743 matches
-
Sub canapea am găsit o lupă, așa că acum Înclin spre varianta asta. De asemenea, remarcați punga de plastic etichetată „Heroină“, care iese din canapea și al cărei conținut, evident, l-am pus sub cheie. În total patru pungi, Într-un ascunziș sigur. Asasinul a lăsat În urmă o mică avere sub formă de droguri extrem de căutate. În bucătărie era haos și mai mare: congelatorul deschis, eprubete vărsate, sticle etichetate cu simboluri chimice. În chiuvetă, un teanc de ceva ce semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la periferia ființei noastre, într-o discreție cuviincioasă. Ca să le sesizăm, trebuie să tragem cu ochiul la ele, să ni le "aducem aminte", ceea ce înseamnă că îndeobște ele nu sânt acolo, "în minte", și că trebuie chemate și scoase din ascunzișul lor. Mecanismul bolii în asta constă: în mutarea "adevărului ultim" al vieții din periferia privirii în centrul ei. În transformarea lucidității din accident în metodă. În ecorșaj. În jupuirea vieții de iluzie, care e epiderma ei. Într-un film al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tipărită În iunie 1950, el a scris-o În lunile dinainte. Aveam pe atunci opt ani. Cum să explic ce am simțit? Abia la a treia pagină am Înțeles că acel copil bolnav eram eu. „Îi făcuserăm“, scrie tata, „În ascunzișul gîndurilor noastre, o viață a lui În care lumea avea să fie fraternă, În care Îngerii aveau să-l viziteze pentru a-i spune ce a făcut Iisus pentru el, În care Într-o bună zi avea, poate, să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în serviciul primăriilor. Cine-ar adânci tulburările lăuntrice, iadul iubirii perverse de oameni, - ar mai putea întinde mâna vreunui milostiv? Rostul gânditorului este să întoarcă viața pe toate părțile, să-i proiecteze fețele în toate nuanțele, să revină neîncetat asupra ascunzișurilor ei, să-i bată în jos și-n sus cărările, de mii de ori să privească același aspect, să nu descopere noul decât în ce-a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecîndu-și cugetele-n trup
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
face câte voiam și oricui. Fâșiile de zăpadă pe fondul cenușiu al munților în dimineți de vară: dărâmături ale unui cer imemorial. Ideile sânt melodii moarte. Neputând dezvălui oamenilor pricinile inimii noastre, fără Dumnezeu ar trebui să ruginim pumnale prin ascunzișurile ei. - Inima se apleacă cu mișcări naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grădinii de rătăciri care e viața. Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dostoievski numai pentru dezmățul din ele. Într-adevăr, capriciul exterior și complexitatea de suprafață, atât de specifice sufletului românesc, sânt furate numai de teatrul dramei rusești, numai de aparențele tragediei interioare. Românii au desigur mai puține luminișuri decât francezii, dar ascunzișurile lor sânt departe de a-i apropia de firea turmentată a rușilor. Dezmățul este climatul natural al României. Inima noastră ia contur prin linii frânte. N-avem continuitatea pulsației și, neavând o linie, ce soartă am putea să opunem altora
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Românul nu scapă nici o ocazie de a-și deșerta inima. Nu pleacă de aici un anumit pustiu al nostru? Există un mare deșert în România. Orice complexitate sufletească presupune zdrobiri interne, presiuni ascunse ale sufletului, timidități durabile și taine îngropate. Ascunzișurile sufletești se alimentează din cadavrele propriului nostru trecut. De ce ne vom scoate noi cadravele în amiază? Ce caută străfundurile sufletului în lumina zilei? Nu există "suflet" decât în noapte. România nu este o țară luminoasă: ea este o țară subterană
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
intensifice un sentiment de viață și să-i dea nesfârșitul dramatic și vibrant care năpădește sufletul în orice atmosferă gotică. Nu numai din cauza năvălirii frecvente a hoardelor, ci și dintr-o dispoziție lăuntrică, organică, românii și-au așezat satele în ascunzișuri, în văi nebănuite, în obscuritățile naturii. Comparați acest sentiment de viață cu acela care a împins semințiile germanice să ridice burguri pe singurătăți de stânci, să-și proiecteze tăria sângelui în ziduri și blocuri de piatră. O tristețe infinită mă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de la mase. Bolșevismul și hitlerismul sânt mișcări de mase, cu conținut ideologic diferit. Lipsa spiritualului le caracterizează într-o egală măsură. Eliminarea lui se face din regiuni diferite, dar din motive extraspirituale la amândouă. Cultura colectivistă a înțeles din istorie ascunzișurile ei materiale și a relevat biologia nu numai ca motor al istoriei, dar și ca finalitate a ei. Ce alt sens poate să aibă mistica sângelui și a pământului în hitlerism, dacă nu o negație a spiritului în numele tuturor valorilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istoria într-o lume transcendentă, revoluționarul o "rezolvă" în imanență. Utopicul spiritului revoluționar pleacă din convingerea că istoria se poate termina în lume, că în imanență este posibilă o ieșire, că, în fine, devenirea este compatibilă cu o soluție. Închinîndu-se ascunzișurilor materiale ale istoriei, masele cred a-și putea soluționa problema lor. Ele au realizat enorm prin revoluție, dar jertfele pe care le-au făcut au întrecut mult prea mult achizițiile. Ce ar fi fost dacă în decursul vieții istorice infinitul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
schimbării istoriei, poate avea semnificații diverse. Important rămâne a se cunoaște că, În acele Împrejurări, cănd instituția opresoare care s-a numit securitatea română, sora mai mică a NKVD-ului sovietic, dar cu ambiția să-și depășească maestrul În cruzimi, ascunzișuri și eficiența, servind din plin puterea comunistă, ai cărei activiști cu sarcini speciale erau oamenii ei, lupta să pună În practică țelul de a transforma România Într-o Închisoare a tuturor românilor, dar mai ales a intelectualilor și În general
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Observă doar că de o parte și de alta se întinde o mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe povârnite acoperite cu arbori seculari. Unde se află? Scotocește cu privirea ascunzișurile pădurii. La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și dă de un stindard. Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus! Ce caută pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stea pe câmp, nu te puteai ascunde, te vedeau de departe pe zăpadă și cu o mitralieră te dibăceau și la un kilometru. Atunci partizanii urcau pe colinele mai Înalte. Și acolo, iarăși, ei erau cei care cunoșteau trecătorile, cotiturile, ascunzișurile. Iar fasciștii ieșeau să controleze câmpul. Dar În primăvara aceea ne aflam În preajma Eliberării. Aici Încă mai erau fasciști, dar nu se Încumetau să se Întoarcă În târg, pentru că mirosiseră ei că lovitura finală avea să nimerească pe-acolo, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grinzi negre și crăpate. Se simțea frânt, ca după o muncă istovitoare. " Pînă la masă am să mă odihnesc puțin, să-mi alung gîndurile", își zise dânsul, căscând și închizînd ochii. Dar îndată gândurile se năpustiră asupra lui din toate ascunzișurile creierului, ca niște păsări hrăpărețe, și în urechi îi răsună cântecul ordonanței atât de limpede, parcă ar fi cântat sub fereastră. Atunci, spăimântat, deschise iar ochii, îi trecu prin minte că ar trebui totuși să cheme pe Petre, să-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Dumnezeu ca o lumină de aur, orbitoare, înfricoșătoare și în același timp mângâietoare ca o sărutare de mamă... Din strălucirea dumnezeiască însă se limpezea o privire vie, infinit de blândă și de măreață, care parcă pătrundea în toate adâncurile și ascunzișurile... Arătarea aceasta a durat numai o clipă și a fost atât de nemărginit de dulce, că inima lui Apostol și-a oprit bătăile, iar ochii i s-au umplut de o lucire stranie, bolnavă. Totuși, sufletul îi era atât de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Procurorul, în schimb, era un om educat. Tăia peștele ca și cum l-ar fi mângâiat. Ploua întruna. Judecătorul Mierck își înghițea desertul, Belle de jour moțăia în apropierea vetrei, legănată de oboseală și de dansul iute al flăcărilor. Procurorul zăbovea în ascunzișurile visului său languros. Undeva se ascuțea deja o lamă și era ridicat un eșafod. Mi s-a spus că talentele lui Destinat și averea lui l-ar fi putut duce foarte departe. În schimb, a rămas toată viața la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în timpul unui război, iar după terminarea războiului, fiecare își va vedea de drum, și dacă am da unul peste altul din întâmplare pe stradă, nici măcar nu ne-am recunoaște, nimeni nu va dori să își amintească zilele umilitoare petrecute în ascunziș. Pare că până și legăturile de sânge se evaporă pe o asemenea căldură, fierbând și înfuriindu-se pe sub stratul subțire de piele, chiar și pe Noga o privesc uneori surprinsă, ce legătură am eu cu ea, nu îmi seamănă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sărite. Nu e vina mea că devii uneori irațională în ceea ce privește Poliția... Am explodat, toată furia strânsă în ultimele treizeci și șase de ore pompându-mi în vene ca adrenalina. A, sigur! Poliția care înscenează punând droguri sau care fură din ascunzișurile oamenilor sau care îi bate pe suspecți știind sigur că și dacă individul crapă nu vor plăti pentru asta! Știu eu pe cineva care a fost închis pentru că protesta violent în timpul demonstrației privind taxa pentru votare. Doi dintre colegii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vină. Pentru mine, adevăratele motive ale clientei, și nu locul pe unde se afla cel dispărut, EL, constituiau elementul ofensiv și dubios. Și Încă tot nu sînt convins că scopul anchetei solicitate n-a fost simulat tocmai pentru a tăinui ascunzișul LUI. Dar cumnatul dispărutului a murit. El a fost cel care mi-a Încețoșat vederea, cel care a presărat sămînța Îndoielii precum polenul purtat de vînt. Norii de pe cer au fost Împrăștiați de un vînt puternic pentru o clipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate ea oare rezuma, în câteva cuvinte scrise pe un colț de masă maculată pe alocuri cu resturi de cartofi copți, aventura pe care a trăit-o și pe care o continuă ? Și oare dorește să îi spună totul, fără ascunzișuri, ca în zilele lor bune ? Nu, desigur că nu este posibil. Se limitează deci să scrie doar numele lui: "Victor Matei", adresa și numărul de telefon. Ciudat, nu încredințează bilețelul lui Dragoș, ci lui Ciprian pe care îl roagă : "Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
neverosimile. Chiar eu am pronunțat cuvântul "vrăjitoare" ca să văd ce efect are asupra ta. Ți-am mai spus că sunt înconjurată mai mult de cei plecați dincolo, de sufletele lor, decât de oameni. Dacă vrei să nu existe limite și ascunzișuri în tot ce îți voi spune trebuie să accepți că numai voia Celui de Sus m-a învrednicit cu puteri greu de înțeles și de acceptat de oamenii de rând, cu toate că folosesc ades aceste daruri pentru ei. Dumnezeu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
orgoliul lui, pumn de vise. Pe de altă parte, Carmina și ea se simțea rănită. Cum, sora ei pe care o urmărea seară de seară cum se schimonosește în cămașă de noapte în fața oglinzii, cum, sora ei să aibă atâtea ascunzișuri, atunci ce era adevărat din vorbele ce și le spuneau în pat, pe întuneric, până le cuprindea somnul, ce era adevărat și ce nu? Prin fuga Elenei parcă se simțea și ea pângărită, se gândea că, desigur, Elena nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai greoi, mânat de aceeași pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele creierelor, străbătute de vinișoare roșiatice, ascunzișurile, stufărișul, labirintul de nedescifrat, o întreagă babilonie și zumzetul surd l-a auzit, zumzetul ca de aparat aflat sub tensiune, creat de celulele moi, umede, cleioase, captând în interioarele lor informații de toate felurile, cu o rapacitate asemănătoare cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vinul, amorul, nici nu era de mirare după o asemenea zi, după atâtea imprudențe, una mai mare decât alta... Cum ședea așa, pleoștit, în fotoliu, cu privirea pierdută, Carmina își zise că avea ceva din căutătura mamei ei, poate acel ascunziș al firii ce se trăda în privire, altfel nu prea semănau unul cu altul, erau chiar foarte diferiți. Se duse la fotoliul unchiului, îi înconjură gâtul cu brațul și îl sărută răsunător pe obraz. Hai, nu mai fi supărat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ezitările Carminei, să aștearnă o pânză opacă roză peste tot ce credea ea că trebuie camuflat, cât de bine o intuise atunci pe această ființă, cât de aproape o simțea din pricina transparenței sale. Știuse că este curată, că are puține ascunzișuri, îi percepuse starea de agitație din ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin marea ei sensibilitate îl descifrase pe Ovidiu, mult, mult mai clar decât ea, care se lăsase cu ani în urmă orbită de farmecul blondului Trofin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]