1,216 matches
-
sistemul solar până în secolul al XX-lea. În acest timp, s-au inventat metode sofisticate de analiză a perturbărilor pentru a calcula deviațiile de la orbită cauzate de influența mai multor corpuri asupra unei planete, unui satelit, unei comete, sau unui asteroid. Formalismul a fost suficient de exact pentru a permite matematicienilor să prezică existența planetei Neptun înainte ca ea să fie observată. Doar orbita planetei Mercur părea să nu fie complet explicată de legea lui Newton. Unii astrofizicieni preziceau existența unei
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Maestrichtian, chiar înainte de criza ecologică culminând cu extincția din Cretacic. Apoi, în ciuda multor nișe ecologice eliberate, biodiversității îi va lua ceva timp pentru a deveni la fel de bogată ca înainte. Ideea că dispariția dinozaurilor a fost provocată de coliziunea cu un asteroid a fost enunțată în anul 1980, când un grup de savanți de la Universitatea Berkeley din California a emis două ipoteze îndrăznețe. Walter Alvarez a adunat o serie de mostre de lut care aveau concentrații neașteptat de mari de iridiu
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
un grup de savanți de la Universitatea Berkeley din California a emis două ipoteze îndrăznețe. Walter Alvarez a adunat o serie de mostre de lut care aveau concentrații neașteptat de mari de iridiu - un element care este mai abundent în asteroizi decât pe Pământ. Aceasta a condus la ipoteza conform căreia în urmă cu 65 de milioane de ani, Pământul a fost lovit de un obiect extraterestru - un asteroid sau o cometă - iar impactul a avut ca efecte asupra mediului distrugerea
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
neașteptat de mari de iridiu - un element care este mai abundent în asteroizi decât pe Pământ. Aceasta a condus la ipoteza conform căreia în urmă cu 65 de milioane de ani, Pământul a fost lovit de un obiect extraterestru - un asteroid sau o cometă - iar impactul a avut ca efecte asupra mediului distrugerea totală și permanentă a multora dintre animalele și plantele care trăiau atunci. Impactul a creat un crater imens în peninsula Yucatan, de până la 300 km în diametru. Craterul
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
L pentru neon. În interiorul Sistemului solar, fracțiunea nulceonilor de xenon este de 1 56 × 10, pentru o abundență de o parte la 64 de milioane din masa totală. Xenonul este un element relativ rar în atmosfera Soarelui, pe Pământ, în asteroizi și în comete. planeta Jupiter are o neobișnuită abundență de xenon în atmosferă, adică aproximativ de 2,6 ori mai mult decât cantitatea existentă pe Soare. Abundența mare a xenonului rămâne un mit neexplicat, deși unii savanți susțin că ar
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
galaxii. În aceeași perioadă de timp, alte măsurători ale deplasărilor spre roșu și analize ale semnificației acestora au fost realizate de James Keeler la observatorele astronomice și , respectiv de William Campbell, la același Lick Observatory. Hubble a descoperit și un asteroid, la 30 august 1935, care a fost ulterior numit 1373 Cincinnati. Hubble a scris de asemenea, "O prezentare observaționala a cosmologiei" (în original, "The Observațional Approach to Cosmology"), respectiv "Tărâmul nebuloaselor" (în original, "The Realm of the Nebulae"), în aproximativ
Edwin Hubble () [Corola-website/Science/304648_a_305977]
-
Aici există densități mai mici ale craterelor în zonele cu dune ecuatoriale și în regiunea polară nordică (unde lacurile de hidrocarburi și mările sunt cele mai frecvente). Modelele pre-"Cassini" cu traiectorii de impact și unghiuri sugerează că dacă un asteroid lovește crusta de apă înghețată, o cantitate mică de apă provocată de impact rămâne lichidă în crater. Acesta poate persista timp de secole sau chiar mai mult sub formă de lichid, timp suficient pentru „sinteza unor molecule simple precursoare originii
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
dacă viața va fi găsită pe Titan, ar fi statistic mult mai probabil ca acesta să fie de pe Pământ decât să fi apărut independent, acest proces este cunoscut sub numele de panspermie. În teorie se consideră că impactul Pământului cu asteroizi mari și comete a dus la sute de milioane de fragmente de rocă încărcate cu microbi au evadat din gravitația terestră. Calculele indică că un număr dintre aceste fragmente s-ar afla pe multe corpuri din Sistemul Solar, inclusiv pe
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
se rotește în jurul unui corp mai masiv sau ansamblu de corpuri și atracția gravitațională a acestora face ca această traiectorie să fie o curbă închisă ori hiperbolică. Un exemplu clasic este cel al Sistemului Solar, în care Pământul, celelalte planete, asteroizii și cometele sunt pe orbită în jurul Soarelui. Tot așa, planetele pot poseda sateliți naturali pe orbită. În zilele noastre, se află pe orbită, în jurul Pământului mulți sateliți artificiali. Cele trei legi ale lui Kepler permit determinarea, prin calcul, a mișcării
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
Heinrich Wilhelm Matthäus Olbers (n. 11 octombrie 1758 - d. 2 martie 1840) a fost astronom, medic și fizician german. A dezvoltat metoda de determinare a traiectoriei corpurilor cerești, a descoperit asteroizii 2 Pallas și 4 Vesta, precum și 6 comete și a formulat paradoxul care îi poartă numele. S-a născut la Arbergen, lângă Bremen, fiind al optulea din cei 16 copii ai pastorului Johann Georg Olbers. În 1760 se mută cu
Heinrich Wilhelm Olbers () [Corola-website/Science/312181_a_313510]
-
Printre alți membri fondatori s-au enumerat: Olbers, Karl Ludwig Harding, Ferdinand Adolf von Ende]] și Johann Gildemeister. Obiectivul principal al Societății Astronomice îl constituia observarea și studiul corpurilor cerești încă necunoscute, mai ales acele presupuse planete mici (de fapt asteroizi) existente între Marte și Jupiter. Olbers descoperă asteroizii: Pallas (28 martie 1802) și Vesta (29 martie 1807).
Heinrich Wilhelm Olbers () [Corola-website/Science/312181_a_313510]
-
Karl Ludwig Harding, Ferdinand Adolf von Ende]] și Johann Gildemeister. Obiectivul principal al Societății Astronomice îl constituia observarea și studiul corpurilor cerești încă necunoscute, mai ales acele presupuse planete mici (de fapt asteroizi) existente între Marte și Jupiter. Olbers descoperă asteroizii: Pallas (28 martie 1802) și Vesta (29 martie 1807).
Heinrich Wilhelm Olbers () [Corola-website/Science/312181_a_313510]
-
1999 și numiți după comicii Jim Carrey și Andy Kaufman) și locuiesc în prezent în Connecticut, SUA. În 2006 a primit Premiul cetățenesc Hanno R. Ellenbogen decernat de Societatea Pragheză pentru Cooperare Internațională. El este profesor emerit la Columbia University. Asteroidul 11333 Forman a fost numit după Forman. În 2009 a fost produs un film documentar despre Forman intitulat ": Co te nezabije..." și regizat de Miloš Šmídmajer. Forman a scris poezii și a publicat o autobiografie numită "Turnaround". Împreună cu operatorul Miroslav
Miloš Forman () [Corola-website/Science/311523_a_312852]
-
catedre, marele savant făcând actualmente naveta între Moscova, orașul în care locuiește și capitala Poloniei. La Moscova există Școala de matematică Grebenicov, în timp ce în Moldova nu există măcar un singur liceu care să-i rețină numele. Și acesta în timp ce un asteroid mic îi poartă numele. Pe harta cerului, alcătuită de astronomi găsim și câțiva aștri sau formațiuni planetare care poartă numele unor români: Acestea sunt numele celor 12 mari români care au devenit nume în astronomie. Doar unul dintre ei e
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
români: Acestea sunt numele celor 12 mari români care au devenit nume în astronomie. Doar unul dintre ei e în viață: Eugen Grebenicov de la Slobozia Mare, localitatea de lângă Vulcănești, Basarabia, unde n-a fost invitat măcar o singură dată, de când asteroidul Grebenicov seară de seară trece pe deasupra acestei localități de lângă Prut. Poate că neamul nostru e genial în a ști să-și renege fii. Când Grebenicov sosește la Varșovia e întâmpinat încă din gară de o gardă de corp, iar când
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
și eu că planeți cum le zicea Eminescu stelelor, se nasc și mor, iar oamenii rămân: în faptele lor, în descoperirile lor, în plinătatea vieții lor. Eugen Grebenicov, omul numele căruia îl poartă o stea, mai e contemporanul nostru. Lumina asteroidului nr. 4268 călătorește ani de zile până ajunge la noi. Academicianul Eugen Grebenicov s-a născut la 20 ianuarie 1932 în comuna Slobozia Mare jud. Izmail. Tatăl său Alexandru Grebenicov, era aici preot și s-a căsătorit cu tânăra învățătoare
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
de I'Institut, o carte de caricaturi de șaptezeci și trei de membri ai Institut de France din Paris de către artistul francez Julien-Leopold Boilly după cum se arătă mai jos: [3] Onoruri Crater Legendre Luna este numit după el. Main-centura de asteroizi 26950 Legendre este numit după el. Eseu [edit] 1782 Cercetări privind traiectoria de proiectile în mass-media rezistente (premiu pe proiectile offert de Academia din Berlin) Cărți [edit] Elemente de geometrie manual 1794 Eseu despre teoria numerelor 1797-8 ("An VI"), 2
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
a lui, el în sfârșit a trebuit să refuze din cauza respingerii acestui plan precum presiunii aplicate prin familia sa. Ultimii ani așadar au fost marcați de dezamăgiri, depresii și boli pe care le-a putut atenua doar cu opiu. Un asteroid din centura de asteroizi, descoperit de astronomul german Karl Wilhelm Reinmuth pe 12 martie 1931 la Heidelberg, a fost denumit după marele savant ca "(1308) Halleria". Faimosul medic și savant a fost onorat de mult ori, numit și membru în
Albrecht von Haller () [Corola-website/Science/312398_a_313727]
-
sfârșit a trebuit să refuze din cauza respingerii acestui plan precum presiunii aplicate prin familia sa. Ultimii ani așadar au fost marcați de dezamăgiri, depresii și boli pe care le-a putut atenua doar cu opiu. Un asteroid din centura de asteroizi, descoperit de astronomul german Karl Wilhelm Reinmuth pe 12 martie 1931 la Heidelberg, a fost denumit după marele savant ca "(1308) Halleria". Faimosul medic și savant a fost onorat de mult ori, numit și membru în multe organizații științifice.
Albrecht von Haller () [Corola-website/Science/312398_a_313727]
-
troian din sistemul Saturn - Tetis-satelit, ocupând punctul Lagrangian (L5) și prin urmare este un satelit co-orbital de Tetis, pe care-l urmează în orbită la aproximativ 60 grade în urmă. Luna Teleosto ocupă punctul Lagrangian. Calipso nu trebuie confundat cu asteroidul 53 Kalypso.
Calypso (satelit) () [Corola-website/Science/310014_a_311343]
-
Epimeteu (greacă: Επιμηθεύς) este un satelit interior natural al lui Saturn. De asemenea este cunoscut și ca Saturn XI. A fost denumit după titanul Epimeteu, fratele lui Prometeu. Există de asemenea și un asteroid numit 1810 Epimeteu. A fost descoperit la 18 decembrie 1966 de către Richard Walker. Rază este de 58,1 ± 1,8 km. Epimeteu ocupă aceiași orbită că luna Janus. Sateliții lui Saturn: Epimeteu și Janus sunt distanțați în orbitele lor mai
EEditura Pimeteu (satelit) () [Corola-website/Science/310018_a_311347]
-
(oficial: (243) Ida I ) este satelitul asteroidului 243 Ida; are un diametru de 1,4 km. Numele său vine din mitologia greacă, unde "dactylii" erau o rasă de umanoizi pitici, falici, relaționați cu Zeița Mamă. Fabricau unelte metalice și au descoperit fierul. Dactyl descrie o orbită în
Dactyl () [Corola-website/Science/310121_a_311450]
-
pitici, falici, relaționați cu Zeița Mamă. Fabricau unelte metalice și au descoperit fierul. Dactyl descrie o orbită în 1,54 zile, la o distanță de 108 km de Ida. Suprafața sa este constituită din aceleași materiale ca și cea a asteroidului Ida și prezintă, ca și aceasta din urmă, cratere. Originea sa este nesigură, totuși unele elemente sugerează că ar proveni dintr-unul din fragmentele corpurilor care au dat naștere asteroizilor Coronis A fost fotografiat de sonda Galileo la 28 august
Dactyl () [Corola-website/Science/310121_a_311450]
-
sa este constituită din aceleași materiale ca și cea a asteroidului Ida și prezintă, ca și aceasta din urmă, cratere. Originea sa este nesigură, totuși unele elemente sugerează că ar proveni dintr-unul din fragmentele corpurilor care au dat naștere asteroizilor Coronis A fost fotografiat de sonda Galileo la 28 august 1993. Se găsea la 90 de kilometri de Ida, și se deplasa pe o orbită progradă. Imaginile luate de sondă nu au fost trimise pe Pământ decât la începutul lui
Dactyl () [Corola-website/Science/310121_a_311450]
-
Universul ar avea o vechime de cca 15 miliarde de ani;după Stephen Hawking vârsta sa ar fi de 13,7 miliarde de ani. Universul are în compunerea sa materia vizibilă (galaxii, stele, planete, asteroizi, praf) care reprezintă cca 10 % din masa totală a sa precum și materia întunecată și energia întunecată care ar reprezenta cca 90% din masa universului. În Univers există și antimaterie. În 1932 s-a confirmat existența antielectronului iar în 1955 a
Structura și arhitectura universului () [Corola-website/Science/310523_a_311852]