3,559 matches
-
-mi sustrage din nou poezia /din vârtejul grădinii/să fie paznicul înveșmântat în albastru/cel care acum se preface în scrib neîndemânatec//ce va fi oare cu el/ când va da de lumina zilei/ în ținuturile mele întunecate”. Versurile care articulează o geografie literară a sudului se întâlnesc cu cele închinate tatălui sau bunicului. El e pe urmele tatălui: „dimineața mă trezesc fericit/ calc în fiorat pe urmele tale”. Apar, ca în poeziile tradiției slave, și Mustățile bunicului: „peste una din
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
și convențional, impulsul explicativ face din film o lecție pentru școlari astuțioși. Remarcabil însă efortul lui Anthony Hopkins, care-l interpretează pe Hitchcock, de a da viață unui personaj prin gesticulație, ticuri, manieră, expresivitate lingvistică etc. Hitchcock-ul interpretat de el articulează cuvintele ca în fața unui logoped, ele primesc forma buzelor, în timp ce restul chipului rămâne litificat precum o mască. E ca și cum Hopkins ar sculpta sunetul care trebuie să primească inflexiunea potrivită prețiozității vocabularului întrebuințat. Actorul care i-a jucat într-un mod
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
la biserică acum, scriu la programul politic al Partidului Mișcarea Populară. Iată, pentru, pentru moment, ca teaser, doar două puncte adăugate de mine la cele scrise până acum de colegii mei, ca să mai răcorim (sau reîncingem) spiritele. Dacă reacțiile sunt articulate, vă voi consulta pe toate capitolele. În fond, de-aia se cheamă mișcare populară... Așadar: "PMP recunoaște locul eminent pe care-l ocupă bisericile în cultura noastră națională și va finanța din bani publici întreținerea patrimoniului istoric deținut de cultele
Papahagi, propunere dură privind Biserica by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/36546_a_37871]
-
Și trebuie să scriu iar ce detașament de cronicari, de critici, de comentatori ai fenomenului literar intra în arenă în anii optzeci: de la Radu G. Țeposu la Ion Buduca, de la Radu G.Țeposu la Radu Călin Cristea un stil ofensiv articula judecățile subliniat antioficiale. Horia-Roman Patapievici observa, într-un eseu important, că autorii de seamă ai generațiilor anterioare negociau cu puterea - păstrau un dialog care să permită apariția paginilor subversive. Optzeciștii au rupt orice dialog cu puterea: paginile lor puteau aștepta
Mircea Mihăieș și devenirea optzecistă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2903_a_4228]
-
fond, numeroasele promoții echinoxiste au fost ale unor lucrători într-un tot mai larg atelier de creație, în care tineri de limbă română, maghiară și germană s-au angajat, nesiliți decât de propria vocație, să-și facă ucenicia, să-și articuleze personalitatea. „Atelierul de creație” a fost formula sub care a caracterizat proiectul, de la primul număr al publicației noastre, redactorul ei șef, Eugen Uricaru; este și cea folosită apoi de neuitatul Marian Papahagi și de noi toți. Ea numește un spațiu
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
tentativă de articulare a unei viziuni comprehensive, prin asumarea și valorizarea unor metode critice diverse, complementare. O astfel de atitudine, de lărgire a ariei de investigație critică, se regăsește în Imediata noastră apropiere (1980), carte cu caracter documentar mai pronunțat, articulată din diverse documente, mărturii, confesiuni, ce-și anexează, fără inhibiții, procedee reportericești. Specificul bănățean este explorat în aceste pagini în toate dimensiunile sale, relevându-se date, aspecte, dimensiuni și laturi ale creației spirituale din acest spațiu geografic mai puțin cunoscut
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
părului, scăderea în greutate, pierderea memoriei - ce l-a doborît psihic a fost pierderea vocii. Din timbrul vorbitorului versat care stăpînea o sală prin inflexiuni tenorice nu a mai rămas decît gîjîitul șuierat al unui glas ce nu mai putea articula sunetele, moment în care melioristul, abandonînd rațiunea, a pus capăt jurnalului, așteptînd „întunericul, necunoscutul și moartea“. Nu s-a rugat și nu a cerut prezența unui preot. A murit pe 15 decembrie 2011, fidel convingerii că „Dumnezeu nu este mare
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
are inteligența de a da curs oricărei provocări ideologice sau intelectuale. Fiecare afirmație pe care o face are la bază argumente de ordin istoric, filozofic, politic și chiar, acolo unde e cazul, literar. Demersul său este unul deplin rațional, perfect articulat din punct de vedere logic și stilistic. Un mesaj capabil să convingă în chip natural, fără ca cititorul să aibă sentimentul că este agresat în vreun fel. Scrisori din Washington. Reflecții despre secolul douăzeci reunește o parte dintre eseurile scrise de
Spectacolul democrației by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/15003_a_16328]
-
umeri de pe ficați de pe sexe nu mai găsesc drumul înapoi și-și câștigă o binemeritată nirvaná Primul cuvânt Acum ascultă-mă nu am nimic să-ți spun nici azi nici mâine e posibil însă ca-ntr-o altă zi să articulez primul cuvânt fără sens mai întâi calm și sălbatic scos de sub piele cu greu printr-o operație de transplant în locul lui oricum se va introduce liniștea se va conecta la toți nervii la toate vasele de sânge la tot ce-
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/15171_a_16496]
-
generații de tineri viguroși, ,care nu se înspăimântă de" faima unui dascăl, de exemplu. Zi de zi jurnalele tv, reportajele și/sau documentarele, ne demonstrează acest adevăr reconfortant... Cum ar fi știrea tv că o elevă din Slatina i-a articulat dăscăliței sale trei palme - jap-jap-jap! -, care nu mai e de nici o senzație, ci de bun augur, în contextul în care învățământului i se repartizează procente tot mai mici din buget. Înseamnă că instituția școlară a devenit un parc de distracții
Războiul celor două roze portocalii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11151_a_12476]
-
capacitatea lor de a se face inteligibile și aptitudinile lor de comunicare, indiferent de zona de proveniență și de tradiția culturală pe care o poartă, iar, pe de altă parte, calitățile individuale, coerența lor interioară, inscrierea evidentă într-un sistem articulat de gîndire plastică și de funcționare a limbajului. Ca și la prima ediție, dar la capătul unei competiții foarte dure și în contextul unor participări puternice din întreaga lume, și la actuala ediție aceste exigențe au fost confirmate într-un
Muzeul Florean în 2005 (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11193_a_12518]
-
ei de cultură politică. De altfel un cunoscut comentator politic i-a reproșat Elenei că avea o ținută care nu cadra cu funcția ei de la Cotroceni. Dar, din cîte îmi amintesc, acest reproș a venit după demisie, n-a fost articulat public și înainte. Asta se spunea înainte, în particular, la pachet cu diverse informații neconfirmate despre relațiile dintre președinte și șefa cancelariei sale. Frumoasă, bogată și invidiată, Elena Udrea n-ar fi prima femeie despre care se șoptesc vrute și nevrute, după ce
Păcălicii lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11196_a_12521]
-
la operații substanțiale de variere precum suprimarea, adjoncția ori substituția, modalități de deformare (anamorfozare) a unui subiect (motiv) supus secvențării, augmentării, diminuării, inversării, recurentării, tronsonării, puvlerizării etc. Mai mult, în Nemurirea, Kundera pornește de la unele frînturi (cioburi) tematice, pentru a articula abia pe parcurs o entitate tematică propriu-zisă. Așadar, variațiuni și temă, construcție aplicată uneori în muzică de Schonberg, Webern ori Boulez. Regăsim, de asemeni, principiul ciclic în Valsul de adio, roman care emană tragica luciditate a celui ce știe că
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
și un profil diferit de războinic: al lui Ion Vodă cel Cumplit. Spre stupoarea tinerilor neolegionari. Se observă cu ușurință că parodia e, în romanul lui Bogdan Suceavă, la ea acasă. Tonul alb, neutru și stilul voit descriptiv al naratorului, articulând o ironie tip pince-sans-rire, îngroașă latura bufă a cărții. Dincolo de aceasta există însă și un sâmbure de gravitate al cărții, o pledoarie discretă pentru normalitate socială și mize esențiale în planul vieții personale. Venea în timpul diez este un surprinzător, excelent
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
semnificațiile ascunse, structurile inaparente. Operație deloc simplă, executată în cercuri concentrice ale comprehensiunii. Apare o disparitate între eul melancolic al omului (dispozițiile lui tulburi, alternanțele de curiozitate și ataraxie, avânt și recul interior) și modul său atât de meticulos, elaborat, articulat de a pune și a urmări probleme de ordin cultural. Impresionează, literalmente, efortul cerebral prin care nonsensurile, aleatoriul existențial și capriciile divine sunt integrate într-un model moral-intelectual al densității, complexității și clarității. Experiența românească și cea a exilului, dezamăgirile
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
primele cinci minute că va fi ,o poveste de parvenire" în genul Rebecca Sharp din Bâlciul deșertăciunilor. Asta pentru că arareori găsești un irlandez sărac, de pe fundul societății (ar vrea filmul să crezi) ca și Chris Wilton (Jonathan Rhys-Meyers), care să articuleze o engleză cu un asemenea accent ,posh metropolitan". Oricine are o coastă de anglofil în el știe că pentru o asemenea schimbare de accent, las intonația deoparte, e nevoie de ceva muncă, nu glumă. Nu e singura gafă de gen
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
oficial al regimului - rolul unei birocrații aflate în expansiune a fost unul crucial. Sindicatele: de la "curele de transmisie" la focare de militantism național-comunist? Dacă birocrația a eșuat în stagnare și conservatorism, reflectând de fapt natură regimului irevocabil dual care a articulat-o, sindicatele, se speră, vor reuși să insufle dinamismul creator, rmantismul revoluționar al partidului în cadrul structurilor tot mai anchilozate administrativ ale statului. Numai că rolul lor nu era unul politic, avertiza Lenin: În niciun caz nu trebuie să se ceară
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
consecințele alegerii unei identități, nici una independentă. Mai exact, identitatea 1 începe să se prăbușească odată cu decesul Tessei, iar identitatea 2 se construiește la câtva timp după același eveniment. Sfârșitul lui Justin, chiar dacă e motivat de traseul epistemologic, nu cel ontologic, articulează o maximă postmodernă: lipsită de confirmarea celorlalți, orice identitate e temporară. În această interpretare, extinzând metafora de la grădinar la vegetale, Justin se vestejește în lipsa unui arac autentic, iar ontologia rămâne suspendată în indecizie. Cât despre traseul epistemologic, întâi e de
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
n-ar fi fost în stare să ajungă. Când nevastă-sa, Martha, l-a văzut în halul în care era, a făcut criză de nervi, greu de tot au reușit minerii să o calmeze, Idu era legumă, nu putea să articuleze două vorbe, se bălăngănea pe picioare, sprijinit de o parte și alta de ortacii care l-au pus pe pat. Până dimineața, a dormit neîntors, iar sforăitul i se auzea și din apartamentele vecine. A doua zi, nevastă-sa a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
văzut întristat. M-am așezat pe un scaun, bombardându-l cu obișnuitele vorbe de mângâiere adresate tuturor bolnavilor din spitale. El a încercat să-mi spună ceva (dintr-o veche obișnuință mai degrabă decât cu speranța că va reuși să articuleze două-trei vorbe), dar i-a fost greu și să deschidă numai buzele. A fost nevoit așadar să ia creion și hârtie (pe care a rupt-o din blocnotes) și să-mi scrie două vorbe care dezvăluiau limpezimea spiritului, claritatea memoriei
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
a-l suspenda cu totul. Privită astfel, expoziția sa este, în esență, o expoziție atemporală, o acțiune care se exercită exclusiv asupra spațiului, asupra spațiului bidimensional, acela al imaginii plastice, dar și asupra spațiului fizic, tridimesional, în care ea se articulează ca un discurs cuprinzător și complex. Dacă în ceea ce privește spațiul exterior am văzut ce se întîmplă, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
o farsă ben trovato livrată unui sistem ,riguros"), cu istorie, cu iubire de țară și cu peisaje, și cealaltă, a ultimilor ani, care nu se prea mai poate povesti, mai bine se arată, că tot gesticulează mult, mai mult decît articulează (,răutatea" le aparține autorilor...), elevii de azi. Filmele rezumate de ei, spectatorii ultimului val, și ,culese", ca niște basme minimaliste, de Sorin Stoica, sînt mostre de absurd imediat, neliniștitor dar, pînă la capăt, inofensiv, ca orice poveste: ,Era zăpadă. Oamenii
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
grosolane sau parodii fără gust. Pentru cei credincioși, dar nu încă desăvârșiți, aceste transgresiuni rămân problematice. Atunci Biserica se folosește de singura armă de care dispune în mod legitim: cuvântul. Diagnosticul, departajarea, descâlceala sunt tot atâtea gesturi necesare unui răspuns articulat în fața viciului de procedură. Spre deosebire de criticii literari ,emancipați", teologii nu disociază foarte ușor - sau ușuratec - între etic și estetic. Dimpotrivă, tradiția cenzurează atât etica searbădă, lipsită de revelația frumosului, cât și estetica orfană, pentru care binele reprezintă un sărman accident
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
mă intereseze kitsch-ul, vreau chiar să public un volum, Povestiri de prost-gust. Examen cu Călinescu Există, de altfel, o legătură între kitsch și avangardă. Kitsch-ul e o formă de dezorganizare... Avangarda nu dezorganizează. Atîta vreme cît avangardiștii au articulat cuvintele, le-au pus pe hîrtie, au tipărit cărți, putem spune că erau organizați. Sigur, eu n-am crezut niciodată, precum au făcut unii dintre ei, că literatura trebuie să stea în serviciul revoluției, am fost un defensiv, și tot
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
o nerăbdare de destin, nebunia agresivă de a trece peste, de a da la o parte unul din preceptele cele mai adânc încrustate în psihologia și subconștientul oamenilor în istorie. Spre deosebire de Stendhal, autorul rus îl pune pe eroul său să articuleze, să definească acest principiu al unei permisivități totale care, în cazul lui Raskolnikov, frizează, evident, nebunia, numai că... ideea expusă și argumentată de acesta a devenit, în nici o jumătate de secol, principiul care fundamentează două enorme structuri sociale, aflate ambele
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]