1,264 matches
-
cu numele Mihail, care a fost preot la Catedrala din Râmnicu Vâlcea. Deși a rămas văduv de tânăr, Sfântul Antonie a intrat în obștea de la Iezeru în jurul anului 1690, la vârsta de 62 de ani. Dorind să ducă o viață ascetică, cu post și priveghere după modelul monahilor atoniți, Sfântul Antonie a cerut binecuvântarea Episcopului Ilarion al Râmnicului (1693-1705) pentru a merge la Sfântul Munte Athos. Văzând râvna pentru cele sfinte a Monahului Antonie și cunoscându-i viața sa îmbunătățită, Episcopul
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
Acasă > Cultural > Spiritual > TEOLOGUMENA - DESPRE URCUȘUL DUHOVNICESC Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului • Pe cat înaintăm în urcușul nostru pe muntele nevoințelor ascetice de curățire și sfințire pe atât ispitele cad mai des peste noi că pietrele desprinse din stâncă pe cărarea pe care am ales să mergem. Un simplu pas greșit în urcușul nostru duhovnicesc, o piatră căzută că din senin de pe
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
mistica isihastă, liturghia primelor două secole ale creștinismului, iconografia bizantină, mila filocalică slavă, monahismul Muntelui Athos, etc.” . A încerca o definire exactă și exhaustivă a spiritualității ortodoxe mi se pare, totuși, o sarcină foarte grea, căci spiritualitatea reprezintă “ansamblul eforturilor ascetice permanente ale omului credincios, în vederea mântuirii sale, purificării sale de păcate și a perfecționării sale, prin virtuți, spre comuniunea cu Dumnezeul Trinitar” . Astfel, am putea vorbi despre o viață deplin spirituală, sau, altfel spus, despre o „viață în Hristos”! Acest
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
de isihasm. Din secolul al XIV-lea, fără întrerupere, el devine o constantă și o realitate în spiritualitatea comunitară română. Pentru cei care cunosc puțin această formă de manifestare a monahismului, trebuie să amintim că isihasmul reprezintă o tradiție creștină ascetică din secolele IV și V. Cuvântul “isihasm” este de origine greacă și înseamnă tăcere, pace tihnă, și concentrare interioară. Ca manifestare spirituală și teologică, isihasmul nu se organizează decât spre secolele XIII-XIV, prin “însușirea rugăciunii lui Iisus, ca metodă de
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
cel mult spiritul grec comun "extravaganțelor" cu care va trebui să se chinuie pentru ca apoi să se obișnuiască: deci, "extravaganțele" de viață reprezentau, în schimb, pentru India, idei comune, la care aderaseră de multe secole de meditație și de practici ascetice. Dacă nu se poate vedea cu exactitate pînă la ce punct s-a exercitat dhamma propagatorilor lui Asoka asupra gînditorilor greci, în ceea ce ne privește, sîntem înclinați să credem că această influență a existat cu adevărat și a luat
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o decadență a spiritualității pure a lui Brahman- Ătman. Ba chiar o iluzie (măyă), deoarece el singur există și lucrurile există în unitatea sa: în fond ne aflăm în fața unei metafizici monisto-acosmico-idealistă [79], de unde derivă în mod logic o morală ascetică" [80]. Odată definită esența universului identică în eul individual (Ătman) și în eul cosmic (Brahman), rămîne să obținem cunoașterea pentru a face reală și operantă o atare identitate eternă și absolută: de aceea, obținerea "eliberării" înseamnă să devii brahman, "lăsînd
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ale libertății și moralității, nici nu se poate orienta în acel ansamblu și nici nu poate simpatiza cu conținutul lui. Unitatea diferitelor părți este foarte puțin coerentă și cele mai vaste episoade cu istorii de zei, cu povestiri despre practici ascetice de pocăință și despre puterea cîștigată prin ele, cu explicații amănunțite despre doctrine și sisteme filozofice, precum și cu alt conținut multilateral părăsesc lagătura cu întregul în așa măsură, încît pe alocuri nu poate fi vorba decît de adaosuri ulterioare. Însă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ochi lăuntric". El poate fi un "vehicul al beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară între oameni să predice vreo credință. El are mai mult o natură de "revoltat", deși nu e un om de acțiune (sub chipul unui Toma Nour
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fie unic, de neimitat, mereu distant, mereu provocator. Nimic mai riscant pentru o condamnare la singurătate. Un risc asumat Însă cu voluptate. Dar despre ce tip de solitudine ar fi vorba În cazul dandy-lor? Baudelaire Îi conferă o dimensiune aproape ascetică, deoarece, pentru el, dandysmul e „un fel de religie”, Învecinată cu „spiritualismul și stoicismul”. Însă proiectul interior al dandysmului - să-i spunem „metafizic” - nu seamănă câtuși de puțin cu autenticele proiecte spirituale, din simplul motiv că temeiurile, dar și țintele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
radical diferită de a dandy-ului: „Dandysmul nu e prin urmare doar o etică ș...ț, ci și o tehnică. Dandy-ul realizează fuziunea lor, dar se vede limpede că tehnica e garantul primeia, așa cum se Întâmplă În toate filosofiile ascetice (de tip hindus, de pildă), unde o conduită fizică devine suportul unui exercițiu al minții; iar cum În cazul dandy-ului această gândire propune o viziune cu totul singulară despre sine Însuși, el se vede condamnat la a inventa mereu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cel puțin În cazul lui Barbey, nici măcar de stima pentru o femeie. În fond, sunt unul și același lucru. Astfel Încât biograful lui Brummell ajunge să mănânce uneori la cină sau prânz doar câțiva biscuiți și să bea apă. Acest regim ascetic ni-l amintește pe Byron, despre a cărui dietă s-au scris cărți Întregi. Între ele, mai cunoscută, cea a lui Gabriel Matzneff 1. Se găsesc acolo amănunte dintre cele mai neașteptate despre regimul draconic, cu precădere vegetarian, al poetului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
masca impecabilă a dandy-ului le sporește puterea de fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile de la o epocă la alta, neaderența lui congenitală la spiritul vremii sale, separația radicală, prin mijlocirea disprețului, Înțeles ca o tehnică ascetică de apărare a unicității sale, de indistincția și trivialitatea celorlalți. La Byron, unul dintre protagoniștii ostentativi ai acestui stil de viață, ca și la Chateaubriand, unul dintre protagoniștii săi disimulați (amândoi contemporani cu George Brummell), dandysmul Îndeplinește o evidentă funcție
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însă că el provinde dintr-un termen vedic (sram) care desemna o persoană ce pactică ascetismul și care are puterea de a se Încălzi singură. Termenul vedic este echivalent cu termenul hindus tapas, care semnifică și el căldura și puterea ascetică (M. Stutley, 2003, p. 3). Bibliografia consacrată acestui complex cultural este enormă (sinteze În J.M. Atkinson, 1992; M. Eliade, 1997; G. Harvey, 2003; B. Hell, 1994; M. Perrin, 1995; M. Stutley, 2003; J. Townsend, 1997; M. Winkelman, P. Peek, 2004
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut cu „o lumină sperioasă”. Convinsă că blândețea stăpânește lumea, încearcă mântuirea prin confesiune. Luciditatea prezidează, însă, fără eclipse, actul poetic, aparent ascetic, aspirând spre lecția spirituală. D. face în contextul generației sale o figură aparte, cultivând un optzecism atipic. Nu supralicitează ironia și ludismul, nu face tapaj de autoreferențialitate, nu se fixează în erotic. Sensibilă și instruită, mai degrabă retractilă, știe că
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
debutului, cu o dicție lirică mult mai relaxată și mai alertă, dar ciclul titular este unul de parabole în proză, scrise între 1970 și 1999, în manieră oarecum soresciană (Muntele, Don Quijote, Printre prieteni, Eminescu, Fericirile, nefericirile... etc.). Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
însă, doritor să cunoască Locurile Sfinte, a plecat, în jurul lui 380, însoțit de un prieten Gherman în Palestina. Aici a intrat într-o mănăstire din apropierea Betleemului. După cinci ani în această mănăstire, el a petrecut mai mulți ani în comunitățile ascetice din Egipt, unde a cunoscut mulți părinți sfinți. În jurul lui 400, el a ajuns la Constantinopol, unde a fost hirotonit diacon de arhiepiscopul Ioan Hrisostomul, în preajma căruia a rămas până la al doilea exil al acestuia (404). El a plecat apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și cu o bună cunoaștere, la sursă, a Levantului, prințul, format în spiritul unui umanism de sinteză europeană, privea mai detașat și lucid ceea ce era rigid și în declin în ideologia și ordinea politică a Răsăritului balcanic; și, față de moralismul ascetic al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu seamă, dădea în Istoria
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Cu mâinile și gura aduse la genunchi”), cât a autofagiei simbolice - răspuns dat chemării ademenitoare rostite de „dulceagul glas al pașii”. Nu pitorescul, nici măcar înțelepciunea glumeață a legendarului personaj, ci o cu totul altă față a lui, gravă, poate chiar ascetică, preferă să vadă Ion Barbu: „Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el”. „Alba, / Dreapta / Isarlâk” e mai mult „un târg temut, hilar / și balcan-peninsular”: spațiu în care „hazul Hogii Nastratin” are un revers tragic, complementaritate situată undeva „la
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
altceva decât personificarea insolită a două concepte, aspect ce interesează literatura. În rezumat, conținutul se reduce la confruntarea dintre poziția Lumii care, direct sau indirect, apără fără sfială orientarea epicureică, laică, și poziția Înțeleptului, care propune formula vieții austere, chiar ascetice, mereu cenzurată de grija trecerii în lumea de dincolo. El izbutește să înfrângă energia argumentativă a Lumii, decretând, în spirit umanist, dar ascetic, superioritatea ființei raționale. Fraza e antologică: „Nu rob, ce stăpân lumii Dumnezeu te-au lăsat; pentru aceasta
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
sau indirect, apără fără sfială orientarea epicureică, laică, și poziția Înțeleptului, care propune formula vieții austere, chiar ascetice, mereu cenzurată de grija trecerii în lumea de dincolo. El izbutește să înfrângă energia argumentativă a Lumii, decretând, în spirit umanist, dar ascetic, superioritatea ființei raționale. Fraza e antologică: „Nu rob, ce stăpân lumii Dumnezeu te-au lăsat; pentru aceasta tu pe dânsa, iară nu ea pe tine să stăpânească”. Iar lucrurile lumii „comedii sunt”. Cu toată fracturarea tematică, unitatea internă a discursului
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă în noi străin. Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
mănăstirești și - după cum presupune Vulcănescu - aveau labirintul drept „însemn ritual sau emblemă heraldică” (69, p. 411). Felul cum este prezentat Daniil Sihastrul în diverse legende românești, în speță cele de tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici (duce o viață ascetică, trăiește izolat într-o peșteră, întâlnește în taină și sfătuiește pe suveran, are puteri magice asupra stihiilor etc.), ni-l înfățișează pe acesta ca fiind un posibil „urmaș spiritual” al preoților geto-daci. După cum scrie Strabon, regele geților îl consulta pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ape” (8, p. 143). Pare a fi un gest sacrificial „pentru sufletul morților” (4, p. 129) sau poate un gest magic de „dezlegare a ploilor”, cum este atestat în practicile vrăjitorilor din unele zone ale țării (12, p. 861). Traiul ascetic al solomonarului este reglementat de „rânduielile cele vechi” : „El duce viață sub mare canon, căruia i s-au supus toți solomonarii. Numai așa pot ei cunoaște stihiile și le pot rândui după voința lor” (109, p. 173). în ceea ce privește castitatea solomonarilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
statutul vrăjitorului „total” și „adevărat” („Solomonarii sunt adevărați vrăjitori sau fermecători” ; cf. 50, p. 75). El este predestinat, este supus unei severe și prodigioase inițieri, locuiește în afara colectivității, acțiunile sale sunt doar cele dictate de statutul său, duce o viață ascetică, are costumație, recuzită, înfățișare și comportament specifice etc. b) Atributele cele mai spectaculoase ale legendarului Solomon, care au impresionat probabil în mod deosebit imaginația populară (putința de a lega demonii, de a zbura prin văzduh, de a stăpâni fenomenele atmosferice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]