5,062 matches
-
Sf. Petru și Pavel” din Ploiești, „Ștefan cel Mare” din Suceava și la Liceul Internat din Iași, unde își susține bacalaureatul în 1937. Tot la Iași urmează Facultatea de Drept, absolvită în 1942. Este, de asemenea, elev la Școala de Artilerie pentru Ofițeri în Rezervă din Craiova. Din 1943 ia parte, ca elev-adjutant, apoi ca sublocotenent, la război, luptând în Crimeea. Întors în țară, va lucra până în 1956 în calitate de jurist, fiind, printre altele, consilier juridic la Cooperația de Consum. Ulterior intră
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
, Alice, (28.I.1891, Botoșani - 20.VIII.1945, București), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Eugeniei (n. Baltă), dintr-o veche familie moldovenească, și a lui Constantin Zamfirescu, căpitan de artilerie. Primește în casă, cu guvernante și dascăli particulari, educația îngrijită a tinerelor de bună familie. Sporadice informații despre biografia ei apar în anii de după primul război mondial: se căsătorește cu avocatul Virgil Z. Soare, locuind la Galați; aici anima, alături de
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
sa și chiar, când e cazul, focuri de artificii care Îl bucură mult pe maharajahul Ranjit Singh. Făurește arme albe și toarnă tunuri Într-o topitorie de bronz, inventează un sistem de Îndreptare a gurii de foc spre țintă, pentru artilerie, face vin, distilează băuturi, prepară droguri afrodiziace, mult apreciate de oamenii din Lahore. Activitățile sale de bricoleur În toate genurile l-au determinat să Înființeze o imprimerie și un atelier de legătorie, să amelioreze exploatarea sării geme, să deschidă un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și armament, la Lahoretc " Autorul este numit superintendent al unei fabrici de praf de pușcă și armament, la Lahore" Ranjit Singh mi-a acordat o foarte mare Încredere și a insistat să accept numirea mea În fruntea unui departament de artilerie sau În funcția de guvernator al unei provincii, precum generalii Ventura, Avitabile sau dr. Allen. Am refuzat, considerând că nu aveam suficiente calități pentru a Îndeplini o asemenea funcție În mod corespunzător. Am acceptat În schimb să conduc fabrica de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
succes, fapt care mi-a adus mari satisfacții. Dar cazul care a făcut senzație a fost cel preluat la rugămintea ministrului, rajahul Dhian Singh. Acesta Îmi Încredință spre Îngrijire medicală un bărbat originar din Kashmir, Abu Ibrahim, comandantul jesaililor săi (artileria pe cămile), a cărui țeastă fusese străpunsă de un glonte cu zece ani În urmă, În timpul unui conflict cu afganii. Nici un chirurg din partea locului nu reușise să i-l extragă, iar din această cauză omul era paralizat pe o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
exemplul lor, cred, a fost urmat de englezi. Nr. 14 - un braț al râului Ravi, care În sezonul uscat rareori are vreun strop de apă. Pe malul său drept e un zid Întins, dincolo de care se află un stabiliment al Artileriei. Planșa 16 Jerah, sau Jerrah, sau Jurrah (chirurg), sau Nai (bărbier), sau Hajam (cel care ia sânge). Bărbierul e reprezentat cum rade În cap un client. Lângă el se află instrumentele necesare. Condus de un gust Înțelept, regele neîndurător Al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
medicina arabo-indiană până mai târziu, din cauza contactului diferit Între practica medicală și secularizare În acest spațiu. La Calcutta, Madhusudan Gupta, primul editor al lui Suïruta, este și primul indian (suntem la 1836) care face o disecție, salutată cu salve de artilerie de autoritățile britanice (cf. A. Roșu, Aperçu, pp. 101 și 118). 117. Honigberger va reveni În diferite rânduri asupra orașului „gloriei și martirilor sikh. Ne aștepta, În Amritsar, sărbătoarea națională a acestui popor viril și superb: sikh. Ne aștepta sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
suplețea acestor decizii foarte curioase pentru primul pătrar al secolului al XIX-lea În nord-vestul Indiei. Iată, pe scurt, cronologia evenimentelor: 20 mai 1822 - Allard și Ventura sunt numiți În fruntea unui regiment de infanterie; la 21 mai, Allard inspectează artileria călare pentru a-și formula avizul critic, iar la 22 mai Ventura i se alătură lui Ranjit pentru manevrele unui regiment de linie; la 23 mai, probele de limbă franceză se Întorc Împotriva lui Ranjit, Într-un mod care poate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un amestec de arabă și persană a cărui durată de utilizare va depăși cele mai optimiste speranțe ale lui Allard, Ventura sau Ranjit. Căci și Fauj-i-Khas, garda celui din urmă, va fi antrenată àla française, iar deja la 24 mai artileria Începe să funcționeze ca și cea napoleoniană. Fauj-i-Khas va fi cunoscută În Panjab pur și simplu ca Francisi, adică French Legion, cum Îi spun rapoartele secrete ale serviciilor de spionaj britanice 1, iar mai târziu cavaleria lui Allard - Sawaran-i-Frances2. La
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Chițu” din Craiova (1943-1951), va fi doi ani secretar de școală în comuna natală (1951-1952), după care intră la Școala Militară de Intendență și Finanțe din Craiova, absolvită în 1955. Va fi repartizat la Cluj ca ofițer la Brigada de Artilerie Antiaeriană (1955-1961), apoi se transferă la Întreprinderea de Construcții Căi Ferate (1961-1964). În 1965 se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai”, susținându-și licența în 1970. Din 1968 intrase în redacția ziarului județean „Făclia”, de unde va fi scos
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
pentru ca din 1908 să fie elev la Liceul „Gh.Lazăr” și la Liceul „Matei Basarab” din București. În 1914, la izbucnirea primului război mondial, era student la Politehnica din München. Revine în țară și intră la Școala de Ofițeri de Artilerie. Va participa, ca sublocotenent, la luptele de la Turtucaia, Valea Prahovei, Oituz și Mărășești, în 1919 făcând parte din armata care eliberează Budapesta. La întoarcerea de pe front se reangajează ca ofițer și face carieră militară, din 1941 fiind profesor la Școala
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
înscrie la Facultatea de Drept (licența în 1919) și la Facultatea de Litere și Filosofie (absolvită în 1920), tot acum obținând diploma Seminarului Pedagogic al Universității din București. Aflat în refugiu, face la Botoșani Școala de Ofițeri de Rezervă la artilerie (1917-1918), luând parte la campania din Moldova. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și debutează cu un articol în apărarea acestuia în „Făclia” din ianuarie 1916, iar la 19 martie publică sonetul Cuvântul în „Flacăra” lui Constantin Banu, sub semnătura T.
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
ref id="44"> 44 BAR, fond D. A. Sturdza, S 3(1)/DCCCXCII, Mișu către Sturdza, București, 20 iulie/1 august 1898. </ref>, și până la izbucnirea Primului Război Mondial au fost detașați anual ofițeri aspiranți români pe lângă regimente prusace de infanterie, cavalerie și artilerie de câmp. Începând din 1910, această acțiune s-a extins și la batalioanele de geniu și transport. Ulterior s-a aprobat și participarea ofițerilor români de stat major la manevrele anuale germane, accesul În școala de cadeți ai marinei imperiale
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
retorică a gândirii moderne, închinată „Marilor Povestiri” și valorilor progresului, ci și o retorică a postmodernismului, înclinată nu să apere, ci să acuze, adesea pe nedrept. Excesele raționalismului iluminist și modernist au fost, de exemplu, mereu supuse tirului incriminant de către „artileria grea” a gândirii postmoderniste: Foucault, Derrida, Habermas etc. Furia împotriva „exceselor rațiunii” a luat adesea forme aberante. S-a ajuns la a acuza rațiunea însăși de excesele raționalismului, ceea ce constituie o mare eroare. O atare greșeală s-a strecurat și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în România (1922) abordează câteva subiecte obsedante pentru el - războiul și criza socială. Activitatea de om de presă, cu intervenții polemice redutabile, este dublată de aceea de prozator. Debutul editorial se produce cu volumul Spre Sofia cu Reg. 8 de Artilerie (1914), rezultatul participării ca voluntar la campania din Bulgaria. Este o cronică de un profund realism, în care descrierea plastică a locurilor se întâlnește cu fina observație psihologică, într-un tablou al absurdității războiului, dar și al observării valorilor umane
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
o mare moșie și profilul unui boier cu aspirații intelectuale. Scriitorului nu îi scapă nici imaginea cinic-grotescă a climatului politic, nici schimbările de mentalitate care însoțesc ruina lumii patriarhale. SCRIERI: Pagini intime, Iași, 1905; Spre Sofia cu Reg. 8 de Artilerie, Iași, 1914; Aceea care trebuia iubită, Iași, 1925; Ileana Lupului, București, 1934; Ruginoasa, București, 1939; Banul... ochiul dracului, București, 1941; Dragostea în furtună, București, 1942; Fermecătorul Hrisoverghi, București, 1943. Repere bibliografice: N. Iorga, „Pagini intime”, „Sămănătorul”, 1906, 4; Lovinescu, Scrieri
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
comparatist. Este fiul Ștefaniei (n. Radu Stoianovici) și al lui Ion S. Munteanu, agricultor și comerciant. După absolvirea Liceului „N. Bălcescu” din Brăila, urmează Școala de Ofițeri de Rezervă în Iași (1916-1917). Va lupta pe front într-un regiment de artilerie, obținând gradul de sublocotenent. Demobilizat, se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București (1918-1921), pe care o va absolvi magna cum laude. Lucrează ca bibliotecar la Biblioteca Academiei Române, iar în 1922 obține o bursă la Școala Română de la
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
pseudonimele Lunettes Noires, Simeon Kiru, Mitică, Mouche, Don Rodrigue, Dimitrie Taiga, B. Vrăbiuță. Primele piese - T.T.R. și Datoria - îi sunt jucate (fără a fi vreodată tipărite) în 1925, în timpul stagiului militar, de colegii de la Școala de Ofițeri de Rezervă de Artilerie din Craiova. La București i se reprezintă în 1928 piesa Panțarola care, deși premiată de Asociația Criticilor Dramatici, nu are succesul scontat de E. Lovinescu. În noiembrie 1932, la Teatrul Național din București, comedia Titanic Vals este primită foarte bine
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
ale ororilor războiului, Amintiri în uniformă relatează experiența lui N. ca participant, în calitate de ofițer genist, la războiul din Est. Realitatea crudă a vieții militare, de la simplele aplicații la asaltul decisiv, la baionetă, sau la așteptarea îngrozită sub barajul focului de artilerie se revelează, în chip asemănător cu viziunea din scrierile lui E. M. Remarque, drept absurdă și monstruoasă. Îngrețoșat de „patriotismul trăncănitor” al generalilor și erou al unui război pe care nu l-a dorit, N. arată acuzator spre cei care, la
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
absolvit gimnaziul la Târgu Mureș, s-a angajat la fabrica de cherestea „Lomaș” pentru a putea face Liceul Industrial, iar după Dictatul de la Viena din august 1940, s-a refugiat la Brașov, unde s-a încorporat voluntar în Regimentul 41 Artilerie 3. A luptat în cel de-al doilea război mondial atât pe frontul de est, fiind primul ostaș român care a trecut Prutul, cât și pe cel de vest, unde a fost comandant de companie. S-a întors în țară
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
vorbea despre diferitele șmecherii ale pescuitului... La spital își rumegă ranchiuna împotriva comandantului. Când fu în stare să se ridice și să iasă pe coridor, află că între timp, în cursul unei ofensive prost începute, divizia lor fusese îngropată de artileria germană. Nu simți nici bucuria de a fi scăpat, nici remușcare. Războiul făcea ca tot ce se putea spune sau gândi despre el să fie adevărat și fals totodată, iar în fiecare minut era prea mult rău amestecat cu prea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
disciplinară, așadar despre o moarte pe termen foarte scurt. Încă de la prima bătălie, distanța care-l despărțea de moarte se măsură în numărul celor uciși. Două sute de soldați din compania sa înaintau drept spre pozițiile germane, fără nici un sprijin al artileriei, fără tancuri, pe o câmpie goală, cu un pistol-mitralieră la cinci oameni. Știau că în urma lor, o secție de baraj era gata să-l doboare pe cel care ar fi vrut să dea înapoi, Nu se putea înainta decât spre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deformată de profesorul lor de istorie, fost soldat, evreu și ciung, pe care era greu să ți-l închipui în rolul celui care-și face mâinile greblă ca să strângă banii... A doua zi (fuseseră azvârliți, ca de obicei, fără sprijinul artileriei, în hățișul de piatră al unui orășel polonez), îl observă iarăși pe Marelst și încercă să înțeleagă. Avură mulți răniți, din cauza ricoșeurilor din străzile înguste. Pavel căra în spate un soldat a cărui tunică era umflată de sânge, ca un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un mic calculator. Mai multe persoane înclinară capul pentru a-i urmări mai bine explicațiile. Mi-am auzit propria voce, ca din exterior, răsunând pe deasupra capetelor aplecate. Am încercat să spun că la eliberarea unui lagăr, soldații nu puteau folosi artileria și nici grenadele de asalt, și că adesea trebuiau să înainteze fără să tragă, pentru că germanii se apărau în spatele prizonierilor și că din două sute de oameni dintr-o companie, nu mai rămâneau decât vreo zece, la sfârșitul luptei... Cuvintele astea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând să mă scutur de dezgustul că spusesem prea multe. Dar vorbele rostite reveneau necontenit, cu o intonație tot mai iremediabilă: „Fără artilerie... Cu mâinile goale... Scuturile umane...“ În privirile pe care le întâlneam, mi se părea că ghicesc soiul acela de înțelegere ironică, pe care cineva o poate avea pentru o stângăcie, la urma urmei anodină. Îmi spuneam că ar fi fost
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]