem de asumare a zonelor neintegrate în prealabil în destinul societal (nu zic social), de pildă les sans-culottes, proletarii, țăranii. Integrarea
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
nuanțat. Plastica trupului său vorbește, este ca o vioară Stradivarius care sună superb. A avut și doi parteneri pe măsură. Bogdan Plopeanu în Karenin, un balerin cu o statură impunătoare, un artist în plină formare, care a creat un Karenin aristocrat, elegant, care a sugerat, poate, pentru prima dată, latura umană, sensibilă, iertătoare a soțului Annei.Călin Rădulescu, revenit în companie după mai mulți ani, este un dansator cu un trup frumos și expresiv, are o ținută specială, demonstrând eleganță. Poate
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
nu ne-am apropiat încă de jurnalul în trei volume al reginei - Povestea vieții mele, să cunoaștem femeia așezată - într-un moment al istoriei - într-o seninătate anistorică, învestită alături de Regele Ferdinand cu puterea regală și, totodată, cu distincția originii aristocrate. Textul mi se pare valoros nu atât pentru latura literară - Regina Maria nu este nici pe departe o scriitoare voită -, nici măcar ca document istoric (consemnările diplomatice sau descriptiv-politice sunt puține și destul de șterse), ci pentru acțiunea firească de umanizare a
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
să continue studiile în Italia, la Livorno, unde in 1853 Sanu a terminat studii de arte și literatură. Întors în Egipt în 1855, el a lucrat ca profesor particular al unor copii din familia khedivului Egiptului și din alte familii aristocrate, iar mai târziu ca profesor la Școala de Arte și Meserii din Cairo. Începând din anul 1869 Sanua a scris 32 piese de teatru, de asemenea a adaptat piese de teatru pe care le-a tradus din engleză, franceză și
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]