1,293 matches
-
fi putut rosti el. Exista chiar posibilitatea ca ei să se trezească foarte curând și să se năpustească asupra lui. Cu ajutorul lui Korita, îi târî până în baie și-i încuie înăuntru. Un lucru era de pe acum evident și anume că atacatorii folosiseră o hipnoză mecanic-vizuală de o asemenea forță, încât i-ar fi putut cădea el însuși victima, dacă nu ar fi acționat prompt. Dar ceea ce se petrecuse nu se limita la o simplă viziune. Atacatorii încercaseră să-i controleze, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
acum evident și anume că atacatorii folosiseră o hipnoză mecanic-vizuală de o asemenea forță, încât i-ar fi putut cădea el însuși victima, dacă nu ar fi acționat prompt. Dar ceea ce se petrecuse nu se limita la o simplă viziune. Atacatorii încercaseră să-i controleze, prin imagine, creierul. Grosvenor era la curent cu toate experiențele făcute în acest domeniu, așa că știa - deși atacatorii păreau să o ignore - că sistemul nervos al omului nu putea fi dirijat de altcineva decât cu ajutorul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
victima, dacă nu ar fi acționat prompt. Dar ceea ce se petrecuse nu se limita la o simplă viziune. Atacatorii încercaseră să-i controleze, prin imagine, creierul. Grosvenor era la curent cu toate experiențele făcute în acest domeniu, așa că știa - deși atacatorii păreau să o ignore - că sistemul nervos al omului nu putea fi dirijat de altcineva decât cu ajutorul unui encefalostat sau al unui aparat asemănător. Din ceea ce era cât pe-aci să pățească el însuși, deducea ca ceilalți oameni fuseseră precipitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de zeci de vehicule electrice răsturnate, înapoia cărora stăteau ghemuiți o mulțime de oameni în uniforme militare. Grosvenor îl zări printre aceștia pe căpitanul Leeth, iar la celălalt capăt îl recunoscu pe Morton, ascuns înapoia baricadei unuia din grupurile de atacatori. Totul era cât se poate de clar. Ostilitatea, reprimată până mai adineaori, izbucnise fățiș, ațâțată de imaginile acelea. Oamenii de știință trecuseră la atac împotriva militarilor, pe care-i urau demult, în neștire. La rândul lor, militarii se simțeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un gest de neputință, zise: - Nu-s în stare să vă ofer nici măcar o ipoteză. Va trebui să aflăm ceva mai multe despre motivele atacului, înainte de a putea face unele comparații bazate pe teoria ciclică a istoriei. De pildă, dacă atacatorii urmăreau cumva să pună stăpânire pe nava cred că au săvârșit o greșeală. Dacă intenția lor era doar să ne sperie, atacul a fost încununat de succes. Korita se așeză, în mijlocul râsetelor celorlalți, dar Grosvenor observă că fața căpitanului Leeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ne poată îngriji rănile provocate de arsurile radioactive. Putem urmări atacul, chiar pe ecranul acesta. Atacul fu înregistrat mai întâi de detectoarele electronice. Pe un tablou de comandă scăpărară scântei. Se auzi și o sonerie. Pe ecran, apărură deodată siluetele atacatorilor. Vreo duzină de oameni îmbrăcați în costume spațiale înaintau pe coridor. Grosvenor îi recunoscu pe von Grossen și pe doi asistenți ai săi din secția de fizică; mai erau acolo patru chimiști - dintre care doi de la secția de biochimie - trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
McCann spuse: - Mă surprinde prezența lui von Grossen printre ei. Credeam că-i un admirator al dumitale. - L-am cam usturat calificându-l drept "amator", ca și pe ceilalți. Acum vine să se convingă personal de puterile mele. Pe coridor, atacatorii păreau să se sfătuiască între ei. - Dar pe dumneata ce te-a adus aici? îl întrebă Grosvenor pe geolog. McCann îi răspunse, fără a-și lua ochii de pe ecran: - Voiam să știi că nu ești absolut singur. Mai mulți colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
impresie puternică. Evident, teoria trebuie supusă unei revizuiri substanțiale. Termeni ca "rasă" sau "sânge" sunt lipsiți de sens, dar anumite fapte par să confirme că teoria conține unele idei inspirate din realitate. McCann își ațintise din nou privirea asupra ecranului. - Atacatorii nu au aerul că se grăbesc, exclamă el uimit. Totuși, n-ar fi venit aici dacă n-ar fi avut un anumit plan. Grosvenor nu-i răspunse. - Nu cumva s-or fi ciocnit de dispozitivul dumitale de apărare? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
răspunse. - Nu cumva s-or fi ciocnit de dispozitivul dumitale de apărare? îl întrebă McCann, aruncându-i o privire iscoditoare. Cum Grosvenor continua să tacă, geologul sări în picioare și, apropiindu-se de ecran, îl privi cu atenție. Doi dintre atacatori ședeau în genunchi. - Ce-or fi făcând? întrebă el, nedumerit. Ce i-o fi ținând în loc? - Se silesc să nu cadă prin pardoseală, spuse Grosvenor ațâțat. Glasul îi tremura ușor, în ciuda eforturilor sale de a se stăpâni. Tot ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
modificată se comportă ca și cum ar fi imună la efectele normale ale accelerării sau încetinirii. O navă prevăzută cu un sistem de antiaccelerație se poate opri în plin zbor, chiar dacă ar înainta cu o viteză de milioane de mile pe secundă. Atacatorii se urcară cu arme cu tot pe plutele lungi și înguste, apoi, cu ajutorul propulsiei magnetice, înaintară spre o ușă deschisă, aflată cu vreo șaizeci de metri mai încolo. După ce străbătură vreo cincisprezece metri, încetiniră, se opriră și făcură cale întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vreo cincisprezece metri, încetiniră, se opriră și făcură cale întoarsă, apoi se opriră din nou. Grosvenor se întoarse de la tabloul de comandă, unde meșterise ceva, și se așeză lângă McCann. - Ce-ai făcut? îl întrebă acesta, perplex. - După cum ai văzut, atacatorii se propulsau cu ajutorul unor magneți orientați spre pereții de oțel. Le-am opus un câmp antimagnetic. Procedeul nu e nou, dar în cazul de față e vorba de un proces termic simplu, asemănător celui care are loc în corpul fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nave în zbor nu se poate guverna decât prin metode cvasidemocratice. Nu uita că, la întoarcere, aș putea fi tras la răspundere. - Presupun că ai dreptate, oftă McCann, aruncând o privire spre ecran. Grosvenor privi și el și văzu că atacatorii încercau să înainteze sprijinindu-se de perete, dar înaintau foarte încet, căci mâinile li se înfundau în perete. - Ce-ai de gând să faci? îl întrebaă McCann. - Am de gând să-i adorm, uite-așa! Și apăsă pe-o tastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
LĂSASE PRINS DE FĂURITORII DE ARME. ÎN CELE DIN URMĂ ÎNTREBĂ DISPERATĂ: \ ȘI CE S-A ÎNTÎMPLAT CU SECȚIUNEA ACEEA DIN PERETE? \ A ARS COMPLET DUPĂ CE PRINȚUL HEDROCK L-A AVERTIZAT PE CONSILIERUL ARSENALELOR, PETER CADRON, CARE-I CONDUCEA PE ATACATORI. SE ÎNTOARSE CĂTRE PRINȚUL DEL CURTIN: PRINȚE, POATE CĂ DUMNEATA IZBUTEȘTI SĂ OBȚII O POVESTE MAI COERENTĂ. EU UNA PARCĂ M-AM PIERDUT DE TOT. PRINȚUL SPUSE CALM: \ MAIESTATE, SÎNTEM TOȚI OBOSIȚI. COLONELUL NISON N-A ÎNCHIS OCHII TOATĂ NOAPTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
bine ar fi dacă ar exista o modalitate de a înțelege toate astea. Poate că ar trebui să-i spună lui Uri ce s-a întâmplat în piață: poate că ar reuși să-și dea seama împreună cine au fost atacatorii. Dar îi povestise deja atât de multe despre ea seara trecută. Era gata să deschidă gura când Uri se întinse spre radio ca să asculte știrile de seară. Din nou începu să traducă fiecare știre în parte. Spun că în toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se uite la cel din mașină. Din cauză că nu reușea să vadă nimic, își pierduse în întregime noțiunea timpului. I se făcea rău când se gândea că stătea atât de aproape de oamenii ăștia, mai ales, știa asta cu siguranță, lângă atacatorul de la piață. Îngrămădiți toți în spate, picioarele și genunchii ei le atingeau pe ale lor. Poate și pe ai lui. Ar fi vrut să-i împingă departe de ea, cu putere, dar avea mâinile legate. Pielea îi fu străbătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întâmplă. Fără nici un avertisment, un grup de bărbați arabi amenințători își fac apariția și pun stăpânire pe avion. Câțiva oameni opun rezistență și sunt bătuți, apoi înjunghiați cu cuțitele. Cineva este ucis, lăsând în stare de șoc pe ceilalți pasageri. Atacatorii care au deturnat avionul le spun tuturor că totul va decurge firesc, că nu vor decât ca avionul să aterizeze la Washington, D.C. Știți prea bine că nu este decât o minciună. În secret, pasagerii încearcă să dea telefoane de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
orașul, are reputația unui loc care este scena de manifestare a violențelor, care ar putea îngrozi pe cei mai mulți dintre americani. În mod virtual, orice oprire la semafor ar putea fi o invitație adresată unuia dintre cei peste o sută de atacatori de mașini, care acționează în fiecare zi. Unul dintre cunoscuții mei, care în cele din urmă a sfârșit prin a fi tâlhărit și bătut și-a montat un aruncător de flăcări în propriul automobil pentru a se apăra. Din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
and Schuster, 1994. O carte la fel de curioasă și de ciudată ca descoperirea care a generat-o. Incoerentă, distractivă, informativă. Horgan, John. The End of Science. Reading, Mass.: Addison Wesley, 1996. O carte remarcabilă, prost interpretată cu bună știință de majoritatea atacatorilor ei. ———. The Undiscovered Mind: How the Human Brain Defies Replication, Medication, and Explanation. New York: The Free Press, 1999. Horgan este, în prezent, unul dintre cei mai inteligenți și mai iconoclastici observatori ai științei. Proza lui este înviorătoare, iar punctul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ceea ce a auzit cineva printr-o ușă încuiată. Mai ales că nu se potrivește cu ceea ce e logic posibil. ă Tocmai că se potrivește cu ce este logic posibil, insistă Porfiri. Dacă presupunem că Govorov nu se lupta cu un atacator uman, ci cu unul chimic. Liputin își mască confuzia încruntându-se și scuturându-și capul cu impaciență. ă Eu suspectez că este un caz de otrăvire, excelența voastră, ca și în cazul lui... ă Sper că nu ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mama fetiței. Lilia Ivanovna zăcea pe podea lângă sobă, cu capul într-o baltă de sânge, cu părul închegat în smocuri întunecate și mâloase. Avea ochii și gura deschise. Ca și cum l-ar fi văzut și l-ar fi numit pe atacator în același timp. Rana sa nu sărea în evidență imediat. Salitov traversă încăperea și se așeză într-un genunchi lângă corpul Liliei, examinându-i capul unde acesta atiungea podeaua plină de sânge. ă A fost lovită în ceafă, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tacticii, dacă așa se poate numi, învechite, și, în sfârșit, a defectuoasei și dezordonatei coordonări a eforturilor în pratică. Fiind fluxul traficului aproape continuu în timpul nopții, blocarea străzii pentru a reține un camion, prima lor idee, i-a făcut pe atacatori să cadă în propria lor capcană, de vreme ce, după camionul cu pricina urmau alte camioane, adică întăriri și sprijin imediat pentru șoferul la ananghie. Soluția problemei, într-adevăr genială, cum în șoaptă au recunoscut până și autoritățile polițienești, a constat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
propria lor capcană, de vreme ce, după camionul cu pricina urmau alte camioane, adică întăriri și sprijin imediat pentru șoferul la ananghie. Soluția problemei, într-adevăr genială, cum în șoaptă au recunoscut până și autoritățile polițienești, a constat în a se împărți atacatorii în două grupuri, unul tactic, altul strategic, pentru a stabili două baraje în loc de unul, mai întâi grupul tactic ocupa rapid șoseaua după trecerea unui camion situat la suficientă distanță de celelalte, apoi grupul strategic, aflat la câteva sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
opreau singuri observând ce se întâmpla în față. Al treilea grup, de intervenție rapidă, își lua sarcina să convingă cu o ploaie de pietre orice solitar îndrăzneț. Barajele erau făcute din pietroaie transportate cu roabele, pe care chiar unii dintre atacatori, jurându-se pe toți sfinții că n-au nici un amestec în cele întâmplate, ajutau după aceea să fie cărate pe marginea drumului, Oamenii ăștia strică bunul nume al cartierului nostru, noi suntem oameni cinstiți, spuneau, iar șoferii celorlalte camioane, nerăbdători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
meu câțiva deținuți înarmați au tăbărât asupra noastră. Noi nu eram înarmați. Ungurul care nu era respectat de nimeni și-a scos cuțitul de sub saltea și a luat poziție de apărare lângă mine. Eu lupt pentru Robert, a declarat el. Atacatorii s-au retras. 6 Umorul m-a însoțit mereu. Un deținut care lucra la bucătăria gardienilor era dependent de droguri. Trăia numai ca să consume droguri. L-am auzit spunând: Dacă mi-ar da toate drogurile pe care mi le doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și n-a reușit să-mi facă injecția cum trebuia. Deci sunt bine, Hugo, nu te îngrijora. Nu intru în comă sau mai știu eu ce. Din câte știam despre insulină, ar fi fost deja prea târziu pentru ea dacă atacatorul ar fi reușit să-i facă o doză îndeajuns de mare; câteva doze complete și ar fi intrat într-o comă ireversibilă în aproximativ cinci minute. Philip Cantley își făcuse - sau i se făcuseră - trei, dar Violet era o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]