1,015 matches
-
două componente, viscerală și subcutană, și obezitatea gluteofemurală (așa zis ginoidă). Stabilirea tipului de obezitate a pacienților are o importanță clinică majoră. Astfel, obezitatea centrală este un factor determinant puternic al insulinorezistenței și se asociază cu un risc crescut de ateroscleroză, diabet zaharat, dislipidemie, hipertensiune și cancer. Chiar și indivizii cu un IMC normal dar cu un raport crescut între masa adipocitară centrală și periferică sunt insulinorezistenți (30). Studii numeroase au găsit o puternică corelație între obezitatea viscerală și scăderea insulinosensibilității
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
persoanele obeze, dependentă de sex, vârstă și tipul de obezitate (24, 42, 55, 65). Studiul Framingham a arătat o relație lineară între mortalitatea cardiovasculară și excesul ponderal, acesta din urmă fiind un factor de risc independent pentru afecțiunile cardiovasculare (24). Ateroscleroza accelerată, caracteristică pacienților obezi, este secundară: - hipersecreției de citokine proinflamatorii (TNFα, IL-6, IL-1β) - creșterii concentrațiilor plasmatice a factorilor procoagulanți (fibrinogen, PAI-1, factorii VII, VIII și von Wilebrand) în paralel cu scăderea concentrațiilor factorilor fibrinolitici - hiperinsulinismului și insulinorezistenței, secundare excesului de
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
generală, dar apar mai precoce, sunt mai difuze, cu implicarea în special a segmentelor distale, iar calcificările arteriale au o prevalență mai mare. Două tipuri de leziuni patologice sunt de găsit la pacienții cu diabet: scleroza medială (scleroza Mönckeberg) și ateroscleroza cu plăci ateromatoase. Scleroza Mönckeberg este adesea asociată neuropatiei vegetative. Mecanismul exact este necunoscut, însă se știe că simpatectomia unilaterală este urmată de dezvoltarea leziunilor de scleroză medială la acești pacienți. Consecința acestui tip de leziune este limitarea fluxului sangvin
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92258_a_92753]
-
cazurilor ele sunt de formă saculară, dar pot avea lobuli sau muguri adiționali. Mult mai rar insă pot să apară dilatații fuziforme 368 sau ectazii ale vaselor intracraniene care în unele cazuri sunt asociate cu boli ale țesutului conjunctiv sau ateroscleroză. Majoritatea anevrismelor saculare apar la nivelul circulației anterioare cerebrale în special la nivelul arterei cerebrale anterioare (35%), artera carotida internă (30%) și artera cerebrală medie. Aproximativ 10% apar în circulația posterioară [3,4]. Incidența maximă a anevrismelor cerebrale este între
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
nerupte pot fi mecanisme reparatorii care compensează pierderea laminei elastice interne și conduc la stabilizarea anevrismului. Leziunile proteolitice ale peretelui vascular cauzate de inflamație (inflamația conduce la eliberarea de metaloproteinaze și alte enzime proteolitice) formează un mecanism fiziopatologic important în ateroscleroză, anevrismul aortic abdominal și arterită. Câteva observații sugerează că un mecanism asemănător ar putea fi implicat în patogeneza anevrismelor intracraniene. Pierderea echilibrului dintre proteaze și antiproteaze este un posibil factor de risc pentru dezvoltarea anevrismelor intracraniene. Degradarea proteinelor matricei extracelulare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
spectaculoase. Astfel, dacă un anumit grad de dizabilitate este acceptat procedura ar trebui realizată în primele 48 de ore de la debutul infarctului. STENOZA CAROTIDIANĂ MIHAELA BĂLINIȘTEANU GENERALITĂȚI. EPIDEMIOLOGIE. ETIOPATOGENIE Stenoza carotidiană este o boală foarte răspândită, cauzată în principal de ateroscleroză (ATS). Alte cauze mult mai rare includ disecția carotidiană, displazia fibromusculară, vasospasmul, iradierea, arterita. În studiul Framingham, prevalența unei stenoze carotidiene semnificative (> 50% ecografic) a fost de 7% la femei și 9% la bărbați cu vârste de peste 66 ani [1
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
Prevalența este mai mare la cei cu risc crescut de ATS (11%), la cei cu boli cardiovasculare asociate (18%) și la cei cu antecedente de accident vascular cerebral (AVC) (60%) [2]. Este clar că vârsta și factorii de risc ai aterosclerozei cresc incidența bolii. Deloc întâmplător, prezența unei stenoze la nivel carotidian este asociată cu un risc crescut de AVC sau alte manifestări ale ATS sistemice (infarctul miocardic sau alte boli vasculare periferice). Totuși stenoza carotidiană nu este singura cauză de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
nivelul unei bifurcații sau ramificații datorită modificărilor fluxului laminar. Astfel, în circulația carotidiană acestea se formează cu predilecție la bifurcația în ACE și ACI, la nivelul peretelui posterior al sinusului carotidian si extinzându-se frecvent în segmentul distal al ACC. Ateroscleroza determină AVC sau AIT prin două mecanisme principale: - embolizarea de la nivelul unei plăci de aterom a unui trombus, a unui cristal de colesterol sau altor reziduuri ateromatoase (placă Hollenhorst); - reducerea perfuziei cerebrale prin stenoză (fluxul sangvin rămâne aproape constant până la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS Pacienții cu stenoză carotidiană aterosclerotică au risc crescut de a face un AVC ischemic, au și alte boli cardiovasculare sau sunt predispuși la acestea. Scopul tratamentului medicamentos se concentrează astfel pe tratarea și prevenirea factorilor de risc ai aterosclerozei. Poate nu avem 433 control asupra unor factori ca vârsta înaintată, sex, rasă sau prezența unor AIT și AVC precedente, dar se poate interveni asupra unor factori ca hipertensiunea arterială, sindromul dislipidemic, diabetul zaharat, fumatul, consumul de alcool. Hipertensiunea arterială
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
la fuma [11]. În studii epidemiologice mari, fumatul se asociază cu boala extracraniană carotidiană și cu severitatea stenozei carotidiene [12]. Recomandările sunt ca pacienții fumători cu boală carotidiană extracraniană să renunțe la fumat pentru a reduce riscul de progresie a aterosclerozei și de AVC ischemic (clasă I, nivel de evidență B) [7]. Relația dintre nivelul colesterolului și riscul de AVC ischemic nu este așa de evidentă ca cea dintre colesterol și riscul de IMA, iar informațiile obținute din studii populaționale sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
Relația dintre nivelul colesterolului și riscul de AVC ischemic nu este așa de evidentă ca cea dintre colesterol și riscul de IMA, iar informațiile obținute din studii populaționale sunt inconstante. Totuși studiile epidemiologice au demonstrat asocierea dintre nivelul colesterolului și ateroscleroza carotidiană [12]. Recomandările actuale susțin tratamentul cu statine la toți pacienții cu ateroscleroză carotidiană pentru reducerea LDLcolesterol sub 100 mg/dl (clasă I) și sub 70 mg/dl la cei care deja au suferit un AVC ischemic (clasa IIa, nivel
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
evidentă ca cea dintre colesterol și riscul de IMA, iar informațiile obținute din studii populaționale sunt inconstante. Totuși studiile epidemiologice au demonstrat asocierea dintre nivelul colesterolului și ateroscleroza carotidiană [12]. Recomandările actuale susțin tratamentul cu statine la toți pacienții cu ateroscleroză carotidiană pentru reducerea LDLcolesterol sub 100 mg/dl (clasă I) și sub 70 mg/dl la cei care deja au suferit un AVC ischemic (clasa IIa, nivel de evidență B) [7]. Tratamentul antiplachetar reduce riscul de AVC ischemic comparativ cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
75 mg/zi) sau combinație aspirină-dipiridamol (25 mg + 200 mg × 2/zi) la pacienții cu boală carotidiană extracraniană cu AIT sau AVC ischemic anterior (clasă I, nivel de evidență B); - se preferă antiplachetarele tratamentului cu anticoagulante orale la pacienții cu ateroscleroză carotidiană cu (clasă I, nivel de evidență B) sau fără simptome de tip ischemic (clasă I, nivel de evidență C); - pacienților cu ateroscleroză carotidiană și fibrilație atrială sau proteze valvulare se recomandă tratament cu warfarină până la un INR = 2,5
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
anterior (clasă I, nivel de evidență B); - se preferă antiplachetarele tratamentului cu anticoagulante orale la pacienții cu ateroscleroză carotidiană cu (clasă I, nivel de evidență B) sau fără simptome de tip ischemic (clasă I, nivel de evidență C); - pacienților cu ateroscleroză carotidiană și fibrilație atrială sau proteze valvulare se recomandă tratament cu warfarină până la un INR = 2,5, pentru a preveni accidentele tromboembolice (clasă IIa, nivel de evidență C). ENDARTERECTOMIA CAROTIDIANĂ Tratamentul chirurgical al stenozei carotidiene (endarterectomia carotidiană) a trecut testul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
la bărbați această modificare este lent progresivă, la femei avem o creștere rapidă după menopauză (100). Obezitate abdominală este mai strâns legată de insulinorezistență decât masa grasă totală a organismului, fiind parte importantă a „sindromului grăsimii viscerale” ce leagă vârsta, ateroscleroza, intoleranța la glucide, dislipidemia și HTA de insulinorezistență. Lipoliza la nivelul țesutului adipos duce la creșterea acizilor grași liberi circulanți cu apariția insulinorezistenței (ciclul Randle). Acumularea în exces de grăsimi la vârstnici este cauzată mai ales de scăderea consumului energetic
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
comă inaugurală), mult mai frecvent fiind declanșată de factori precipitanți (infecții severe pulmonare sau urinare, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral etc.). deseori la persoanele vârstnice pot interveni și factori psihologici, ca și scăderea complianței la tratament (ca urmare a aterosclerozei cerebrale, bolilor degenerative cerebrale și depresiilor), cu omiterea administrării insulinei. Tulburările de vedere pot duce la greșeli în dozarea insulinei, iar tulburările motorii periferice (tremor, plegii, pareze) la greșeli de administrare a insulinei. Se întâlnește mai ales la pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
corticoterapie), fără o reducere corespunzătoare a tratamentului hipoglicemiant crește, de asemenea, riscul de hipoglicemie. Inițierea tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, poate fi urmată de apariția hipoglicemiilor, datorită efectului acestora de scădere a insulinorezistenței. Totodată, vârstnicii cu ateroscleroză cerebrală avansată pot face hipoglicemii fie datorită faptului că uită să mănânce, fie că își administrează doze repetate din medicația antidiabetică (uită că și le-au administrat). 5. Particularități ale complicațiilor cronice ale DZ la vârstnici Complicațiile cronice sunt frecvent
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
pacienții uremici; calcificarea valvulară masivă și progresivă, precum și aritmiile severe cauzate de depunerile de calciu sunt evenimente rare, însă cu prognostic sever. Ar fi deosebit de util un studiu la pacienții dializați utilizând ecografia intracoronariană care să cuantifice calcificările coronariene și ateroscleroza coronariană și să compare datele cu cele obținute prin screening cu ajutorul tomografiei computerizate cu emisie de electroni. Angiografia coronariană Date fiind multiplele limitări ale metodelor neinvazive de screening menționate mai sus, este clar că doar angiografia coronariană poate cuantifica cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ar fi cauzată de anomaliile în microcirculația miocardică consecutivă HVS. Se produce astfel limitarea rezervei coronariene, deoarece creșterea patului microvascular coronarian nu se sincronizează cu creșterea masei ventriculare, rezultând ischemie coronariană chiar în condiții de artere coronare permeabile, neafectate de ateroscleroză. Mai mult, numeroase studii anatomo-patologice au evidențiat o reducere a densității capilarelor miocardice și o augmentare a procesului de fibroză intramiocardică la pacienții cu uremie cronică, aceste procese putând contribui semnificativ la riscul aritmogen [Mall et al., 1990; Amann et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
la niveluri comparabile cu cele constatate la pacienții non-renali cu infarct miocardic acut. Dispersia Q-Tc anterioară ședinței de hemodializă este profund influențată de prezența cardiopatiei ischemice și/sau a hipertensiunii arteriale. Autorii conchid că pacienții hemodializați, în special cei cu ateroscleroză coronariană sau HTA, prezintă un risc crescut de aritmii ventriculare potențial fatale. Aceste concluzii sunt susținute de către studiile altor autori [Loerincz et al., 1999; Cupisti et al., 1999]. Totuși, unii investigatori [Gussak et al., 1999; Coumel et al., 1998] consideră
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
bolnavii cu IRCT, simptomele și semnele SA sunt similare cu cele întâlnite la non-uremici: angina pectorală, sincopele și insuficiența cardiacă. Angina e cauzată de creștere a cererii asociată cu o scădere a ofertei de oxigen, la care se adaugă adesea ateroscleroza coronariană. Sincopele pot surveni la efort, ca o consecință a vasodilatației, sau în repaus, provocate, de exemplu, de o fibrilație atrială (aritmie indusă frecvent de hemodializă). Insuficiența cardiacă este, de obicei, precipitată de supraîncărcarea de volum. Auscultația cordului evidențiază suflul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de 2,5 ori și cel al mortalității cardiovasculare de 5,4 ori mai mare la pacienții cu calcificări valvulare comparativ cu cei fără astfel de anomalii. Rata mortalității cardiovasculare a fost de 85% la pacienții cu calcificări valvulare și ateroscleroză, de 13% la cei care prezentau doar calcificări valvulare, de 14% la cei cu ateroscleroză și de 5% la cei fără nici una dintre aceste două complicații. în plus, numărul de valve calcificate s-a corelat pozitiv cu riscul de deces
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
la pacienții cu calcificări valvulare comparativ cu cei fără astfel de anomalii. Rata mortalității cardiovasculare a fost de 85% la pacienții cu calcificări valvulare și ateroscleroză, de 13% la cei care prezentau doar calcificări valvulare, de 14% la cei cu ateroscleroză și de 5% la cei fără nici una dintre aceste două complicații. în plus, numărul de valve calcificate s-a corelat pozitiv cu riscul de deces cardiovascular și global [Wang et al., 2003]. Tratament O dată constituite, calcificările valvulare sunt practic ireversibile
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hiperhidratării la pacienții tratați prin dializă peritoneală și, ca urmare agravarea cardiomiopatiei uremice explică dezavantajul prognostic al acestei metode de substituție a funcției renale. în plus, rata crescută a infecțiilor la pacienții peritoneali, având drept consecință statusul inflamator, contribuie la ateroscleroza accelerată a subiecților tratați prin dializă peritoneală, determinând astfel accentuarea disfuncției cardiace. Ca urmare, conform datelor actuale, la pacienții cu insuficiență cardiacă prezentă la inițierea dializei, dializa peritoneală pare să nu fie metoda optimă de epurare extracorporeală. Care este impactul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
incidența ICC a fost net crescută, spre deosebire de boala coronariană la subiecții transplantați renal, similară celei din populația generală. Această constatare i-a determinat pe autori să afirme că TR corespunde unui status de insuficiență cardiacă accelerată mai degrabă decât de ateroscleroză accelerată. într-adevăr, subiecții transplantați renal, pe lângă faptul că moștenesc tarele patologice acumulate în cursul disfuncției renale cronice progresive și apoi al uremiei cronice, sunt expuși și după primirea grefonului renal unor multipli factori de risc cardiovascular, în parte cauzați
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]