1,401 matches
-
de spovedanie nudă: "Din Cartea Sfîntului Athanasie, Viața și purtarea tatălui nostru Sfîntul Antonie, înțelegem un lucru remarcabil: scrierea în sens de notare foarte strictă, neestetizată (sublinierea noastră) a faptelor și gîndurilor, apare ca o cerință obligatorie a vieții ascetice. Asceza fiind askesis, deci exercițiul nu de dragul exercițiului, ci cu finalitate asupra noastră, e limpede că putem practica un exercițiu spiritual găsind în scris un bun aliat. Se relevă astfel o dimensiune nebănuită a jurnalelor și corespondenței. Iată cum formulează Sfîntul
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
și lipsa viciilor) semnificau atingerea stării de grație. Eșecul, precum sărăcia și bolile, semnifică damnarea. A studiat legătura dintre religie și comportamentul economic. A susținut că etica protestantă a influențat apariția capitalismului. Influența protestantismului asupra economiei capitaliste promova noi mentalități: asceză protestantă (lipsa viciilor), noua etică capitalistă a muncii (munca fiind văzută ca un mijloc de asceză), lipsa dorinței de muncă semnifică lipsa iubirii de Dumnezeu și onorabilitatea profitului și a bogăției (văzute ca semne ale stării de grație), stimularea dorinței
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
studiat legătura dintre religie și comportamentul economic. A susținut că etica protestantă a influențat apariția capitalismului. Influența protestantismului asupra economiei capitaliste promova noi mentalități: asceză protestantă (lipsa viciilor), noua etică capitalistă a muncii (munca fiind văzută ca un mijloc de asceză), lipsa dorinței de muncă semnifică lipsa iubirii de Dumnezeu și onorabilitatea profitului și a bogăției (văzute ca semne ale stării de grație), stimularea dorinței de câștig a individului (obligația de a urmări profitul maxim pentru a arăta că merită darurile
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fie ale traducerii și oricare alte observații făcute marginal." Textele sunt sistematizate tematic, în ordine alfabetică, pe ideea definitorie, încât cel interesat poate afla foarte repede ceea ce-l interesează. Din numărul imens de termeni, aleg câțiva, spre edificare: Adevărul, Aproapele, Asceza, Bătrânețea, Binele, Bogăția, Caracterul, Cartea, Căința, Cerul, Datoria, Destinul, Divinul, Dreptatea, Egoismul, Gândirea, Ispita, Legea, Măsura, Norocul, Omenia, Plăcerea, Puterea, Rugăciunea, Speranța, Voința etc. În Addenda, I. Oprișan a introdus și 339 de cugetări personale ale lui Theofil Simenschy, publicate
Dicționarul înțelepciunii by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7521_a_8846]
-
-și atinge scopul: inducerea ideii că Părinții Deșertului nu erau atât de "sfinți" pe cât credem noi, ba mai mult... Se dorea să se arate slăbiciunea trupului acolo unde ea era de fapt învinsă de voință și de Duh, de adevărata asceză călugărească. Nici un cuvânt în această conferință savant-scandaloasă despre păcat și greutatea sa. Spre final, atât eu cât și Père Jean eram mulțumiți, dar fără a ști prea bine de ce; simțeam instinctiv că Sfinții Părinți sunt inatacabili, ieșiseră victorioși din această
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la Integritatea operei, singura pe care se rezema conștiința lui canonică. Or, Eminescu s-a trezit brusc în fața variantei reduse a unui edificiu chiar dacă nu dus până la capăt, în orice caz cu plaja redusă și rarefiată. Lirica lui Eminescu e asceză întru canon. Fără asceză nu ar fi avut detentă, fără canon nu ar fi ajuns la ideal. Asceza îi asigura fecunditatea, canonul reducția întru puritate și concentrare la un singur sens. Nu la niciunul, idee profesată de adepții poeziei pure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe care se rezema conștiința lui canonică. Or, Eminescu s-a trezit brusc în fața variantei reduse a unui edificiu chiar dacă nu dus până la capăt, în orice caz cu plaja redusă și rarefiată. Lirica lui Eminescu e asceză întru canon. Fără asceză nu ar fi avut detentă, fără canon nu ar fi ajuns la ideal. Asceza îi asigura fecunditatea, canonul reducția întru puritate și concentrare la un singur sens. Nu la niciunul, idee profesată de adepții poeziei pure, în limitele căreia nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
variantei reduse a unui edificiu chiar dacă nu dus până la capăt, în orice caz cu plaja redusă și rarefiată. Lirica lui Eminescu e asceză întru canon. Fără asceză nu ar fi avut detentă, fără canon nu ar fi ajuns la ideal. Asceza îi asigura fecunditatea, canonul reducția întru puritate și concentrare la un singur sens. Nu la niciunul, idee profesată de adepții poeziei pure, în limitele căreia nu se înscrie Ion Barbu, cu atât mai mult Eminescu. Ermetismul canonic barbian exclude ireverența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
datoria, țintind înalt acolo unde se depășesc gânduri și sentimente, succese și insuccese și tot haosul provocat de faptul de a fi în viață. Acolo unde sunt eu însămi cu adevărat, eliberată de „fructele vieții” câștigate cu sudoarea frunții și asceza ascezelor. Acolo sunt parcă egală nimicului din care marea creație a țâșnit miraculos. Surâd că trebuie să fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
țintind înalt acolo unde se depășesc gânduri și sentimente, succese și insuccese și tot haosul provocat de faptul de a fi în viață. Acolo unde sunt eu însămi cu adevărat, eliberată de „fructele vieții” câștigate cu sudoarea frunții și asceza ascezelor. Acolo sunt parcă egală nimicului din care marea creație a țâșnit miraculos. Surâd că trebuie să fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în Suedia, lumea nu ia în serios „durerea” despărțirilor, ea consumându-se pe alt plan, cu mult altfel decât îmi închipui eu. Sigur că Dumnezeu este sexualitate, marele erotoman, Tatăl care dă sămânța lumilor. Dar el trebuie să fie și asceza ascezelor, și chiar în inefabilul său castitatea castităților, nefiind atins subtil de creația sa. Un vis neobișnuit: vedeam un pelican așezat peste ouăle sale. Avea ochi atât de omenești. Straniu vis în ziua în care naziștii din Stockholm au pângărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Suedia, lumea nu ia în serios „durerea” despărțirilor, ea consumându-se pe alt plan, cu mult altfel decât îmi închipui eu. Sigur că Dumnezeu este sexualitate, marele erotoman, Tatăl care dă sămânța lumilor. Dar el trebuie să fie și asceza ascezelor, și chiar în inefabilul său castitatea castităților, nefiind atins subtil de creația sa. Un vis neobișnuit: vedeam un pelican așezat peste ouăle sale. Avea ochi atât de omenești. Straniu vis în ziua în care naziștii din Stockholm au pângărit cimitirul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și consolare. 14 ianuarie - vis intens cu René: mă ținea cu mâna de umeri și iradia din el ceva intens. Viața nu se poate explica prin nimic, în nici un caz nu prin conștiință numai! Poate doar prin contemplarea artei și asceză. Prin acestea două îmi redescopăr puterea voinței - a-i urma pe alții e periculos. Îi văd pe prietenii mei ca „hoți de energie”, aruncându-și pe mine „umanitatea”, adică mizeriile propriei vieți, în loc să se ocupe singuri de ele. Uneori, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Fața nu-i era luminată de zâmbete, dar părea dilatată de o satisfacție profundă sau poate că de o pace lăuntrică. Ar fi putut să fie fața unui om care moștenise un milion sau a celui care, după o lungă asceză, dobândise iluminarea. Era expresia care-l alarmase pe Tom cu prilejul „Curții Marțiale a Familiei“ și în seara întâlnirii de la Diane, când George îl dăduse afară atât de calm, aproape distrat. George străbătu coridorul cu un pas afectat, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. -3Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune asceza, obligă la ea. Cinismul arată această cale și le deschide ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune asceza, obligă la ea. Cinismul arată această cale și le deschide ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându-se în seama dorințelor când, de fapt, el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unor noi posibilități de existență, creator al unor noi virtuți, propagator al unor idei novatoare, revoluționând filosofia, gândirea, coborând pe pământ și pentru toți o practică oficială altădată confiscată de elite, sintetizând curentele subversive și alternative - atomismul abderitan, hedonismul cirenaic, asceza cinică, antiplatonismul militant -, Epicur nu putea decât să displacă. încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... -10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în seama satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la bine nu este niciodată scoasă în evidență când e vorba de Epicur. Totuși, sublinierea acestui punct ar permite aprecierea adevăratei naturi a epicurismului: o forță considerabilă, o înțelege a situațiilor, o gândire proiectivă, iată niște calități care conturează o asceză riguroasă și dezvăluie o etică exigentă. Excesele la masă sau în pat, abuzurile de tot felul, pasiunile libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mult decât vrea să recunoască și decât se spune acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivate de Aristip și de ai săi, nu poate justifica existența în școala lui a unei teorii a cunoașterii, a unui îndemn la asceză, a unui principiu existențial și a constituirii unei învățături practice... Dacă a te bucura de momentul prezent este de-ajuns, la ce bun tot acest arsenal soteriologic care, din nefericire, rămâne în petice și fragmente? Dacă acest corpus teoretic există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată trecute limitele Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
învățarea ei implică în mult mai mare măsură neplăceri decât plăcere... Istoria filosofiei, muzica, dar și poezia și retorica îi permit lui Philodemos să se emancipeze față de critica epicuriană originară vizând artele, cultura, cunoașterea marginală sau exterioară în raport cu efortul de asceză filosofică. Nici poezia nu prezintă un interes esențial pentru a ajunge la ataraxie. în schimb, ea oferă ocazia unor forme frumoase pentru idei frumoase: elegiacii romani își vor aminti de acest lucru - Horațiu, Catul, Tibul, Properțiu -, dar și Philodemos, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]