740 matches
-
fi pretat la o succintă comparație cu pictura lui Fernand Léger, în care oamenii apar reprezentați prin pârghii, scripeți și roți dințate. Din nou, elemente ale biograficului încep să interfereze creația pentru că în Ultima noapte... zgomotul produs de obuze este asemuit cu o ciocnire între locomotive; În clipa asta am avut impresia că s-au ciocnit două locomotive, cu un zgomot de iad, și am văzut cele două căruțe crescute într-un munte de fum. Orișan trebuie să fi fost făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bucureșteană nu este deloc întâmplătoare, ci voluntară oferă indicii pentru cititorul/privitorul avizat (v. fragmentul în care este descris traseul preferat prin București pe lângă locurile unde "se deschide o stradă nouă"348 și "casa căreia i se ridică acoperișul"349 asemuită cu o "violare"350). Ca o dovadă, același pasaj a constituit o "ispită" pentru o interpretare în "termenii" deconstructivismului în cazul Mariei Vodă Căpușan 351. Prin prisma precizărilor existente și în această lucrare, dar, mai ales, în studiile teoretice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
documentele istorice atestând că păstoritul a fost practicat în strânsă legătură eu plugăritul și nu reușește să ne convingă, nici atunci când afirmă că plugăritul a adus la poezii mediocre. Examinând tumultul primăverii oglindit în cântecele ciobănești codrul înfrunzit, cântecul cucului asemuit cu un voinic, dorul cu minunata sa imagine „curțile dorului”, Densusianu vede note evidente ale unui lirism dinamic, corectând astfel imaginea falsă a unui țăran visător și incapabil de acțiune : „E în firea păstorului să fie visător și energic visător
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
mea de-o curmă/ căci ești iubirea mea deintîi/ și visul meu din urmă”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Zadarnicile chinuri ale unui astru stingher Hyperion, Într-o altă lectură și pe un alt palier al semnificației poetice poate fi asemuit licornei, Licorna e greu de Îmblinzit ,fiindcă e plin de viclenie” licorna este un simbol al lui Mercurius. Scenariul mitului este călătoria ambivalență, care comportă un dus, În general o coborîre (cobori În jos, luceafăr blînd) și un Întors mai
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi‑am pătat‑o cu vicii, încrîncenare și crime - și m‑am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul ( ? !) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s‑ar zice că anonimul din Subterană nu aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
Paris, decât în altă parte, sunt ocazii de întâlniri și afișări. Franța a păstrat o tradiție a ceremonialului inspirată de uzanțele vieții de la curte, fixată în numeroase tratate 244. Ocupațiile Parizienei, fiind strict reglementate de codul monden, sunt destul de stereotipate, asemuindu-le viața cu o simplă vegetație, în care femeia nu intervine cu decizii proprii decât foarte rar. Mondenă se definește prin societatea pe care o frecventează. Evoluția economică și socială provocată de revoluția industrială a avut incidente considerabile asupra acestui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
diversă. Dacă înainte caracterele erau stabilite de clasele sociale, în societatea modernă "l'Egalité produit en France des nuances infinies" [Butor, p.19]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea se caracterizează printr-un mod de viață ce poate fi asemuit unui mozaic de mici lumi tangențiale care, sub influența proceselor de democratizare, cosmopolitizare și deschidere a lumii, se întrepătrund tot mai mult. Ne propunem să urmărim aceste fenomene în societatea franceză și repercusiunea lor asupra femeii pariziene. Metropola este stratificata
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ocupă o cameră întreaga: "Une pièce voisine, la garderobe, grande chambre tendue de vieille perșe, était simplement entourée de hautes armoires en bois de roșe, où se trouvait pendue l'armée des robes" [Zola, La Сurée, p.247]. Ele sunt asemuite unei armate, sugerându-se ideea că vestimentația este o armă de seducție. Între 1880 și 1890 modă s-a schimbat mult, abandonând mașinăria complicată și sofisticată pentru o siluetă mai naturală, care nu mai este sculptata de haină, ci haină
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a lui Quasimodo. Este binecunoscut faptul că unii veriști, chiar Giovanni Verga, au beneficiat de înrâurirea lui Leopardi, a cărui viziune cu privire la natură că mama vitregă are un corespondent în natură ostilă verghiană.53 În românul Familia Malavoglia progresul este asemuit cu un mecanism care îi zdrobește și îi macină pe cei slabi, opinie care amintește de scepticismul recanatezului cu privire la cuceririle modernității și de disprețul sau față de ideea de destin glorios al omenirii, împinse înainte de progres.54 Fără a detalia aici
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tăcere a celui care se teme să nu naufragieze.207 Totuși, îndârjindu-se parcă împotriva greutăților, dorința de a transpune în ritm și vers experiențele trăite a rămas intactă. În acei ani de maturizare și acumulări, care ar putea fi asemuiți cu cei leopardieni de tăcere a poeziei, Quasimodo a citit și a recitit Biblia și Dante Alighieri, Homer, Vergiliu, Petrarca, Tasso, Pascal, Platon, Aristotel, Spinoza, Schopenhauer și Descartes.208 Din opera ultimului a preferat un fragment ce pare a pătrunde
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
au constituit un termen de comparație pentru acestea, așa cum amintește epitaful dictat de prietenul Antonio Ranieri, săpat în piatră de mormânt a poetului: Contelui recanatez Giacomo Leopardi filolog admirat în afara Italiei ilustru scriitor de filozofie și poezie ce poate fi asemuit numai cu grecii. Asemenea lui Leopardi, Quasimodo se dedică simultan compunerii de versuri și transpunerii în italiană a textelor vechi. Prin urmare, începând din anii treizeci-patruzeci ai veacului trecut activitatea sa de poet a fost influențată de stilul și lexicul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în portu-i de la țară... Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viața ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte...” (Șt.O. Iosif, „Bunica”) Pentru Nechifor Crainic, susținător al tradiționalismului, mama simbolizează o îndepărtată lume de altădată, o lume a purității, pe care nu o 9poate uita, de care nu se poate desprinde și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
un cuvânt, de constrângeri social-economice și instinctuale; instrumentul acestei eliberări este educația, iar educația presupune dobândirea autonomiei raționale a individului; cu alte cuvinte, în ceea ce privește subiectul nostru, progresul în umanitate înseamnă eliberarea noastră de propria noastră natură instinctuală, pentru a ne asemui, pesemne, îngerilor. Din păcate, constată Andrei Cornea, ne aflăm în prezența unei iluzii periculoase: "[...] tribalismul, slugărnicia, conformismul, resentimentul etc. au de partea lor îmbrățișarea generoasă a mamei-natură, căldura instinctuală a devenirii firești; de aceea sunt nu numai previzibile, dar și
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
-o, doar vreun an, avea maniere elegante la vârsta ei de 87 de ani și atunci, în iarna anului 1975-76, iarnă veselă întâi, cu fulgii ei zglobii, bucuria copiiilor, dar mai apoi strașnică prin troienele depuse pretutindeni. Pe bătrână am asemuit-o cu o bunicuță care stă lângă un cuptor imaginar și împletește ciorapi de lână care vor fi foarte buni la iarnă. „Bunica”, așa i-am spus, fără să mai șovăi, căci eram foarte convins că așa-i. Era năltuță
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vedeau deja bătrâni la 40 de ani35.) Ca să nu mai vorbim de contrastele arhitectonice: străzile capitalei îngrămădeau construcții destul de modeste care aminteau de stilul arab, dar și de cel al vilelor italiene 36. Este binecunoscut faptul că unii observatori străini asemuiau Bucureștii cu Madridul ori cu Napoli sau cu Veneția, orașe prin excelență cosmopolite, dar asocierile nu-i păreau francezului nostru decât simple glume, prea puține lucruri din acele mari orașe aveau vreun corespondent cu capitala valahă 37. Dar contrastele nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
meu are un suflet foarte bun. Ne-a făcut oameni și pe noi și pe rudele lui bărbate-miu! Am ascultat toată povestea pe care o știa Întreg satul iar eu am auzit-o pentru prima dată atunci și am asemuit-o cu povestea Cenușăresei sau mai nou, cu filmul “Pretty Woman”. În Spania, fata ei care se dusese să muncească din cauza sărăciei de acasă, a Întâlnit Într-o seară la un local unde lucra ca chelneriță la un patron român
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
specificitatea bine conturată a unei cotropitoare afecțiuni epidemice, care nu trebuia nicidecum confundată cu mult mai puțin agresiva "holeră" despre care se vorbise în vechile noastre tratate medicale. 2. Substratul și manifestările holerei Dramatismul propagării explozive a holerei asiatice este asemuit de către F. d'Hérelle celui al incendierii pădurilor: "Un caz abia se declară într-o țară până atunci cruțată și, chiar a doua zi, ici și colo, de jur împrejur, apar alte cazuri, după care, printr-o neîncetată creștere, bolnavii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo, Jonas? - Lucrez. - Fără lumină? - Da, pentru moment. Nu picta, dar medita. În această penumbră și în această liniște abia tulburată, care, dacă o asemuia cu tot ceea ce trăise el până atunci, i se părea liniștea deșertului sau a mormântului, își asculta propria inimă. Toate acele zgomote nu mai aveau parcă nici o legătură cu el, deși i se adresau lui. Era ca un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
el aici. Scăpase cu o rană trecătoare. Îngrijindu-și-o, aștepta nerăbdător corăbiile și îi era dor de casă. Se săturase de Ta Kemet. Oamenii rome erau harnici și cumsecade, dar săraci. Chiar bogații stăpâni din ținut nu se puteau asemui cu stăpânitorii Atlantidei. Aici, în Ta Kemet, nu erau nici palate sclipind de fildeș și oricalc, nici băi de marmură, nici locuri de petrecere sau grădini minunate ca în Țara Apelor, pe care acești oameni rome o numeau, aproape necrezând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l pe strălucitorul Tefnaht! Auta ridică din umeri, fără să-i răspundă. Porniră spre tabără. Răsărise luna. La lumina ei bogată se zărea desișul de papirus. Auta se opri din nou să se uite. - Îl vezi, Iahuben? Tu l-ai asemuit cu coada vacii. Dacă ai ști ce este, nu l-ai dori nimicit! - Uite, mi-am adus aminte că ceata lui Merib ducea papirus în cetatea noastră. Parcă așa spunea? zise Iahuben. Va să zică tot e bun la ceva. Ce se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la acestea nu. - Ca și de la moarte, zise Auta. - Dacă tinerețe veșnică aveți, întrebă atunci Nefert, de ce n-aveți și nemurire? - Crezi că nu vrem? zâmbi Hor. Printre cei cinci străini era și o femeie. Gingășia ei nu se putea asemui cu a nici unei pământence, chiar dacă multe fete ale pământului o puteau întrece în frumusețe. Vorbea totdeauna rar, având multe griji: și pe aceea a sănătății tuturor călătorilor, și pe a cercetării deosebirilor între trupul unui pământean și al unui locuitor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lângă un orășel mic de la miazăzi unde nu păreau a se găsi nici soldați, nici alte primejdii. Aflară de la robii care tăiau piatră că murise Mener și că i se făcea un mormânt în chip de piramidă, spre a se asemui cu Muntele de Obârșie, ieșit din ape. Auta zâmbi în sine: era amintirea Piscului Sfânt. Și nu se miră nici măcar când auzi că Marele Preot era în palatul său din marele oraș Zidul Alb: și de astă dată deci, agerimea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lumi. - Și n-ai stat acolo? - Nu. Nu se putea sta. Am plecat. - Dar celelalte lumi? - Despre multe avem știre fără să le fi văzut. Știam că sunt ființe pe unele planete foarte îndepărtate, cu care noi nu ne putem asemui și pe care nici nu le putem înțelege. Au mult mai multă înțelepciune ca noi, neasemuit mai multă, atâta știm. Dar cele mai multe din lumile locuite, câte am putut afla sau am putut bănui că sunt, au locuitori nu prea departe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o ficțiune convenabilă, alții îl vedeau în ele pe Dumnezeu. Leibniz credea că i este un amestec ciudat între existență și nonexistență, ceva ca un fel de încrucișare între 1 (Dumnezeu) și 0 (vid) în schema sa binară. El îl asemuia pe i cu Sfântul Duh: ambii au o existență eterică și puțin substanțială. Dar nici măcar Leibniz nu și-a dat seama că i avea să reveleze în cele din urmă relația dintre zero și infinitate. Era nevoie ca în matematică
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
roagă zeilor să nu fie cuprins niciodată de o mânie atât de necruțătoare ca aceea a prietenului său. Se simte aici, la acest aspru războinic, amintirea unei vechi suferințe. Iar pe Ahile îl imploră în așa chip, încât acela îl asemuiește, surprinzător, cu o fetiță care aleargă după mama ei și i se agață de poale, plângând, ca s-o oprească și să fie luată în brațe. Vorbind despre firea lui Patrocles, nu putem să nu luăm în seamă nici relația
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]