8,505 matches
-
ce împart în realități opuse lumea adesea.Jocurile de culise desfășurate în spatele spectacolelor prezentate perfect pe scena omenirii ascund mari imperfecțiuni, învăluind în mister secrete care influențează destine, de simple scenarii derulându-se, regizate din umbră ca o distracție naivă, atârnând fire de vieți.Neputința de a lupta cu propriile slăbiciuni și dorințe nelimitate materiale până la epuizare e caracteristică multora, tendința de a ceda instinctelor mai puternice venind adesea din direcția negativă, primând și biruind într-un final bruma chemării înălțării
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
înger”) Iar în poemul “Fără tine”, Marius Cioarec își continuă declarația de iubire în același registru: “Fără ochii tăi sunt orb Drumurile sunt doar colb cenușiu Fără ochii tăi Lumina lunii îmi pare șchioapă ... Fără glasul tău Coardele vocale-mi atârnă ca niște liane prăfuite Fără vocea ta Timpanele-mi rămân simple caverne tăcute ... În stilul poeților romantici, Marius concluzionează sugestiv: “Te iubesc până la lună!” (“Nostalgie”). Dorul apare și el, motiv nelipsit din poezia de dragoste, exprimat printr-o deosebită metaforă
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
dat, în timpul nopții îl trezi mama sa. — Anton, tatei îi este rău! Hai repede dragul meu! Buimăcit se ridică din pat și se grăbi să ajungă în camera părinților. Cu două perine sub cap, tatăl respira greu. O mână îi atârna pe marginea patului, iar cealaltă se strângea haotic în dreptul inimii. — Acolo e durerea cea mare! spuse mama. — Ai chemat Salvarea? — Nu, încă nu! țipă mama. Când m-am trezit și l-am auzit pe tata gemând am fugit la tine
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
discuta în telefon. Of telefoanele astea ascultate, îl agasau,nu avea secrete prea mari,aveau alți care îl căutau,oameni dispuși să pună chiar libertatea la bătaie,pentru a spune adevărul,care semăna cu o culme de rufe,unde erau atârnate mesajele codate ,gata să le smulgă vântul disperări ,unui popor compromis politic și economic.A refuzat să fie moderator la o televiziune cumpărată,unde să se facă de rușine,participând la circul media generalizat. A fugit aici la Sibiu, cu
POVESTIRI NETERMINATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380085_a_381414]
-
clipă-a vieții, În genunchi cere răgaz. Iadul însuși se-nfioară De-ale noastre reci destine, Plânsul morților doboară, Temelia ce-l susține. Ochii se inundă-n lacrimi De a noastră tânguire, Din șuvoaiele de patimi, Ne-a rămas doar amintire. Atârnă toate de un fir Și hău sub noi ce ne înghite, Am bea durerea din potir, Dar clipele ni-s asfințite. Te răstignești în neputință Pe drumul crucii, abătut, Și duci o viață în sentință, Ș-apoi o iei de la
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
și deopotrivă început de mister! Întocmai, sunt oamenii simpli și modești cu virtuți lăuntrice din care se ivesc fapte nobile, nu aclamații și gestici arogante! Există un anume zel de artefact aristocratic, la unii oameni din rândul acelora care-și atârnă la nume ranguri, (inscripționate pe uși, pe scrisori, chiar și pe cruci...), dintre care cel de „cucoană preoteasă” foarte uzual încă, înmărmurește de peste două mii de ani lumea organizată în jurul bisericilor creștine. „Cucoana preoteasă” e „cucoană preoteasă” și pace, indiferent câtă
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
găsi în locu’-n care plin de sârg voi pescui! Despică ierburile cu brațul stâng, atent la picioare, alegând poteca din apropierea stâlpilor de lemn care miroseau puternic a catran. Firele prin care trecea curentul electric, erau dilatate din cauza căldurii și atârnau între stâlpi, mai apropiate de pământ ca niciodată. Nehotărât, Poetul, cântări fiecare petic de mal, să fie umbră, să nu fie prea multă papură crescută în apropiere, să aibă loc să sprijine undița, să se poată întinde în apropierea apei
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
Am plecat; salutare! rosti Florin și-n timp ce deschidea ușa de la intrare, blocă cu rapiditate yala și ieși trântind cu putere ușa, ca să se audă că a închis-o. Ajuns în dormitor, Vadim se prăbuși pe pat, cu picioarele atârnându-i peste marginea. Încercă să se împotrivească toropelii ce-l cuprindea, dar renunță repede să mai facă vreun efort pentru a-și schimba poziția. Patul părea că se leagănă ca o barcă pe valuri, amețindu-l. Înainte de a apuca să
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Îmi place să trec pe culoarea roșie a semaforului nimic nu e mai voluptos decât să-ți privești soarta în ochi să știi că viața-ți atârnă de-un fir subțire de păr de-o secundă să simți că nu ți se poate întâmpla nimic înainte de termen că te poți alege doar cu o amendă cu permisul luat azi mi-am văzut prima oară viața trecându-mi
ISPITE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380294_a_381623]
-
de epocă, nu că ar fi caricaturi la aceste articole, ci la tema respectivă. Spre exemplu, Eminescu - una din acuzațiile care i s-a adus în mod constant a fost că invita la instalarea spânzurătorilor în piețe publice, ca să fie atârnați parlamentarii etc. Această temă, în primul rând că nu este a lui Eminescu, aparține lui Petre Grădișteanu, într-un discurs din ziarul Perdaful din Iași. Această temă este însă atât de des folosită în caricaturi - peste tot îl vezi pe
Prezentarea Premiilor „ Eminescu, ziaristul ” 2014 ( III ) [Corola-blog/BlogPost/94157_a_95449]
-
Crăiasă mi-s, prin gerurile iernii efemere,Durerea grea m-a redus iarăși la tăcere.... XXXI. HAIKU, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016. Haiku Penița ruptă căzută-n iarbă verde - scrisul întrerupt Norii atârnă - crizantema se-nclină spre glia rece Ghiocel pătat - brumă dimineții reci ștergând albul lui Spre inserare - câinii lătra la stele în parcul umed Leagănul cel vechi- foșnet de frunze căzând pe lemnul rece Brumă zorilor - pleoapele îmi atinge vremelnic răsfăț
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Leagănul cel vechi- foșnet de frunze căzând pe lemnul rece Brumă zorilor - pleoapele îmi atinge vremelnic răsfăț Glie uscată - tulpina străvezie soare rătăcit Susurul mării - luciul lunii în ape august efemer. Citește mai mult HaikuPenița ruptăcăzută-n iarbă verde -scrisul întreruptNorii atârnă -crizantema se-nclinăspre glia receGhiocel pătat -brumă dimineții reciștergând albul luiSpre inserare -câinii lătra la steleîn parcul umedLeagănul cel vechi-foșnet de frunze căzândpe lemnul receBruma zorilor -pleoapele îmi atingevremelnic răsfățGlie uscată -tulpina străveziesoare rătăcitSusurul mării -luciul lunii în apeaugust efemer.... XXXII
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
de kilograme. Cea mai mare problemă era când se incheia misiunea și Fane Cizmaru trebuia să ajungă acasă. Pentru asta aveau o roabă în care încăpea doar fundul, adică partea centrală. Celelalte, cum ar fi anexele, adică picioarele, mâinile, capul atârnau prin părțile laterale ale roabei. Cum se simțea în roabă, Fane începea să cânte melodia care avea versurile „Așa beau oamenii buni”. Când ajungea la marți se oprea și rămânea fără niciun reflex până în dimineața zilei următoare. Roaba trebuia să
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378112_a_379441]
-
TAMARA!, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015. Adu-mi sticlă mea cu iluzii, femeie, să mă îmbăt din nou, să uit cum treci că o vacă bătrână prin casă noastră de praf, cum îți atârnă ștreangul cărnii în jurul oaselor fără putere, cum gafai mergând și te ții cu mână de inimă, urato, uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
fragi și de broderii cu volane, de porcarii de femeie ... Citește mai mult Adu-mi sticlă mea cu iluzii, femeie, să mă îmbăt din nou, să uit cum treci că o vacă bătrână prin casă noastră de praf, cum îți atârnă ștreangul cărnii în jurul oaselor fără putere, cum gafai mergând și te ții cu mână de inimă, urato, uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
pe brâncisă urcăm orbește mările pe stâncidreptul la opinii este unul sacru:osteneala zilei, doar un simulacru!... XXVI. O ALTĂ LUME NOUĂ, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n energie Scolasticii la care, vor face alergie Acesta e canatul sub care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
face alergie Acesta e canatul sub care se ascunde Mulțimea de enigme în camerele scunde Din care câte una când flutură la rampă Tăcuți vin licuricii și suflă seara în lampă Dar nu deschide ușa, se face întuneric Anunțuri interzise atârnă de generic Mai bine ia ghiveciul, acoperă-l cu dalii Și șterge-le de praf, aceste vechi medalii Bastonul e cu mine, ies să mă plimb puțin Închiriez cu ora un ultim zepellin Așteaptă că mă-ntorc la patru sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
-n energieScolasticii la care, vor face alergieAcesta e canatul sub care se ascundeMulțimea de enigme în camerele scundeDin care câte una când flutură la rampăTăcuți vin licuricii și suflă seara în lampăDar nu deschide ușa, se face întuneric Anunțuri interzise atârnă de genericMai bine ia ghiveciul, acoperă-l cu daliiși șterge-le de praf, aceste vechi medaliiBastonul e cu mine, ies să mă plimb puținînchiriez cu ora un ultim zepellinAșteaptă că mă-ntorc la patru sau la douăO lume de cristal
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
Radulian Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului Adu-mi sticla mea cu iluzii, femeie, să mă îmbăt din nou, să uit cum treci ca o vacă bătrână prin casa noastră de praf, cum îți atârnă ștreangul cărnii în jurul oaselor fără putere, cum gâfâi mergând și te ții cu mâna de inimă, urâto, uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
Botez voi ați fost îmbibați cu apă, Duhul Sfânt a venit în voi, precum focul ce coace coca. Fiți ceea ce voi vedeți și simțiți ceea ce voi sunteți. Cât privește cupa, frații mei, amintiți-vă cum se face vinul. Multe boabe atârnă într-un ciorchine; dar vinul care curge din toți, se amestecă într-o unitate. Astfel, Domnul a voit ca noi să-I aparținem și El a consacrat pe altarul său misterul păcii și unității noastre". Sfânta Euharistie, prin elementele sale
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
-l pe fotoliul său, spune-mi cum ai ajuns aici! În timp ce Moș Crăciun încerca să afle cine era uriașul și ce căuta acolo, Zâna Iarna începu să deseneze cu bagheta ei magică ornamente argintii pe la ferestrele căsuței. Ștefania ieși să atârne de streașină flori de gheață, iar spiridușul, îmbufnat, porni să împletească rapid cu mânuțele lui, noi șiruri de beteală, care să o înlocuiască pe cea dispărută. - Ei, dragii mei, avem un mister de dezlegat aici! Un uriaș care nu știe
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
europeni prin vocație și ținută, ca aceasta tara vine din istorie cu „acquis”-ul comunitar însușit, pe care-l și depășește la capitolul toleranță față de minorități. Zic: „Herr Bundesminister, la vârsta de zece ani, eu nu vorbeam românește. Tata îmi atârnase o tăblița de gât pe care scria: „Acest băiat se numește Eginald Norbert Schlattner și nu știe românește. Dacă se pierde, vă rog să-l predați pe strada Eminescu 5, contra recompensă””. Și am spus: „Herr Bundesminister, am fost foarte
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
va da curs solicitării. “O viață întreagă m-am tot întrebat dacă are vreo importanță faptul cum mori sau dacă e bine să mori pentru o cauză ori o anume idee. Niciodată nu am ajuns la un răspuns decisiv. Au atârnat în balanță mereu alte și alte răspunsuri. JOI, 16 OCTOMBRIE, ORELE 9.15, MĂ VĂD OBLIGAT SĂ “VERIFIC” AȘA ZISELE MELE SPECULAȚII. SUNT ÎN GREVA FOAMEI ÎN FAȚA CONSILIULUI JUDEȚEAN BUZĂU! Dumnezeu să mă ierte, pentru că întotdeauna astfel de gesturi disperate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93226_a_94518]
-
de 8 decembrie 1881, pe stil nou. La orele 18,45 p.m. un angajat al teatrului încearcă să aprindă un șir de lămpi cu gaz, aflat deasupra scenii. Din greșeală, el apropie nepermis de mult torța de norii de decor, atârnați deasupra scenei, care se aprind instantaneu. Flăcările se extind asupra cortinei. Deși existau reguli clare de intervenție în caz de incendiu, acestea nu au fost puse în aplicare. Astfel, nu s-au folosit furtunurile de apă, cu toate că erau funcționale; apoi
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
flux-reflux de moarte cădea prin zece dungi." Războiul, care ar fi trebuit să curețe brutal toate iluziile, opunîndu-le niște realități mult mai insuportabile decît ele, n-a făcut decît să le recicleze, semi-spălate, ca albiturile unei lele nepricepute. Și așa atîrnă, într-o poezie de culoarea vîntului, mai mult zgomot, decît faptă. Eroul ei e un dezmoștenit și de viață, și de moarte: "mă recunosc în ape, în ierburi și minciuni." (Flux atavic) Nopțile tăgadei, în care miturile nu mai cresc
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]