867 matches
-
linii mai emancipatoare și mai cosmopolite. Efectul general al teoriei critice internaționale și contribuția sa majoră la studiul relațiilor internaționale constau în concentrarea asupra fundamentelor normative ale vieții politice. Dimensiunea normativă: critica particularismului etic și a excluderii sociale Una dintre asumpțiile filozofice cheie care au structurat gândirea politică și etică și practica relațiilor internaționale este ideea că statul modern este forma naturală de comunitate politică. Statul suveran a fost "fetișizat", ca să folosim termenul lui Marx, ca model normal de organizare a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
argumentul teoriei critice este că trebuie să explicăm dezvoltarea statului modern ca formă dominantă de comunitate politică în modernitate. Este astfel necesară o explicare a modului în care statele își construiesc obligațiile morale și legale și cum acestea reflectă anumite asumpții despre structura și logica relațiilor internaționale. Folosind mai ales cuvintele lui Michael Mann și Anthony Giddens, Linklater (1998: Capitolele 4-5) întreprinde ceea ce el numește o sociologie istorică a "comunităților limitate". Cartea lui Linklater Beyond Realism and Marxism (1990b) începuse deja
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dreptul de a fi unicul subiect al drepturilor și reprezentării în dreptul internațional (1998: 28-9). Combinarea acestor puteri de monopol a inițiat ceea ce Linklater numește "proiectul totalizator" al statului modern westfalian. Efectul a fost producerea unei concepții asupra politicii guvernate de asumpția că limitele suveranității, teritoriului, naționalității și cetățeniei trebuie să coincidă (1998: 29, 44). Statul modern a concentrat aceste funcții sociale, economice, juridice și politice în jurul unui centru de guvernare unic, suveran, ce a devenit subiectul primar al relațiilor internaționale, eliminând
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe postmodernism. Într-o perioadă în care certitudinea morală apărea drept o necesitate, postmodernismul a fost acuzat de o tendință periculoasă către ambiguitate morală sau chiar simpatie față de terorism. Aceste afirmații absurde nu au făcut decât să confirme una dintre asumpțiile centrale ale postmodernismului, aceea că pretențiile de cunoaștere sunt strâns legate de politică și putere. Mai mult, așa cum argumentează în mod provocator James Der Derian (2002:15), în ciuda diferențelor fundamentale dintre președintele american George W. Bush și liderul terorist Osama
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
era înțeles drept "o relație socială permanentă, baza de neînlăturat a tuturor relațiilor și instituțiilor de putere" (Foucault 2003: 49). Acest tip de discurs, găsit la Sir Edward Coke, John Lilburne și Henri, conte de Boulainvilliers între alții, a contestat asumpția zilelor noastre potrivit căreia în societate este pace. În loc de asta, potrivit lui Foucault (2003: 47), sub pacea și calmul ordinii societății guvernate de lege, afirmate în discursurile filozofico-juridice, există "un fel de război primitiv și permanent". Foucault (2003: 15) caracterizează acest
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ce s-au dogmatizat, au intrat în convențional ori s-au normalizat. Un exemplu bun a metodei genealogice se poate găsi în analiza lui Maja Zehfuss (2003) a lui "11 Septembrie" și a războiului împotriva terorismului. Ea pune la îndoială asumpția agentului unitar și pe cea a relației dintre cauze și efecte. După cum subliniază Zehfuss, a sugera că evenimentele de pe 11 septembrie au fost un atac "asupra Vestului", așa cum fac guvernele Statelor Unite și Marii Britanii, însemnă a ignora caracterul ambiguu al identității
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este foarte clar că statele suverane, prezente în totalitatea lor și complete, sunt ontologic primare sau unitare? Și, în al doilea rând, ce se întâmplă cu problematica anarhiei dacă lipsa unei puteri globale centrale nu este susținută în exces de asumpții legate de politica de putere? Problematizarea statelor suverane Statele, suveranitatea și violența sunt teme cu o existență îndelungată în tradiția Relațiilor Internaționale, teme ce au câștigat în importanță după atacurile teroriste din 11 Septembrie. Ele sunt și teme centrale în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a lui Klein (1994: 139), în Strategic Studies and World Order, este de a analiza "facerea și refacerea violentă a lumii moderne". Scopul lui mai restrâns este de a explica nașterea istorică a statelor ce poartă războaie. În loc să pornească de la asumpția existenței lor, așa cum fac realiștii și neorealiștii, Klein analizează modul cum apar în istorie unități politice capabile de a se baza pe forță pentru a distinge un spațiu politic intern de unul exterior. În concordanță cu alți postmoderniști, el argumentează
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
violentă". Trebuie observat, totuși, că postmodernismul, ca o critică a totalizării, opune conceptele de identitate și comunitate doar în măsura în care ele sunt legate în mod dogmatic de noțiunile de teritorialitate, limitare și excludere. Scopul postmodernismului a fost înotdeauna să conteste atât asumpțiile epistemologice cât și pe cele politice de totalitate și suveranitate și, deci, să pună întrebări cu privire la localizarea și caracterul politicului. Concluzie Postmodernismul aduce mai multe contribuții la studiul relațiilor inter-naționale. În primul rând, prin metoda genealogică pe care o adoptă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mult, o relatare mai intuitivă a lumii politice contemporane trebuie să includă și o analiză a acelor actori și mișcări ce operează în afara și dincolo de frontierele statului. În al treilea rând, postmodernismul caută să regândească conceptul de politic fără invocarea asumpțiilor de suveranitate și reteritorializare. Contestând ideea că localizarea și caracterul politicului trebuie determinate de statul suveran, postmodernismul caută să lărgească imaginația politică și aria posibilităților politice de transformare a relațiilor internaționale. Aceste contribuții par mai importante decât oricând, după evenimentele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
curentele au căutat să aplice logica teoriei economice raționaliste în relațiile internaționale, însă au ajuns la concluzii radical diferite legate de posibilitățile de cooperare internațională. A doua dezbatere a fost între raționaliști și teoreticienii critici, aceștia punând sub semnul întrebării asumpțiile epistemologice, metodologice, ontologice și normative ale neorealismului și neoliberalismului, pe când ceilalți îi acuzau pe adepții teoriei critice că viziunea lor despre relațiile internaționale "din lumea reală" nu are substanță. De la sfârșitul Războiului Rece, aceste axe de dezbatere au fost înlocuite
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
structuri. Când folosesc termenii de raționalism sau teorie raționalistă, mă refer nu la școala "groțiană" sau "Engleză" din teoria internațională, discutată de Andrew Linklater în Capitolul 4 al acestui volum, ci la teoriile care sunt influențate în mod explicit de asumpțiile teoriei alegerii raționale, în principal neorealismul și neoliberalismul. Folosesc termenul "teorie critică" în sens larg pentru a include toate teoriile post-pozitiviste din a Treia Dezbatere și de după, cuprinzând atât teoria critică definită restrâns de Școala de la Frankfurt cât și teoria
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
radical, ulterior etichetată ca "neorealism" sau "realism structural". Waltz a pornit de la două surse de inspirație intelectuală : modelul de construcție a teoriei propus de filozoful științei Imre Lakatos și teoria microeconomică. Primul l-a îndrumat să creeze o teorie cu asumpții mini-maliste, un set parcimonios de propoziții euristice puternice care puteau genera ipoteze verificabile empiric despre relațiile internaționale; cea de-a doua l-a încurajat să pună în evidență determinările structurale ale comportamentului statelor. Teoria neorealistă ce a rezultat s-a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
parcimonios de propoziții euristice puternice care puteau genera ipoteze verificabile empiric despre relațiile internaționale; cea de-a doua l-a încurajat să pună în evidență determinările structurale ale comportamentului statelor. Teoria neorealistă ce a rezultat s-a sprijinit pe două asumpții: aceea că sistemul internațional este anarhic, în sensul că îi lipsește o autoritate centrală care să impună ordinea; și aceea că într-un astfel de sistem statele ar fi interesate în primul rând de propria supraviețuire. Waltz a continuat argumentând
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cartea sa din 1984, After Hegemony, Keohane a propus o teorie neoliberală a cooperării internaționale, o teorie ce prelua trei elemente ale neorealismului: importanța anarhiei interna-ționale în formarea comportamentului statului, statul ca actorul cel mai important în politica mondială și asumpția că statele sunt în mod esențial egoiste. De asemenea, el a preluat și modelul lakatosian al construcției teoriei care fusese folosit de neorealism (Keohane 1984, 1989a). În ciuda acestei baze comune cu neorealismul, neoliberalismul trage concluzii foarte diferite despre potențialul pentru
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ca poziționaliști defensivi, precum le consideră neorealiștii, ci ca maximizatori de utilitate, ca actori ce vor menține cooperarea atâta timp cât ea promite avantaje absolute în favoarea intereselor proprii. În ciuda acestor diferențe, neorealismul și neoliberalismul sunt, ambele, teorii raționaliste; ambele sunt construite pe asumpțiile alegerii raționale din teoria microeconomică. Se profilează trei astfel de asumpții. Întâi, actorii politici fie ei indivizi sau state sunt considerați a fi atomiști, egoiști și raționali. Actorii sunt tratați ca fiind presociali, în sensul că identitățile și interesele lor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
utilitate, ca actori ce vor menține cooperarea atâta timp cât ea promite avantaje absolute în favoarea intereselor proprii. În ciuda acestor diferențe, neorealismul și neoliberalismul sunt, ambele, teorii raționaliste; ambele sunt construite pe asumpțiile alegerii raționale din teoria microeconomică. Se profilează trei astfel de asumpții. Întâi, actorii politici fie ei indivizi sau state sunt considerați a fi atomiști, egoiști și raționali. Actorii sunt tratați ca fiind presociali, în sensul că identitățile și interesele lor sunt autogene. În limbajul liberalismului clasic, indivizii sunt sursa propriilor lor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
indivizii se adună pentru a-și urmări interese predefinite. Așadar, actorii nu sunt în mod inerent sociali; ei nu sunt produse ale mediului lor social, ci doar entități atomiste raționale care formează relații sociale pentru a-și maximiza interesele. Aceste asumpții sunt pe deplin exprimate de neorealism. După cum am văzut, statele sunt definite ca "poziționaliști defensivi", păzitori geloși ai pozițiilor lor în ierarhia puterii internaționale. Formarea intereselor statelor nu prezintă niciun interes pentru neorealiști. Dincolo de a susține că anarhia internațională oferă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
91-2, 127-8). Mai mult, relațiile internaționale sunt considerate ca fiind atât de strategice, încât neorealiștii neagă de-a dreptul existența unei societăți a statelor, vorbind de un "sistem internațional", și nu de o societate internațională. Cum este neoliberalismul, prin comparație? Asumpția egoismului este exprimată prin ideea neoliberală a statelor ca egoiști raționali: actori care sunt preocupați în primul rând de propriile interese înguste, și care urmăresc acele interese în maniera cea mai eficace posibil. Ca și neorealiștii, neoliberalii tratează interesele statului
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dărâmării fundațiilor filozofice ale proiectului raționalist. Teoreticienii critici au publicat, cu siguranță, și studii empirice notabile despre politica globală, dar direcția generală a scrierilor critice era mai mult teoretică în mod abstract, iar impactul lor principal a constat în critica asumpțiilor legate de cunoașterea legitimă, de natura lumii sociale și de scopul teoriei (Cox 1987; Der Derian 1987). Această orientare generală a fost încurajată de o asumpție larg răspândită printre teoreticienii critici despre relația dintre teorie și practică. Această asumpție era
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai mult teoretică în mod abstract, iar impactul lor principal a constat în critica asumpțiilor legate de cunoașterea legitimă, de natura lumii sociale și de scopul teoriei (Cox 1987; Der Derian 1987). Această orientare generală a fost încurajată de o asumpție larg răspândită printre teoreticienii critici despre relația dintre teorie și practică. Această asumpție era evidentă în refrenul lor comun potrivit căruia realismul constituia un "discurs hegemonic", prin care înțelegeau două lucruri. În primul rând, că asumpțiile realiste, prezentate mai ales
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
critica asumpțiilor legate de cunoașterea legitimă, de natura lumii sociale și de scopul teoriei (Cox 1987; Der Derian 1987). Această orientare generală a fost încurajată de o asumpție larg răspândită printre teoreticienii critici despre relația dintre teorie și practică. Această asumpție era evidentă în refrenul lor comun potrivit căruia realismul constituia un "discurs hegemonic", prin care înțelegeau două lucruri. În primul rând, că asumpțiile realiste, prezentate mai ales sub veșmântul raționalismului și neopozitivismului, așa cum a fost neorealismul, defineau ceea ce a fost
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fost încurajată de o asumpție larg răspândită printre teoreticienii critici despre relația dintre teorie și practică. Această asumpție era evidentă în refrenul lor comun potrivit căruia realismul constituia un "discurs hegemonic", prin care înțelegeau două lucruri. În primul rând, că asumpțiile realiste, prezentate mai ales sub veșmântul raționalismului și neopozitivismului, așa cum a fost neorealismul, defineau ceea ce a fost considerat a fi cunoașterea legitimă în domeniul Relațiilor Internaționale. Și, în al doilea rând, că influența acestor asumpții s-a extins cu mult
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lucruri. În primul rând, că asumpțiile realiste, prezentate mai ales sub veșmântul raționalismului și neopozitivismului, așa cum a fost neorealismul, defineau ceea ce a fost considerat a fi cunoașterea legitimă în domeniul Relațiilor Internaționale. Și, în al doilea rând, că influența acestor asumpții s-a extins cu mult dincolo de zona academică pentru a structura elaborarea politicilor, mai ales în Statele Unite. Teoriile raționaliste erau astfel de două ori mai insidioase. Nu numai că dominau discursul Relațiilor Internaționale, până la excluderea perspectivelor și a formelor de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sfârșitul Războiului Rece a subminat pretențiile explicative ale neorealiștilor și neoliberalilor, deoarece niciunul dintre ei nu a prezis și nici nu a putut înțelege în mod adecvat transformările sistemice ce dădeau o nouă formă ordinii globale. De asemenea, a subminat asumpția teoreticienilor critici potrivit căreia teoria determină practica în orice mod direct sau restrâns, pe măsură ce politica globală manifesta din ce în ce mai mult o dinamică ce contrazicea așteptările și predicțiile realiste. Sfârșitul Războiului Rece a deschis astfel un spațiu pentru perspective explicative alternative și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]