747 matches
-
Întâlnească În anii care urmau. I-ar fi plăcut să-i descifreze ca pe un popor necunoscut - să descopere criteriile după care Își elaborau informațiile, misterul prin care se formau conștiințele. Și dacă se putea, voia să-i ajungă În ascunzișurile lor secrete - nicidecum n-ar fi vrut să le stingă lumina. SILOGISM. Profesorii distrug elevii. Adolescenții sunt deschiși oricărei experiențe - asta scrisese după prima zi de școală. Dacă studenții tăi vor rămâne Închiși În fața poeziei și a inteligenței, adu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet de strigoi Și nu lăsa o lacrimă să cadă! Până la urmă suntem unul, și nu doi, Revino-ți, nu te pierde-n ambuscadă! Pătrunde corpu-mi, insensibil ascunziș, Și-atinge a mea inimă deșartă, Nu lăsa zbuciumul înșfăcându-mă pânziș, Acum legarea noastră s-o despartă. Văd lumina-n tine, o, suflet pustiu, E mică, dar puternic strălucește, O, al meu suflet chinuit, eu știu Ce-nseamnă tot
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jurat... PM deja plîngea cu sughițuri. - Nu aveam nici măcar zece ani. Nu voiam s-o ucid, Îți jur că nu voiam... Închise ochii În așteptarea loviturii de grație. Și nu auzi decît zgomotul sec al lamei care se Închide În ascunzișul mînecii. - Nu tu ai ucis-o. PM Întredeschise ochii, descumpănit. Fratele lui Îl amăgea? Vorbele lui sunau totuși adevărat. Speranța se Întoarse, firavă, plăpîndă. Poate că pînă la urmă n-avea să moară. - Lui Mary i-a tăiat gîtul cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
azvârlii la pământ. Stk! - o suliță din aceea micuță se Înfipse În fața noastră deși cei trei, văzusem cu ochii mei, nu făcuseră nici o mișcare. - Ne pândesc și alții, am strigat și m-am rostogolit precum bulumacul, Încercând să găsesc un ascunziș Îndărătul tufelor. Din spate se ridicară Însă chiote ascuțite, prelungi, și auzirăm tropot grăbit de pași. Știam ce Înseamnă asta și Enkim știa și el, căci ochii i se holbară, nările i se căscară și Începu să respire iute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îngustă, care urca aproape drept În sus către mărăciniș. La ieșirea din viroagă, urma o bucată de pământ descoperit, cam de lungimea unui stat de om - era singurul loc În care puteam fi văzuți de urmăritori, Înainte să pătrundem În ascunzișul mărăcinișului des. - Mare noroc mai avem că ți-ai frânt pășitorul, măi Enkim, oftă Runa, gâfâind, și ne oprirăm În capătul viroagei. Eram lac de sudoare, amândoi. Runa s-a trântit pe pământ ca să-și recapete răsuflarea, iar eu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pitică. I-am tăiat un mănunchi de crengi și ne-am Întors alături de Enkim. - Acum, hai să tragem bulumacul În apă, am spus, și m-am cățărat pe malul scund, pe cât puteam de grijuliu. Vrăjmașii tot ne pândeau, răspândiți prin ascunzișurile pădurii. Sigur aveau să ne simtă când aveam să tragem de bulumac, așa că ne-am mai uitat o dată spre Enkim, ca să știm și cu ochii Închiși unde-l lăsasem. Era chiar pe marginea apei, Împroșcat când și când de volbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din văi. Soarele care ne cocea merișorii și fragile și corcodușele. Soarele care trezea urșii din somnul de iarnă. Ucigașul de aici, din inima nisipului. Usca și ardea tot. Încingea praful. Prăjea păianjenii ce alergau de colo-colo, În căutare de ascunziș. Îi uscase lui Aban pășunile și Îi secase izvoarele. Era soarele ăsta totuna cu cel de acasă? Dacă da, cum de făcea aici asemenea prăpăd? Te pomenești că, tot mergând spre Miazăzi, ne apropiasem din ce În ce de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăla venit tocmai din satul tău, tare mult ar vrea s-o facă... - Gau? Barra Își acoperi gura cu amândouă mâinile și căscă ochii larg. Se uita dintr-o parte În alta de parcă dorea să găsească iute de tot un ascunziș. - Cine e Gau ăsta? Barra, nimic. Stătea așa, cu mâinile la gură și, deodată izbucni În râs: - Pfuuh, până vine Scept cu ai lui, noi suntem gata cu luntrele și ne ducem după Gemeni. Avem și blănuri, și carne uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
însă strădaniile lui de a fi încercat să studieze acele creații folclorice care puteau fi interpretate și ca fiind împotriva regimului comunist. Probabil și de-asta fusese persecutat. - Chiru ăsta, continuă Magda, se spune că stă și petrece acolo în ascunzișul lui din Baltă și din când în când mai cheamă pe câte una de aici și-i face copil. Adică trimite ca un fel de sorb după fetele care se duc singure în Baltă, în Ghiol la Lintițaru. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de zile și marca drumul drept după o viață întreagă de greșeli. Om... repetă el întruna: „Om.“ Om! Om? Încercă să-și coboare tonul vocii, să facă în așa fel încât cuvântul să-i iasă din străfundul pieptului sau din ascunzișurile creierului, să se concentreze asupra lui și să descopere motivele oculte pentru care devenise un cuvânt sacru pentru milioane de făpturi omenești: Om... Om... Nu-i trezea nici un ecou în minte sau în inimă. Nu-i limpezea îndoielile, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În ultima săptămână de viață, parcă a trăit ani Întregi. În acest areal de basm. În poiana de sub stânca și de lângă pădurea și de deasupra adâncimii văii de dedesupt. Soarele, când răsare, pare că iese, de pe undeva, de prin niște ascunzișuri de basm. Și apare Încet, Încet, ca o ciripire de poet, În limbajul său, am Înțeles, fiind privighetoarea, care, Întreaga noapte, dar, mai cu seamă către dimineață, Își intensifică inconfundabilul concert, dimpreună cu alte și alte surate, de prin Împrejurimi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dintre cei care, mult prea des și prea intens, fuseseră atinși de o insuportabilă Înțelepciune. Sau primiseră prea multă informație, creierele lor fiind surprinse, probabil, nepregătite. Thomas era un supraviețuitor: doar o clipă-neclipă, atît, știa și ce nu trebuia. Găsise ascunzișuri potrivite În cutele minții sale; de acolo porneau, după o vreme, judecăți salvatoare, care se dovedeau, de fapt, doar Înșelătoare; nimeni nu putea fi mai lesne păcălit de către cineva sau ceva decît de chiar sinele său. Thomas, așa cum i se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lor, cu necazurile și păcatele lor. Dacă e să facem ceva, ajutându-i pe ceilalți, acest serviciu nu se poate concretiza decât în măsura în care acceptăm să fim ajutați și în măsura în care conștientizăm faptul că suntem limitați, ba chiar autentici păcătoși în anumite ascunzișuri ale proprii inimi și în anumite unghere ale propriilor trăiri. Dacă nu îmbrățișăm această atitudine, riscăm să devenim «maeștri» ai tuturora și în toate, închipuindu-ne că suntem în stare să-i învățăm pe cei căsătoriți cum să trăiască împreună
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
colecția Calmann-Lévy, ilustrată și cartonată. Deasupra se vedeau Mademoiselle de la Seigliére de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand. În cameră mirosea pătrunzător a pudră și parfumuri. Felix se lăsă pe marginea patului, neîndrăznind încă să profaneze cu somnul său acest ascunziș feminin. Atunci văzu că patul era el însuși plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate, de păpuși de stofă, de rochii și jupoane zvârlite în grabă și că nu se zărea nici umbră de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
solidaritate cu bătrânul. Avarii îngroapă banii prin grădini. - Ei, asta în povești, nu pe aici pe la oraș. Crezi că eu num-am plimbat prin grădină? Nici eu n-aș crede că-i ține în casă. Însă să știi că aici sunt ascunzișuri pe care numai el le știe și soacră-mea, ascunzișuri de casă veche. Ai să vezi că bătrânul nu face iarna foc, să-l tai, în cutare sobă, ceea ce înseamnă că-i e frică să nu-i ardă bănetul ascuns
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în povești, nu pe aici pe la oraș. Crezi că eu num-am plimbat prin grădină? Nici eu n-aș crede că-i ține în casă. Însă să știi că aici sunt ascunzișuri pe care numai el le știe și soacră-mea, ascunzișuri de casă veche. Ai să vezi că bătrânul nu face iarna foc, să-l tai, în cutare sobă, ceea ce înseamnă că-i e frică să nu-i ardă bănetul ascuns prin apropiere. În definitiv, treaba lui, vorba dumitale, cum își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făgădui, crezând că Stănică va uita chestiunea. Dar Stănică n-o uită, și peste câteva zile, când fu sigur că toți vor fi acasă, veni mândru în trăsura lui Toader, cu Lili alături de el. Fata era prietenoasă, supusă și fără ascunzișuri, obișnuită să fie alintată, încît primi să vină, întocmai cum ar fi făcut o fată liberă, din curiozitate. Stănică o prezentă cu multe preambuluri Aglaei și celorlalți. Lili făcu o foarte bună impresie, din cauza atenției cu care privea toate. Obișnuită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fusese infirmierul nebocciu și subțirel, care-și dăduse întîlnire cu ei la conacul lui Iacovachi, să-i scoată din Mociornița, cu spumiera mântuirii lui Dumnezeu, să-și facă din dânșii gașcă nouă, să-i călăuzească și să-i cărăbănească prin ascunzișurile nepătrunse ale muntelui, până năpăstuiții or să se întremeze și or să se degaje de brațul lipicios al Securității, azvârlit după ei. După ce, la sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de tinerețile lui, ale Ierbii Fiarelor și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai îndrăznim să ne privin nici în ochi, sânt unele clipe în care slăbesc, dintr-un foc, zece kile. Costache puse mâna și, chiar sub privirile mele, demonstrativ, slăbi două kile. Nu era prea mult, dar dragostea întotdeauna își are ascunzișurile ei. Va exista pretutindeni vreo bucățică de burtă, vreun colț de stomac, din care să vină și să slăbească fiecare dintre noi sau Costache. Îmi țineam în continuare firea, deși-mi intuiam, cusute pe dedesubt, mormane de peisaje sentimentale aducând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un ideal, chiar dacă avusese altul până atunci. Acum prinsese momentul să-l ancoreze puternic în viață și să trăiască continuu o fericire alăturea de el. Trupul, mintea, toate spuneau când îl privea, o divulgau ochii limpezi, clari, fără minciuni sau ascunzișuri și foarte blânzi. Însă lui îi era teamă, o teamă insalubră că nu se poate dezbăra de viața agitată din București și nu vroia ca fata să sufere din pricina lui. Lui Laur, nu îi era teamă de o existență placidă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
baltă, sub malul mâncat își ținea omul ginerii, într-un țarc de lemn, plin de balegă și de dudău veșted. La lumina soarelui, văzuseră coamele lucioase și le auziseră nechezatul mândru și răsunător. Cale . de o jumătate de ceas de la ascunzișul lor, să mergi peste trestii, prin niște tufișuri de nu-i vedea nici pasărea, prin inima locului pustiu. Ăl tânăr, pentru că era mai sprinten, trebuia să lege iepele la un loc și, 55 când o da Stăpânul semn, să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în serviciul primăriilor. Cine-ar adânci tulburările lăuntrice, iadul iubirii perverse de oameni, - ar mai putea întinde mâna vreunui milostiv? Rostul gânditorului este să întoarcă viața pe toate părțile, să-i proiecteze fețele în toate nuanțele, să revină neîncetat asupra ascunzișurilor ei, să-i bată în jos și-n sus cărările, de mii de ori să privească același aspect, să nu descopere noul decât în ce-a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecîndu-și cugetele-n trup
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
face câte voiam și oricui. Fâșiile de zăpadă pe fondul cenușiu al munților în dimineți de vară: dărâmături ale unui cer imemorial. Ideile sânt melodii moarte. Neputând dezvălui oamenilor pricinile inimii noastre, fără Dumnezeu ar trebui să ruginim pumnale prin ascunzișurile ei. - Inima se apleacă cu mișcări naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grădinii de rătăciri care e viața. Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dostoievski numai pentru dezmățul din ele. Într-adevăr, capriciul exterior și complexitatea de suprafață, atât de specifice sufletului românesc, sânt furate numai de teatrul dramei rusești, numai de aparențele tragediei interioare. Românii au desigur mai puține luminișuri decât francezii, dar ascunzișurile lor sânt departe de a-i apropia de firea turmentată a rușilor. Dezmățul este climatul natural al României. Inima noastră ia contur prin linii frânte. N-avem continuitatea pulsației și, neavând o linie, ce soartă am putea să opunem altora
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Românul nu scapă nici o ocazie de a-și deșerta inima. Nu pleacă de aici un anumit pustiu al nostru? Există un mare deșert în România. Orice complexitate sufletească presupune zdrobiri interne, presiuni ascunse ale sufletului, timidități durabile și taine îngropate. Ascunzișurile sufletești se alimentează din cadavrele propriului nostru trecut. De ce ne vom scoate noi cadravele în amiază? Ce caută străfundurile sufletului în lumina zilei? Nu există "suflet" decât în noapte. România nu este o țară luminoasă: ea este o țară subterană
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]