64,210 matches
-
lumina clipește cu văpăi, din cauza cântecului neînălțat din ostroave (coardele alăutei sunt rupte, glorioasele degete pline de iperită), și nici urechile nu aud; și nici ochii nu văd; lacrimile lor sunt strânse sub pleoapa marelui ochi; și nici mâinile nu ating amforele de piatră pline de miere; roiuri de albine împlinesc dorințele scrise; și nici țesătura de purpură nu se strânge: se întinde spre fruntea ce rămâne ascunsă? De ce măslinul de la intrare e desfrunzit? De ce nimeni nu-și scoate fierea pentru
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
largă sau de-o pereche de ghete ce te strîng prefăcîndu-te că nu le vezi defectele simțind covîrșitor cum lumina-ți pătrunde pînă-n coșul pieptului mut iar vocile-ți intră în ochi făcîndu-te să lăcrimezi. Instantaneu Sub vîntul greu se-ating oarecum incestuos răscoaptele fructe și zări flexibile ce ele însele se-ndoaie cum crengi. Filatelist Pui ochelari clasorului să te măsoare el pe tine îl lași să se deschidă unde vrea să te răsfoiască alene trîmbițele multicolorelor timbre sună asurzitor
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între lumi paralele sărmanii mei zori ațipiți încă în culcușul de rouă orga din somn picurând bobițe de aur să păstrez să nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot ce știu e că acest copac din fața ferestrei trage să moară priveghindu-l mi-am înroșit pleoapele pielea lui argintie bate acum în
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
șapte, poate erau delegați la un congres al securităților din țările comuniste! Mă temeam să nu-mi ceară să deschid valiza. M-am grăbit spre scara avionului. Nu te-mpinge, îmi spune unul din ei, calm, lejer. Din greșeală, îl atinsesem cu valiza. Scuzați. Și, dând să i-o iau înainte, pășesc lateral. Pășește și el lateral, și mă blochează. Nu te-mpinge, îmi spune, tot calm. Fac un arc la dreapta. Văd alți doi în costume gri - țin pasagerii în
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Îmi spui, și prin păduri să nu mă lași, Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici și lași, Oh, cracii șlefuiți devin inerți, Voința-mi se topește lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul Vreun zmeu plin de blazoane și eșarfe Fin adiate-n limbile lui roșii, Zmulse-n amoruri fragede cu zîne; Din trupul meu călduț nu mai rămîne Decît o ceață bîjbîită de botgroșii Ascunși după ciuperci otrăvitoare, Doar scorburi care
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
ca un cavaler teuton după prăduirea unui ținut inocent se duce și ducerea anului și rămâi cu pustiul dezarticulat, de parcă ai ține un copil mort în brațe Plină de fast, ultima zi a anului vechi sângeră în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de fecioare, de târfe, stinge apoi clipirea somnoroasă a câtorva stele pe cer Stau de vorbă cu mine la pagina abia deschisă pe ecranul de monitor răvășit de vântul biciuitor al dezastrului, veniți și
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
mai bune, îmi zice cu amar mătușa Polina și mai înhață două piroști, înfulecă gâfâind șașlâc, pelmeni și cârnați cu votcă, înghesuie blinele și întinge lacomă cu degetu-n cașă. În timpul ăsta, tot trage cu ochiul, nu care cumva să se atingă vreunul de ciupercuțele ei marinate... Vezi bine, Polina e trecută prin multe și știe că viața e numai corvoadă și chin și că sufletul omului e împuțit și cleios ca o fiertură calmâcă. Și dă-i cu borș și budincă
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
toate sunt favorabile: Euridice și Laura, Beatrice și Diotima, Sophie și Odette. O operație radicală împarte lumea între conștienți și inconștienți. Să fiu eu Odette - Sunt mai mult ca oricând în mâna Celui de Sus; zadarnic alerg să nu-mi atingă creștetul umbra ei și să nu-mi prindă tălpile, ca o plasă de păianjen: lama strălucitoare mă despică și aruncă-n țărână carnea haotică, înmulțită fără măsură. Poete, poți umple golul, căutând piatra de deasupra apei, pe care să se-
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
spart vasul de zbaterea Daimonului. Ľipătul Sunt întemnițată pe viață între gratii ce se îndesesc în progresie geometrică: lanțuri de celule înmulțite halucinant; cândva, vedeam printre ele câmpiile verzi și albastrul cerului, i le arătam poetului, întindeam mâna și le-atingeam, urmăream printre zăbrele creșterea și descreșterea soarelui, acum, numai descreșterea. Zăbrelele vibrează, sunt o până asurzitoare, prin care mâinile nu mai trec, și nici privirea, și nici țipătul meu; pânza zăbrelelor mi s-a strâns pe trup, mi-a intrat
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Emil Brumaru De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată, Chiag cald de carne-amestecat cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă Și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn, crudele taine Ce nu
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
Și-n rîs de cîte-un biet nătîng E luat... Cei doi îndură smîrcul, Îi doare, însă nu se plîng. Atunci cînd, însă,-adoarme hoarda, Ei fac ca îngerii din Rai*: Coboară scara, sărind coarda, Iar treptele nu i le mai Ating. - Dacă vă par patetic, Încalec un velociped! Ei, într-un rond peripatetic, Fac împreună un biped. Fotografia e un leac Durabil cît un epitaf La o uitare ce,-ntr-un veac, Pe fiecare-l schimbă-n praf. Ferice-s doar cei
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
ai făcut abstracție de liberul arbitru al fiecăruia și ne-ai făcut o lume de triști de sinucigași de apartamente ferecate la etajul 10 aproape de soare deschide-ți inima abia acum suntem sinceri cu tine abia acum disperarea ta ne atinge ca mierea ne linge cuminte pe frunte indiferența ta e o bătaie din aripi după ce tai capul găinii și ea zboară lăsând urme de sânge și poftă în gura tăietorului ai fost ieșirea noastră de incendiu dragă poetă Psalm Eu
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne leagă de curcubee cu funii de cânepi, să nu ne prăpădească potopul. Ne leagă de nori cu visele ei. metamorfoza Ea era aproape de mine m-atingea cu o aripă de miere și se sfărâma la picioarele mele ca o depărtare hieroglifică. Lucruri ciudate se întâmplau. Nu mai înțelegeam nimic din lucruri, din ferestre, din păsări măiestre. Trupul încerca să urce dealul cu lemnul în spate. Gura
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
gânduri. Suflete moarte strigau și se băteau de vitralii. Fum ieșea. Vaiet. Mișcă buzele, dar nu se aude nimic, praf iese și arhipelaguri trăsnite de crivăț. o fatî bîtrânî, timpul Poemul fulgeră, aerul electrizat, umed, poemul se descompune în elemente, atinge suflarea atomului cu gură de iască, îmi sărută buzele cu iz de căpșună fragedă, se gudură pe lângă mine, se face praf pe oglinzile venețiene, îmi gustă beregata, îmi mănâncă merișorul, îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
improvizație să ai de unde pleca, fie și-n derivă, la scara pe roți. (Onești, sâmbătă, 6 ianuarie 2001) S-amprentez aceastî clipî Mi-e azi pe lângă zi, cu ce nu-i de rămas în ramă, că sprijin vocile care m-ating de la diminuare-n sus și las mai lesne ceva din ce luasem de necerut când se fac treptele să nu le urc, mergând să nu m-așez. (Onești, duminică, 7 ianuarie 2001) Dintre ultimele milenii Să-nlătur scame de somn
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
în care se termină aleile neobișnuite cu moartea oamenii te uită când le vorbești de aproape, agață de tine imagini ca de un perete proaspăt văruit și prind într-o plasă de fluturi trecutul muribund ești foarte aproape dar nu ating decât o parte răpită de gravitația unei vederi care îmblânzește căderile pot să-nfășor apariția ta, însă ea este o imponderabilă printre blocurile-chilii în care se duc lupte multicolore cu marginile lumii, în orașul în care pășești cu îndrăzneală spre
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
ajută să uiți de muștele ce gravitează în jur. Ca de fiecare dată, nu știi dacă te vei întoarce și asta învie culorile de pământ ars. Foșnetul pădurii e o ureche în care se strânge geamătul celor ce te-au atins și s-au tras curând înapoi, fără cuvinte de schimb. în horn a rămas puțină zăpadă și o pată albastră spre care te urnești cu toate repictările așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros intră în expansiune sub fascinația mântuirii
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
cea împăturită în sinea ei - în pielea mea)... Orașe, sate, capitale înnegrite, moteluri, corturi întinse pentru o noapte... Cohortele de paturi în singurătate, clănțănind de frig, mă urmăresc pe autostrăzi, șosele, bulevarde - lovite-n intersecții țipă, urlă, strig, vor să atingă pline de sudoare căldura ștrangulată-n dormitoare. Cutii de-o clipă-n care-ngropi puiul de somn. Of-ul prea mic, sughițul, un cuțit ... Saltelele de lână, saltelele de paie, scânduri, nuiele, arcuri, perne de aer - rogojini de sânge în
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
și mă întrebam cum de mai sunt acolo, când trecuseră deja două zile de când s-a întâmplat să lovesc pasărea... Apăruse din senin, mi-a tăiat drumul de parcă ar fi vrut să mă oprească și să-mi atragă atenția. Am atins-o cu oglinda retrovizoare din stânga, nu aveam viteză, mă pregăteam să intru în curte și totuși am atins-o, iar o mulțime de pene s-au risipit pe jos. Corbul avea pe creștetul capului o pată albă. Atât am observat
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
lovesc pasărea... Apăruse din senin, mi-a tăiat drumul de parcă ar fi vrut să mă oprească și să-mi atragă atenția. Am atins-o cu oglinda retrovizoare din stânga, nu aveam viteză, mă pregăteam să intru în curte și totuși am atins-o, iar o mulțime de pene s-au risipit pe jos. Corbul avea pe creștetul capului o pată albă. Atât am observat în timp ce s-a făcut nevăzut. Priveam pe geam. Grădina și curtea mi se păreau teritorii îndepărtate, la care
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
ori am tot încercat să ajung acolo sus, să le văd de aproape ouăle, dar de fiecare dată, aproape de vârf, puterile mă părăseau și începeam să alunec încet, încet spre poalele copacului. Odată, cu o creangă, am reușit chiar să ating marginea cuibului, dar m-am speriat și am renunțat pentru că din el a căzut în iarbă un ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
ai lumii cealalte, De unde vă întoarceți pentru a mă conduce Către locuri ascunse în miracol? Așa îmi sunt vedenie mie însumi. Din praful oaselor ies, îmi așez umbra Peste o altă carne. Fiți ploaie fericirii Acum făcută viață oricui mă atinge Cu respirația și salivează lacom. * în vindecare sunt Și vindecări mă înconjoară. Din tot ceea ce am trăit ca moarte Chiar și osemintele mele adunate în urne De mii de ani se arată sub sabie și aromă Duse pe scuturi de
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
un aer ușor mototolit și psihopomp. cei doi o salută în același timp cu o abia schițată plecăciune. în sfârșit pentru a se saluta între ei cel din stânga femeii (cu o acoladă tandră cuprinzându-i umerii dar fără să o atingă) își trece mâna prin zid spre cel din dreapta care i-o strânge cu neprefăcută căldură. și-n tot acest timp doamna privește imperturbabil înainte. doar că dintr-un anume unghi și-ntr-o anume lumină contemplând toate acestea scaunul din
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
luni e să-i urmeze duminica și există o zi între toate în care furnicilor de pe țărm le-mbobocesc din umeri pânze de corabie. Dejun pe iarbă Plafonul de nori era foarte foarte jos mici scântei oranj de câte ori insecta adevărului atinge conștiința un timp înclinat altfel nu se explică de ce se precipită toate în aceeași direcție și-n ultima secundă pragul suprem al mângâierii o reciprocă neatingere - ce i-ai putea cere omului cu mâinile pe dinlăuntru: să te îmbrățișeze? printre
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
lavei, Pășește primul heruvim, Ligurie, de Domnul Slavei Trasată ești, contur sublim. Și golfuri mici mai sapă încă De râd ca gropile-n pomeți, Măslinii-i urcă și pe stâncă, Vița de vie o cațără-n scaieți. Ești arc întins, atingi și norii, Un țărm abrupt și nematern, Săgeată-n infinit, navigatorii Sunt fii expulzați, exil etern. Marină, faima ta întreci-o Pe cea sticlind cu Marco Polo, Aprinde-același dor libeccio, recife aici, poduri acolo. Pe unde cresc livezi abrupte, la
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]