1,313 matches
-
pe pământ. Răsuflul cald al primăverii Adus-a zilele-nvierii. Și cât e de frumos în sat! Creștinii vin tăcuți din vale Și doi se-ntâlnesc în cale Își zic: Hristos a înviat! Și râdeatâta sărbătoare De chipul lor cel ars de soare. Și-un vânt de-abia clătinitor Șoptește din văzduh cuvinte: E glasul celor din morminte, E zgomotul zburării lor! Și pomii frunțile-și scoboară Că Duhul Sfânt prin aer zboară. E liniște. Și din altar Cântarea-n stihuri
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
etc. II) Etapa preștiințifică încearcă să dea o explicație apariției bolilor psihice legându-le de cauze fizice (miasme, substanțe toxice, alimentație, cauze morale etc.). În sensul acesta combaterea tulburărilor psihice făcea apel la remedii dintre cele mai diferite. Ovidiu, în Ars amandi recomanda abținerea și prudența, ca măsuri de prevenire a apariției bolilor psihice. În Evul Mediu s-a apelat la remedii alchimice (elixiruri, siropuri, unguente, fumigații etc.). Interesante sunt recomandările terapeutice ale Școlii Medicale de la Salerno, care pentru păstrarea sănătății
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Vineri Mari cer de la început muncitorului har și dăruire deplină - ca în cazul pictorului sau al poetului. Iar arta cea mai înaltă, educația, cere în plus truditorului abnegație extremă și spirit de sacrificiu; căci alchimia desăvârșirii naturii umane este o ars mirabilia, lucrând direct la „decantarea” și „rubidierea” celor trei capacități ale spiritului - gândirea, voința și aptitudinea practică. La acestea se adaugă faptul că arta educației nu este doar o profesie nobilă, ci o misiune cerească, fiind singura capabilă să-l
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu poezii în ziarul „Teleormanul” (1977) și colaborează ulterior la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Argeș”, „Caligraf” ș.a. Prima carte, placheta Albastrele ninsori, îi apare în 1996. Versurile de început dezvăluie o poetă deja formată, tinzând chiar, ca în Cugetare, la creionarea unei ars poetica, rod al unei elaborări în care intră har și trudă. Autoarea își transpune trăirile în confesiuni reținute, învăluite în mister, inima fiindu-i o „carte de taină”, cu neliniști și așteptări, iar rănile vindecându-se doar prin cuvânt. Starea
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
expresia unui lirism singular în epocă. Spre deosebire de majoritatea tinerilor poeți care practicau stăruitor personalizarea discursului, implicarea în cotidian, ironia și autoironia ori jocurile textuale, autorul apare mai degrabă ca un ermetic care, respingând provocările realității, se dedă la o tainică ars combinatoria. Meticulos elaborate, mizând pe sugestie și pe forța de iradiere a unor simboluri care revin, caligrafiate cu rafinament, poemele iau nu o dată aspectul unor ceremonii de metaforizare a limbajului. Gestul liric este aici mai mult învăluitor decât dezvăluitor și
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
cuminte exaltare patriotică. Oarecum în aceeași notă se trasează linia interioară a celorlalte poeme, autoarea uzând de aceleași figuri cărora nu le lipsește un anume filigran metaforic, fie că e vorba de tribulații sentimentale, fie de meditații lirice. Lirica din Ars amandi (1980) este una a fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente
MUSAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
în care se situează poetul Cârlova, de al cărui nume se leagă o serie de controverse biografice. SCRIERI: Orion, constelația mea, București, 1976; Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război, pref. Al. Piru, București, 1978; C. Stere, scriitorul, București, 1978; Ars amandi, București, 1980; Vasile Cârlova, București, 1981; De față cu desăvârșirea, București, 1983; Secretul femeii dispărute, București, 1996; Misterul din strada Paris, București, 1998; Judecata de apoi, București, 2000; Liberul arbitru, București, 2002. Repere bibliografice: Piru, Poezia, II, 518-520; Constanța
MUSAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
stenozei de arteră renală, fiind utilă și în tromboza de venă renală, infarctul renal, masele renale vascularizate, fistulele arterio-venoase și vasculita vaselor relativ mari (panarterita nodoasă); are însă dezavantajul costului ridicat, invazivității și necesității administrării SCI (cu potențialul nefrotoxic binecunoscut). ARS se efectuează prin canularea arterei femurale, în unele cazuri adaugându-se tehnici de substracție digitalică, care măresc sensibilitatea procedurii. Incidentele care pot să apară în timpul ARS sunt asemănătoare cu cele înregistrate în timpul coronarografiei (sângerări importante la locul de puncție, disecția arterei
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de asemenea, prezent în lucrări tipărite în țară, cu contribuții despre Mihai Șora (Dialog și libertate, 1996) sau despre Paul Cornea (Studii dedicate profesorului Paul Cornea, 2000). A coordonat sau a participat la realizarea unor volume colective de teorie literară: Ars Rhetorica (1996), Fiction Updated. Theories of Fictionality, Narratology, and Poetics (1996). Preocupările sale vizează literatura, teologia mistică, istoria gândirii politice, filosofia ficțiunii, retorica, estetica, istoria religiilor ș.a. A descoperit și a editat, în SUA (This Craft of Verse, 2000), Spania
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
oameni deasupra, obligarea deținuților să se dea cu capul de pereți ori să se lovească cap în cap, lovitul cu piciorul în ficat, strânsul mâinilor la ușă, scoaterea dinților prin lovituri cu pumnul ori piciorul, smulsul părului și al mustăților, arsul feselor cu țigara, linsul closetului, îndesarea capului în hârdăul cu urine și fecale până la sufocare, obligarea victimelor să își mănânce propriile fecale, să sărute și să lingă dosul celorlalți deținuți, să își introducă degetul în anus după care să îl
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a fugit noaptea, a țâșnit în fața santinelei cu un strigăt de amenințare și a fost ucis de o rafală. Au preferat să vorbească despre un acces de nebunie, mai curând, decât despre o sinucidere. Seara, după o zi cu doi arși în stare gravă și o altă amputare, mi-am dat seama că aproape uitasem de sinucigașul din cursul nopții. La culcare, am așteptat îngreunarea calmă dată de morfină pentru a recunoaște că înlăuntrul meu nu mai exista nici un loc, nici o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îi ajuta pe americani să-și scuze propriile absurdități. Echilibrul planetar se păstra cu acest preț, conchideau ei... Acele înțelepte concluzii erau adesea măturate după câteva ore de un blindat în flăcări, a cărui cochilie de oțel răsuna de țipetele arșilor de vii sau, la fel ca ultima oară, de moartea acelui rănit care-și întindea cioturile brațelor spre rafalele unui automat. Mă străduiam să nu înțeleg astfel de morți, pentru a nu le dilua în sporovăiala noastră strategică. În mod
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
producând o ficțiune imposibilă, pluristratificată, prolixă. „Această operă atât de ostentativă, gândită și scrisă în piramidele helicoidale intersecționate ale unui limbagiu excesiv, suprasaturat de calificative” (Mihail Constantineanu), poate constitui nu doar jurnalul unui „intelectual al Bisericii”, ci și o veritabilă ars poetica, care propune incendierea cuvântului, distrugerea obișnuințelor lingvistice și de gândire, pentru a elibera cuvântul-intelect din vremelnicie, transformându-l în foc pur, adică în veșnicie, prin arderea și comuniunea în „vâlvătaia sălbatică și slobodă a Adevărului”. Calendarul incendiat, prin stilul
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
vom fi în tabere opuse." Parcă așa mi-a spus, acolo, în catacombe. Tabere opuse, nu-i așa? În ochii săi scânteiase un gând, dar era prea târziu... Adio, Romb Argintiu! Sala fu străbătută de sunetul exploziei și izul de ars se împânzi peste tot. Cei doi care trebuiau să iasă din colegiu nu se poate să nu fi auzit mărturia morții. Ochii săi încă mai erau fixați, dar goi. Nu se prăbuși, cum o făcuse lunetistul când fusese împușcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
morți de vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii nerușinate Ce chiue-n orgii? {EminescuOpI 24} Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflând din gura boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
marinarii spanioli aflară că acești copaci se numeau măslini, că fructele lor erau bune de mâncat și că din ele se făcea ulei. Din crângul de măslini veniră în fugă niște băștinași gălăgioși, bărbați și femei, goi până la brâu și arși de soare. Se ivi o insuliță. Pe măsură ce se apropiau, puteau vedea cum se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși veniră în zbor. Corabia ocoli încet insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simțămintele care le inundau sufletul și se uitară la Paul al V-lea. Pe buzele celor trei stăteau cuvintele „rugăminte nemijlocită”, dar nu le puteau da glas. Lacrimi mari izvorau din ochii solilor și se prelingeau încet pe dragii lor arși de soare. Vă rugăm... Văzând cum cei trei orientali pe care-i țineau de umeri își plecară capetele adânc, cu umilință, călugării își slăbiră strânsoarea. Înțeleseseră că nu erau nici nebuni, nici răuvoitori. Căutând ajutor, Papa își îndreptă privirea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai cunoscute. Cu un an înainte, sosiseră vești de la Ordinul Iezuit de acolo că taikō, împăratul Japoniei, începuse prigoana împotriva creștinilor. Douăzeci și șase de misionari și credincioși japonezi fuseseră prinși în capitală, trimiși în insula Kyushu, la Nagasaki, și arși pe rug. Până și la Sevilia se vorbea despre această întâmplare, dar eu m-am hotărât atunci că tocmai Japonia avea să fie țara unde voiam să-mi las oasele. În urechi îmi răsuna porunca Domnului către apostolii Săi: „Mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
termina, dar Încă nu se așezase zăpadă nouă sus pe munți. Era doar zăpada de anul trecut, topită de soare, și gheața care, privită de departe, strălucea foarte tare. Voiam să bem ceva rece și să stăm la umbră. Eram arși de soare și aveam bășici pe buze din cauza soarelui și a prafului alcalin. Am Întors pe strada care ducea la Fontan, am oprit mașina și am intrat. În sufragerie era răcoare. Madam Fontan era singură: — N-am decât două sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
igienică?“. Înjură, Își scoase cartea din buzunarul de la geacă și rupse cu inima Îndoită paginile pe care le citise deja. „Lasă!“, strigă el drept răspuns. Astfel Întrerupți din Îndeletnicirea lor bahică, doi Nați Întrupați În doi polițiști militari săriră ca arși. Cu ceva timp Înainte Își părăsiseră posturile și se furișaseră pe câmp ca să poată fuma țigări de foi și să se Îmbete cu rachiu de palmier. Bărbații, bine afumați, strigară În birmaneză, conștienți de prerogativul lor de polițiști de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pielea gâtului, pe umeri, pe sâni, sărutând fiecare bucățică, apoi sărutându-i gura Înainte de a-și continua drumul către zonele sudice. Marlena Își simți fața invadată de căldură. Era surprinsă. Câtă pasiune, căldură... fum? Harry scoase un țipăt, sărind ca ars din pat și trăgând-o și pe Marlena după el pe podea. Plasa de țânțari În formă de con se atinsese de lumânarea aprinsă și acum arăta ca un brad de Crăciun nins În flăcări, plasa albă fină transformându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
păstra lanterna. Mai am una mai mică. Marlena Îndreptă lanterna spre interiorul scorburii pe care o Împărțea cu fiica ei. Porțiunile cele mai contorsionate arătau ca niște gnomi suferinzi de artrită În agonie, un basorelief lamaist ca răspuns la o Ars Moriendi. Și astfel se instalară cu toții pentru prima lor noapte petrecută În mijlocul tribului, noapte pe care ei o credeau și ultima. Moff Îi spuse lui Rupert să doarmă Încălțat, În caz că avea nevoie să iasă În timpul nopții. Esmé dormea cu cățelușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
l-ar fi lăsat să meargă mai departe dacă mama ei nu ar fi strigat: —Esmé! Rupert! La masă! Au auzit-o tropăind la jumătatea scării de metal În spirală pentru a-i striga din nou. Rupert a sărit ca ars, și-a pierdut echilibrul, s-a lovit de perete și a alunecat. (Bineînțeles, acest moment jenant mi-a amintit de noaptea În care pasiunea lui Harry și a Marlenei fusese stinsă la propriu.) Esmé și-a dat seama imediat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă. 14. Își taie cedri, goruni și stejari, pe care și-i alege dintre copacii din pădure, sădește brazi și ploaia îi face să crească. 15. Copacii aceștia slujesc omului pentru ars, el îi ia și se încălzește cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pîine și tot din ei face și un dumnezeu căruia i se închină, își face din ei un idol, și îngenunche înaintea lui! 16. O parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]