8,316 matches
-
ce era să fac? S-o țiu la ușă?" Văd că nu există să n-ai replică în glas, don'șoară! Ia, că tot ai tu atâta timp liber, completează fișele alea și când termini, mi le aduci la semnat." Asistenta pune un bot cât o zi de post, dar nu crâcnește. Cei doi studenți îl privesc în tăcere. Ea un picuț cam stresată, el cu admirație. Radiologul îi face tânărului, pe șest, cu ochiul. Apoi le zice: "P-aici nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Gherasim să vedeți cum îl prelucrează pe tataie ăsta. Dacă sunteți programați la mine, veniți după aia, să vă semnez. Bine?" "Bine", confirmă cei doi, chiar în momentul în care pe ușă intră Fany. "Ce faci, dragă?", rânjește rău-prevestitor radiologul. Asistenta se blochează. Așa că răspunde tot el: "Văd că împrospătezi aerul pe holuri, tu. Te tot fâlfâi de colo până colo. Nu știu ce făceai tu pe la dermato, da' aici ai dat de dracu', scumpo. Aici e de muncă și dacă o mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un ciocănit discret. Doamna Săvulescu privi iritată înspre intrare, șoptind: "Asta sigur e Milena. Numai moaca asta stă ca fraiera în fața ușii așteptând să zbier eu să poftească 'mneaei încoace." Strigă: "Haidi, dragă, intră odată!". Într-adevăr, în birou pătrunse asistenta cu o tăviță pe care se aflau două cești așezate pe farfurioare și o zaharniță. "Mersi, mersi, și-ți mulțumesc!", mârâi baba, făcându-i semn să le lase pe o măsuță aflată între două fotolii. Adăugă în timp ce se așeza pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un deget în semn de atenționare: "Zahărul diminuează efectul cofeinei. Am citit un articol foarte deștept al unui grup de cercetători canadieni. Pe șeful lor, profesorul Lombardière, îl cunosc personal. Știi, de la conferința aia, când am fost la Montreal, astă-vară...". Asistenta știa că baba nu citise niciun articol. În schimb, Milena studiase lucrarea științifică uitată în mapa voluminoasă cu care madam Săvulescu venise din metropola Québècului. Cu ceva tot rămăsese băbăciunea din preumblările pe pământ american, dar, ca de obicei, după
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Săvulescu venise din metropola Québècului. Cu ceva tot rămăsese băbăciunea din preumblările pe pământ american, dar, ca de obicei, după ureche, fiindcă studiul canadienilor se referea la siropul de arțar obținut prin anumite metode, nu la orice fel de zahăr. Asistenta oftă fără voie, gândindu-se probabil la brambureala din mintea matusalemicei profesoare. Aceasta dădu gestului o interpretare personală: " Da' de Dan ai mai auzit ceva?". "Nu, doamnă. Nu am nici cea mai mică idee." "Te-am văzut vineri, parcă, că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai potoli din criza de ilaritate. Milena nu comentă nimic, dar se înroșise binișor în obraji. Profesoara continuă pe același ton insinuant, însă completându-l cu un aer pedagogic: "Adică despre d-astea vă conversați voi?". "Printre altele", zise sec asistenta. "Măi, Milenuțo, parcă am mai vorbit noi niște treburi..." " Da, e adevărat. Am mai vorbit și știu la ce anume vă referiți. V-am ascultat punctul de vedere și, credeți-mă, nu e nevoie să insistați asupra lui." Fu rândul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
au ales un drum d-ăsta, propriu. Treaba ta, faci ce vrei, da' să nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta pe care ai pornit-o nu-i bună deloc! Da' deloc, înțelegi?" "Înțeleg." O dată cu replica asistentei peste birou se înstăpâni liniștea. O liniște fragmentată doar de zgomotul sorbiturilor din cafea executate cu o măiestrie greu de egalat de către profesoară, care stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a-i ilustra o adâncă suferință: "Auzi? Ziceai că parcă nu-i așa de insuportabil, ă? Mă rog, cel puțin pentru tine, că ești tânără și n-ai problemele mele de sănătate. Da' eu, cu ficatu' meu, nu mai suport..." Asistenta o privi cu un aer resemnat: "Vreți să țin eu seminarul?". "Te-aș ruga!", se miorlăie madama. Adaugă cu un gest repezit: În fond, nici nu-i cine știe ce pentru tine. Doar ai mai ținut tu o grămadă..." "Bine, nu-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trăi, deși o făcea. Asemenea unui borcan cu gem de prune, putea fi pus oriunde. De obicei, stătea așezat pe scaunul de lângă ușa salonului, dar când acesta era ocupat de un teanc din fețe de pernă ori de trupul vreunei asistente, era depus frumușel pe pardoseală, pliat peste tăblia unui pat, asemenea unui preș, sau chiar agățat În perete, ca un tablou. La viața lui, Gustav fusese o celebritate, deși niciodată nu făcuse nimic. Iar când spun „nimic“, chiar la „nimic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lume mort. Nu doar că lipsea acel urlet cu care nou-veniții Își Însoțesc intrarea În scenă, dar și după obișnuitele manevre de batere pe spate rămăsese placid ca un ciorap găurit. Până la urmă, urletul a fost dăruit Universului, Însă de către asistenta care, la vreo două ore după ce constatase lipsa pulsului, a observat cum bebelușul fâlfâie din pleoape scurt, ca un liliac. Gustav avea câteva Însușiri interesante, care l-au transformat rapid Într-un caz unic În lumea medicală. Ca formă, număr
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
linie a bucolicei, pastorală a sensului adînc al vieții, al fericirii atît de dificil de prins. Pe nesimțite, Kusturica ne instalează în povestea de dragoste între Luka și Sabaha, cei doi se ciocnesc providențial la spitalul unde Sabaha lucrează ca asistentă și Luka își duce soția isterizată la tratament. Ei alunecă pe același pat pe rotile, iar acesta îi plimbă pe culoarele spitalului, precum covorul fermecat din O mie și una de nopți, așa cum mai tîrziu scena se reia, cînd îndrăgostiții
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
protestă Smith, deși ești oarecum pe aproape. Misiunea mea este de a culege cît mai multe informații despre anumiți oameni, pe care trebuie de fapt să-i protejez. Am o informație care o să te lase cu gura căscată. Infirmiera și asistenta medicală s-au certat groaznic, ieri, de la un supozitor antihemoroidal. Smith se prefăcu că Își drege glasul și duse discret mîna la rever, unde se afla ascuns, sub stofa hainei, butonul de pornire al microcasetofonului. Era un model mai vechi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la un supozitor și nu din cauza vreunui lucru mai serios? — Deoarece domnul colonel e prea gras și nu și l poate introduce singur. Trebuie să-l ajute cineva. A chemat-o pe infirmieră, dar imediat după aceea a venit și asistenta, care a făcut-o scroafă pe infirmieră. La rîndul ei, infirmiera a afirmat despre asistentă că e curvă, lucru pe care Îl pot confirma și eu. În acest moment, secretara se opri și se aplecă mult sub birou, ca să-și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
gras și nu și l poate introduce singur. Trebuie să-l ajute cineva. A chemat-o pe infirmieră, dar imediat după aceea a venit și asistenta, care a făcut-o scroafă pe infirmieră. La rîndul ei, infirmiera a afirmat despre asistentă că e curvă, lucru pe care Îl pot confirma și eu. În acest moment, secretara se opri și se aplecă mult sub birou, ca să-și sufle nasul. Căci era o persoană foarte manierată. — Nu mi se pare o informație relevantă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ce s-a mai Întîmplat după aceea? Îl Întrebă secretara. Văzînd ce scandal s-a produs din cauza asta, domnul colonel a decis că de fapt eu eram cea mai potrivită persoană să-i bag supozitorul. L-am luat din mîna asistentei și... - domnișoara Florychka se opri anume, pentru a crea cîteva momente suplimentare de suspans. — Și? Întrebă Smith fără nici o curiozitate, perspectiva de a se culca cu secretara colonelului părîndu-i-se din ce În ce mai Îndepărtată. — Sub stratul de unguent era ascuns un microfon! Cred
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se corectă ea. — De ce crezi asta? — Fiindcă era ceva tare. — Poate era o grenadă. Nu ai verificat? — N-am avut timp. Am luat celălalt supozitor, de la infirmieră, și i l-am introdus domnului colonel În locul cuvenit. CÎnd m-am Întors, asistenta și supozitorul ei dispăruseră. — Din cele spuse de tine rezultă că asistenta ar putea fi agentul secret al unei puteri străine. — Exact! confirmă cu satisfacție secretara. La fel m-am gîndit și eu. Am mai observat că În ultima vreme
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o grenadă. Nu ai verificat? — N-am avut timp. Am luat celălalt supozitor, de la infirmieră, și i l-am introdus domnului colonel În locul cuvenit. CÎnd m-am Întors, asistenta și supozitorul ei dispăruseră. — Din cele spuse de tine rezultă că asistenta ar putea fi agentul secret al unei puteri străine. — Exact! confirmă cu satisfacție secretara. La fel m-am gîndit și eu. Am mai observat că În ultima vreme Îi face curte căpitanului Jegg, care va deveni următoarea ei victimă. Mi-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Mi-a spus cineva că i-a văzut Împreună la un restaurant. Smith Înclină resemnat din cap, fără a mai cere amănunte suplimentare. Ar fi fost În stare să parieze că acel cineva care-i văzuse pe Jegg și pe asistenta medicală Împreună la un restaurant era Însăși infirmiera - și Într-adevăr, ar fi cîștigat pariul. Își drese glasul, duse mîna la rever și apăsă din nou pe butonul ascuns al microcasetofonului, de data asta pentru a-l Închide. Știa de pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Tra-la-la“ Înseamnă exact ceea ce simți atunci cînd spui „tra-la-la“. Simți tu ceva cînd spui „tra-la-la“? — Nimic. Dar părul din cap cum ți-l simți? — Nu-l simt. — Păi vezi, tocmai asta era problema! Partea bună a lucrurilor Luni dimineață, cînd asistenta de serviciu a intrat În rezerva lui Iuffo, pentru a-i completa fișa medicală, nu l-a găsit În pat. Totuși, trebuia să-i facă injecția și să-i pună termometrul! Deocamdată, ea presupuse că soldatul era plecat la toaletă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Într-un tîrziu, În cadrul ușii rămase deschisă, apăru silueta Înaltă și deșirată a pacientului Pablo, de la salonul opt. — Bună dimineața, tovarășă Elena! spuse el cu un aer exigent care ascundea totuși o tandrețe secretă. Ar trebui poate menționat că pe asistentă o chema, de fapt Agneta. Dar Pablo Îi spunea tovarășa Elena din simplul motiv că el se credea, atunci cînd era calm și avea o conduită corectă, tovarășul Nicolae Ceaușescu. CÎnd era nervos sau agitat, devenea Însă Distrugătorul Eldridge. — Bună
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
telepatie din Cuba, unde se refugiase după nefericitele evenimente din decembrie, 1989. Nu e nici o contradicție aici. Pablo devenea uneori Nicolae Ceaușescu Însuși, alteori rămînea doar intermediarul mediumnic al acestuia, purtătorul lui de cuvînt, ca să spunem așa. Sentimentele sale față de asistenta Agneta erau dintre cele mai nobile și nimeni n-ar trebui să Înțeleagă că dacă, sub numele de tovarășa Elena, o considera tovarășa sa de viață, ar fi existat Între ei vreo complicitate de natură conjugală. O iubea și o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ales blîndețea privirii și faptul că nu-l vizita nimeni la sfîrșitul săptămînii. Ca de obicei, Pablo ducea sub braț caietul de format mare („studențesc“) În care Își nota principalele idei și amintirile din perioada tinereții sale revoluționare. Nimeni În afară de asistentă nu avea voie să se uite În acest caiet. În ea, Însă, avînd deplină Încredere, Îi citea diferite pasaje care o impresionau Întotdeauna plăcut, iar cîteodată Îi dădeau și lacrimile, atunci cînd murmura Înduioșată: ce om deosebit, vai, ce om
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să se uite În acest caiet. În ea, Însă, avînd deplină Încredere, Îi citea diferite pasaje care o impresionau Întotdeauna plăcut, iar cîteodată Îi dădeau și lacrimile, atunci cînd murmura Înduioșată: ce om deosebit, vai, ce om deosebit!... De altfel, asistenta Agneta făcea parte din categoria acelor femei cu evidente Înclinații materne care n-au născut și nu vor naște niciodată și despre care obișnuim, din acest motiv, să spunem că au un suflet bun. Era voinică, avea o față lată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pantofarilor, care - Întîmplător? - nici nu fusese inclus pe lista de invitați. — Și mai departe? se arătă curioasă Agneta. — Nimic, asta a fost tot. După aceea, Congresul a acordat României clauza națiunii celei mai favorizate. — Ai suferit mult În viață, remarcă asistenta. Adevărul e că am fost o victimă. Țin minte că i-am spus asta și președintelui afgan, cu ocazia vizitei oficiale pe care a efectuat-o la București pe 22 septembrie 1989, după ce, cu numai două zile mai devreme, primisem
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
avertismentul meu. Abia mai tîrziu, cînd am reușit să dejoc planul de evadare din Închisoare a lui Mehmet Ali Acæa, și-au dat seama de importanța informațiilor pe care le dețineam... Se opri din citit și ridică Întrebător ochii spre asistentă. Nu e oare cam curent aici ? Agneta privi, la rîndul ei, În jur. — Da, e un pic de curent, zise și, observînd că fereastra nu era bine Închisă, se ridică să o Închidă. Abia atunci văzu capătul cearșafului Înnodat pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]