1,877 matches
-
găsim articole și gânduri cu privire la evenimente cu care am fost contemporani în ultimii ani. Dacă îți iei ca aliat, Iubirea Revenind la primul articol, „Lupta cu somnul”, merită amintite următoarele cuvinte: „Dormim, în timp ce umbra crucii se lungește pe pământ, odată cu asfințitul acestui secol. Dormim. Cine și cum o să ne trezească, oare?” În acest fel, Petru Lascău deplânge starea de toropeală care domnește în biserici, un somn paralizant, în ciuda binecuvântărilor și a luminii revărsate de la Dumnezeu prin Sfânta Scriptură și darurile spirituale
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
Munții Măcinului, cei mai vechi din răsăritul Europei; dincolo de toate apele ce-i cad la picioare; dincolo de Munții Pădurea Neagră, pe lângă care am trecut adesea ori ... locul de unde-și trage seva, venind la Brăila. Dunărea iubește Brăila, mai ales spre asfințit când ea o vede precum o îndrăgostită, arzând până la mistuire. Privesc Dunărea și văd în fiecare val, broderii de argint spre desfătarea pescărușilor. Privesc Dunărea și mai văd din când în când, câte un șlep trăgând alene o dragoste nemărturisită
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
de kilometri de țară mai drege, mai alintează, Hrușcă, Fuego, Tudor Gheorghe, Ioan Bocșa și “Madrigalul” ne scot într-o “sară pe deal”, un biet dâmb care să dea impresia că ascunde, măcar cu o muchie a lui, răsăritul sau asfințitul soarelui ... O biserică creștină conferă începutului marii sărbători a creștinătății, atributul solemn al unei restituiri inedite, undeva pe un câmp de la marginea orășelului Ceres, la sud de Modesto. Merg împreună cu Elena și Darrell după ce mă vor fi convins cu greu
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
părul tău În inele Din care zăpada nu voia să mai cadă Te iubeam ca un vînt tăios, ca o cutremurare A munților cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit ca raza de soare-n fereastră. @TORIDE Am crezut că bate vîntul
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
vieții, când intervin acarii Sub măștile de boli ce permanent apar... El, Timpul suge seva, se-mbată-n tinerețe Căci el nu are vîrstă, dar nici repaos n-are Nu râde, nu gândește , nu știe ce-i tristețe Apune-n asfințit și-n dimineți răsare... Referință Bibliografică: Timpul, moartea vieții / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TIMPUL, MOARTEA VIEŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367287_a_368616]
-
Spicului scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
popor smerit și trist ce te făcură zeu! S-or naște universuri când universul trece, Luceafăr vei rămâne, nemuritor și rece! Stejărel Ionescu - Invitatul când eu la masă te-am poftit fără să-ți știu iarăși vrerea ai coborât din asfințit și-n noapte ți-ai ascuns tăcerea, în cap de masă eu te-am pus unde ai mai stat și astă vară și din luceafărul de sus ai coborât o altă scară, și-o Veronică lin venea în rochii roș
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Nasul clovnului pe masa din culise - pauză de râs Locul III - Valeria Tamâș până și cucul la azilul de bătrâni - pădurea arsă... Mențiune - Valeria Tamâș ceas de odihnă - alungita pe iarbă umbră cosașului Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Cocori în zare întristând asfințitul - noi mai rămânem Mențiune - Corneliu Beldiman Lipită de geam privește curioasă floarea de cireș Etapă 74 - 20 IV 2009 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu Prima zi de Paști - chiar și sperietoarea are zdrențe noi Locul ÎI - Corneliu Beldiman curtea chiliei - peste
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
doruri în aspre depărtări. Pe una dintre ele te afli tu, Iubire, cântata mea cea dulce și lumea ce-am dorit, tu pleci, dar reveni-vei în codrii mei și-n portul ce-și duce-a sa lumină spre tainic asfințit. La țărm, pe cheiul vieții, voi scrijela pe pietre a lumii taină scrisă peste întreaga fire, că tu îmi ești în suflet nuntită poezie: femeie-vis, speranță cu nume de iubire. Leonid IACOB poezia face parte din vol. "Țărmuri paralele" scris
ÎN PORTUL MEU de LEONID IACOB în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364677_a_366006]
-
Și-l protejez cu tot ce-nseamnă.../ Mi-e dor de el...Până-l descopăr...” Nicoleta Milea, ca și Elisabeta Iosif, se înscrie în aceeași zonă minoră, versurile fiind inocent golite de consistență: “Dă-mi, dragoste,/Aripa ta/Să-mbrac/Asfințitul izvoarelor!/ Prin sângele nopții/Zbor/Pasăre-Dor...” Maria Gabriela Dobrescu își închipuie poezia într-un mod destul de aleatoriu, versurile se sting în propria lor cenusă: “la marginea/unei alte așteptări/hrănește pescărușii/cu tăcere/apele nu-i mai ajung/să-și
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
rai acum?” Câte și mai câte nu ne-a mai spus el atunci, că nici nu-mi amintesc. Într-o zi am intrat fără veste la dânsul în odaie, când era singur. Se însera, cerul era senin, și soarele, în asfințit, poleia încăperea, prefirându-și razele pieziș. M-a chemat lângă el, și, când m-am apropiat, m-a cuprins de umeri și m-a privit în ochi drăgăstos și înduioșat; nu mi-a spus nimic, s-a uitat doar așa
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
pe lume, o vie frescă planetară, în care o albăstruie pâclă mărămită în cer, se răsfață peste inelul piscurilor de nepătruns, inel de logodnă între Zalmoxis și primii oameni..frescă în care mări de spice dogorâte foșnesc, din amiezi până în asfințituri, ticluind, în unduite șoptiri, legendele fără pereche ce i-au extaziat, cândva, pe Ghilgameș și pe vajnicii căutători ai Lânii de aur.. Există,tot undeva pe lume, un pământ unde curge lapte și miere, adevarat Canaan al cărui erzaț onomastic
ROMÂNIA ȘI NOUA ORDINE MONDIALĂ de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350273_a_351602]
-
o vreme,în mine-adun bucăți de cer senin ce-n dimineți cu gust amar, pe umeri mi se-așează și sub tălpi, le simt cum ard...și dor. Și tu ? De-o vreme-adun și soare-n mine, cît mai rămîne-n asfințit, după ce-o zi întreagă-l devorăm, flămînzi de viață,de lumină, de galben și de ce-o să fie. Și tu ? De-o vreme-adun în mine ploi, sfioase ploi de vară, ce iute trec peste pămînt, ca rodul lui și-
ŞI TU...ŞI ŢIE... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350307_a_351636]
-
iulie 2015 Toate Articolele Autorului Lumina ochiului în lumina dorului, în lumina stelelor ce mor în lumina dorului cu aripi de cocor- ce ne colindă prin neînțelesul meu cu aripi de lumină de la Zeu. Sunt într-o zi în care asfințitul se pierde pe coama de flutur, sunt doar umbra ce zace în cuvânt și care apare în depărtarea, sunt! Referință Bibliografică: Lumina ochiului / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1671, Anul V, 29 iulie 2015. Drepturi de Autor
LUMINA OCHIULUI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350369_a_351698]
-
ICTERUL Îngălbenesc De acel sânge rece De lexicograf De ce nu au scos Din dicționar cel puțin Acel cuvânt CRETA DISPERĂRII Peisajul neprevăzut În ochii noștri plastic Pietre și lespezi zidea înconjurând Zidurile știau Cum se prea mărea imposibilitatea Când cădea asfințitul În ochii noștri ploua Căile largi ne aminteau Și noi ca niște copiii Pe asfalt desenam amintirile Cu creta multicoloră A disperării CÂNTECUL COCOȘULUI Este melodia care amintește moartea Viselor Posibilitatea cuțitului în creastă Sângele negru în zăpadă Este freamăt
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
Florii, pe data de 14 aprilie 1968, la ora 5 dimineața după o noapte teribilă pentru cea care mi-a dat viață. Poate tocmai de aceea am iubit mereu primăvara și dimineața, ca anotimp și moment al zilei. Toamna și asfințitul de regulă mă deprimă, fiindcă iubesc cu toată ființa viața, mișcarea, explozia sevei pline de substanță la început de aprilie. Ofer aceste detalii fiindcă ele continuă să îmi modeleze existența și modul de exprimare chiar și în prezent, fiind asemenea
INTERVIU CU OCTAVIAN LUPU REDACTOR AL REVISTEI CONEXIUNI CONTEMPORANE (ÎN PREZENT CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349022_a_350351]
-
apoi s-aștept hazardul să se-ntâmple... Pe-un strop de vânt... Pe-o pală de cuvânt... Doar degetele-mi să-ți atingă norii Și să-ți răsfire cârlionții din priviri Când mă asculți s-auzi doar sunetul viorii Din asfințitul meu, gemând de amintiri. Ating doar luciul adâncimii tale... Stropesc cu nuferi clipele ascunse. Nu știu cât mă scufund în vise, Sau cât în țelurile tale... John Coltrane & Johnny Hartman - My One and Only Love http://youtu.be/tGNW3Jtkvug Blue Mireille 26
NUFERI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349091_a_350420]
-
ca o incinerare. Pasărea ca purpura, ca focul verii în priviri, și cu stea luminoasă în frunte, lăsa să se reflecte în aripile ei, soarele. Acum ca niciodată, astrul coborî mai aproape, până doborî măiastra sub flacăra-i prăbușită în asfințit.” Motive fantastice tipice sunt relevate în limbaj liricizat dar concret întrerupător realității recunoscute: metamorfoza soarelui, tabloul însuflețit de pasărea Phoenix, oglindirea imaginilor transformate prin gestul prezent al fotografierii ritmice și surprinderii detaliilor de către Marian. O altă povestire Potopul de seară
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
ICTERUL Îngălbenesc De acel sânge rece De lexicograf De ce nu au scos Din dicționar cel puțin Acel cuvânt CRETA DISPERĂRII Peisajul neprevăzut În ochii noștri plastic Pietre și lespezi zidea înconjurând Zidurile știau Cum se prea mărea imposibilitatea Când cădea asfințitul În ochii noștri ploua Căile largi ne aminteau Și noi ca niște copii Pe asfalt desenam amintirile Cu creta multicoloră A disperării CÂNTECUL COCOȘULUI Este melodia care amintește moartea Viselor Posibilitatea cuțitului în creastă Sângele negru în zăpadă Este freamăt
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului dintre o stea în fibrilații sau un cuvânt dezlegat de silabe aleg să deschid liniștea cu gura ta /plus minus sentimente/ poate între doi poli lumina taie ferestre sibilinic ceasurile își întind limbile inegale la asfințituri se iubește doar la timpul (mai mult ca ) perfect surdo-muți pe niște scaune prozaice dezbrăcați de ego-uri artefacte neutre de sentiment sună redundant a iubiri letale vocalele fistichii colindă somnambulic pe bulevardele goale amare sărate îmi (mai) simți tălpile iubind
PLUS MINUS SENTIMENTE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349764_a_351093]
-
pe care omul, ajuns la capătul puterilor, simte că nu le mai poate depăși, greutățile vieții ori răutatea semenilor ce-l înconjoară învingându-l: Apoi, când crezi că-i gata, că totul s-a sfârșit, Pe calea dezolării pășind spre asfințit, Zărești printre mesteceni, care foșnesc mereu, Modestă și tăcută, casa lui Dumnezeu. Pătrunde cu credință să-ți lași aici durerea! Soarbe-i mireasma sfântă să-ți regăsești puterea! Și... cugetă, pe urmă, să vezi cum este omul: Când îl învinge
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
zborul vital mândria mea seducătoare statornică aprinde flăcări albastre pe stâncile jertfite jefuite împart generos onest aerul cuminte anonimilor dezbrăcați de farduri stridente de convenții anoste umilim scena cu picioarele goale sunt păduri unde umbra vie a ierbii adăpostește sori asfințituri mute izvoarele săpa în pietriș riduri stoluri eliberate de spectrul citadin (des)cântă bahic ca o vrăjitoare cu mantia strivită de stele port scutul aspru al cuvintelor perfid pletele mirosind a ienupăr jilave ascund secrete tolerante ordinea lumii imperativă îmi
PÂNZA PENEL(OPEI) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349802_a_351131]
-
acolo din cauza unor inundații. La un moment dat, pe când se întorceau, Părintele Dometia s-a lăsat ușor în genunchi, cu ochii ridicați către cer, cu mâinile ca la rugăciune. S-a așezat jos și a intrat în comă. Era către asfințitul soarelui. La ora 12 în miezul nopții, inima sa a încetat să mai bată. Pe locul în care a îngenuncheat a fost ridicată apoi o cruce, o troiță. Până în ultima clipă, Părintele Dometie Manolache a fost el însuși ceea ce recomanda
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
tot mai copil. Și azi întreb, de unde vine ploaia ? Cum crește firul ierbii din pamânt ? De ce mă speriau cu ghionoaia, Cum de erau și astăzi nu mai sunt ? De ce ți-e teamă prin pădurea deasă Când soarele se duce-n asfințit ? De ce furnica și-a făcut o casă, Iar greieru-i tot timpul rătăcit ? De ce mai șade peștele în apă Când porumbelul urcă pân'-la nori ? Tăria pietrei, doar în geruri crapă ? De unde-și iau parfum atâtea flori ? Cum cânt'-așa frumos
PREA MULT COPIL, ÎN MINE, A RĂMAS de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349841_a_351170]
-
-n șoapte, patima beției în cuget îți joacă. Licoarea plăcerii se scaldă-n privire, ochii îți sticlesc și înghit adevărul, ce mâine te doare, văzând iar lumina, ca viciul s-o stingă, să-ți toarne eterul. Părul albit îl mângâie asfințitul, plânge corbul ce se zbate în păcate, penele negre îți acoperă trupul, putrede amprente în urmă lăsate. Nu mai contează o credința sfidată, doar umbra și viciul te stăpânește, croncăne corbul născut încă o dată, în iadul ce astăzi în tine
UMBRA ȘI VICIUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349942_a_351271]