3,212 matches
-
ale aeroportului. Tânăra femeie fu scoasă cu grijă din mașină de un bărbat cu piele măslinie îmbrăcat în uniforma albastru-întunecat a unui pilot arab de avion. Un fir subțire de urină se prelingea inconștient printre picioarele femeii, scurgându-se pe asfalt. Pilotul o ținea protector de umeri. Stând lângă mașinile lor, spectatorii urmăreau cum se forma balta aceea pe macadamul pătat de ulei. În lumina tot mai slabă a serii, curcubee începură să-i încercuiască gleznele slăbite. Se întoarse și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
altul dintre noi era inevitabilă, dar, în mintea mea, aceasta era deja suprapusă de alte sentimente - milă, erotism, chiar și o ciudată gelozie față de bărbatul mort, pe care ea, nu și eu, îl cunoscuse. Se întoarse pe când eu așteptam pe asfaltul pătat de ulei în fața mașinii mele. Arătă spre vehiculele avariate. - După așa ceva, cum reușesc oamenii să se uite la o mașină, darămite să mai conducă una? Cum din partea mea nu venea nici un răspuns, adăugă pe un ton lipsit de expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coapselor ei lipite de scaunul din vinilin. Evident neștiind că ne îndreptam spre locul primei noastre întâlniri, Helen Remington își încrucișa și depărta picioarele, mișcându-și rotunjimile albe în timp ce coșurile înalte ale fabricii de materiale plastice rămâneau în urmă. Cu asfaltul fugind pe sub noi, ne îndreptam cu viteză spre intersecția cu nodul rutier de la Drayton Park. Ea se sprijini de stâlpul cromat al ferestrei laterale, aproape scăpându-și țigara în poală. Încercând să controlez mașina, mi-am apăsat vârful penisului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașină și l-am privit pe Vaughan cum scormonește prin camerele foto-video și echipamentul de iluminare din portbagaj. Alegând un aparat de filmat cu mâner ca de pistol, închise capacul și se așeză la volan, cu un picior așezat pe asfaltul negru într-o poză studiată. Deschise ușa pasagerului. - Urcă, Ballard. Or să stea mai mult decât își închipuie Remington. M-am așezat lângă el pe bancheta din față a Lincolnului. El urmărea, prin obiectivul aparatului, traseul de la noi și până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vârful spre cadranele luminoase. Mi-am imaginat piciorul lui puternic apăsând pedala de accelerație până la podea. Picăturile spermei sale ar fi șters intervalele stilizate ale vitezometrului în vreme ce acul lui s-ar fi ridicat odată cu noi pe când goneam de-a lungul asfaltului denivelat. Urma să încep să cunosc felul de-a fi al lui Vaughan din acea primă seară și până la moartea sa un an mai târziu, însă întregul curs al relației noastre a fost fixat în acele câteva minute cât i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
membru neînsemnat al grupului său de adulatori. Deși mă aflam la o distanță de zece pași, stând lângă un inginer de sunet, contururile unice ale corpului și ale personalității ei păreau să transforme vehiculul distrus. Piciorul ei stâng stătea pe asfalt, iar stâlpul portierei părea să se realinieze cu suportul bordului așa încât să-i evite genunchiul, aproape ca și când întreaga mașină s-ar fi deformat în jurul figurii ei într-un gest de omagiu. Inginerul de sunet se roti pe călcâie, lovindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
goni pe banda de coborâre a podului rutier, cu farurile scăpărând, cu girofarul de pe acoperiș părând să biciuiască intermitent aerul întunecat. Deasupra noastră, în vârful benzii de urcare, doi polițiști deviau fluxul traficului spre dreapta. Triunghiuri de semnalizare așezate pe asfalt pulsau ritmic: „Încetiniți... Încetiniți... Accident... Accident...“. Zece minute mai târziu, când am ajuns la capătul estic al podului, am putut vedea jos locul accidentului. Șiruri de mașini treceau pe lângă un cerc de reflectoare ale poliției. Trei mașini se ciocniseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aceasta de articulații ale mâinilor și coatelor, ale coapselor și pubisului, formau mariaje mereu schimbătoare cu contururile automobilului. Odată, eu și Vaughan am parcurs autostrada perimetrală de la sud de aeroport; am ținut cu grijă mașina pe mijlocul curburii suprafeței de asfalt, celebrând cu Vaughan sânul expus al unei școlărițe pe care o agățase lângă studiouri. În mișcarea mașinii de-a lungul acelei curburi, noi doi izolam geometria perfectă a acelei pere albe scoase din cămașa ei. Corpul lui Vaughan, cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mâinile pe arborele cotit, rotind picioarele ca să propulsez vehiculul. Lumina de deasupra autostrăzii crescu în intensitate, precum soarele arzătoar al deșertului. Cimentul alb deveni un os curbat. Valuri de neliniște împresurau mașina ca acumulările de căldură ridicându-se vara din asfaltul încins. Coborând ochii spre Vaughan, am încercat să-i controlez spasmul nervos. Mașinile ce ne depășeau erau acum supraîncălzite de lumina soarelui, și eram sigur că trupurile lor metalice, aflate la doar un pas de punctul de topire, erau ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
oameni, care se uitau la ea și își dădeau cu părerea. - O să cadă, ziceau unii. - Da, dar nu astăzi, afirmau alții. - Poate n-o să cadă, spuneau unii mai optimiști. Dar ce se întâmplase? Ca de obicei, schela fusese prinsă de asfalt cu un șurub. Unul singur. Iar șurubul începuse să se deșurubeze. De fiecare dată când un camion sau autobuz trecea prin apropierea schelei, șurubul se mai ridica cu câteva sutimi de milimetru. Niște pietoni remarcaseră tărășenia și începuseră să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bine și plecară să mai cumpere niște înghețate. Patru-cinci capete se aplecară curioase din balcoane. Takamura își începu munca: încercui spațiul în care urma să lucreze cu opt stâlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase câteva zeci de metri cubi de pământ și pietriș, opri buldozerul, coborî din el și începu să dea târcoale găurii pe care o făcuse. - Spor la treabă, îi ură o gospodină pe fereastra bucătăriei. - Mersi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
i-am tras o talpă în față, în plină față, simțind cum nasul i se rupe sub adidasul meu. A rămas pe jos, sângele îi curgea șiroaie din nas și gură, formând o alee lată în praful fin care acoperea asfaltul. Dar nu era de-ajuns; un ultim pumn în cap a pus definitiv capăt luptei. Ce forțe ireale se născuseră în mine, de unde această izbucnire necunoscută de brutalitate, nu pot spune. Alexandru Gheorghe se ținea de cap și plângea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mitocanul ăla să scape nepedepsit? Tu ești un geniu, pe când el... el e un nimeni! Ești un om atât de bun! Adăugă fata lingându-mă pe gât. - Hm, da... am răspuns zâmbind și călcând acceleratorul până la fund. Roțile mușcară din asfalt și, din punctul de vedere al unui improbabil martor care, fumând, o privea de la un balcon, mașina dispăru în noapte. 8/9 octombrie 2004 DREPTATEA LUPULUI Pe fundul fântânii era un întuneric de puteai să-l tai cu cuțitul. Lupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nici lungime, ar putea fi toate formele, dar ele nu există, pentru că n-au de ce exista... adică nu le vezi, sunt potențiale... po-ten-ți-a-le... Când „Vocile” au chef să vorbească, și nu cu orice papițoi... continuă Anatol, atunci tu vezi iarba, asfaltul, blocul, copacul ăsta, vila portocalie a lu’ Cozariuc, pe asta cu fund mare și lăptărie bogată de-alături, te vezi și pe tine, întinzi mâinile și le vezi... Captivați, și-așază toți labele pe masă, ca la controlul unghiilor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înfig o pâlnie în gâtlej și încep să mă îndoape ca pe gâște, scutur din cap, dar frunzele mă țin strâns, să înghit tot. Nu mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la brâu, îmi strânge pieptul... Alunec într-o mămăligă moale, pe suprafața căreia navighează cocoloașe și mă transform într-un boț. Sâmbătă „Rămân. Te-aștept. M-am hotărât, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
5 sub ceruri cenușii, înăuntrul interiorului albastru coșciug al unui Lincoln Town Car închiriat. Seth conduce. Așa stăm noi întotdeauna, Brandy în față și eu în spate. Conducem prin trei ore de frumuseți panoramice între Vancouver, Columbia Britanică și Seattle. Asfaltul și combustia internă ne transportă pe noi și pe Lincoln Town Car către sud. Dacă tot călătorești în felul ăsta, ai putea la fel de bine să vizionezi lumea la televizor. Geamurile electrice sunt ridicate până sus de tot, așa încât planeta Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și-o leagă sub bărbie. Eu nu mă văd decât pe mine reflectată în ochelarii Ray-Ban ai lui Brandy, mititică și oribilă. Încă încordată și debusolată de aerul rece al nopții în jurul parbrizului. Cu capotul de baie încă târât pe asfalt, prins în portieră. Fața mea, dacă-mi atingi fața spulberată, o uriașă cicatrice, ai jura că atingi bucăți de coajă de portocală și piele. Mergând spre est, nu sunt sigură de ce anume fugim. De Evie sau de poliție sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de mine. Au ținut-o langa. Eu nu le puteam spune nimic pentru că nu era nimic de spus. Trage aer în piept și se crispează: — Interviurile, asistența psihologică, terapia de intervenție, totul o ținea langa. Camioneta încetini și sări de pe asfalt, intrând pe pietriș sau pe-un drum de pământ, și se mai hurducă și zdrăngăni puțin, apoi se opri. Așa de săraci eram. Încă pe platforma camionetei, îți dezlipeai mâinile de pe față, și iată că stăteam pe loc. Praful și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
alături de un bărbat puternic, matur și serios, care avea, poate, în sfârșit, să-i aducă viața liniștită la care sperau amândouă. Când văzu tânărul, aproape un copil, care o ținea de mână, i se tăiară picioarele și căzu grămadă pe asfalt. Cei doi se repeziră s-o ridice iar femeia, venindu-și în fire și dând iarăși față cu realitatea, simți că o ia, din nou, cu amețeală. Se întrebă, a mia oară, ce era în mintea acestei fete care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se Întețise și amenința cu unele dintre acele bruște averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul mare, când au dat peste câțiva băieți de la școala lor. Stăteau pe vine În așteptare, lângă asfaltul crăpat, la umbra unui mic migdal marin. — Salutare, băiețică, i-a zis unul dintre ei ridicându-se. Își scosese cămașa și-i legase mânecile În jurul frunții. Cămașa Îi cădea pe spate ca la șeicii pe care Adam Îi văzuse În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-l strâng de gât! a răbufnit Margaret. Oare ce s-a Întâmplat cu țara asta? De ce nu se mai poate face nimic ca lumea? Ajungi să te simți atât de neputincios! Mick a ridicat din umeri și a ieșit pe asfaltul crăpat din curtea spitalului. Cu vreo sută de ani În urmă ar fi fost amândoi În caleașcă, și a zis Margaret. Sub același soare necruțător, ar fi purtat o rochie cu volănașe și un guler Înalt. S-a Întrebat ce-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și nările, încrâncenarea săpase în el ca într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-are nici o obligație profesorul Alexe să fie politicos și să converseze, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
orificiul bucal, ca pe niște raze, mănunchiurile subțiri de riduri ce-i tăiau obrazul și bărbia. Fumează ca un nesimțit, își spuse mai apoi în gând și îl simți cum pășește ca un cotoi lângă ea, mai mult alunecând pe asfalt, purtând cu sine ca pe-o armură, blazarea. Vrei s-o iei de soție, ori ba? îl întrebă enervată când urcau scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
năvălea peste ea bucuria de a trăi, de a avea toate acele sentimente. I se păreau atât de trainice, de indestructibile, fier beton! Pe urmă Ovidiu, fără o altă vorbă, întoarse mașina și porni înapoi. Era aceeași șosea și același asfalt și totuși cât de diferit circulau. Bărbatul arăta complet metamorfozat, colțurile buzelor zvâcneau de nerăbdare, era același om foarte sigur pe el, ce se complăcea în ideea de a avea un viciu, poate era în sinea lui mândru de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peretele casei din Germania alături de mătușa Sabinica, tot actriță și ea, Nenematei, soțul ei, tot actor, mirosul casei, de Germania, mai aerisit, mai curat, mai a spălat cu un anume detergent light, vest, fulgii cu scorțișoară de dimineață cu lapte, asfaltul curat de plastilină îndreptat cu cuțitul și ochii de pisică pe margine tot timpul, noaptea, din mașină, nu ești singur, și soțul care mă plăcea și mă cerceta tot timpul din albastrul ochilor lui deschis de neamț, o scânteie ghidușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]