677 matches
-
Însă riscul de cancer de prostată era cu 66% mai mic la bărbații care primiseră acest oligoelement. Extrema raritate a cancerelor la populațiile din Gabon este o altă observație interesantă, legată fără Îndoială de factorii alimentari - oamenii de aici Își astâmpără foamea În mare măsură cu fructe și legume. La mormonii din Salt Lake City, care interzic total alcoolul, tutunul și urmează principiile unei alimentații echilibrate, cu un consum moderat de carne, se observă mult mai puține cancere de sân, stomac și
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
Galați. Auzind de acest lucru, nu știu nici astăzi cum, Țolescu, secretarul cu propaganda de la Comitetul raional de partid, m ‐a chemat la el și mi‐a ordonat, pe un ton pe care nu‐ l pot numi politicos, să mă astâmpăr, să nu mai public poezii în Italia și să preiau conducerea ziarului RULMENTUL. Toate împotrivirile mele nu l‐ au impresionat. Așa că, vrând nevrând, am preluat ziarul. Nu mi‐ a fost deloc ușor. Nu știam pe vremea aceea ce este măcar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Brateșului, cu sufletul la gură; nu o dată l-a scăpat, abia nesfâșiat, din gura fiarelor sălbatice, ba chiar într-o zi îndrăznețul copilandru pierdu un deget de la mâna dreaptă, rupt de colțul unui lup. În zadar căuta maică-sa să astâmpere pornirile lui învăpăiate. El nu trăia cu plăcere decât în primejdie și nu visa decât lupte și biruințe. Mamă — zise el într-una din zile — spune-mi de ce mi se bate inima așa de tare în piept?... De ce ochii mei
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
lăsau posibilitatea să facă nici un pas în afară și făcea aproape imposibilă orice încercare a lor de a culege ceva din roadele bogate ale naturii înconjurătoare. Orice încercare a celor mai cutezători dintre ei de a aduce hrană și a astâmpăra în felul acesta foamea celor nevoiți să se ascundă în peșteră, se solda cu victime omenești. Lupta decisivă nu mai putea fi amânată. Forțele, ce trebuiau să se confrunte, nu erau egale. Diferența între ei era cea dintre un motan
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și apoi trimiși la cerut prin țări străine; că femeile lor, pe lângă ghicit și descântece, în special cele bătrâne, au legături cu Satana sau cu Ducă-se-pe-pustii, fac farmece și alte nelegiuiri, iar unele mame mai autoritare din cartier, ca să-și astâmpere odraslele, îi speriau susținând sus și tare că arăpoaicele fură copiii obraznici și-i fac săpun. Ne având încredere în veridicitatea acestor născociri, curios din fire, nu de puține ori Bidaru privea din apropiere la tabăra lor. Îl încântau: caii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se vor reîncarna când le vor veni rândul. Pentru ei s-au chinuit toți străbunii, pândiți permanent de pericole și nenorociri, au trecut prin necazuri de neimaginat. Viața lor a fost o continuă luptă: cu vântul strașnic care nu se astâmpără până nu ia cât mai multe vieți, în special din rândul copiilor, al bătrânilor, în general, din rândul celor slabi sau fără adăpost trainic și călduros; cu gerul cumplit; cu perioadele lungi de foame și de lipsă a vânatului, toate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
guvernul din România, care, oricum, prin natura lucrurilor, trebuia să lucreze tăcut. Iar vârful de lance al presei din România era Timpul, mai precis pana devastatoare a lui Eminescu. Rusia își găsea un adversar pe măsură. Acest adversar, în loc să se astâmpere la replicile de felul celor din oficiosul petersburghez, dimpotrivă, se pregătea de un război ideatic de anvergură, cu o logică de neînvins. De aceea, el trebuia anihilat în vreun fel și presiuni s-au făcut, simultan, și dinspre guvern, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
că se va duce și pe viitor să facă același lucru. S-ar putea spune despre fosta conferință că fost un fel de tribunal de judecată sau, mai bine zis, nu o conferință. N-a putut nici protopopul să-i astâmpere decât cu ajutorul câtorva preoți care au documentat hotărât poziția cea adevărată și care trebuie s-o aibă fiecare preot la datorie.” Deși a fost recrutat prin șantaj, a furnizat note informative. În momentul în care a fost abandonat, era de
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de o metaforă...) Așa a luat naștere, ceva mai târziu, legenda onanismului diogenian. Într-adevăr, Diogene deplângea faptul că nu-și poate satisface dorința sexuală cu aceeași inocență și candoare ca animalul marin. Sau ca oamenii, semenii săi, care își astâmpără foamea și setea culegând măsline din copac sau răcorindu-se cu apă la izvor când le vine pofta. Lecția de înțelepciune: și în acest caz e bine să urmezi natura, să refuzi cultura, să nu-ți pese de conveniențe și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere îndestularea stomacului, care calmează suferința, o oprește, o stopează și generează plăcerea de a regăsi seninătatea firească. Nu toate durerile pot fi astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi fericită și veselă dacă singurele suferințe ar fi cele legate de lipsa băuturii sau a mâncării. Epicur o știe, litiaza renală și hidropizia îl chinuie destul ca să nu ignore că există și dușmani mai înverșunați
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
frustrație fără a avea erefugiul în modurile de răspuns „inadecvate”. Această capacitate, pe care S. Rosenzweig o numește „toleranța frustrației”, se constată în cazul refulărilor, când pornirea libidinală e înlăturată din conștiință. Ajunsă în „inconștient”, ea refuză totuși „să se astâmpere”; își caută drepturile ei la viață, iar fiindcă în conștiință nu mai poate reveni, succesul fiindu-i barat pentru totdeauna, încearcă o operă de „deghizare”, „travestire” (în consecință, ea „îmbracă haina” altei tendințe, căutând să înșele „vigilența” conștiinței). În opoziție
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
firul vieții este ilustrată prin intermediul paralelismului analogic, alternanța afirmativ / negativ dând în vileag pulsiunile trăirilor: "Eu nu cânt, că știu cânta, / Ci-mi mai stâmpăr inima, / Mie și cui m-asculta! Că și eu când mă supăr, Cu cântecul m-astâmpăr! / Și nu cânt, că știu cânta, / Ci mi-i dragă țara mea! Și nu cânt, că știu să cânt, / Ci mi-i drag acest pământ, / Cu cât cânt, atâta sânt!"207 Despărțirea de cei dragi, evocată în poezia populară, transformă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și mai ales la piatră. Iar hrana era întotdeauna prea puțină. „Când ajungeam în colonie, primeam o gamelă de ciorbă și 250 grame de pâine. În câteva minute gamela era goală, fără să reușim a ne sătura. De abia ne astâmpăram foamea”. Aici la Noua-Culme era mai rău ca la Aiud, unde am făcut peste opt ani de închisoare. Deși Aiudul a fost una dintre cele mai crude închisori din țară, despre care sa dus vestea în toate colțurile pamântului, iadul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cred în iele, în vrăjitori, în jocul albastru al comorilor: Comorile joacă noaptea pe dealuri". Satul este patronat iarna de lupi și de Moșul, fostul logofăt din Velești, care dă oile lupilor, pentru a apăra satul și pentru a le astâmpăra fiarelor foamea. Copiii sunt bolnavi de gâlci care trec cu trasul, și oamenii de pelagră și de deochi, de care nu se vindecă decât descântați: "Gâlcile/ Motofălcile/ Plecară cu curcile/ Curcile s-au întors/ Gâlcile nu s-au mai întors
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aducă bărbatul înapoi, femeia unge ușorii* și păreții casei cu miere descîntată. (Gh.F.C.) Albinărel Se crede că paserea numită albinărel de aceea șuieră, pentru că i s-a uscat limba și vrea ploaie, care apoi și urmează, și el apoi își astîmpără setea numai cu apă de ploaie. Aldămaș Cînd bei aldămaș, varsă din păhar oleacă ori varsă pe vită, dacă vrei să ai noroc la ea. Alexie Spre Alexi Bojî, omul lui Dumnezeu [17 martie], cînd ies juvinile* din pămînt, se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de creator ar fi de neconceput dacă opera s-ar realiza în prezența lucidă a Supraeului. Conștientizat și obiectivat, sentimentul de culpă îi inoculează autorului tendința de a-și "vampiriza" obiectul propriei creații, hrănindu-se din el așa cum copilul își astâmpără foamea prin mama sa. Într-o povestire de Edgar Poe, pictorul execută portretul soției. Pe măsură ce lucrarea avansează, femeia-model devine tot mai palidă, iar, când lucrarea e terminată, ea moare 185. Sugestiile coincid cu unele din ipotezele noastre de lucru. Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să vorbească. Intram, în toamna anului 1996, plin de entuziasm și de mari așteptări, la Facultatea de Litere din Iași. Eram, cum sunt și acum, pasionat de literatură, lacom să învăț, să descopăr cărți noi, autori care să-mi mai astâmpere bulimia livrescă. Citeam zile și nopți la rând, dezordonat, neglijând, din această pricină, și cursurile facultății. Care, dacă e să fiu sincer până la capăt, nu reușiseră să mă acapareze așa cum mă așteptasem. Mă aflam, în numai câteva luni, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de la butoiul ăla, de nu te-a omorât cum trebuia și-acu' vă bateți joc de mama. Neam de calici și de hoți și uită-te unde a ajuns să spună de mama. Comuniști și securiști de nu vă mai astâmpără nimenea. Da' de soru-ta, Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
În viață, dar rar el este văzut și ascultat. Calea spre adevăr este presărată cu certitudini abandonate. Nivelul purității morale, clarității mentale, veridicității intelectuale și stabilității emoționale decide adevărul pe care ne putem baza. Când orizontul se lărgește, valurile se astâmpără și furtunile dispar, mai multe aspecte ale adevărului ne vin la Îndemână” (R. C. Priddy, Conversations with Bhagavan Sir Sathya Sai Baba, Dr. John Hislop, 1984, p. 43.) 5. Despre Înțelegere, s-au scris cărți. Adunate, probabil ar forma biblioteci
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
3 cu bețe în mână, intrăm, intimidăm lumea, țipăm, arestăm pe unul mai slab (subl.ns.) pe care îl putem duce la Poliție. Îl ținem o zi-două arestat, lumea vede că lipsește, circulă zvonul că a fost împușcat, lumea se astâmpără cam 70 80% (subl.ns.)”. După atâtea peripeții și frustrări, Zainea își încheia interesanta dare de seamă în felul următor: „Nu suntem călăuziți decât de spiritul de dreptate și ordine și din când în când apelăm la onor. Comandamentul Sovietic
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
studiu, au avut loc unele discuții din care am reținut câteva propoziții incriminatoare: „...eu am spus lui V. Enacache Tofan că am auzit că dânsul îndeamnă oamenii să se ducă la Pungești la devastări și i’am zis să se astâmpere și să liniștească oamenii, dar el m’a amenințat zicându-mi să’mi caut de treabă să nu opresc oamenii de a merge la Pungești că îmi va pune capul unde-mi stau picioarele (subl.ns.) și eu lăsându-l
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
spre dăruire. „Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2, 18) a spus Dumnezeu după ce l-a făcut pe om. Prin omul singular nu se putea reflecta iubirea și nu se putea astâmpăra dorul ființial după comuniune care era sădit în sufletul omului. în Edem, Adam și Eva erau în comuniune cu care Dumnezeu le vorbea amândurora. Cel care separat i-a vorbit numai femeii, producând astfel o „schismă ontologică” și o opoziție
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
și cămașa la care lucra cu migală. Stai cuminte, răule, că-mi dai traista jos! Acuși te cârpesc cu furca de tors și n-o să-ți mai ardă de joacă! Rușinat parcă de amenințarea cu furca de tors, câinele se astâmpără, continuând Însă să se gudure pe lângă picioarele lor. În odaia cea mare Încă era cald și cei doi frați ai Anuței, Sandu și Nuțu, erau dezveliți, iar țolul alunecase jos de pe ei. Badea Mitru dormea și el dus, sforăind de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
încetează nicicând să acceadă. Nu a permis niciodată binelui deja împlinit să-i limiteze dorința, căci sufletul care îl caută pe Dumnezeu și care înțelege că dorința pentru iubire nestricăcioasă aduce întotdeauna o nouă dorință pentru transcendent, nu este niciodată astâmpărată de sațietate. Orice este măreț și minunat pare inferior în comparație cu ceea ce îi urmează, din moment ce ceea ce descoperă mirele<footnote Referire la opera Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. footnote> este mai minunat decât descoperirile ei de dinainte
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
mlădițe noi. Pășunile se vlăguiseră, izvoarele secătuiră. În țară se răspîndi foametea, astfel încît oamenii și zeii piereau de foame. Marele zeu al Soarelui orîndui un ospăț și pofti pe cei o mie de zei. Ei mîncară dar nu-și astîmpărară foamea, ei băură dar nu-și potoliră setea”. Lucrurile se reglementează, în cele din urmă, prin eforturile comune ale zeilor mari, de sus, și ale vietăților mici, de pe pămînt. Ca o chestiune de amănunt, dar nu lipsită de interes, răspunderea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]