690 matches
-
pălărie, sau din mîneca hainei, sau din gură, sau din rever, sau din buzunarul interior al hainei; era un tip dat dracului, acum scosese trei porumbei dintr-un buzunar unde mai Înainte nu era nimic. Bineînțeles că ștrengarii nu se astîmpăraseră și ba trăgeau cu praștia, ba suflau pietricele prin țevi de trestie, nimeni nu vru să mărturisească sau să spună cine a tras, dar scamatorul era cît pe-aci să se supere de-a binelea cînd erau să-i omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înglodați În datorii erau din pricina noului colegiu, mai rămăseseră atîtea de făcut și ei s-au și apucat să murdărească și să strice tot. De acum Înainte Îi vor pedepsi aspru pe copiii răi, pe toți cei care nu se astîmpără și au de gînd să distrugă un lăcaș nou-nouț. Maica stareță era gata să plîngă; lor le părea nespus de rău, Îi durea sufletul și-au pus În gînd să se Îndrepte, n-o să mai mîzgălească niciodată pereții și, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas, enervînd-o la culme pe soția lui Laster Lang al III-lea, abia sosit În vederea sărbătorilor din luna octombrie. Lang al III-lea, care, asemenea lui Juan Lucas, știe să Îmbine plăcerile cu afacerile, Își lasă soția să-și astîmpere curiozitatea ațîțată de mutra atît de expresivă a lui Santillana care parcă spune „eu sînt tragic și interesant“ și Îi cere unele explicații despre arta lui, explicații pe care o să le repete la un pahar de whisky după Întrunirile acționarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un halat de mătase roșu aprins! e un dandy! poartă niște papuci de un albastru Încîntător și numele brodat cu fir de mătase! și cînd se uită la tine trebuie să-ți pleci ochii, Liz, a venit timpul să te astîmperi, s-a dus viața liberă de peruviană, Susan, te ador, Santiago, În curînd Împlinești nouăsprezece ani, ne vom Întoarce la Lima, ne vom căsători, Susan, să mai rămînem puțin la Londra, te rog, Santiago, imposibil, trebuie să Încep să lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își amintea ce hal de lume se Întindea dincolo de gardurile vilei Aldaya, se Înfiora și căuta s-o convingă să renunțe. Penélope era un suflet ascultător, iar teama pe care o vedea pe chipul Jacintei era suficientă ca s-o astîmpere. Cu Julián, alta era povestea. În acea ultimă primăvară petrecută la San Gabriel, Julián descoperi cu neliniște că don Ricardo Aldaya și maică-sa, Sophie, se Întîlneau din cînd În cînd În secret. La Început se temu că industriașul hotărîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pragul disperării, a devenit incapabil să găsească ceea ce căuta, salvarea fiului său și a lui Însuși, pe urmele unei fete de care nimeni nu-și mai amintea și nu știa nimic. „De cîte suflete pierdute ai nevoie, Doamne, ca să-ți astîmperi pofta?“, Întreba pălărierul. Dumnezeu, În infinita sa tăcere, Îl privea fără să clipească. — N-o găsesc, Julián... Îți jur că... — N-ai nici o grijă, tată. Asta e treaba mea. Dumneata m-ai ajutat cît ai putut. În acea noapte, Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu zvâcnește sângele în ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rănii albastre, mișcătoare și infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-a urmărit decât în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încerci nemîngîierea de a vedea că te mărginești cu toate și în primul rând cu tine. Gânditorii care n-au meditat asupra omului nu știu ce înseamnă a suferi pentru cunoaștere și a-ți semna sentința prin fiecare gând sau a-ți astâmpăra avânturile într-o tristețe orgolioasă. Antropologia e un amestec de zoologie și psihiatrie. Poți construi utopii - privind doar florile. Paradisul nu-i un apendice al botanicii? Voluptatea ne scoate din lume, în deosebire de plăcere, care, neadresîndu-se decât simțurilor, e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
șantier; din loc În loc erau amplasate butoaie mari pline cu apă rece și proaspătă, adusă cu cisternele de la Cernavoda; cui Îi era sete se repezea la butoi, bagă aceeași cană de tablă legată cu un lanț de vas, și-și astâmpăra setea pentru o bucată de vreme. Closetul era, ca și În lagăr, o groapă adâncă de vreo 2 metri, pe care erau așezați niște dulapi de scândura, si Înconjurată de un gard de stuf. Întrebându-l, odată, pe Leon Humulescu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dar n are încotro. E singura cale să n-o mai piardă. Nu-i place deloc să o țină precum un animal în lesă, dar este totuși responsabilitatea ei ca ceremonia să se desfășoare în liniște. Asinia tot nu se astâmpără. Ba se foiește, ba o trage de mantie. Îi simte degetele până și pe bentița de pe cap. Și bolborosește întruna. O s-o audă până la urmă principele! Ezită. Ce să facă? Într-un final, se decide. Scoate de sub cingătoare o calotă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
etnie la nivelul județului Iași. Atuurile domnului Pavel Iacob au fost faptul că, pe de o parte face parte din această etnie, iar pe de altă parte că este un profesor bun, cu metodă. Curiozitatea nesățioasă a acestuia a fost astâmpărată doar de răspunsurile găsite la întrebările care-l frământau, întrebări nu neapărat existențiale dar pline de substanță. Să cunoști istoria unei etnii cum este cea a rușilor-lipoveni te înnobilează și-ți oferă o rectitudine morală cu un ascendent puternic. Faptul
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
noastră părintească de-abia acum începe! Trebuie să ne dăm toate silințele ca să facem din odorul nostru un om și un caracter! Doamna Bologa plânse și-și frânse mâinile. Din discursul soțului ei înțelegea că i se cere să-și astâmpere dragostea de mamă, mângâierile și răsfățările. Totuși, se supuse fără murmur. Bologa, sărbătorit de o lume întreagă, martir, cu aureola temniței și cu barba impunătoare, i se părea un stăpân nespus de înțelept, căruia i se cuvine numai ascultare și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i răbdarea și îndurarea ta! Ba Pălăgieșu se mai laudă, chiar și față de mine, că, de ar fi vrut el, ar fi putut face să-l și spânzure, că ― zice ― mâna lui e grea când vede că oamenii nu se astâmpără. Dar zice că i-a fost milă de cei optzeci de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mulțumit numai cu internarea. Că, zice, protopopul a predicat de pe amvon precum ca să nu ne lepădăm limba strămoșească și nici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bine ce faci, că ești ofițer și s-ar putea să ai mari neplăceri pentru asemenea îndrăzneli nesocotite. Chiar directorul de la "Parvana", și doar ce român a fost el totdeauna, mi-a spus pe față să te povățuiesc să te astâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tatăl tău, dar azi își vede de banca lui și nu crâcnește, cum nu crâcnesc nici ceilalți, aici și pretutindeni... Ascultând pe maică-sa, gândurile lui Apostol răvășeau prin colțurile celor zece zile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
barba plină de sânge. Deși o muncea curiozitatea, nu avu curajul să întrebe pe Apostol, perpelindu-și îngrijorările numai cu servitoarea și vărsând împreună multe lacrimi ascunse, fiind sigură că "buzatul" (așa poreclise lumea demult pe Pălăgieșu) n-are să se astâmpere până nu-i va face cine știe ce rău domnișorului. Apostol se dusese puțin să se miște, dar n-a apucat-o spre piață, ci spre capătul târgușorului. Se întoarse tocmai la vremea cinei, senin, ba găsi de cuviință să și glumească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe Apostol și-i lăudă pe Ilona că-i fată cuminte și... În glasul ei însă era atâta uimire, că Apostol nici nu îndrăzni să răspundă și se bucură când "căprioara" trecu la Ilona, s-o descoase și să-și astâmpere curiozitatea prin fel de fel de întrebări. După ce preoteasa se mai potoli, Boteanu le spuse o veste grozavă, pe care adineaori, îndată ce a plecat Apostol, i-a adus-o un soldat ce se află în gazdă pe aici, prin vecini
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înseninată puțin, am aflat că vor să retragă pe toți soldații români din front și să-i trimită aiurea... Nu știu dacă și pe ofițeri... Dacă ar fi adevărat, ai putea răsufla și tu liniștit!... De aceea trebuie să te astâmperi acuma, Bologa, adăugă deodată cu căldură. Să fii mulțumit că ești aici și să aștepți norocul!... Ți-am mai spus eu odinioară că norocul e salvatorul nostru... ― Da... norocul și Dumnezeu, îngînă Apostol tulburat, închizînd pleoapele, încît două șiroaie subțiri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu deschidea ochii. Mângâierile lui o făceau să înnebunească de plăcere. În cele din urmă ea deschise ochii și-i zise : -Ești fantastic! Privirea ei adâncă îl făcea să-și piardă mințile. -Ai o piele atât de catifelata!... -Te rog, astâmpără-te, zise Lăură. -Sunt cuminte, răspunse el. -Eu nu, replică ea. Nu vreau să te las. Doar să pun un pic mâna. -Lăură, o cauți cu lamânarea, glumi el pe seama neastâmpărului ei. -De ce? -Iar o s-o pățești! Se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
n-a fost exclusiv politică. Niciodată. SECETA ȘI BĂSESCU altă Ciuma lui Caragea ! Seceta cea mai cumplită în istoria noastră a fost cea de pe timpul lui Papură Vodă, poreclit așa de moldoveni pentru că trebuiau să macine papură ca să-și mai astâmpere foamea. Lacurile și râurile secând, vitele și oamenii mureau de foame pe capete și atunci a fost bejenie, mai ales cei de la câmp refugiindu-se la munte, și destui în lume, noțiunea de graniță neexistând. Blestemele împotriva domnitorului se mai
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
și Radio București, care uneori se auzea destul de bine. Am stat în pădure până când cineva a strigat că vin românii și atunci am ieșit cu toții, cu căruțe, cu copii, cu steaguri, cu prapori, cu tot calabalâcul. Tata, care nu se astâmpăra, fusese de câteva ori în sat să vadă dacă pleacă ungurii, dacă vin românii. Au tras după el și noroc că a alunecat, altfel n-ar fi scăpat cu viață. Am ieșit, cum spuneam, din pădure și, în loc de români, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
mai tare și te oftici. ― Nici pomeneală. Tu te ascunzi prin niște conducte pe unde nu se poate trece. ― Și ce dacă? De-aia sunt cea mai bună. Mama lor își luă ochii de la pupitrul de control, cât să zică: ― Astâmpărați-vă amândoi. Iar dacă vă mai prind că vă jucați în sistemul de aerisire, vă alegeți cu câteva la fund. Nu numai că e interzis de regulament, dar este și foarte periculos. Puteți să nu nimeriți o bară și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dimineața, dragii mei! - se auzi atunci glasul vesel al viziriului și-apoi se văzu intrând pe ușă și trupul său, mai trist. Cum ați dormit? Bine? DA? Mă bucur. Și care din voi a tras de șnur? Crailor, nu v-astâmpărați deloc, he, he! Ei? Care? Și cu capul pe butuc vă gândiți la prostii! Episodul 69 CU STIMĂ — Mărturisesc, luminăția-ta - spuse spătarul revenindu-și primul la vederea viziriului - că de acel șnur de care pe drept cuvânt pomeneați, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un vițel cu două capete, prilej deopotrivă de spaimă și bucurie, căci monstrul fu tăiat, având loc un ultim chef. Birurile creșteau: pe lângă fumărit, văcărit, albinărit, fu născocit doinitul, un bir nou pus pe capul acelora care, ca să-și mai astâmpere amarul, făceau și cântau doine de jale, de haiducie, de înstrăinare. Mulți luau calea codrilor, dar cum nici pe-acolo nu trecea nimeni, luau calea orașelor, unde cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă gîndesc, nu mîncasem decît un castronel de soba de dimineață. Asta nu Înseamnă că n-am avut unde să mănînc, pentru că mai sînt Încă suficiente restaurante vechi, dintr-acelea de care destul de rar Întîlnești. N-aveam decît să-mi astîmpăr foamea prin apropierea străzii principale din circumscripția numărul trei, dar dorința de a-l cunoaște mai bine pe așa-zisul frate ce mînca prin microbuze Îmi ațîțase și mie pofta de a lua masa pe-acolo. — Am auzit și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
neaoșe germane precum Ingolf, Lothar și Wolfram), m-am hotărât pentru pseudonimul care-mi era cel mai la Îndemână, apoi am continuat să pedalez, accelerând. Pulsul Începu să-mi bată din nou, sălbatic și copleșit de dorință. Nu s-a astâmpărat până n-am deschis ușile hotelului și n-am intrat În foaier - ca și când aș fi trecut peste un prag și, neașteptat, m-aș fi trezit pe un teritoriu sigur. Acum, temperându-mi inima neîmblânzită, am făcut o descoperire uluitoare: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]