1,573 matches
-
după pălărie. Zbaaang. Se poate termina și altfel. Jung, îmbătrînind, se așeza cu modestia, dar și cu imensul orgoliu al gînditorului în categoria celor care "au învățat să-și ferească ochii de lumina orbitoare a părerilor comune și să-și astupe urechile la zgomotul lozincilor efemere". Iar în ultimul an al lungii sale vieți (1960), într-o scrisoare către M. Serranno, cita îndemnul consolator dat de un bătrîn alchimist discipolului său: oricît de izolat și singur te-ai simți, dacă-ți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gît? Gh. P. doi: Nu, lavaliera nu mă strînge..., altceva mă strînge... Și vreau să scap de strînsoare... Gh. P. unu: Am înțeles... Gh. P. doi: Adică vreau să spun ce cred eu despre mine... Gh. P. unu: Să-mi astup urechile...? Gh. P. doi: Nu... Gh. P. unu: Adică să ascult... și să înțeleg... Asta vrei de la mine?! Gh. P. doi: Da..., atît cît se poate... cît poți... Gh. P. unu: Iubitule, păi ce vrei tu, miroase a smirnă și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de la Domnul Dumnezeu vin..., au de-a face mai mult cu... teologia... Preotul: Așa?! Da tu parcă făceai gropi...! Groparul: Da, părinte, fac gropi. Preotul: ...Și-n timp ce sapi gropi, faci filosofie... Groparul: De fapt..., mai mult cînd le-astup... Preotul: (asudat) Bine, măi Ionică... Apoi noi am plecat... Octav: (după ce preotul și dascălul fac cîțiva pași) Dar tot nu ne-ați spus dacă îi da sau dacă îi nu în legătură cu ce se-ntîmplă după revoluție...! (preotul simte agresiunea, se oprește
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
1949, este simptomatică. Pornind de la derizoriul propagandistic al unui eveniment minor, scriitorul construiește, obedient, o utopie radical ruptă de literatură, a cărei inconsistență nu poate fi camuflată de nici un arabesc stilistic. Dincolo de „pitorescul” situației, relieful conturat de o asemenea retorică astupă orice libertate stilistică, impunând o poetică emfatică a triumfalismului și entuziasmului deontologizat, ce va marca literatura noastră până la popasul vremelnic al „dezghețului” ideologic situat între instaurarea „regimului Ceaușescu” și „revoluția culturală” de inspirație asiatică. Timid, în conținutul publicației se mai
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
arareori privind În sus spre Candelele Cerești și chiar și atunci cu o relativă indiferență. Pe de altă parte, ca și Druizii, ei trăiesc În locuințe Întunecoase, adesea chiar spărgându-și geamurile de sticlă, acolo unde dau peste așa ceva, și astupând ferestrele cu fâșii de stofă sau cu alte materiale opace, până ce obscuritatea este repusă În drepturi. În sfârșit, ca toți partizanii Adorării Naturii, sunt capabili de explozii de entuziasm frizând ferocitatea. Dau foc la oameni, dacă nu prin idoli Împletiți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
semnificații esențiale, marcat de un sentiment al neîmplinirii căruia i se împotrivește cu luciditate: „Sunt un munte fugit în pământ,/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână,/ prea se agățaseră mulți pe umerii mei,/ prea multe tălpi mi-astupaseră stelele cu bătături de țărână.// [...] Până când m-am umplut de jivine,/ de dogme și mâluri. Atunci m-am ascuns în pământ./ Oamenii știu că aici e un munte, îl caută noaptea/ și văd numai apele, îl caută ziua/ și văd
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
frontală a corpului, așezând-o în câmpul elixirului inferior de sub ombilic. Activează limfa la nivelul gâtului și stimulează circulația sângelui în scalp. Baterea Tobei Cerești (fig. 41) Metodă: frecați palmele între ele până se încălzesc, apoi poziționați-le deasupra urechilor, astupându-le etanș, ținând degetele pe partea posterioară a cutiei craniene, în punctele „Iazul Vântului”, unde se termină gâtul și începe cutia craniană (vezi p. 150). Loviți ușor, în mod repetat, creând un sunet asemănător tobei în interiorul cutiei craniene, de 36
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
ei. De altfel, după nenumărate reparații, nu mai păstra decât umbra stilului său inițial. Îndeosebi campania oficială de luptă “împotriva supraabundenței arhitecturale” (la care, în fragedă copilărie, fusesem martori) îi dăduse lovitura fatală. Totul părea „supraabundent”: muncitorii smulseseră lujerii trandafirilor, astupaseră ferestruicile... Și cum întotdeauna se găsesc persoane care țin să facă exces de zel (datorită lor reușesc cu adevărat campaniile), vecinul de dedesubt se străduise să desprindă de pe zid surplusul arhitectural cel mai flagrant: două chipuri frumoase de bacante care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o umbră afumată. Simțeam, aproape fizic, densitatea carnală a vieților care se amestecau acolo. Gavrilici trăia în pivnița pe care o împărțeau cu el trei familii. Fereastra îngustă a camerei sale se afla aproape de pământ și, cum venea primăvara, era astupată de buruieni. Băbuțele, așezate pe banca lor, la câțiva metri mai încolo, aruncau din când în când priviri neliniștite - nu arareori vedeai printre tulpini, la fereastra deschisă, fața lată a „scandalagiului”. Capul lui parcă ieșea din pământ. Dar în clipele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era un fel de pădurice foarte deasă, de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor noastre, reușeam să răzbatem prin zăgazurile naturale, altele, făurite de om, astupau trecerea: șirurile încâlcite de sârmă ghimpată, hățișurile ruginite ale barajelor antitanc... Locul acela era botezat „Stalinka”, după numele liniei de apărare construite aici în timpul războiului. De teamă să nu vină nemții până acolo. Dar Volga și mai ales Stalingradul îi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu-l poate pătrunde...” Dragostea aceasta era o permanentă sfâșiere. Cu cât Rusia pe care o descopeream se adeverea mai sumbră, cu atât atașamentul acesta devenea mai violent. Ca și cum, pentru a o iubi, trebuia să-ți smulgi ochii, să-ți astupi urechile, să-ți interzici să gândești. Într-o seară, i-am auzit pe mătușa și pe concubinul ei vorbind despre Beria... Altădată, din conversațiile musafirilor noștri, aflasem ce ascundea numele acela teribil. Îl rosteau cu dispreț, dar nu fără o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
șalupei... Și, deja din măruntaiele ei au ajuns la noi niște voci înăbușite. Pașka s-a ridicat cât era de lung și s-a ghemuit lângă marginea șalupei. Abia atunci am zărit cele trei hublouri. Geamurile lor erau sparte și astupate pe dinăuntru cu bucăți de placaj. Acestea aveau suprafața acoperită cu înțepături fine de cuțit. Fără să se desprindă de hublou, prietenul meu mi-a făcut semn cu mâna, invitându-mă să-l imit. Agățându-mă de proeminența de oțel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Eram perplex: „De fapt, ce este de văzut?” Dar el, cu palmele lipite de suprafața scorojită a șalupei, avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și că bordul șalupei, dimpotrivă, se avântă spre cer. Febril, mă lăsam magnetizat de metalul lui zgrunțuros, încercând să rețin în privirea mea priveliștea care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atâta... nu e păcat... copilă! Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și tot, când cu țărâna pe ea [au] coperit-o, Părea că lumea-i neagră și inima-mi se rupe Și în pământ alături doream să mă astupe; Când clopotul veciei plîngea-n a lui aramă Eu, rătăcit la minte, strigam: "Unde ești mamă? " Priveam în fundul gropii și lacrămi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu, Nu știam ce-i de mine și cum pot să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dumnezeu! De el M[ăria]Ta nu aveți a vă teme. Prea[-i] bun și prea-i iubitor de moșie pentru de-a fi periculos. ȘT[EFAN] Acoperi focul cu cenușă, portare. ARB[ORE] Acopăr cenușa cu pământ, care singur astupă ura și gura lumei. ȘT[EFAN] Portare, te congediez. Cu toate că m-ai certat și cu toate că, nenduplecat cum sânt nu pot să fiu amicul cugetărilor voastre, sânt însă amicul vostru. Îmi va face plăcere să te văd la ospățul meu... arborul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nalță Vodă rangul și te lasă ca să spânzuri. E o veselă domnie... pentru cine nu se-ncurcă: Azi alăturea cu dânsul lângă scaun, mâni în furcă ARBORE Să vă spun, boieri... odată întîlnisem un nebun. Gura lumii doar pământul o astupă." Vodă-i bun", Îmi zicea nebunu-acela." Pot ca să te prind de piept, Să te prad sau[să] te spînzur?... Nu pot, vere... Vodă-i drept. BRAD Vorbe de pe altă lume... Eu ți-o spun că mă-ngrozesc... Una numai din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și orele-albe vin: Și mai senin, mai splendid e sufletul divin. [ANUL 1848 sau MOARTEA - MORS] Eu stelele le spulber ca, frunze-ngălbenite, Eu îmflu răsuflarea vulcanului măreț, Înmormântez sisteme în spații nesfârșite, Eu munții îi cutremur și mările le-ngheț, Astup cu a pustiei nisipuri mări cumplite Ș-îngrop țări înflorite sub oceanul creț, Dezmint secol de secol, zdrobesc eră de eră Fac din a vieții fapte lucire efemeră. [MUREȘANU] Știu că tu-nșirînd anii pe-a vieții lunge fire Tu nimicești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și alte săruri în excrețiuni 969 {EminescuOpXIV 970} Pământul consumă și produce excrețiuni ale animalelor, acid fosforic, calciu ș. a. animale și plante moarte. Ar fi cu putință ca un culegător asiduu de pulbere omenească să strângă atâta încît să poată astupa cu ea "o gaură prin care suflă vîntul", cum zice Shakespeare. Dar în realitate materia aceasta nu e cea din care se compune lutul, și cenușa noastră nu se poate întrebuința la asemenea scopuri. Planta, care e admirabil construită, nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe care era gravată o formulă taumaturgică (40, p. 204 ; 91, p. 101). Cuvântul magic rostit este, în acest caz, înlocuit cu cel scris. Într-o legendă medievală, înlocuirea este chiar motivată. Dat fiind că aspida - un șarpe monstruos - își astupă urechile pentru a nu auzi vraja care ar răpune-o (Psalmi, LVIII, 5-6), ea este „legată” cu eșarfe pe care, cu litere de aur, era înscris descântecul (2, p. 163 ; vezi și nota 95). De altfel, datele de semantică lingvistică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
plînge: mitropolitul și arhiereii țării nu mai au milă de dânsa sau nu îndrăznesc să ridice glasul în favoarea celor asupriți! Boierii țării, unii și-au dat mâna cu împilatorii, iar ceilalți sunt asupriți și huliți! Și Domnul țării are urechile astupate de strigătele de ură ale oamenilor politici și de gălăgia sărbătorilor. Ce poate să iasă dintr-o asemenea stare de lucruri? Nemulțumirile sunt generale, indignația oamenilor este ajunsă la culme și toate caută să izbucnească. Așa încît nimeni nu știe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fost amândoi de acord să bombardăm Abația încă de pe orbită pentru a nu risca să întîlnim acolo cine știe ce armă teribilă împotriva noastră. - Da, și a fost o decizie grozav de înțeleaptă. - Așa este. Dar noi nu am făcut decât să astupăm atunci butoiul cu murături, să lăsăm toate fructele acelea necoapte ale istoriei să fermenteze.... - Ce vorbe folosești! Ce imagini! hohoti Johansson. - Vezi!? Dar se potrivește, nu-i așa? se însufleți Barna fără să țină seama de ușoara ironie din vocea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
te descurci perfect în mai bine de o mie de astfel de caverne. O dată ajuns înăuntru, cutreier încăperile și elimin un morman de pietre, eliberez o încăpere în care s-a prăbușit tavanul, uneori refac o cameră în întregime, alteori astup fisuri... Nu pot spune exact ce se întîmplă cu adevărat în creierul oamenilor, dar mie mi-ajunge că folosind reprezentarea asta sunt în stare să-i vindec. Arrus își ridică ochii din pământ și văzu că chipul lui N'Gai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cap. - În nici un caz... Ce-ai spune daca ți-aș zice că, de fiecare dată când bisturiele mele operează în mintea unui quint, așa cum se numesc elevii mei, îmi imaginez un castel imens, cu multe camere, în care croiesc holuri, astup uși, lipesc fisuri și... da... refac o cameră în întregime după un plan pe care îl am în minte? Ce-ai zice dacă ți-aș spune că am deprins toate astea de la Maestrul dinaintea mea? Arrus trase adânc aer în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
accesul la ultimii termeni se efectuează prin intermediul și condiționarea primilor. Visus este din nou subordonat lui auditus, ar spune Leonardo. Cercetarea adevărului obiectiv, autorității locutorului, căci urechea este un organ autoritar. E mai ușor să închizi ochii decît să-ți astupi urechile, iar Big Brother manipulează masele prin difuzoare. Ochiul prezintă facultatea de a discrimina, compara, reconstitui. Auzul plutește, leagănă sau excită fără recul și mai ales fără a se eschiva. Să fi fost oare vederea noastră reeducată, ori mai degrabă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe an, care trebuiau lucrate în folosul comunității, ei, acum o dispărut asta. Drumurile de hotar, pe câmp, se întrețineau din munca oamenilor; ei, acum nu mai pot fi obligați. Și toată lumea se plânge că e rău. Efectiv nu-și astupă groapa de la poartă de la el." (O.I., 35 de ani, Tălmăcel) Un procent mare de locuitori din Tălmăcel (30,9%) și din Ludoș (18,7%), spun că nu știu ce măsuri ar trebui luate pentru rezolvarea problemelor satului, fiind și aceasta o măsură
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]