754 matches
-
centru comercial și manufacturier din Transilvania, contribuind prin legăturile sale externe la dezvoltarea economică a principatului, s-au stabilit 3.000 de familii armenești. Al doilea oraș intens populat de armeni a fost Elisabethopolis (actualul Dumbrăveni), unde exista o colonie armenească din 1658. Ambele localități au fost declarate în 1799, prin decrete imperiale, „orașe regale libere“, iar locuitori-lor armeni catolici li s-au acordat privilegii, permițîndu-li-se să se autoadministreze, să aibă tribunale și legi proprii. Armenii transilvăneni s-au mai așezat
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
din Moldova să fi adus cu ei în Transilvania, pe lîngă tradițiile și obiceiurile specifice, forme de administrare autonomă, pe care le-au aplicat îndeosebi în localitățile fondate de ei. Bunăoară, prin decret imperial era interzis străinilor accesul în orașele armenești, dacă nu aveau permis de liberă trecere semnat de municipalitate sau de primar. Această autonomie s-a concretizat prin înființarea unei Companii armene, care făcea legătura dintre coloniile armenești, în special cele din Gherla și Dumbrăveni. Încă din 1689, ea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
ei. Bunăoară, prin decret imperial era interzis străinilor accesul în orașele armenești, dacă nu aveau permis de liberă trecere semnat de municipalitate sau de primar. Această autonomie s-a concretizat prin înființarea unei Companii armene, care făcea legătura dintre coloniile armenești, în special cele din Gherla și Dumbrăveni. Încă din 1689, ea își avea propriul jude cu trei asistenți, care controlau încasarea dărilor și urmăreau executarea decretelor princiare. Ulterior, această atribuție a fost transferată municipalității din Dumbrăveni și judelui acesteia, puterea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Contribuții la istoria românilor din Giurgiul-Ciucului (Gheorgheni, 1930), îl citează pe Kölönte, care spune că, datorită armenilor, "Gheorgheni este, nu numai în trecut, dar și astăzi, centrul principal al comerțului și industriei din toată regiunea Ciucului". Cele patru principale colonii armenești din Transilvania aveau bresle de meșteșugari, numite frății, dintre care în sec. XVIII au apărut primele manufacturi de tip capitalist, cele mai importante fiind cea de pielărie din Gherla și cea de lumînări din Dumbrăveni. Și la Gheorghieni meseriașii armeni
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
XVIII au apărut primele manufacturi de tip capitalist, cele mai importante fiind cea de pielărie din Gherla și cea de lumînări din Dumbrăveni. Și la Gheorghieni meseriașii armeni au deținut un rol de căpetenie, mai ales berarii, rachierii, blănarii. Frățiile armenești, de natură laică, au conservat tradițiile naționale și au îndeplinit, de asemenea, un rol social, îngrijindu-se de cei săraci și de instrucția școlară a copiilor acestora. Frăția Voinicilor din Gherla, menționată prima oară în 1714 și avînd un statut
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Serbia, Polonia și Muntenia. Un episod similar, în 1600, soldat cu devastarea localităților, a izgonit alți armeni spre Țările Române. Năvălirile persane și o secetă teribilă au dus, în 1602-1607, la o altă migrație în masă din Asia Mică. Familiile armenești venite, în sec. XVII-XIX, din Bulgaria, au mărit comunitatea din Valahia. Fluxul cel mai recent și din care se trag actualii componenți ai coloniilor din sudul țării datează de la sfîrșitul secolului trecut, cînd armenii au fugit de masacrele hamidiene din
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
s-au așezat dincolo de bariera orașului - la ce vreme, noi nici pînă azi nu știm bine - și au început să-și clădească case. Documentele ne glăsuiesc în 1772 de un Pod al Armenilor, care mai tîrziu ia numele de Ulița Armenească. Iată un cîntec popular în care este cîntată Ulița Armenească. Cîntecul începe astfel: «Pe Ulița Armenească/ Este o curte boierească/ Dar într-însa cine este?» Mahalaua armenească este pomenită în documentele veacului al XVII-lea și are case boierești, după
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
nici pînă azi nu știm bine - și au început să-și clădească case. Documentele ne glăsuiesc în 1772 de un Pod al Armenilor, care mai tîrziu ia numele de Ulița Armenească. Iată un cîntec popular în care este cîntată Ulița Armenească. Cîntecul începe astfel: «Pe Ulița Armenească/ Este o curte boierească/ Dar într-însa cine este?» Mahalaua armenească este pomenită în documentele veacului al XVII-lea și are case boierești, după cîntecul de mai sus. Ea se întindea între Mahalaua Olari
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
și au început să-și clădească case. Documentele ne glăsuiesc în 1772 de un Pod al Armenilor, care mai tîrziu ia numele de Ulița Armenească. Iată un cîntec popular în care este cîntată Ulița Armenească. Cîntecul începe astfel: «Pe Ulița Armenească/ Este o curte boierească/ Dar într-însa cine este?» Mahalaua armenească este pomenită în documentele veacului al XVII-lea și are case boierești, după cîntecul de mai sus. Ea se întindea între Mahalaua Olari, întemeiată mai tîrziu, pe la 1793, unde
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1772 de un Pod al Armenilor, care mai tîrziu ia numele de Ulița Armenească. Iată un cîntec popular în care este cîntată Ulița Armenească. Cîntecul începe astfel: «Pe Ulița Armenească/ Este o curte boierească/ Dar într-însa cine este?» Mahalaua armenească este pomenită în documentele veacului al XVII-lea și are case boierești, după cîntecul de mai sus. Ea se întindea între Mahalaua Olari, întemeiată mai tîrziu, pe la 1793, unde se aflau așezați olarii care aduceau oale din Cîmpulung și d-
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
de mai sus. Ea se întindea între Mahalaua Olari, întemeiată mai tîrziu, pe la 1793, unde se aflau așezați olarii care aduceau oale din Cîmpulung și d-aiurea, Mahalaua Popei Hierea și Mahalaua Caima-ta, vecină cu Podul Armenilor și cu biserica Armenească." În cursul măcelului turcesc din 13 noiembrie 1593, pe podul Tîrgului de Afară (Calea Moșilor), au fost uciși, printre alții, cîțiva evrei și armeni, iar într-o năvălire a bandelor otomane, din 1769, a fost jefuită și biserica armenească. În
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
biserica Armenească." În cursul măcelului turcesc din 13 noiembrie 1593, pe podul Tîrgului de Afară (Calea Moșilor), au fost uciși, printre alții, cîțiva evrei și armeni, iar într-o năvălire a bandelor otomane, din 1769, a fost jefuită și biserica armenească. În orice caz, hrisovul lui Mihai Racoviță din 15 februarie 1742 îngăduia armenilor din București să-și clădească o biserică pe strada Săpunarilor. Același domnitor poruncea la 11 februarie 1743: "Tuturor armenilor cîți sunt așezători aici în orașul Domniei mele
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
precum s-a urmat și mai nainte, după cuprinderea privilegiurilor și cărților domenști ce au avut și mai nainte, cari s-au văzut de Domnia mea și în condicele Divanului, pentru care poruncim Domnia mea tuturor celor ce țineți legea armenească, să aveți a-l ști de staroste al vostru și să-i dați cuviincioasă supunere și ascultare". În Matca de numele tuturor companiilor țării alcătuită pe județe și orașe, din 1820, în fapt un catalog al breslelor, armenii erau menționați
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
fostul teritoriu românesc al Dobrogei (Cadrilater), armenii au avut colonii puternice la Silistra și Bazargic. În toate cele trei provincii românești, au ființat Companiile Armenilor, organe civile de reglementare a problemelor comercianților și meseriașilor armeni, precum și a relațiilor dintre coloniile armenești și administrația românească. Pe lîngă breselele și frățiile meșteșugarilor, au fost înființate organizații obștești și culturale la Iași, Suceava, Bacău, Roman etc. În 1868, la Iași a fost creată Societatea „Azkasiraț“ („Patrioților“), cu filiale la Botoșani, Bacău, Roman, Tîrgu-Frumos, Tecuci
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
au fost înființate organizații obștești și culturale la Iași, Suceava, Bacău, Roman etc. În 1868, la Iași a fost creată Societatea „Azkasiraț“ („Patrioților“), cu filiale la Botoșani, Bacău, Roman, Tîrgu-Frumos, Tecuci, avînd ca scop conservarea identității naționale și ajutorarea școlilor armenești. Mai multe asemenea organizații obștești au ființat în București: „Ser hanun Isusi“ („Dragoste în numele lui Isus“ - 1833), „Hairenasiraț îngherutiun“ („Asociația patrioților“- 1837), „Ararat“ (1838) „Usum-nasiraț îngherutiun Ararat“ („Asociația de studii Ararat“ - 1843), „Usumnasiraț îngherutiun“ („Asociația de studii“ - 1871), „Armenia“ (1879
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1920), Biblioteca „Ararat“ (1921). Conform recensământului din 2011, în România erau 1361 de armeni. La recensământul din 2002 au fost 1.780 de armeni, mulți în familii mixte, din aceștia 721 declarându-și limba maternă ca fiind limba armeană. Comunitatea armenească publică periodicele "Nor Ghiank" (în armeană), "Ararat", și "Lăcașuri de cult", sponsorizat de statul român.
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Mică, Telecentru și mahalalele Hrusca, Melestiu, Valea Dicescu și Frumoasa. Include magistralele centrale: bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, bd. Constantin Negruzzi, bd. Iu. Gagarin, străzile 31 August 1989, Mitropolit Varlaam, București, M. Kogălniceanu, Alexe Mateevici, Vlaicu Pârcălab, Mihai Eminescu, Armenească, Vasile Alecsandri, Bulgară, Ismail ș.a. Sectorul Centru a fost înființat la începutul secolului al XIX-lea pe locul unor terenuri agricole și de pășunat. Documentele atestă aici unele vechi puncte de reper: Galbena - în regiunea actualei Universități de Stat, Șleahul
Centru (sector din Chișinău) () [Corola-website/Science/304715_a_306044]
-
1936 to 1991, timp în care a făcut parte din Uniunea Sovietică. Constituită ca "Republică Sovietică Socialistă" pe 28 aprilie 1920, a fost parte, între 12 martie 1922 și 5 decembrie 1936, din Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană împreună cu RSS Armenească și RSS Georgiană. Constituția RSS Azerbaidjene a fost aprobată la Congresul Sovietelor Azere din 14 martie 1937. Pe 19 noiembrie 1990, RSS Azerbaidjană a fost redenumită "Republica Azerbaidjan", rămânând în cadrul URSS-ului încă un an, inainte de a-și proclama
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană () [Corola-website/Science/303511_a_304840]
-
RSS Armenească (în limbile armeană: Հայկական Սովետական Սոցիալիստական Հանրապետություն; rusă: Армянская Советская Социалистическая Республика) și-a început existența când Partidul Comunist Armenesc și-a proclamat controlul asupra țării pe 29 noiembrie 1920. Pe 1 decembrie 1920, prim-ministrul Armeniei Simon Vratsian a
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
RSS Armenească (în limbile armeană: Հայկական Սովետական Սոցիալիստական Հանրապետություն; rusă: Армянская Советская Социалистическая Республика) și-a început existența când Partidul Comunist Armenesc și-a proclamat controlul asupra țării pe 29 noiembrie 1920. Pe 1 decembrie 1920, prim-ministrul Armeniei Simon Vratsian a renunțat la conducerea guvernului. Țara și-a schimbat numele mai apoi în . Această perioadă mai este cunoscută uneori și ca
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
controlul asupra țării pe 29 noiembrie 1920. Pe 1 decembrie 1920, prim-ministrul Armeniei Simon Vratsian a renunțat la conducerea guvernului. Țara și-a schimbat numele mai apoi în . Această perioadă mai este cunoscută uneori și ca A doua republică armenească, care a înlocuit efemera Republica Democratică Armenească - (cunoscută drept Prima republică armenească). Pe 23 august 1990, țara și-a schimbat numele în Republica Armenia, rămânând în cadrul URSS-ului încă un an mai înainte de proclamarea independenței. După ce a suferit numeroase pierderi
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
Pe 1 decembrie 1920, prim-ministrul Armeniei Simon Vratsian a renunțat la conducerea guvernului. Țara și-a schimbat numele mai apoi în . Această perioadă mai este cunoscută uneori și ca A doua republică armenească, care a înlocuit efemera Republica Democratică Armenească - (cunoscută drept Prima republică armenească). Pe 23 august 1990, țara și-a schimbat numele în Republica Armenia, rămânând în cadrul URSS-ului încă un an mai înainte de proclamarea independenței. După ce a suferit numeroase pierderi de vieți omenești în timpul genocidului armenesc și
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
ministrul Armeniei Simon Vratsian a renunțat la conducerea guvernului. Țara și-a schimbat numele mai apoi în . Această perioadă mai este cunoscută uneori și ca A doua republică armenească, care a înlocuit efemera Republica Democratică Armenească - (cunoscută drept Prima republică armenească). Pe 23 august 1990, țara și-a schimbat numele în Republica Armenia, rămânând în cadrul URSS-ului încă un an mai înainte de proclamarea independenței. După ce a suferit numeroase pierderi de vieți omenești în timpul genocidului armenesc și a războiului turco-armean care a
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
Democratică Armenească - (cunoscută drept Prima republică armenească). Pe 23 august 1990, țara și-a schimbat numele în Republica Armenia, rămânând în cadrul URSS-ului încă un an mai înainte de proclamarea independenței. După ce a suferit numeroase pierderi de vieți omenești în timpul genocidului armenesc și a războiului turco-armean care a urmat, Armenia istorică era copleșită de devastări și disperare. Când Republica Democratică Armenească a fost invadată de bolșevici în 1920, țara a fost proclamată republică sovietică. Mai târziu, Turcia și proaspăt proclamata republică sovietică
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
rămânând în cadrul URSS-ului încă un an mai înainte de proclamarea independenței. După ce a suferit numeroase pierderi de vieți omenești în timpul genocidului armenesc și a războiului turco-armean care a urmat, Armenia istorică era copleșită de devastări și disperare. Când Republica Democratică Armenească a fost invadată de bolșevici în 1920, țara a fost proclamată republică sovietică. Mai târziu, Turcia și proaspăt proclamata republică sovietică au negociat Tratatul de la Kars, prin care Turcia ceda Adjaria în schimbul regiunii Kars, (astăzi provinciile Kars, Iğdır și Ardahan
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]