6,399 matches
-
în palmă, sprijinite de degete, se întoarce spre Maria, îi pune un pahar în mîna dreaptă și, înclinînd privirea în semn de respect, șoptește: Bine ați venit, doamnă! Domnule... murmură Maria, schițînd și ea un gest, urmat de un surîs ascuțit, în vreme ce ridică paharul spre buze, dar, înainte de a sorbi, mai aruncă o privire lui Mihai și, în urma privirii, brațul ei zvîcnește, aruncîndu-i vodca în obraz. Stropi mari sar în lături. Ștersul cu batista durează mult, după care, calm, Mihai ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre Mihai un pachet roșu, "More", din care ies cîteva țigări subțiri, lungi, de un cafeniu închis. Curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîte a îndurat, în tot cazul, supărată pe ea pentru acel "te sărut" nemeritat. Uită de lift și începe să urce treptele. Dacă, văzînd vremea rea, după ce am discutat la telefon, s-a hotărît să vină înaintea mea?!" O durere ascuțită, ca o gheară, se înfige în coșul pieptului, în partea stîngă: "L-o fi prins viscolul undeva, în cîmp..." Descuie și intră în apartament. Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lumina evenimentelor ce au urmat și, desigur, a propriului trecut, unul plin, așa cum am mai spus, de lacune remarcabile. Nici măcar n-a apucat să-i simtă vaginul sau chestia. Degetele lui ca rădăcinile de ghimbir abia dacă-i atinseseră sfârcurile ascuțite, în timp ce ea manevra recipientul de plastic sub orificiul ce bolborosea. Dave 2 terminase înainte chiar să i se fi întărit ca lumea, un astfel de efect avea afrodisiacul asupra unui bărbat pentru care idealul sexual era Jenny Agutter în Railway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Nu erau chiar așa de mulți cronicari de divertisment în Londra care să aibă statura lui Bull, claia lui de păr de culoarea ghimbirului și trăsăturile lui cioplite cu barda. — Hei! Tu de colo! strigase Razza Rob pe un ton ascuțit. Bull decisese să nu se întoarcă. — Da, tu de colo! Razza arăta cu degetul la spatele lui Bull, aflat în retragere. Câțiva indivizi din public evaluau deja potențialul de participare al acestuia. — Cum se cheamă un bărbat care are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aminteau de vaginul său; asemănarea îl atrăsese. Se sprijini, încercând să-și păstreze echilibrul, de vitrina de la Poons Restaurant, dar se retrase imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață, erau expuse în vitrină. Carnea portocalie, aplatizată și oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară, în lumina veche și crepusculară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru că a fost zeificat și așa Yishan a primit numele de Muntele Huangshan. "O floare proaspăt culeasă, în vârful pensulei" este unul dintre obiectivele turistice renumite de pe Muntele Huangshan. În fapt, este o coloană de piatră înaltă și cu vârful ascuțit, ca o pensulă de scris. Pe vârful coloanei crește un pin bătrân care seamănă cu o floare cu petalele desfăcute, de aici și numele acestui punct turistic. Se spune că într-o noapte, marele poet chinez Li Taibai, recitând versuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În funcție de statutul social al proprietarului, culoarea și compoziția materialelor de construcție erau diferite. De exemplu, țiglele galbene erau folosite pentru clădirile imperiale. De asemenea, importanța și semnificația clădirii era reflectată prin formele diferite ale acoperișurilor. Cele mai importante aveau acoperișuri ascuțite, iar cele mai puțin importante, acoperișuri simple, triunghiulare. Meșterii chinezi au răsucit marginile acoperișurilor, nu doar pentru a arăta mai estetic, dar și pentru a reține ploaia și a controla cantitatea de lumină care cădea pe clădire. În interior, pereții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Li Shizhen, lucrări despre agricultură precum Nong Zheng Quan Shu și multe alte scrieri devenite clasice. La sfârșitul dinastiei, terenurile agricole erau, în majoritate, în proprietatea familiei imperiale și a nobilimii. Populația era împovărată de impozite, contradicțiile sociale devenind din ce în ce mai ascuțite. Mai mulți funcționari de stat, literați și birocrați, conștienți de situația socială tensionată, doreau să schimbe lucrurile, cerând să fie înlăturate privilegiile eunucilor și nobililor. Țineau cursuri, discutau teme politice și erau cunoscuți ca membri ai Partidului Donglin. Acțiunea lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
descoperit are o lungime de 82 mm și un diametru de 3 mm, puțin mai gros decât un băț de chibrit și e puțin curbat. Suprafața acestuia este foarte netedă, arătând o bună tehnică de șlefuire, iar vârful e destul de ascuțit. Gaura acului este și astăzi bine evidențiată, experții deducând că a fost scobită cu un obiect tăios. Însă este greu de stabilit tipul de ață folosită de sinantropi. Experții au ajuns la concluzia că este foarte posibil ca ațele folosite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai savurate de oamenii de rând și cercetate permanent de specialiști. Autorul romanului Cronica celor trei regate, Luo Guanzhong (aprox.1300-1400), este un cărturar erudit. A trăit într-o perioadă foarte tulbure. Contradicțiile etnice și de clasă deveneau tot mai ascuțite. Conducătorii dinastiei Yuan, în pragul prăbușirii, aplicau o politică de represiune cruntă, care a dus la izbucnirea mai multor răzmerițe în diferite regiuni. Grupurile de răsculați duceau lupte cu oștile imperiale și, totodată, se războiau unele împotriva altora, cu intenția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca să se odihnească. Brusc, în fața lui se aprinse o scânteie, luminând împrejurimile. Tânărul se ridică brusc în picioare și începu să caute locul de unde venea lumina. În cele din urmă văzu câteva păsări mari scobind cu ciocul lor lung și ascuțit în scoarța copacilor, căutând insecte. De câte ori loveau copacul cu ciocul, apărea o scânteie. Văzând aceasta, tânărului îi vine o idee. Culese câteva crengi și începu să le frece pe cele mici de cele mari. Apărură scântei, fără însă ca focul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trecerea din copilărie în adolescență, dar nu bănuia nimic despre succesul la gagici al lui Dan Anghel de la scara C care purta exact pantofi ca ăia și nici nu-și imagina ce însemnau ciocații pentru Nicoleta. Erau impecabili, cu vârful ascuțit, cu toc gros și foarte înalt, cu o baretă transversală prelingându-se dintr-o parte în alta. Ce e drept, nu s-au dovedit prea comozi, parcă umblam pe picioroange, bocăneau cam tare și alunecau la multe din driblinguri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe Cezărică l-am scuipat ultimul, ca să se pună, iar eu să-ncerc s-o conving să intre și cu mine-n șifonier și să mă țină strâns, strâns, până să-mi stea respirația; mi-a arătat cotul, era micuț, ascuțit și roz, mi-a scos limba; tortul o fi fost de fructe? de ciocolată? asta nu-mi aduc aminte. EPISODUL 2: ne aflăm în plină pauză mare, afară e frig, pe coridoare e frig, suntem în sala noastră de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
câmp: dacă nu ne omorau oamenii, așa cum promiteau, amestecând crima cu Dumnezeii, iar Dumnezeii cu mamele noastre, ne-ar fi sfâșiat câinii; poate asta a fost scăparea noastră, în afara scării de bloc unde ne-am ascuns. Lăsați-ne un pic ascunși acolo, ne e bine, suntem în siguranță, pentru că am ceva să vă spun cu vocea mea de om mare: minunile se lasă descoperite din cochilia lor aparentă (pe lângă care ai trecut și peste care ai călcat de mii de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Știți, era frățiorul meu... * În ceea ce mă privește, eu nu mă încumet să-i trimit o epistolă Filipului mic. Mi-e frică să nu-l dezamăgesc, să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doză consistentă din acel aliaj imponderabil cu care sunt înzestrați toți marii temerari ai lumii: curaj. Fără el, toată acea șerpuire de-a bușilea ce a urmat pe podeaua dormitorului, peste obstacole zornăitoare, căluți de lemn, soldăței prăbușiți și cuburi ascuțite, tot acel drum spre lumină (iar în contextul de aici lumina nu trebuie confundată cu o metaforă de doi bani, pentru că ea desemnează precis ținta spre care se îndrepta Mircea) n-ar fi valorat nici cât o ceapă degerată. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dintre locul cel jilav și ocean, cartograful așază pe hartă vîrful compasului său, și acolo Începe Amazonul. La fel se Întîmplă și cu mine, cartograf al sufletului meu, atunci cînd caut Începutul poveștii vieții mele. Închid ochii și Înfig vîrful ascuțit. Îi deschid și descopăr o clipă pîlpîind ușor, Înfiptă În vîrful compasului meu : ora 3 și 17 minute după-masa a zilei de treizeci aprilie, 1961. Deschid brusc ochii și mă focalizez asupra ei. Clipă, clipă-n vîrf de ac, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un baraj alcătuit dintr-o bucată de tencuială căzută, o barieră pe care pînă atunci o luasem drept o porțiune de perete, Însă acum vedeam că e de fapt un tunel blocat. Bucățile ce-l obstrucționau erau destul de mari și ascuțite și bine lipite una de alta, astfel Încît a fost nevoie de mult timp și efort pentru a-mi croi drum prin el și a descoperi, ascunsă În spatele lor, o nouă gaură. Aceasta era o deschizătură frumoasă, aproape circulară, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un aer revoltător, de broască. Ce s-o mai lungesc, era un chip schimbător și mincinos, care nu-ți inspira cîtuși de puțin Încredere, era chipul unei ființe josnice, total lipsite de caracter. Firmin viermele. Însă amănuntele - lipsa bărbiei, nas ascuțit, dinți galbeni etc - nu erau importante În sine, cînd le comparai cu impresia generală de urîțenie absolută. Chiar și pe vremea aceea, cînd ideile mele despre frumusețe aveau la bază doar desenele lui Tenniel la Alice, am știut că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Înainte de plecare părea foarte experimentat. Domnul Rennit Îl prezentase la Început ca „A-2“, dar peste cîteva minute, distrat, Îi spusese pe nume: Jones. Acest Jones era un om mărunțel, foarte șters la prima vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse un creion și un stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
brusc de pe umeri povara unei răspunderi grele; altfel, se simțea atît de normal, Încît era evident că suferea În societatea acestor bolnavi de nervi, al căror dezechilibru se manifesta prin cîte un tic - o bătaie a pleoapei -, prin tonul mai ascuțit al vocii sau printr-o melancolie la fel de Învăluitoare și de neînlăturat ca pielea corpului omenesc. Johns pășea Înaintea lui. TÎnărul acesta juca, plin de tact, rolul complex pe care i-l confereau multiplele sale funcții de asistent, secretar și infirmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
reziduuri ale o mie de accidente de mașină. În cincizeci de ani, pe măsură ce tot mai multe mașini se ciocneau acolo, bucățile acelea de sticlă aveau să formeze un calup de mărimi considerabile, în treizeci de ani - o plajă de cristale ascuțite. Ar putea apărea o nouă rasă de căutători prin nisip, lăsându-se pe vine pe mormanele acelea de parbriz spart, răscolindu-le în căutarea chiștoacelor de țigară, prezervativelor uzate și banilor mărunți. Îngropat sub acel nou strat geologic așternut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
argintii ale gurii sale. - L-a văzut cineva la accident? - Habar n-am. Ai de gând să mai faci unul pentru el? Catherine se plimbă cu pas lejer în jurul mașinii. Se așeză în scaunul din față al pasagerului, savurând foșnetul ascuțit al vinilinului de salon de vânzare. - Nu mă gândesc deloc la accident. - Îți faci tot mai mult de lucru cu Vaughan ăsta - vorbești despre el tot timpul. Catherine se uită țintă prin parbrizul imaculat, cu coapsele depărtate într-o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și rulând țigările pe care le fumau. Din întâmplare, micuța ei mașină sport intrase în coliziune cu un autobuz al liniilor aeriene lângă intrarea în pasajul subteran al aeroportului nu departe de locul propriului meu accident. Fața ei cu maxilare ascuțite, cu pielea începând să atârne ca primul val al unei avalanșe, stătea lăsată pe spate în scaunul mânjit de ulei. În jurul mașinii zdrobite era un grup de polițiști, îngrijitori de ambulanță și privitori. În prim-planul primei fotografii, un pompier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]