7,001 matches
-
se pună pe treabă înainte ca testiculele să i se micșoreze până la dimensiunile unor gămălii de ace. —Ai spus că ești în pauza de masă. Cu ce te ocupi? a întrebat-o el leneș, ridicând ochii la trapa din tavanul ascensorului. — Sunt asistenta personală a unui director, a spus Alison, fiind rândul ei să se uite la ceas. Și am întârziat foarte mult. — Da? A cărui director? —Jack Phelps. De la Impacta. Îl știu bine. Bărbatul s-a aplecat și a cules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aplecat și l-a sărutat pe James pe obraz. El nu a reacționat în nici un fel, părând să fie profund adormit. Ieșind din apartament, Julia a închis ușa fără zgomot și-a prins să țopăie pe coridor, înspre lift. Ușile ascensorului s-au deschis, iar femeia era pe cale să pășească înăuntru, când și-a adus aminte de ceva. — Fir-ar al dracului! Julia a lăsat liftul să plece și s-a întors către apartament, ca să-și ia bentița de păr. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
același, care ne conducea la un seif de unde scoteam Manuscrisul, ca să-l purtăm, cu mare grijă, Într-un turneu de-a lungul punților și coridoarelor. Așezați În fotoliile de ratau de la Café parisien, citeam la Întâmplare câteva catrene, apoi, luând ascensorul, urcam până la locul de promenadă, unde, fără să ne pese prea tare că am putea fi spionați, schimbam o sărutare caldă În aer liber. Noaptea târziu, duceam Manuscrisul În camera noastră, unde petrecea noaptea Înainte de a fi pus la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
într-un singur lift, etaj după etaj, ajung la noi direct pline, iar eu nu împing pe nimeni pentru a-mi face loc, dar iată că sunt lăsată să urc, oamenii se dau la o parte, lipindu-se de pereții ascensorului, își sug burțile, numai ca să ne putem alătura lor, eu și Udi, perfuzia cu săculețul transparent și cateterul cu lichid portocaliu, coborâm astfel până la secția de radiografie, cu camere întunecoase luminate doar de niște neoane fără intensitate, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dorm, ca doi frați în camera lor după o ceartă zdravănă. Eu mă strecor afară din salon în liniște, asemenea unui hoț, pe vârfurile degetelor, chiar și paznicul își părăsise postul, așa că puteam face și eu același lucru, alerg spre ascensor, bucurându-mă de faptul că mă pot mișca cu atâta ușurință, sunt singură, fără căruciorul pentru copii, fără patul pentru bolnavi, cobor la bufet și îmi cumpăr o cafea și un croissant, mă așez respirând ușurată lângă fereastră, am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este micuț, nu avem loc și pentru tine, iar el strigă, peste puțin timp veți avea destul loc gol în casă; o împing pe Noga în lift, ușile se închid în fața pumnului său strâns, dar blestemul lui se cuibărește în interiorul ascensorului gol și se aude reverberând, lovindu-se de pereții săi argintii, peste puțin timp veți avea destul loc gol în casă. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Toată noaptea am ținut-o în brațe în patul acela mare, am dormit foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Cassel, Wessel, 1614, sfârșit) A doua zi m-am dus la Garamond. Numărul 1 de pe strada Sincero Renato ducea Într-un gang prăfuit, din care se zărea o curte interioară cu atelierul unui frânghier. După intrare, la dreapta era un ascensor care ar fi putut figura Într-un pavilion de arheologie industrială și, de cum am Încercat să-l iau, am simțit câteva zgâlțâituri suspecte, fără să se hotărască s-o ia din loc. Din prudență, am ieșit din el și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dintre Garamond și Manuzio era cu totul privată și confidențială. De fapt, intrarea la Manuzio era În strada Marchese Gualdi; În această stradă, universul purulent din strada Sincero Renato lăsa loc unor fațade curate, unor trotuare largi, unor intrări cu ascensoare din aluminiu. Nimeni n-ar fi putut bănui că un apartament dintr-o clădire veche din strada Sincero Renato ar comunica, printr-o diferență de nivel de numai trei trepte, cu o clădire din strada Gualdi. Pentru a obține aprobarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin gotic și complet futurist, populat de grupuri de școlari electrizați care Învață să-i iubească pe ingineri. La Deutsches Museum Înveți totul și despre minerit: cobori pe o scară și intri Într-o mină, cu tot ceea ce trebuie, galerii, ascensoare pentru oameni și cai, niște intestine prin care se târăsc copilandri (de ceară, sper) cu chipuri emaciate și frustrate. Străbați coridoare Întunecoase și interminabile, te oprești pe marginea unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
galbenul familiar și reconfortant al lui Sol, dar Dallas nădăjduia că pe măsură ce astrul va urca la zenit lucrurile se vor aranja. Le furniza destulă lumină pentru a vedea prin aerul dens care transporta o puzderie de particule. Trecură pe platforma ascensorului situată între trenurile de aterizaj. Kane apăsă pe buton și platforma începu să coboare. Citi datele afișate în interiorul căștii. Senzorii costumului presurizat comunicau descreșterea altitudinii. Ascensorul atinse roca neagră. Dallas porni în fruntea micului alai, mai mult din obișnuință decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a vedea prin aerul dens care transporta o puzderie de particule. Trecură pe platforma ascensorului situată între trenurile de aterizaj. Kane apăsă pe buton și platforma începu să coboare. Citi datele afișate în interiorul căștii. Senzorii costumului presurizat comunicau descreșterea altitudinii. Ascensorul atinse roca neagră. Dallas porni în fruntea micului alai, mai mult din obișnuință decât datorită unei reguli prestabilite. Făcură cu băgare de seamă primii pași pe suprafața globului. Lava era robustă și compactă sub ghetele lor grele. Un vânt furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
asigură Parker cu o voce neutră și fără să o privească. Îl obseda în continuare ideea că el și Brett vor fi deposedați de partea lor de pradă, dacă expediția dădea peste ceva valabil. Ea porni spre cel mai apropiat ascensor. ― Dacă mai apar probleme și aveți nevoie de ajutor, sunt pe pasarelă. ― Just, zise Brett moale. Parker urmări din ochi silueta grațioasă care dispărea în umbra coridorului. ― A dracu'! Ash apăsă o tastă. Pe ecranele video se înfiripară forme brăzdate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
absolut nimic, răspunse Dallas plimbându-și lanterna. Raza era subțire, dar puternică. ― Ce este? zise Lambert aplecându-se și ea. Un alt antrepozit? ― Nu pot să mă pronunț. E foarte adânc. Pereții par netezi. Nici urmă de trepte metalice, de ascensor, de scară, sau alt mijloc de coborâre. Nu văd nici fundul. Raza n-ajunge. Pare să fie un puț de acces. Plecă de la gaură, puse jos lampa și detașă tot echipamentul ce-i atârna de centură. La fel făcu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deschidă în câteva minute și apăsă pe intercomul cel mai apropiat. ― Ripley... sunt lângă sasul interior. (Se duse să privească printr-un mic hublou și continuă:) Nici un semn deocamdată. Este aproape noapte totală în exterior, dar când vor ajunge la ascensor îi voi vedea. ― De acord. Ea judeca repede, cu furie. Unele din gândurile ei l-ar fi surprins pe ofițerul științific, așa cum o surprindeau și pe ea. ― Ce direcție? Dallas se împleticea, încercând să distingă prin praf contururile navei. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gândurile ei l-ar fi surprins pe ofițerul științific, așa cum o surprindeau și pe ea. ― Ce direcție? Dallas se împleticea, încercând să distingă prin praf contururile navei. Cu capul, Lambert arătă spre stânga: ― Pe acolo, cred. Spre trenul de aterizare. Ascensorul trebuie să fie imediat după. Își reluă marșul, regăsind pe ultimii metri un plus de energie. Erau să-și piardă echilibrul lovîndu-se de platforma ascensoului. În pofida oboselii instalară corpul inert al lui Kane pe elevator și se puseră de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trimit. Atârnă receptorul și ridică triumfător privirile. - Eram sigur, șopti, parcă mai mult pentru sine. Vă așteaptă, continuă cu o voce fermă. E chiar nerăbdător. Vă așteaptă de un sfert de ceas. Domnul Orlando, etajul 11, camera 1029. Luați primul ascensor pe dreapta. Întinse brațul, dar inutil, căci în acea clipă un grup întreg se îndreptă compact în direcția ascensorului. Adrian mulțumi și grăbi pasul să-i ajungă din urmă. Aproape toți vorbeau tare și vorbeau laolaltă. În fața lui se afla
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o voce fermă. E chiar nerăbdător. Vă așteaptă de un sfert de ceas. Domnul Orlando, etajul 11, camera 1029. Luați primul ascensor pe dreapta. Întinse brațul, dar inutil, căci în acea clipă un grup întreg se îndreptă compact în direcția ascensorului. Adrian mulțumi și grăbi pasul să-i ajungă din urmă. Aproape toți vorbeau tare și vorbeau laolaltă. În fața lui se afla un domn purtând sub braț un teanc enorm de reviste. - Aș fi putut jura, îi spuse Adrian, că nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privea cu simpatie și deschise chiar gura, parcă ar fi vrut să-i spună ceva. Dar în clipa următoare Adrian se simți îmbrîncit cu o neașteptată forță și, înveselindu-se deodată, fără motiv, se trezi, strivit din toate părțile, în ascensor. Cladova tresări și întoarse brusc capul. Femeia tocmai se apropiase de ușă. - Evident, ea este, Leana, șopti Hrisanti zâmbind misterios. N-am vrut să spun nimic, să văd dacă ți-o mai amintești și dacă o recunoști. E drept, n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se mulțumi să zâmbească, ridicând din umeri. Apoi apucă sticla și umplu amândouă paharele. Nu ar fi trebuit să intre mai mult de opt persoane, dar pătrunseră deja unsprezece, și poate s-ar mai fi urcat și alții dacă ușile ascensorului nu s-ar fi închis pe neașteptate. O femeie scânci ușor, câțiva izbucniră în râs, și un bărbat gros, aproape pleșuv, deși tânăr, începu să întrebe și să apese repede pe diferite butoane: 8,10,11,14,15. Mai strigă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să apese repede pe diferite butoane: 8,10,11,14,15. Mai strigă o dată "15!", apoi întoarse capul spre ușă și răsuflă adânc. La etajul 15 ultimii doi pasageri ieșiră. Adrian voi să-i urmeze, dar ușa se închise și ascensorul își continuă urcușul. Pe ecranul electric numerele se aprindeau și se stingeau parcă tot mai repede: 16,17,18,19... Apoi ascensorul se opri, ușile se deschiseră și Adrian se lipi de perete, să lase să intre pe eventualii pasageri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adânc. La etajul 15 ultimii doi pasageri ieșiră. Adrian voi să-i urmeze, dar ușa se închise și ascensorul își continuă urcușul. Pe ecranul electric numerele se aprindeau și se stingeau parcă tot mai repede: 16,17,18,19... Apoi ascensorul se opri, ușile se deschiseră și Adrian se lipi de perete, să lase să intre pe eventualii pasageri. Dar în fața ascensorului nu era nimeni. Coridorul părea destul de slab luminat și Adrian șovăi câtva timp, nehotărât. Ieși în ultima clipă, simțind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urcușul. Pe ecranul electric numerele se aprindeau și se stingeau parcă tot mai repede: 16,17,18,19... Apoi ascensorul se opri, ușile se deschiseră și Adrian se lipi de perete, să lase să intre pe eventualii pasageri. Dar în fața ascensorului nu era nimeni. Coridorul părea destul de slab luminat și Adrian șovăi câtva timp, nehotărât. Ieși în ultima clipă, simțind ușile ascensorului închizîndu-se chiar în spatele lui. Coridorul părea nesfârșit, așa cum se întindea de o parte și de alta, pierzîndu-se parcă foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
opri, ușile se deschiseră și Adrian se lipi de perete, să lase să intre pe eventualii pasageri. Dar în fața ascensorului nu era nimeni. Coridorul părea destul de slab luminat și Adrian șovăi câtva timp, nehotărât. Ieși în ultima clipă, simțind ușile ascensorului închizîndu-se chiar în spatele lui. Coridorul părea nesfârșit, așa cum se întindea de o parte și de alta, pierzîndu-se parcă foarte departe, în penumbră. Chiar în fața ascensorului era o oglindă, prea mare pentru locul unde se afla, și ușor înclinată. Adrian se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
destul de slab luminat și Adrian șovăi câtva timp, nehotărât. Ieși în ultima clipă, simțind ușile ascensorului închizîndu-se chiar în spatele lui. Coridorul părea nesfârșit, așa cum se întindea de o parte și de alta, pierzîndu-se parcă foarte departe, în penumbră. Chiar în fața ascensorului era o oglindă, prea mare pentru locul unde se afla, și ușor înclinată. Adrian se privi câteva clipe cu o secretă satisfacție, potrivindu-și nodul cravatei. Apoi își apropie obrazul de luciul rece al oglinzii. Arăta, așa cum îi spuneau toți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
inutil. E ca un baraj. Numele domnului care mă așteaptă, vreau să spun. Imposibil să mi-l reamintesc! Zadarnic L-a identificat la recepție, zadarnic mi-a spus numărul camerei. Au dispărut. Probabil că au dispărut în timp ce mă aflam în ascensor. Evident, n-au dispărut propriu-zis, ci s-au ascuns doar, s-au camuflat. Au ajuns irecognoscibile... - Atunci nu poate să fie la 21, îl întrerupse femeia. Poate la anexă? se întoarse întrebătoare către tovarășa ei. Se întoarse și Adrian și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]